fiecare om are o constelaŃie aptitudinală proprie.

7. DefiniŃi-vă pe d-voastră, sau o persoană apropiată, sub raportul aptitudinilor.

8. Care sunt dificultăŃile şi problemele pe care le pune conceptul de inteligenŃă?
9. De ce este inteligenŃa considerată cea mai generală dintre aptitudini?
10. Ce tipuri de inteligenŃă cunoaşteŃi şi cum le definiŃi?
11. EvaluaŃi importanŃa şi rolul abordării psihometrice, valoarea ei teoretică şi
practică în problema inteligenŃei.
12. FaceŃi o analiză a evoluŃiei istorice a perspectivei factoriale şi a contribuŃiilor lui
Spearman, Thurstone, Burt şi Vernon în înŃelegerea conceptului de inteligenŃă.
13. EvaluaŃi comparativ perspectiva psihogenetică a lui Piaget şi cea psihometrică,
arătând câştigurile şi contribuŃiile specifice ale fiecărei perspective.
14. EvaluaŃi critic contribuŃia lui Sternberg la conturarea unei noi perspective
(modelul triarhic) asupra inteligenŃei.
15. ArătaŃi care sunt problemele deschise şi generatoare de dispută teoretică în
câmpul inteligenŃei.
16. Care este raportul inteligenŃei (ca aptitudine generală) cu celelalte aptitudini?

U4.10. Bibliografie minimală

1. Anastasi, A. (1974). Psychological Testing. New York: McMillan.
2. Doron, R., Parot, F. (1999). DicŃionar de psihologie. Bucureşti: Editura Humanitas.
3. Jigău, M. (1994). Copiii supradotaŃi. Bucureşti: Societatea ŞtiinŃă şi Tehnică.
4. Popescu-Neveanu, P., Zlate, M., CreŃu, T. (1993). Psihologie. Manual pentru clasa a X-a şcoli
normale şi licee. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.
5. Radu, I. (1991) (coord.). Introducere în psihologia contemporană. Cluj-Napoca: Editura
„Sincron”.
6. Smith, B. D. (1998). Psychology. Science and Understanding. Boston: McGraw Hill.
7. Şchiopu, U. (1997) (coord.) DicŃionar enciclopedic de psihologie. Bucureşti: Editura Babel.
8. Zlate, M. (1999). Psihologia mecanismelor cognitive. Iaşi: Editura Polirom.
9. Zlate, M. (2000). Fundamentele psihologiei. Bucureşti: Editura Pro Humanitate.

Temă de control 5
1. Analizează comparativ câteva tipuri de motivaŃie ce intervin în jocul de tenis la nivel
foarte ridicat, într-o carieră chirurgicală de excepŃie şi în una de cercetare ştiinŃifică. (Din
modelul lui Maslow se reŃin motivele de deficit şi de autoactualizare, pe care le vei
contextualiza în cele trei tipuri de carieră).
2. Analizează rolurile reglatorii diferenŃiate ale nivelului de aspiraŃie şi de expectaŃie,
indicând modul în care acestea devin componente ale personalităŃii. (DiferenŃa nivel de
aspiraŃie – nivel de expectaŃie, tratată în curs, se analizează în contextul nevoilor de deficit şi
de creştere).
3. Defineşte optimul motivaŃional propriu în calitatea de student la specializarea urmată.

120
 4. Care dintre notele ce dau specificitate proceselor afective contribuie la transformarea
emoŃiilor într-un limbaj universal? (De la specificul proceselor afective se reŃin două-trei
însuşiri, cum ar fi expresivitatea, rolul adaptativ sau faptul că emoŃiile implică o apreciere,
evaluare. Acestea vor fi puse în legătură cu rolurile adresativ, persuasiv şi de comunicare ale
limbajului).
5. Evaluează rolul sentimentului de sine în obŃinerea performanŃelor academice.
6. Explică de ce Ralea considera capacitatea de amânare ca fiind o calitate de excepŃie a
voinŃei. (Este de dorit să se abordeze rolul autoreglării voluntare în construirea caracterului,
care, după Klages, este „voinŃa moraliceşte organizată”).
7. Două asemănări şi două deosebiri pentru cuplul terminologic pricepere-deprindere.
8. Două asemănări şi două deosebiri pentru cuplul terminologic deprindere-obişnuinŃă.
9. Două asemănări şi două deosebiri pentru cuplul terminologic deprindere-creativitate.
10. Dă un exemplu în legătură cu felul în care intervin transferul şi interferenŃa în învăŃarea
unei limbi străine. (CerinŃa face apel la interacŃiunea deprinderilor, în contextul învăŃarii
uneia sau mai multor limbi străine).
11. Furnizează câte două argumente pentru a indica valoarea practică şi limitele abordării
tipologice a personalităŃii. (Trimitere la ultimul punct din cursul despre personalitate).
12. EvidenŃiază o sursă comună psihologiei naive şi celei academice în cunoaşterea
personalităŃii. (Se va dezvolta ipoteza lexicală în cele două contexte).
13. Furnizează trei caracteristici care ajută la identificarea şi separarea trăsăturilor
caracteriale de cele temperamentale. (Din analiza comparativă temperament-caracter
prezentă în curs se reŃin trei elemente diferenŃiatoare mai relevante).
14. Produ două argumente valide legate de teza „dezvoltării” temperamentului la copil şi
adolescent. (Se va analiza pe scurt relaŃia temperament-caracter, cu insistenŃă pe autoreglare
ca element de legătură).
15. Care dintre însuşirile caracterului se formează cel mai târziu în ontogeneză?
Argumentează răspunsul. (Se analizează cele şase însuşiri alte caracterului, prezentate în
curs, şi se furnizează argumente pentru una-două opŃiuni).
16. Produ două argumente pentru a susŃine afirmaŃia potrivit căreia „InteligenŃa este
constructul cel mai controversat al psihologiei.” (De la problemele conceptuale ale
termenului de inteligenŃă selectează şi dezvoltă unul-două argumente valabile).
17. Invocă un argument valid pentru afirmaŃia lui Piaget „Testul psihologic a fost o eroare
fecundă.”

Mod de evaluare
Se acordă câte un punct pentru întrebările 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 11, 12, 13, 14, 15, 17 şi câte
două puncte pentru întrebările 1, 10 şi 16. Se acordă, după caz, şi fracŃiuni de puncte. Totalul de
maxim 20 de puncte se împarte la 2 iar rezultatul se raportează la o scală cu 10 trepte. Rotunjirea
se face în favoarea studentului. Lucrarea se redactează pe foi separate, câte 3-4 subiecte pentru
fiecare foaie şi se transmite tutorelui la data stabilită după prima întâlnire. În editare se vor folosi
TNR 12, la 1,5 rânduri, alinierea la două capete, margini de 2,5 cm.

121