Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Vorbirea Un Joc in 2 PDF
Vorbirea Un Joc in 2 PDF
Ghidul parintilor
Introducere
Printul care se credea o pasare: poveste populara la moda celor "3 A"
Index
Leloo a tradus din engleza si vad ca a inceput capitolul in care se vorbeste despre carti
(adica cap. 7 din franceza)
Avem cu totii un Vis si o speranta; aceea ca intr-o zi copilul nostru sa vorbeasca clar si
natural. Invatatul vorbirii nu se limiteaza la a invata cuvintele corecte, ci trebuie invatat
sa recunoastem sentimentele, sa intelegem ideile, sa invatam a fi o persoana si sa intram
in relatie cu alte persoane.
Copilul invata sa comunice prin contactul sau cu lumea inconjuratoare. Iar parintii ocupa
locul cel mai important in universul copilului. Ceea ce parintii spun si fac joaca un rol
extrem de important si da copilului ocazia de a invata.
Vorbirea se invata in 2.
Introducere
Cel mai frumos cadou pe care il poate face un parinte copilului sau este sa-l ajute si sa-l
invete sa comunice cu lumea. Am cunoscut cu totii frustrarea de a incerca sa comunicam
cu un copil incapabil de a vorbi, sau care vorbeste pe limba lui, sau care este total
indiferent. Sub presiunea stressului chiar si parintii cei mai rezonabili si afectuosi pot
deveni frustrati si descurajati.
Cum sa vorbim unui copil care are o capacitate de comunicare limitata? Unui copil caruia
ii lipseste dorinta de a vorbi? Unui copil care nu ne asculta, care e agitat sau care se
opune? Aceste situatii cer capacitati speciale din partea parintilor.
Aceasta carte ne propune moduri de a crea o buna comunicare cu copilul nostru depasind
obstacolele care sunt: capacitati limitate, opozitie, sentimentul neputintei, indoielile
beneficiilor comunicarii.
Daca copilul nostru nu comunica asa cum ne-am astepta, poate ca nu este din cauza
dezinteresului, ci mai degraba pentru ca nu prea stie cum sa raspunda. Chiar daca are
capacitatea de a raspunde, copilul poate gindi ca n-o sa-l intelegem si refuza atunci sa
vorbeasca. In spatele comportamentului copilului nostru se pot ascunde temeri, lipsa de
incredere in sine; refuzul de a vorbi ar fi atunci un mod de a se proteja.
Problema pe care o avem nu vine numai din cauza comportamentul copilului nostru, ci si
de la reactia noastra in fata acestui comportament. Daca acest copil ne arata prea putin
interes pentru limbaj, atunci noi avem tendinta de a vorbi in locul lui sau de a-l ignora.
Daca nu raspunde eforturilor noastre de a comunica cu el, atunci adesea vom insista mai
mult. Daca se incapatineaza, incercam sa-l fortam, sa-i impunem dorinta noastra. Cel mai
adesea, vrind sa infringem rezistenta lui nu reusim decit s-o facem si mai mare.
Atunci ne simtim descurajati si suntem tentati sa-i dam ceea ce credem noi ca vrea, sa
abandonam partida, doar ca ar fi pacat pentru el si pentru noi. De fapt ii lipsesc ocaziile si
incurajarile de care orice copil are nevoie pentru a ameliora capacitatea sa de a invata sa
vorbeasca.
Metoda HANEN ofera solutii care pot parea paradoxale la multi dintre noi: aceasta
consta in a reactiona invers decit reactionam in mod natural atunci cind comunicarea
esueaza. Principiul fundamental al metodei Hanen este de a incuraja comunicarea intr-un
mod indirect. In loc sa-i zicem ce trebuie sa faca, ii dam ocazia sa descopere singur.
Vrem ca el sa resimta mai usor bucuriile si avantajele comunicarii.
Calea celor "3A" poate fi folosita cu orice copil de virsta prescolara, chiar si cu
bebelusii, pentru a-i incuraja sa comunice cind sunt bolnavi, incapatinati sau capriciosi.
Capitolul 1
Sa dam copilului nostru posibilitatea de a lua initiative
Parintii joaca mai multe roluri, citeodata toate in acelasi timp! Trebuie sa fim in acelasi
timp politai si prieteni, povestitori si soferi, schimbatori de scutece sau infirmieri.
Citeodata uitam ca ceea ce facem, dar mai ales cum facem schimba totul.
Vrem sa fim parinti buni. Vrem sa satisfacem nevoile si dorintele copiilor nostri.
Este greu sa rezistam reflexului natural de a usura lucrurile vorbind sau reactionind in
locul lui de cite ori copilul pare incapabil de a se exprima sau de a se descurca.
Totusi, chiar daca noi credem ca-i simplificam si-i usuram lucrurile si ca-l ajutam, il
privam de posibilitatea de a-si exprima curiozitatea, sentimentele, nevoile. Daca noi
facem totul si vorbim in locul lui, atunci nu ii dam ocazia de a descoperi singur cum sa se
descurce si sa se exprime.
Stim ca rolul unui parinte este de a educa si avem atitea lucruri sa-i invatam pe copiii
nostri incit monopolizam deseori conversatia. De multe ori uitam ca un copil invata mai
bine prin propria lui experienta decit privind sau ascultind ce si cum trebuie facut. Daca
noi suntem singurii care vorbim, copilul nu are ocazia sa invete prin propria lui
experienta.
Mary MacCracken
Pentru a ne ajuta copilul sa cunoasca lumea trebuie mai intii sa-l cunoastem bine si sa-i
cistigam increderea. In dorinta noastra de a satisface nevoile copilului, de a-l invata ce e
viata si de a se amuza avem reflexul natural de a anticipa nevoile sale, de a-i spune ce
trebuie sa faca, de a alege jocurile in locul lui. Dar trebuie sa facem un efort constient de
a observa, astepta si asculta copilul. Este prima etapa si cea mai importanta pentru a ne
cunoaste copilul.
Observarea
Chiar daca copilul nu se exprima inca cu cuvinte, putem recunoaste usor sentimentele si
nevoile lui daca avem timpul necesar ca sa observam:
- ce ii retine atentia
- expresia chipului lui
- limbajul corpului
Asteptarea
Ascultarea
"Asculti muzica, Tomas? Muzica iti place? E bine!!! Ce muzica frumoasa!!! Bravo!!!!!"
Atunci cind vorbim copilului nostru iar acesta nu ne raspunde avem reflexul de a "astupa
golul", de a ne raspunde singuri la toate intrebarile si de a continua fara nici o pauza.
Credem ca usuram lucrurile, dar in realitate sabotam dezvoltarea sa cu cele mai bune
intentii. Nu asteptam raspuns din partea lui si el va raspunde asteptarilor noastre…
necomunicind.
Daca, din contra, il ascultam atent, toata atentia noastra ii va da increderea si curajul
necesare pentru a face eforturi.
Daca ne ascultam atent copilul il vom intelege mai bine si ii vom putea raspunde cu mai
multa sensibilitate.
Singurul mod de a sti ce se-ntimpla cu un copil este sa-l asculti. Insa nu-l putem asculta
atita timp cit vorbim.
Citeodata trebuie sa facem un efort constient pentru a putea descoperi sentimentele,
nevoile si interesele copiilor nostri.
Mama a luat-o pe Lea in brate si a pus-o in fata oglinzii ca sa se vada cit este de
frumoasa. Mama batea usurel in oglinda pentru a atrage atentia fetitei, dar aceasta
privea constant in jos. Mama nu intelegea de ce Lea nu e fascinata de oglinda asa cum
ar fi crezut. Pina cind a remarcat ca Lea privea florile asezate sub oglinda, ea a urmat
initiativa fetitei si apoi s-au amuzat grozav mirosind trandafirii!
Tata vroia sa-i citeasca o poveste lui Benjamin, dar acesta incerca intr-una sa intoarca
paginile. Tata si-a dat seama ca beietelul nu era interesat de poveste, atunci s-a oprit din
citit. El a remarcat ca Benjamin parea fascinat de imaginea unui ciine mare din carte si
atunci a inceput sa latre, ceea ce l-a amuzat enorm pe baietel!
Catherine era foarte entuziasmata cind s-a intors de la o vizita la Zoo si a inceput sa-i
povesteasca mamei sale. Mama ei a intrerupt-o spunind: "Ti-au placut maimutele? Stiam
eu ca or sa-ti placa! Astea-s si animalele mele preferate! Hai, Catherine, e timpul sa te
speli pe miini si sa treci la masa!" Catherine era dezamagita, a devenit trista si tacuta.
Mama ei a uitat s-o asculte si a ratat ocazia de a vorbi cu fata ei despre ceea ce o
interesase mai mult: floricelele de porumb!
Daca remarcam...
- ca vorbim singuri
- ca ajutam chiar si atunci cind nu este nevoie
- ca spunem ce trebuie sa faca
- ca intrerupem
- ca credem ca stim ce copilul vrea sa ne spuna
...amintiti-va da trebuie sa va faceti timp ca sa va OSERVATI, ASTEPTATI si
ASCULTATI copilul.
- daca varsam putin lapte pe jos sarim sa stergem imediat... dar daca acordam copilului
nostru posibilitatea de a lua initiativa, vom afla ce crede el despre aceasta situatie.
- daca suna cineva la usa vrem sa raspundem imediat... dar daca acordam copilului
nostru posibilitatea de a lua initiativa vom vedea daca reactioneaza la sonerie si daca
da, cum.
- daca ii citim o poveste vrem s-o citim de la inceput pina la sfirsit, fara sa ne departam de
text... dar daca acordam copilului nostru posibilitatea de a lua initiativa, vom afla ceea
ce-l intereseaza cu adevarat in aceasta carte.
- daca dam o jucarie copilului, am vrea ca sa se joace cu jucaria pe care i-am ales-o noi...
dar daca acordam copilului nostru posibilitatea de a lua initiativa, vom afla cu ce
anume vrea el sa se joace de fapt.
Nivelul 1
Copilul isi face cunoscute interesele si nevoile sale prin limbajul corporal si emitind
sunete (gingureste) Parintii interpreteaza sunetele si gesturile sale.
La acest nivel, copilul in general:
- plinge, priveste, zimbeste, tipa
- emite sunete care se aseamana cu vocalele
- isi schimba vocea (volumul, tonul etc.)
- isi schimba culoarea fetei
- isi misca corpul
Nivelul 2
Nivelul 3
Nivelul 4
Nivelul 5
Copilul incepe sa faca propozitii formate din 3 sau mai multe cuvinte.
Aceasta carte ne explica cum putem ajuta copilul sa progreseze pina la nivelul 5.
Tabelul de observatie de la sfirsit ne ajuta sa determinam ce nivel a atins copilul nostru
si ne permite sa ne facem o idee precisa despre stadiul urmator al evolutiei sale.
Ca sa rezumam:
Pentru a vorbi, copilul are nevoie sa aibe ceva de spus, sa aibe ocazia sa vorbeasca, sa fie
incurajat si recompensat astfel incit sa merite efortul.
In acest capitol vom descoperi:
- ce putem face pentru a da copilului ocazia sa aibe ceva de spus si pentru a-i da
incurajarea de care are nevoie ca sa simta ca se merita efortul
- modalitati de a face copilul sa inteleaga ca il ascultam cu adevarat
- modalitati de a incuraja copilul sa persevereze in conversatie
- modalitati pentru a partaja experiente impreuna cu copilul nostru, chiar daca acesta pare
incapabil sa participe sau nu pare interesat.
Unul dintre cele mai bune moduri de a comunica cu copilul nostru este simplu: consista
in a se plasa in asa fel incit sa ne poata privi in ochi.
Atunci cind suntem fata in fata cu copilul, disponibili si interesati de ceea ce poate
exprima, se intimpla lucruri surprinzatoare: ne cunoastem mai bine copilul iar el ne
cunoaste de asemenea mai bine. Poate vedea miscarile gurii noastre si a buzelor, felul in
care pronuntam cuvintele si ce anume privim in acel moment. Poate simti atitudinea
pozitiva pe care o rezervam tentativelor lui de comunicare si cit de mult ne face placere
sa ne petrecem timpul cu el. Apropiindu-ne de el, incurajam comunicarea in cele doua
sensuri si suntem bine plasati pentru a acorda copilului posibilitatea de a lua initiativa.
Sa evitam sa vorbim de sus copilului!
Pentru a fi la acelasi nivel ne putem aseza pe vine, aseza pe jos, intinde pe burta, tine
copilul pe genunchi…
prin imitatie
Unul dintre cele mai bune mijloace de a stabili o legatura cu un copil mic, care de abia
incepe sa comunice, este de a repeta sunetele pe care le scoate, gesturile sau expresia
fetei. In acest fel va sti ca suntem interesati de ceea ce poate face sau zice. Sunt sanse ca
astfel sa se lege o conversatie…
prin interpretare
Atunci cind intelegem ceea ce copilul a vrut sa ne comunice prin sunete sau gesturi sa
"traducem" asta in limba noastra, cu voce tare, astfel copilul va avea doar de invatat.
prin comentarii
Comentind gesturile vietii cotidiene de care copilul pare interesat (punerea mesei,
spalarea vaselor, aspirarea prafului) cream ocazii bune pentru a partaje informatii si
pentru a face copilul sa participe la activitatile noastre. Poate ca vrea chiar sa ne "ajute".
Pentru un copil care incepe sa comunice "rindul lui" poate fi o privire, un zimbet, un gest
sau un sunet. Poate fi tot atit de scurt cit pentru a inspira adinc. Chiar daca nu pare prea
important, sa recunoastem si sa acceptam ca un copil participa la "conversatie" permite s-
o avem.
Cu timpul,"rindul" lui in conversatie va progresa catre cuvinte, apoi catre expresii,
propozitii si mai apoi fraze.
Conversatia trebuie intretinuta, iar uneori este destul de greu. copilul nu stie intotdeauna
ce ar trebui sa faca si are nevoie de timp si de incurajari pentru a se initia in arta
conversatiei. La inceput trebuie deci ajutat:
1. Cu semnale tacute: expresia fetei noastre si gesturile pot arata copilului ca e rindul lui:
deschidem ochii mari, ridicam o sprinceana, facem cu ochiul pentru a-i arata ca-l
asteptam; ii zimbim pentru a-l incuraja si a-i arata ca-l credem capabil de a continua;
pronuntam incetisor cuvintul pe care asteptam ca el sa ni-l zica; ne aplecam spre el ca sa-i
aratam interesul.
2. Cu semnale verbale: spunind: "uite!"… "bine"… "e rindul tau!"… "si acum?"…;
repetind ceea ce tocmai am spus pe un ton interogativ sau mai tare; spunind acelasi lucru
cu cuvinte diferite completind sugestia (Ex: "Vrei sa iesi sa te plimbi cu mama?" si apoi:
"Vrei sa mergem sa admiram florile?")
3. Apoi sa asteptam, sa asteptam iar si iar ca el sa ne raspunda…
4. Sa punem intrebari bune, din acelea care fac ca conversatia sa curga iar copilul sa se
angajeze in conversatie. Ele trebuie sa fie sincere si adaptate nivelului copilului.
Intrebari BUNE:
- care manifesta interesul si stimuleaza imaginatia: "si apoi?…", "Si daca?…", "Si
acum?"…
- care permit copiluli sa faca alegeri si sa ia decizii: "Vrei sa… sau sa…?"
- care stimuleaza ideile: "Ce se intimpla?"… "Cum merge asta?"…
- care stimuleaza curiozitatea: "De ce?"… "Cum?"… "Cine?"… "Unde?"…
Uneori trebuie sa facem eforturi constiente pentru a pune intrebari BUNE care sa
incurajeze copilul sa imparta cu noi experientele. Sa gasim intrebarile bune nu-i
intotdeauna usor, dar reactia copilului nostru ne poate indica daca am reusit sau nu.
Tipul intrebarilor si motivele pentru care le punem depind de stadiul de evolutie in care
se afla copilul nostru. Trebuie retinut insa ca la nivelul 4, daca punem intrebari la care se
poate raspunde prin "da" sau "nu" limitam posibilitatile de raspuns.
"Cel mai important act de invatare de la inceputul vietii si poate din viata intreaga este
achizitionarea limbii materne. O data ce avem limbajul la dispozitia noastra detinem o
cheie care ne va deschide multe porti…"
David Crystal, lingvist
Daca copilul nu incearca sa foloseasca informatia pe care i-o dam, poate ca nu este inca
gata sa o faca. Trebuie sa continuam sa-i dam multe ocazii de a invata. Observindu-l atent
ne vom da seama de nivelul lui de comunicare si nu vom face greseala de a-i da
informatii mult prea dificile pentru el.
Activitatile vietii cotidiene na fac sa partajam multe experiente cu copilul nostru. Atunci
cind suntem impreuna si ii descriem ce se intimpla, ii dam cuvintele de care are nevoie
pentru a intelege limbajul si pentru a-l folosi intr-o buna zi. Viata de zi cu zi ne ofera
momente excelente de invatare, caci copilul aude aceleasi cuvinte repetate de foarte
multe ori in situatii familiare:
- urcarea si coboritul scarile
- trezirea din somn
- schimbarea scutecelor
- mersul la toilettes
- spalatul dintilor
- pieptanatul
- imbracatul
- luarea mesei sau a unei gustari
- punerea paltonasului si a caciulitei pentru plimbare
- strinsul jucariilor
- baia
- prepararea pentru somn
Chiar daca participarea copilului poate prelungi aceste treburi casnice, el beneficiaza de
experienta care ii imbogateste posibilitatile de a intelege si de a invata. copilul adora
compania noastra si poate invata multe lucruri:
- prepararea masei
- prepararea unei prajituri
- scoaterea rufelor din masina
- facerea cumparaturilor in piata sau in supermarket
- aranjarea alimentele intr-un dulap
- deschiderea scrisorilor
- spalarea vaselor
- facutul patului
- deschiderea/inchiderea usii cu cheia
- aprinderea/stingerea luminii
La inceput este experienta, apoi intelegerea si apoi, in sfirsit, limbajul.
Ne ajutam copilul sa inteleaga aceste experiente atunci cind ii vorbim despre ceea ce se
intimpla sau ceea ce se va intimpla. Ii stimulam dorinta de a folosi limbajul atunci cind
repetam sistematic aceleasi cuvinte in situatii familiare.
Ex: Mama lui Thomas descrie felul in care Thomas a invatat progresiv sa foloseasca
cuvintul "baie".
Dindu-i copilului ceea ce cere, insa retinindu-l doar citeva secunde, avem ocazia de a
partaja o experienta si a-l face sa auda cuvinte care-l vor ajuta sa inteleaga si sa
invete.
La inceput suntem asa de multumiti cind incepem sa intelegem ce ne cere copilul incit ii
dam imediat ceea ce vrea. Totusi am putea profita de aceste ocazii pentru a-i permite sa
auda, sa vada si sa traiasca informatia precisa care il va ajuta sa inteleaga limbajul si intr-
o zi sa-l foloseasca. copilul este mai dispus sa asculte si sa incerce ceva nou atunci cind ii
vorbim despre ceva ce-l intereseaza cu adevarat.
O lingurita care cade, un nasture care se desprinde, cineva care bate la usa, am pierdut o
soseta… atitea surprize care suscita interesul copiilor nostri. Sa profitam de aceste
evenimente ca sa experimentam, sa intelegem si sa comunicam impreuna!
Daca mazgaleste peretii, daca varsa sucul de fructe, daca da drumul ciinelui, daca refuza
sa-si imparta jucariile cu alti copii, putem profita de ocazie pentru a-i explica ce "nu
merge", de ce s-a intimplat asta si ce poate face ca sa amelioreze situatia.
Atunci cind se intimpla ceva deosebit sau ca lucrurile nu se petrec asa cum am
prevazut, copilul va invata ceva daca ii explicam:
- ce s-a intimplat
- de ce s-a intimplat
- cum sa facem ca totul sa intre in ordine
Cum putem îmbogati limbajul prin experiente?
Ce interes avem sa invatam cuvintul "leagan" daca nu putem cere sa fim impinsi ca sa ne
leganam???
Prin imitatie
Unul dintre cele mai simple moduri de a ne ajuta copilul sa invete sa comunice consista
in a imita gesturile si sunetele pe care le produce si apoi a adauga un cuvint sau un gest
nou. Daca vrem ca el sa ne imite la rindul lui, trebuie sa alegem cuvinte pe care le poate
pronunta.
E simplu: trebuie
- sa repetam ceea ce spune copilul
- sa facem ceea ce face el
- si apoi sa adaugam un cuvint nou in legatura cu ceea ce am imitat
Prin interpretare
Pentru a ne face copilul sa simta ca il intelegem, putem interpreta ceea ce simte sau ce-si
doreste, folosind cuvintele/gesturile pe care el le-ar fi folosit daca ar fi putut vorbi mai
clar. Interpretarea ii ofera copilului informatia de care are nevoie in momentul in care
simte aceasta nevoie.
Exemplu:
Copilul: Oh!!! Oh!!! (ne arata o pata pe pantalon)
Mama: Oh!!! O pata! O pata mare pe pantaloni!!!
Daca propunem copilului nostru intotdeauna acelasi model pe care il poate urma,
cuvintele ii vor deveni familiare pina cind, intr-o buna zi (si va fi o zi maaare) va incepe
sa le foloseasca.
Prin dezvoltare
In primul stadiu de evolutie al copilului e important sa utilizam cuvinte simple, insa
trebuie sa evitam limitarea vocabularului la expresii de 2-3 cuvinte si la replici "de-a
gata". Un vocabular asa de restrins va parea in curind artificial si va limita posibilitatile
de cunoastere ale copilului.
Tema: alegeti o activitate pe care copilul o indrageste. Pe aceasta tema, scrieti cuvintele
pe care le puteti adauga pentru a ajuta copilul sa-si dezvolte limbajul:
1. numiti
2. descrieti
3. explicati
4. jucati-va
5. vorbiti de sentimente
6. vorbiti de viitor
7. faceti proiecte
1. Prin gesturi.
2. Insistind pe cuvinte-cheie
Exemplu: Tatal lui Lea foloseste expresii scurte si simple si ii face placere sa accentueze
cuvintele si sunetele pentru a o ajuta pe Lea sa invete cuvintul "desert".
Tata: (aratind cu degetul desertul) Uite, Lea… DESERT.
Lea priveste.
Tata: E DESERTUL tau preferat.
Lea priveste, ochii ii stralucesc, ea se inclina putin in fata.
Tata: este DESERT cu capsuni! (el da o lingurita fetitei)
Lea maninca desertul, se uita la tata.
Tata: Mmmmmm!!! Ce DESERT bun!
Insistind pe cuvinte le facem mai interesante si mai amuzante si punem in relief elemente
de informatie pe care copilul incepe sa le invete.
3. Prin repetare
Un om adult intelege un cuvint in general daca-l aude o data sau de doua ori in context,
insa nu la fel se intimpla cu copiii. Unii copii au nevoie sa auda un cuvint de 10 ori
inainte de a incerca sa-l foloseasca, altii trebuie sa-l auda de 100 de ori. Nu exista nici o
regula, nici un numar "normal" de repetitii. Actiunile, gesturile, apropourile copilului ne
indica daca a asimilat ceea ce i-am spus. Cu cit gasim mai multe maniere diferite de a
folosi acelasi cuvint, cu atit ne ajutam copilul sa invete mai bine.
De exemplu, dezbracind copilul putem gasi diferite maniere de a folosi verbul "scoate":
"scoate pantofii, scoate sosetele, scoate pantalonii, scoate bluza" etc…
Repetind sistematic aceleasi cuvinte intr-o situatie data ajutam copilul sa inteleaga
aceste cuvinte si , mai tirziu, sa le foloseasca.
La inceput, copilul nu este capabil intotdeauna sa inteleaga si sa pronunte cuvintele pe
care le folosim. Totusi, cu cit aude mai des cuvintele asociate obiectelor si situatiilor cu
atit va intelege mai repede ce ii zicem… ca intr-o zi sa foloseasca si el aceleasi cuvinte
ca noi. Repetitia este esentiala.
Capitolul 4
Sa ne jucam de-a "cei 3 A"
Acest capitol descrie rolul capital al jocului, rolul deosebit pe care noi trebuie sa il jucam
si modalitatile prin care putem usura progresele copilului.
Pentru a ajunge sa atingem orice obiectiv trebuie sa trecem prin 3 etape: visul, planul si
actiunea.
Nu suntem obligati sa inventam jocuri noi in fiecare zi. copilul caruia ii plac povestile noi
ii place citeodata sa reasculte povestile preferate. Sa nu neglijam nici progresele
achizitionate si nici interesele manifestate in trecut: deseori copilului ii place sa reia
activitati care i-au placut. Putem cinta acelasi cintec, sa ne uitam pe aceeasi carte, sa
jucam acelasi joc de o gramada de ori: copilul va beneficia de repetitie. Sentimentul de
securitate pe care il cistiga facind ceva familiar ii da increderea necesara sa incerce ceva
nou.
Putem propune jocuri, activitati, carti pe care copilul nu le-a incercat niciodata. In general
e preferabil sa alegem un proiect pe care copilul il poate asimila usor si il poate reusi.
Totusi, citeodata putem incerca ceva putin peste nivelul lui obisnuit. Poate ca am
supraestimat talentul lui! Cine stie, poate fi mai amuzant decit credem!
Capitolele urmatoare contin idei de jocuri si grile de observatie care ne vor ajuta sa
alegem activitatile corespunzatoare copilului nostru.
Sa ne amuzam si sa ne relaxam!
Jocul obligatoriu nu mai este un joc. Daca activitatea pe care i-o propunem copilului nu-i
place, nu trebuie sa i-o impunem. Daca el nu se amuza sa acceptam sa ia initiativa si sa
schimbam jocul. Adesea, cele mai grozave jocuri se nasc din spontaneitate.
Chiar si cele mai bune jocuri esueaza citeodata. Sa prevedem deci activitati de rezerva.
De exemplu, daca micutul nu e interesat sa se joace cu cuburi asa cum am prevazut,
putem aranja cuburile intr-o cutie, le putem ascunde cerindu-i sa le gaseasca sau putem
construi un tren lung pe care sa-l impinga. Cu putina initiativa si imaginatie putem
transforma un moment frustrant pentru amindoi intr-un moment agreabil.
Pentru aceasta trebuie mai intii sa ADAPTAM activitatea si/sau comportamentul nostru
ca sa partajam jocul., sa ADAUGAM elementele de limbaj necesare invataturii si sa-i
ACORDAM copilului nostru posibilitatea de a lua initiativa. (cei 3A: a (ne) Adapta, a
Adauga, a Acorda)
1. A ADAPTA:
Ne adaptam pentru a imparti aceleasi experiente cu copilul:
- fiind fata in fata
- facind copilul sa simte ca-l ascultam: prin imitatie, interpretare, comentarii, punind
intrebari, reactionind fiecare la rindul lui
2. A ADAUGA:
3. A ACORDA:
In cazul in care copilul nu imita sunetele trase din limbaj, putem incerca cu imitarea altor
sunete:
- suflatul - unei luminari, unui fulg, a unor baloane de sapun
- pupatul cu zgomot
- plinsul – imitind pe cineva care bizîie
- stranutul sau tusitul (exagerind mimica si sunetul)
- strigate de animale: ciinele (ham-ham), pisica (miau), albina (bzzz!), vaca (muuu!), oaia
(behehe!), puiul (piu-piu-piu), rata (mac-mac)
Alimente: mar, piine, carne, lapte, suc, supa, banana, prajitura, apa, biscuite, bonboane,
înghetata…
Partile corpului: cap, mina, picior, ochi, par, nas, deget…
Obiecte uzuale: baie, pat, televizor, canapea, fotoliu, chiuveta, masa, scaun, camera,
veioza, perete, perie, pieptan, pix, hîrtie, ceasca, chei, sapun, lingurita, ochelari, ceas,
perna, bani…
Haine: sosete, pantaloni, rochie, fusta, mantou, pantofi, palarie…
Calificative: cald, rece, mai mult, al meu, mare, ud, frumos, gata, murdar, curat, spart,
dragut, aprins, stins…
Lumea exterioara: arbore, floare, iarba, luna, soare, zapada, ploaie, ciine, pisica, avion,
masina, bicicleta, scoala, autobuz…
Persoane importante: mama, tata, numele animalelor familiare, numele prietenilor, al
fratilor si al surorilor, baiat, fata, bebe, numele copilului, bunicul, bunica
Cuvinte uzuale: buna ziua, salut, pa, bine, pardon, noapte buna, nu, da, destul
Nume exprimind sentimente: trist, multumit, suparat, fericit, gelos
Primele cuvinte de actiune: a (se) juca, a (se) peria, a dansa, a desena, a simti, a plinge,
a asculta, a trage, a (se) sterge, a deschide, a bate, a (se) opri, a prinde, a (se) aseza, a (se)
culca, a veni, a (se) uita, a (se) plimba, a fugi, a merge, a dormi, a sari, a bea, a minca, a
cinta, a numara, a pastra, a avea, a cumpara, a da, a pupa, a ascunde, a citi, a ajuta, a
sparge, a varsa, a lovi, a gasi, a zbura, a atinge…
Cuvinte care indica locul: aici, acolo, sus, jos, în, afara, sub, pe…
Exemple
Actiune + obiect:
- lansatul mingii
- impinsul masinii
- spalatul miinilor
- deschisul usii
- cititul cartii
- bautul apei
- mincatul marului
- pusul mesei
- ajuta-ma
- stat scaun
- in cutie
- pe masa
- du-te acolo
- carte acolo
- pe jos
- vino aici
- in pat
Nume/actiune + calificativ
- minge mare
- mai mult biscuite
- sapun ud
- ceai cald
- masina mea
- supa gata
- nu nani
- cartea mama
Cuvinte uzuale:
Expresii care acompaniaza pe altele: vreau/vad/ imi place – (eu) arunc mingea, mama
citeste cartea, ascult muzica, (sa) fac un desen, pup ursulet.
7. Stadiu avansat
pronume +
te iubesc, sunt trist, sunt suparat, mi-e foame
alte expresii utile: eu singur, am terminat, unde este mingea?, merci, uite…
intrebari: ce-i asta? ce face baiatul? Unde e? unde merge fata? unde e mingea?
de ce ride baiatul? de ce plinge fata?
Pluralul: ciini, pisici, imi plac merele, uite vrabiile, mama face prajituri
Capitolul 5
Atunci cind ii zimbim copilului, cind vorbim sau ne jucam cu el, el ne priveste, ne
zimbeste, da din picioruse sau gingureste. Daca aceasta interactiune ii place e posibil
chiar sa se supere atunci cind punem capat jocului.
2. Apoi, copilul ne indica, prin sunete si/sau limbaj corporal, ca prevede ce va urma si ca
vrea sa continue jocul.
De exemplu, daca ne oprim sa-l facem sa sara pe genunchi, va sari singur ca sa ne ceara
sa continuam. Daca nu reactionam, copilul va persevera si va insista ca sa ne faca sa
intelegem ca doreste ca jocul sa continue!
3. Mai tirziu, copilul incepe singur jocul (scotind un sunet, pronuntind un cuvint sau
facind un gest in raport cu jocul) si asteapta sa participam. In prezent el poate juca rolul
pe care l-am detinut inainte si poate lua singur initiativa jocului. De exemplu, isi pune
mina la ochi pentru a incepe jocul "cucu – bau!" sau isi agita bratele pentru a cinta un
anumit cintecel (cu joc de miini - marionete) impreuna cu noi. Acum el stie in ce moment
ii vine rindul la joc.
4. Si mai tirziu.
Pina acum, copilul nu s-a putut concentra decit pe un singur lucru odata. Atentia lui e
monopolizata de un deget, de un ursulet sau de persoana care se joaca cu el.
Pe urma copilul va ajunge sa aibe capacitatea de a fi atent si la obiectul jocului dar si la
persoana cu care se joaca. Aceasta este o etapa importanta! Atunci cind copilul a invatat
sa-si canalizeze atentia de la un punct de interes la un altul va fi mai mult in masura de
achizitiona elementele de limbaj pe care incercam sa-l invatam si care ii vor permite sa
inteleaga si sa vorbeasca.
Sigur, jucariile sunt folositoare in unele jocuri, dar totusi, daca jocul este amuzant si util
pentru copil, aceasta este mai ales datorita faptului ca il joaca impreuna cu noi. De fapt,
cea mai grozava jucarie suntem NOI.
Atunci cind ne jucam dupa metoda "celor 3 A", cream excelente posibilitati de a vorbi.
Asa dam ocazia copilului sa aibe ceva de spus si un context pentru a o face, ceea ce-i
procura o satisfactie si il incurajeaza sa-si continue eforturile.
1 jOCUL CU PARTENERI
Verificand aceste enunturile de mai jos, care descriu copilul dvs, aceasta va va ajuta sa:
-reactioneaza surazand
-ii place sa fie leganat si ridicat pt joaca
-imita miscarile limbii
-repeta un gest sau un sunet,daca noi il imitam
-prin privire si limbaj corporal, arata ca ii face placere jocul cu-cu
-ne imita cand atingem o jucarie
-imita sunetele din timpul jocului(de ex cum face vaca? muuuuu)
-manipuleaza intrerupatoare,robinete,telecomanda tv
-ii place sa puna in functiune jucarii mecanice
-construieste ansamble si diferite constructii utilizand mai multe elemente
-se joaca cu apa,nisip,plastilina
-incepe sa se joace cu creionul pe o foaie de hartie
-lanseaza o minge cu piciorul sau mana, dar nu stie inca sa o prinda
3 JOCURILE IMAGINARE
copilul incepe sa "se joace de-a..." de indata ce aptitudinile sale de joc sunt relativ
dezvoltate ,atunci cand reuseste sa inteleaga mai bine ceea ce se petrece in jurul
lui.COPILUL AL CARUI JOC IMAGINAR ESTE BINE DEZVOLTAT ARE MAI
MARI SANSE SA-SI INSUSEASCA LIMBAJUL.
Cunoscand aptitudinile de joc imaginar ale copilului nostru vom putea "sa ne jucam de-
a..." impreuna cu el, asa incat il putem ajuta sa se amuze si sa invete deopotriva
Parcurgand informatiile de mai jos, vom recunoaste nivelul jocului imaginar la care se
afla copilul nostru, ce anume ii face placere
La inceput, copilul se joaca de-a... de unul singur,cu o jucarie sau un obiect, fara sa ne
ceara participarea.
- impinge un tren pe podea
-isi imbratiseaza ursuletul
-loveste cu ciocanul de jucarie
-bea un lichid imaginar dintr-o cescuta!
-impinge caruciorul
Apoi ,incepe sa ne ceara sa participam alaturi de el ,combina doua jucarii sau doua
obiecte si incepe sa imite treburi casnice, observate la parinti
-ne propune sa gustam din biscuitii facuti de el
-ne piaptana parul
-ne da papusa lui sa o luam si noi in brate
-isi pune ursuletul pe scaunel
-ii da papusii biberonul
vrea sa ajute la spalatul vaselor
MAI APOI, JOCUL IMAGINAR DEVINE MAI COMPLEX,copilului ii reusesc o serie
de gesturi, se joaca imaginandu-si ca un obiect este de fapt cu totul altceva
- prepara alimente imaginare intr-o farfuriuta , ii da papusii sa pape, apoi spala vesela
-ii pune o caciula papusii, o instaleaza in carut si o plimba
-se baga intr-o cutie de carton si se preface ca se plimba cu masina
-isi pune mana la ureche si se preface ca vorbeste la telefon
-construieste o masinuta din cuburi
-pune o foaie de hartie pe post de paturica peste ursulet
Mult mai tarziu, copilul se joaca in maniera "joc de rol"(persoane indragite din
anturaj,personaje din povesti) si retraieste experiente ce i-au ramas in memorie.
Jocul ii permite copilului achizitia numeroaselor aptitudini care-l vor ajuta in viitor:nu
numai abilitati motrice si abilitati de rezolvare a problemelor cat si mijloace de a
comunica
CUCU!
APOI
UNDE ESTI?
JOCURI DE URMARIRE
PENTRU INCEPUT...
APOI
VIN!
similar cu "stai ca-l prind" numai ca de data asta asteptati un semn de la copil pt a pune
mana pe el(de ex sa se intoarca sa va priveasca). apoi, poate, copilul insusi o sa va alerge!
MAI APOI
UNDE ESTE?
PT INCEPUT
Ia jucaria!
Alegeti o jucarie ce sare rapid in ochi copilului.puneti-o aproape de manuta copilului,in
asa fel incat sa o apuce isor. vorbiti-i despre jucarie.Jucariile zgomotoase sunt foarte
amuzante
Apoi...
A disparut!
Atrageti atentia copilului plansand una din jucariile preferate in campul sau
vizual.incurajati copilul sa priveasca jucaria in timp ce o indepartati usor.nu uitati sa
numiti jucaria si sa descrieti ce se intampla.repetati jocul
Mai tarziu
Gaseste-o!
JOCURI CU CUBURI
PENTRU INCEPUT
Incerc si eu!
Lasati copilul sa se joace cu cuburi.daca duce unul la gura, loveste cu el,il lasa sa cada
sau il arunca imitati-l asteptand reactia lui.Dupa ce va jucati in acest fel alternativ, aratati-
i alte modalitati de utilizare a cuburilor.
APOI
In cutie
Puneti cu randul cuburi in cutie .de indata ce le-ati pus pe toate, goliti cutia
SUPRAPUNERE
suprapuneti mai multe cuburi, asteptand ca bebe sa faca si el la randul sau acelasi lucru
MAI TARZIU
Iata o masinuta
construiti masini, poduri sau casute din cuburi.incurajati copilul sa va ajute, apoi sa
realizeze propriile constructii.intrebati-l ce anume a reusit sa construiasca.
SA CONSTRUIM
JOCURI CU ALIMENTE
Sa desenam cu budinca
Puneti budinca intr-un recipient (de exemplu pe o tavita de biscuiti) puneti copilului o
tablita in fatasi instalati-va in fata lui.incurajati copilul sa exploreze budinca cu
degetele.lasati copilul sa preia initiativa si urmati-i exemplul.daca ezita,aratati-i diverse
miscari ale degetelor si mainii ,acompaniindu cu sunete comice(pluff,etc) .ne
murdarim,dar ne si distram!
Va rog sa aveti rabdare cu mine si sa scuzati inerentele greseli din text datorate traducerii
sau transcrierii...
Ca parte a procesului de a va lasa copilul sa preia initiativa, deja ati adaugat limbajul in
conversatia dvs. cu copilul.
In acest capitol vom invata cum sa adaugam cuvinte astfel incit sa ajutam copilul sa
inteleaga mai bine lumea inconjratoare si sa se exprime. Veti invata de asemenea cum sa
va stabiliti obiective de comunicare pentru a va ajuta copilul sa treaca la urmatorul
stadiu de comunicare.
Oferiti copilului un cuvint (sau un semn, sau o fotografie)Atnci cind copilul comunica
cu dvs, lasati-l sa ia initiativa si raspundeti oferindu-i un cuvint (sau citeva cuvinte).
Raspunsul dvs. trebuie sa fie scurt – unul, doua sau trei cuvinte. Facind acest lucru
aratati ca sunteti interesat si ca il intelegeti. Citeva din cuvintele oferite pot fi cuvinte noi
sau cuvinte pe care copilul le intelege dar nu le poate rosti inca. In timpul unei
interactiuni, incercati sa repetati un cuvint cam de 5 ori astfel incit copilul si-l poate
aminti si eventual repeta.
Spuneti mai putine: folositi propozitii simple, scurte, pentru ca el nu poate absorbi multa
informatie deodata. Atunci cind spuneti mai putine, e mai usor pentru copil sa inteleaga
si sa-si aminteasca cuvintele pe care le-ati folosit.
Accentuati: faceti in asa fel incit cuvintele importante sa fie accentuate (evidentiate). De
ex in propozitia “aceste ceai e foarte fierbinte” cele mai importante cuvinte sunt “ceai”
si “fierbinte”. Accentuind aceste cuvinte, atrageti atentia copilului si il ajutati sa le
inteleaga si sa le invete. Pentru a accentua cuvintele folositi o voce foarte animata,
spuneti cuvintele respective putin mai tare sau schimbati tonul vocii.
Aratati: copii mici invata limbajul cel mai bine atunci cind asociaza o imagine cu
respectivul cuvint. Ajutoarele vizuale sunt utile pentru a arata intelesul unor cuvinte. In
momentul cind intelegeti modurile diferite de a le folosi, puteti decide pe care sa le
folositi. Exista 3 posibilitati de baza pentru a folosi ajutoarele vizuale: 1.aratind obiectul
sa aratind catre obiectul despre care vorbiti, 2.adaugind actiuni, gesturi sau semne linga
cuvinte si 3. folosind imagini ale lucrurilor despre care vorbiti.
1. Aratind obiectul sau aratind catre obiectul respectiv ajuta copilul in doua moduri.
Daca dvs vorbiti, atunci il ajuta sa inteleaga despre ce vorbiti. Daca el va trimite un
mesaj, aratati catre obiectul despre care vorbeste. Aceasta ii va arata copilului ca
ascultati si ca intelegeti ceea ce spune.
2. Folosind actiuni, gesturi si semne atunci cind vorbiti, va va ajuta sa ii “aratati”
copilului ceea ce spuneti. De ex puteti scutura din cap cind spuneti “nu”, puteti sa va
ridicati miinile in sus cind ii spuneti “vrei sus?” sau sa fluturati mina cind ii spuneti
“pa,pa”. Aceasta va ajuta copilul sa va inteleaga cuvintele dar ii va arata de asemenea
un mod de a comunica fara cuvinte, mod pe care ar putea sa invete sa-l foloseasca.
3. Aratind imagini sau aratind inspre imagini va ajuta copilul sa inteleaga despre ce
vorbiti atunci cind obiectele reale nu sunt in raza vizuala. Unele imagini sunt mai usor
de inteles decit altele. In cazul in care copilul este inca in faza de a invata sa recunoasca
imaginile, folositi fotografii sau desene. Aratati-i obiecte si persoane cunoscute lui.
Vorbiti despre imaginile din cartile lui favorite si asezati obiectele reale linga fotografii
pentru a-l ajuta sa faca legatura. Folositi imaginile pentru a ajuta in conversatia cu
copilul mai degraba decit a-l testa ca sa vedeti ce stie.
Repetati, repetati, repetati: repetati cuvintele des in situatii diverse. Cu cit copilul le
aude mai des, cu atit mai usor le va intelege si isi va reaminti ce inseamna si cu atit mai
mult va incerca sa le spuna si el. Repetati cuvintele de mai multe ori deodata, apoi
asteptati si lasati copilul timp sa va raspunda, apoi repetati-le din nou. Puteti repeta
cuvintele combinindu-le cu o varietate de alte cuvinte ca de exemplu: “dam soseta jos”,
dam pantalonii jos”, “dam pantofii jos”. Repetati cuvintele in situatii diverse. Nu
insistati daca nu va repeta cuvintul, poate inca nu este gata.
Puteti discuta cu un specialist daca sunteti ingrijorata asupra limbii in care sa vorbiti
copilului, mai ales daca are intirzieri in vorbire. Oricum, retineti – copilul va invata cel
mai bine atunci cind comunicarea cu el se face in limba in care DVS va simtiti cel mai
comfortabil.
Folositoare – obiectivul stabilit pentru a-l face pe copilul dvs sa profite cind ii vine
rindul in conversatie ar trebui sa-i usureze copilului posibilitatea sa ceara ceva si sa
exprime ceea ce vrea sa spuna cu adevarat. Alegeti obiective avind in minte ceea ce
copilul ar dori exprime, mai degraba decit ce va ginditi dvs ca ar vrea sa spuna.
Exemplul 1: Transformarea unui gest sau actiune intr-un cuvint pe care copilul incearca
sa-l imite
Robert este in stadiul de Comunicator care are un stil de comunicare refractar. El
comunica printr-o combinatie de privire, actiune, gesturi si citeva sunete. Totusi, de
obicei isi exprima cererile folosind actiuni si gesturi. De exemplu, cind este pe leagan si
doreste ca tatal sau sa impinga leaganul, se leaga el inainte si inapoi. Tatal l-a auzit
recent folosind sunete care sunt de fapt primele sale incercari de a rosti cuvinte, in
special in timpul jocurilor, astfel incit el considera ca Robert poate invata sa imite un
cuvint, chiar daca este vorba doar de un singur sunet.
Obiectiv: “Dupa ce tatal spune “utza”, Robert va imita la rindul sau cuvintul (sau va
rosti un sunet care sa exprime acest lucru) pentru a cere impingerea leaganului”.
Obiectivul este folositor: Lui Robert ii place sa se dea in leagan, astfel incit va dori sa-si
exprime dorinta pentru aceasta actiune
Obiectivul este specific: Tatal lui Robert va sti cind copilul va atinge acest obiectiv
Obiectivul este realist: Robert foloseste sunete ca “buu” pentru “Bau”. De aceea acest
obiectiv este in “zona” de atingere pentru Robert.
Pentru a-l ajuta pe Robert sa atinga acest obiectiv, tatal sau face urmatoarele lucruri:
- incepe prin a-l pune pe Robert in leagan si spunind “unu, doi, trei...” apoi il asteapta
pe Robert sa ceara impingerea leaganului. Robert face ceea ce face intotdeauna - se
leagana inainte si inapoi. Dar de data asta tatal nu impinge leaganul. Spune “utza!”
imediat ce Robert incepe sa se legene inainte si inapoi. Robert repeta actiunea si tatal
spune “utza!” din nou, asigurindu-se ca spune asta atunci cind Robert se leagana.
Pentru ca acesta sa realizeze sa acest cuvint este un alt mod de a cere impingerea
leaganului.
- Tatal asteapta si il invita pe Robert sa incerce sa spuna cuvintul “utza” aplecindu-se
catre el si afishand o mina de asteptare pe fata – zimbind, ochii mari deschisi si
sprincenele ridicate.
- Tatal repeta “Utza!” cind Robert continua sa se legene si apoi asteapta din nou. De
aceasta data Robert primeste mesajul si spune “Uu”. Tatal spune “utza” si imediat
impinge leaganul – dar nu foarte tare, astfel incit se va opri in curind si o pot lua de la
capat!
- Tatal repeta secventa de mai multe ori. Intotdeauna spune “utza” atunci cind Robert se
leagana pentru ca Robert trebuie sa inteleaga ca spunind “utza” trimite acelasi mesaj ca
si gestul leganatului. Curind Robert va realiza ca leganatul nu mai functioneaza. Va
astepta ca tatal sa spuna “utza” si apoi va imita cuvintul spunind “uu”
- Dupa ce Robert va imita “utza” de foarte multe ori, tatal va spune “unu, doi, trei...” si
api va astepta sa vada daca Robert poate rosti “uu” in loc de “utza” fara a-si auzi tatal
rostind cuvintul. Dar acest proces este unul de durata.
Exemplul 2: Invatarea unui cuvint care exprima o actiune (pentru a creste varietatea
cuvintelor)
Sofia este un copil aflat in stadiul “Primelor cuvinte” si foloseste cuvinte singulare si
multe gesturi. Spune cuvinte ca “baba” pentru biberon, “sus”, “caine”, “mama” si
“tata” dar foloseste foarte putine cuvinte care descriu actiuni.
Obiectiv: “Sofia va folosi cuvintul “deschide” cind ii va cere mamei sa deschida sticluta
cu lichid de facut baloane, o cutie de jucarii, usa, etc”
Obiectivul este folositor: sunt multe lucruri pe care Sofia ii cere mamei sa le deschida,
asa ca mama stie s-o motiveze sa foloseasca acest cuvint.
Obiectivul este specific: Mama va sti cind Sofia a atins obiectivul
Obiectivul este realistic: Sofia deja foloseste cuvinte simple incluzind 2 cuvinte care
descriu actiuni astfel incit acest obiectiv poate fi atins
Daca Sofia nu incearca sa spuna cuvintul dupa ce mama incearca de citeva ori, atunci
ea rosteste cuvintul si apoi deschide usa (geanta, cutia).
Odata ce copilul a aratat progrese, e important sa il incurajati sa foloseasca ceea ce a
invatat. Atunci cind sunteti absolut sigur ca a progresat, lasati-l sa inteleaga ca astept la
rindul lui sa aplice ceea ce a invatat. Daca nu foloseste cuvintul atunci cind sunteti
siguri ca poate, de exemplu asteptati putin mai mult incurajindu-l cu o privire si un
zimbet care ii spune ca dvs stiti ca poate sa-l rosteasca. Spuneti dvs cuvintul si asteptati
din nou. Atunci cind il rosteste, impartasiti cu el entuziasmul si raspundeti-i imediat.
Daca nu-l rosteste sau nu face ceea ce asteptati dvs, incercati din nou cu alta ocazie.
Amintiti-va: comunicarea trebuie sa fie intotdeauna o experienta fericita atit pentru
parinte cit si pentru copil!
Cuvinte singulare:
Oameni importanti pentru copil: bebe, numele celor din familie si prieteni, numele
copilului, tata, bunica, bunicul, mama, numele animalelor de companie
Mincare, bautura, ora mesei: mar, banana, paine, bobo, brinza, biscuite, suc, lapte, apa
Partile corpului: buric, ureche, ochi, gura, nas, mina, deget,burtica
Haine: bavetica, cizme, haina, scutec, pijama, pantof, soseta
Obiecte casnice: pat, paturica, sticla, cana, usa, gunoi, chei, lumina, TV
Obiecte din afara casei: floare, parc, ploaie, scoala, cer, zapada, magazin, leagan
Animale: urs, albina, pasare, iepure, fluture, pisica, catel, leu, maimuta
Vehicule: bicicleta, autobuz, masina, tren, avion, camion
Jucarii si jocuri: minge, cuburi, carte, papusa, cucu-bau
Cuvinte care descriu actiuni: bang, sufla, prinde, danseaza, bea, maninca, zboara, cade,
loveste, pupa, deschide, toarna, alearga, cinta, stai, stop, arunca, spala, gidila
Cuvinte descriptive: gata, mare, stricat, curat, rece, murdar, uscat, cald, putin, mult,
frumos, pe, dragut, adormit, umflat, ud
Cuvinte care descriu timpul: dimineata, seara, acum, azi, miine, diseara
Sentimente: suparat, fericit, furios, trist, speriat, bolnav, obosit
Locatii: dupa, jos, aici, inauntru, pe, afara din, peste, acolo, sub, deasupra
Cuvinte sociale: pa-pa, buna, te iubesc, buna, nu, da, scuze
Cuvinte care descriu apartenenta: al meu, al mamei, al cainelui
Intrebari: ce, unde, cind, cine, cum
Propozitii de 3 cuvinte
Persoana+actiune+ obiect: mami pupa ursul, tata arunca mingea
Persoana+actiune+locatie: bebe pune soseta, ascunde-te sub masa
Persoana+actiune++ descriptive: vreau camion mare, masina merge repede
Pentru cele care vor sa stie cum se stabileste stadiul de comunicare al copilului:
Stadiul de comunicare al copilului meu
Pentru a afla mai multe despre stadiul de comunicare al copilului dvs., completati
urmatoarea lista. Pe masura ce cititi urmatoarele declaratii, puneti un I, U, R sau N la
fiecare pentru a arata cit de bine il descrie declaratia respectiva pe copilul dvs.:
I = Intotdeauna
U = Uneori
R = Rar
N = Niciodata
Uneori, abilitatea unui copil de a intelege linmbajul este mult mai dezvoltata decit
abilitatea sa de a se exprima. Este posibil ca “piticul” dvs. sa se afle la un stadiu in ceea
ce priveste exprimarea si la un altul mult mai avansat in ceea ce priveste intelegerea.
DESCOPERITORUL
Intelegere (Descoperitorul inca nu intelege ce inseamna cuvintele)
Copilul meu...
____ se uita la mine atunci cind vorbesc sau ii cint
____ zimbeste atunci cind ii zimbesc sau cind ii vorbesc
____ recunoaste vocile familiare
____ isi intoarce capul catre sunetele pe care le aude
____ raspunde cind este strigat pe nume uitindu-se catre mine, miscindu-si trupul sau
oprindu-se
____ recunoaste citeva gesturi (ca de exemplu gesturile pentru “sus” sau “nu”
____ anticipeaza urmatoarea etapa dintr-o rutina zilnica
Exprimare
Copilul meu...
____ plinge sau miriie atunci cind e somnoros, ii este foame sau nu se simte comfortabil
____ foloseste diferite feluri de plinset, in functie de nevoile sale
____ scoate sunete atunci cind i se vorbeste sau i se zimbeste
____ pronunta vocale ca de exemplu “a”, “u” si “e”
____ pronunta consoane ca de exemplu “bu”, “gu” sau “ma”
____ imita sunete pe care le aude
____ ma imita inapoi atunci cind imit la rindul meu un sunet pe care l-a scos
____ imita actiuni simple ca de exemplu sa loveasca tavita de la scaunul de masa
____ repeta sunete ca de exemplu “ba-ba-ba” sau “nu-nu-nu”
____ inchide ochii sau se intoarce atunci cind nu vrea ceva
____ se uita la, se intinde catre sau se misca catre obiecte sau persoane de care este
interesat
COMUNICATORUL
Intelegere
Copilul meu...
____ intelege cuvinte familiare in situatii de rutina ca de exemplu “pa-pa” sau “sus”
____ intelege numele obiectelor familiare ca de exemplu “biberon”, “apa”, “biscuite”
____raspunde la intrebari simple ca de exemplu “unde este ursuletul” deplasindu-se catre
obiect, uitindu-se la el sau aratindu-l
____ poate urma indicatii simple insotite de gesturi (ca de exemplu atunci cind facem cu
mina si spunem in acelasi timp “pa”)
____ cunoaste intelesul interdictiei “nu”
Exprimare
Copilul meu...
____ ma ia de mina si ma trage catre obiectele pe care le doreste
____ imi atrage atentia catre obiecte sau persoane dindu-mi-le sau aratindu-mi-le sau
aratind inspre ele
____ imita actiuni cum ar fi batutul din palme (aplaudatul)
____ imita sunete
____ foloseste citeva gesturi, ca de exemplu da din cap pentru a exprima “nu” sau face cu
mina pentru a exprima “pa”
____ se uita la sau arata catre ceea ce vrea sau in ceea ce este interesant si apoi se uita la
mine
____ scoate sunete care seamana cu niste cuvinte
____ face alaturari de sunete care aproape ca suna ca un limbaj
Exprimare
Copilul meu...
____ foloseste cel putin 3 cuvinte (sau semne, sau arata catre poze) pentru a comunica
____ foloseste mai multe gesturi sau sunete decit obisnuia sa foloseasca
____ imita sunete (ca de exemplu cele scoase de animale) si cuvinte
____ foloseste intre 10 si 25 de cuvinte sau semne
____ arata catre 10 sau mai multe poze pentru a comunica
____ foloseste 25 pina 50 de cuvinte sau semne
COMBINATORUL
Intelegere
Copilul meu...
____ poate raspunde la intrebari ca de exemplu “Ce vrei sa incalti?”
____ intelege intrebari care incep cu “cine” ca de exemplu “cine e la usa?”
____ stie intelesul urmatoarelor concepte: pe...., in....., sub....., ......mare, ......mic
____ poate sorta obiecte pe categorii, ca de exemplu animale si jucarii
____ poate asculta povesti simple
Exprimare
Copilul meu...
____ combina 2 cuvinte sau semne impreuna, ca de exemplu “vrei suc”, “nu somn”
____ foloseste cel putin 50 cuvinte
____ pune intrebari folosing un ton ascendent (ca de exemplu “mami dormi?”)
____ pune intrebari care incep cu “ce” si “unde” ca de exemplu “Ce e asta?”
____ combina 3 cuvinte impreuna ca de exemplu “Vrei mai mult suc?” sau “Eu nu
caciula”
____ se refera la sine folosindu-si numele
Pentru a afla in ce stadiu se afla copilul dvs. urmariti stadiul cel mai avansat de la
Intelegere la care ati raspuns cu I sau U pentru cel putin 3 afirmatii. Acesta este stadiul de
comunicare al copilului dvs. pentru Intelegere.
Acum uitati-va pentru cel mai avansat stadiu sub Exprimare la care ati marcat un I sau U
la prima afirmatie in respectiva lista.
Acesta este stdiul in care se afla copilul dvs. la capitolul Exprimare.
De obicei, stadiul pe care ar trebui sa-l aveti in vedere va fi cel de Exprimare.
CAPITOLUL 8
SA IMPARTIM CARTILE!
Cartile introduc copiii intr-o lume cu totul noua. Atunci cind ii cititi unui copil, ii ajutati
mintea sa creasca si sa se dezvolte. De asemenea va bucurati si de sansa de a imparti
impreuna citeva clipe placute. In acest capitol veti afla cum sa va ajutati copilul sa invete
limbajul atunci cind cititi impreuna. Veti invata si citeva moduri simple de a deschide
drumul catre lectura si scriere, activitati pe care le va deprinde mai tirziu.
Unul din cele mai bune lucruri despre carti este faptul ca imaginile si cuvintele pot fi
citite la nesfirsit. Spre deosebire de vorbire, care “dispare” imediat ce termini de vorbit,
povestile si cuvintele din carti revin in acelasi fel de cite ori citim cartea. Acest lucru face
ca invatarea noilor cuvinte si idei sa devina mult mai usoara pentru copil.
Cu cit incepeti mai devreme sa cititi si sa spuneti povesti copilului, cu atit mai devreme
lectura va deveni o parte importanta si frumoasa din viata lui. Lectura cu voce tare catre
copil este cel mai important lucru pe care il puteti face pentru a construi cunostintele pe
care acesta trebuie sa le invete. Incercati ca acest moment al lecturii sa faca parte din
fiecare zi. Luati o carte cu dvs oriunde va duceti – la o programare la doctor, in autobuz,
in masina, la magazin...oriunde. Puteti chiar lua si carti de plastic pe care sa le folositi in
timpul baii.
Stati fata-in-fata
O parte importanta a lecturii este asezarea aproape de acesta si fata-in-fata (sa va puteti
vedea fata unul la celalalt). Atunci cind impartiti o carte, la inceput probabil va fi mai
dificil sa faceti si una si alta (sa cititi si sa stati si fata in fata), dar este important sa gasiti
o cale de a realiza acest lucru.
OAA (observam, asteptam si ascultam) si lasati copilul sa “citeasca” cartea in felul lui
Timpul povestilor este de asemenea timp pentru conversatie, nu doar pentru a sta si
asculta. Pentru a obtine efectul maxim, copilul dvs. trebuie sa fie implicat activ. Atunci
cind considerati ca este gata, lasati-l sa aleaga cartea, tineti-o si dati paginile. Odata ce ati
citit ce este pe pagina respectiva si i-ati aratat imaginile, lasati-i timp sa se uite si asteptati
sa vedeti ce face sau spune. Petreceti mai mult timp la paginile care il intereseaza cel mai
tare. La inceput, copilul probabil va sta doar citeva minute atunci cind ii cititi. Daca il
lasati “ sa citeasca” cartea in felul lui, va incepe sa-i placa sa imparta cartile cu dvs si, in
timp, va putea petrece mai mult timp si se va uita la carti mult mai des.
- carti interactive
Realizati carti de tip “flip-flap” folosind constructii din hirtie. Ascundeti o imagine
interesanta sub o “usita”. Sau creati o carte de tipul “atinge si simte” cu diferite texturi
care pot fi explorate de copilul dvs cum ar fi bucati de lina, bumbac sau piele.
CAPITOLUL VI
Sa invatam prin muzica« Fara muzica, viata ar fi o eroare »
Friedrich Nietzche, filosof
Capitolul descrie :
• Magia muzicii, un mijloc usor si amuzant de a invata;
• Maniera de a adapta cuvintele sau gesturile cantecelor cu scopul de a incuraja copilul
nostru sa participe ;
• Maniera de a inventa propriile noastre cuvinte pe melodii cunoscute pentru a da
cantecelor mai mult sens pentru copilul nostru .
Magia muzicii
Toti parintii stiu cum pot, ca prin magie, calma un copil tinadu-l in brate, cantandu-i sau
in leganandu-l . Muzica are un efect minunat asupra bebelasului : inca de dinainte de a se
naste, el reactioneaza la ritmurile corpului mamei , bataile inimii, miscarile corpului
mamei sunt o sursa de binefacere pentru fat. Ramane la fel si dupa nastere .
copilul este interesat deci de starea de bunastare data de muzica, foarte repede el invata sa
reactioneze, la inceput prin miscari ale intregului corp apoi imitand ritmul si sunetele.
In mod indirect prin activitatile muzicale, copilul invata in mod naturat sa asculte, sa fie
atent, sa ce concentreze, ceea ce aduce o anticipare in vederea continuarii unei activitati si
il obisnuieste sa urmeze instructiuni. Toate aceste aptitudini il pregatesc pentru invatarea
comunicarii conventionale. Daca muzica creeaza acest efect magic este pentru ca
activitatile muzicale favorizeaza :
• Contactul fizic
• Repetitia
• Alteranta
• Reactiile nonverbale
• Vocalizarea
• Participarea totodata fizica si verbala
• Constientizarea faptului ca fiecare gest si fiecare cuvant vine la timpul lui
Pe de alta parte muzica prezinta avantajul de a fi o alta forma de joc. Ritmul si melodia
ajuta copilul sa prevada si sa recunoasca sosirea randului lui : cu putina experienta , el va
putea interveni la momentul oportun.Ori, capacitatea de recunoastere a momentului de
interventie este esentiala pentru conversatie. Activitatile muzicale joaca un rol privilegiat
in progresele pe care noi le asteptam de la copil . Ele nu necesita o pregatire prealabila si
aduc o placere imediata, nu conteaza cand si unde : la baie, in masina, peste tot unde
avem noi chef.
Nu este necesar sa avem o voce frumoasa nici sa cantam foarte exact. copilul nostru nu
este interesat de asa. Ceea ce ii capteaza interesul sunt ritmul cuvintele noastre si
tandretea cu care intonam.
Daca nu suntem foarte siguri de noi insine, putem incepe cu cantece pe care le cunoastem
foarte bine ( de exemplu cele pe care parintii nostri ni le cantau ) sau cu mici poezioare pe
care le recitam cu voce cantatoare . Sa incercam mai multe genuri de cantece pana gasim
pec el care ne convine cel mai bine.
Putem sa ne largim repertoriul intreband educatoarele copilului nostru ce catece fac la
gradinita cu ei, ascultand emisiuni radio sau de televiziune pe care le prefera si el si
cumparand discuri ( pe care de asemenea le putem imprumuta de la biblioteca)
Nu putem sa ne asteptam ca micutul nostru sa isi preia rolul sau in cantec de a doua oara
cand il aude dar cu repetitie, daca noi ii dam ocazia sa participe si daca ii aratam bine ce
asteptam de la el, el va invatat sa participe atunci cand va fi pregatit.
La inceput, noi suntem « amuzatorii » care detinem toate rolurile : muzica, gesture,
cuvinte. Apoi noi suntem « maiestrii de scena » care ajuta copilul nostru sa schiteze
primele gesturi.Dupa numeroase repetitii, vom putea sa ne asumam rolul de « parteneri
deschisi » si sa adaptam activitatea muzicala pentru a incuraja copilul nostru sa ia un rol
activ. Noi vom stii sa asteptam ca el sa invete la randul lui .
Nu ezitati sa adaptati !
Daca nu gasim un cantec care sa convina exact obiectivului de comunicare pe care ne-am
fixat, ne adaptam in functie de cerinte. La spalarea fetei de exemplu , putem substitui « a
spala » (laver) cuvantului « a jumuli » (plumer) din cantecul « Alouette » si sa numim
succesiv fiecare parte a corpului pe care o atingem. Eu iti voi spala nasul ! Eu iti voi spala
obrazul ! Alouette, Alouette !
Pe aceeasi metoda puteti, adapta « Savez-vous planter les choux ? » (Stiti planta varza ? )
in ,,Stiti sa va puneti sapca ,, sau ,,Sa aranjati jucariile,, sau ,,Sa mancati supa ,, .
Puteti sa introduceti muzica in toate activitatile cotidiene ;
Spalatul dintilor, facut baie, mancatul, plimbarea cu masina, spalatul mainilor, mersul la
olita, plimbarea, etc.
Adaptarile noastre muzicale ne sunt limitate doar de imaginatie. Intre noi si copilul nostru
nu exista drepturile de autor ! Sa stim sa improvizam ca mama Catherinei care a gasit
ocazii minunate de a comunica in timp ce mergea cu masina, chiar si atunci cand copilul
sau nu incepuse sa participe si el.
Continuare :
Mama Catherinei povesteste : ,,Drumurile cu masina sunt o excelenta ocazie de a
inchide radioul si casetofonul. Daca sunt inchisa intr-o cutie de metal cu copii mei profit
si le cant cantece in propriul nostru ritm. Noi repetam cantecele invatate acasa.Aceste
drumuri cu masina sunt de asemenea momente minunate pentru micul farte al Catherinei
si epntru mine : ne amuzam pur si simplu comunicand, petrecand impreuna momente in
care ne ascultam vocile. Repetam cantecele fara oprire cu toate ca sunt singura adulta
din masina. Copiii adora asta !,,
,, Priviti un exemplu unui cantecel simpatic pe care noi l-am inventat in masina. Putem
varia la infinit cuvintele. Totul a inceput intr-o zi cand eu rulam cam repede pe o strada
care zdruncina . Pe melodia “ Meunier, tu dors” Priviti refrenul:
Mama, priveste
Masina, masina merge prea repede
Mama priveste
Masina, masina merge prea tare
Copii au sugerat versurile
Mama priveste
Masina, masina face badaboum (atunci cand sunt zdruncinaturi)
Mama priveste
Masina, masina merge prea incet ( asta atunci cand am incetinit )
Apoi am adaugat ceilati membrii ai familiei :
Tata, priveste
Masina, masina a luat-o la dreapta
Matusa Jeanne, priveste
Masina, masina a luat-o la stanga.
Atunci cand improvizam cantece pentru a descrie ce se intampla, putin conteaza daca
cuvintele rimeaza si daca melodia e armonioasa : copilul nostru le va adora !
Pe melodia « Este mama Michel »
E micul Thomas cel care a pierdut manusile lui
Care a intrebat pe mama sa cine i le va inapoia
Este mama lui Thomas cea care i-a raspuns :
Dar priveste micule Thomas, manusile tale nu s-au pierdut
Introduceti miscarea :
Ca in orice joc, veti obtine cele mai bune rezultate daca va veti apropia de copilul dvs ca
el sa faca fata , de maniera in care ceea ce vede el in gesturile dvs sa inteleaga cuvintele
care il descriu. Aceasta aprofundare informationala va ajuta copilul dvs sa inteleaga
gesturi si cuvinte noi , sa le retina si mai tarziu sa le foloseasca.
Cantecele pe care copiii le prefera sunt cele acompaniate de gesturi simple. Incepeti deci
cu genul de cantece : « Savez-vous planter les choux ? » , « Alouette » « Les petite
marionnettes ».
Faceti de asemenea dovada de sensibilitate fata de copilul dvs si adaptati cantecele care le
alegeti la energia de care da dovada el. Un copil obosit nu are chef sa danseze « capucine
» ( dans de copii ) Alegeti mai bine un cantec de leagan care se potriveste mai bine cu
oboseala lui. El va va fi recunascator si va intelege cuvintele adaugate cu aceasi ocazie.
Atunci cand se uita la televizor copilul dvs este expus la scene care se deruleaza rapid.
Emisiunile pentru copii sar de la o tema la alta ; imaginile, gesturile si vocile se schimba
intr-un ritm vertiginos. Aceasta rapiditate are ca efect descurajarea copilului dvs, el
obisnuindu-se sa fie dezinteresat de ceea ce priveste. Radioul provoaca de asemenea
dezinteres pentru copilul dvs care nu aude deloc emisiuni concepute pentru el.
Cel mai bine este sa il expuneti pe copilul dvs la sunete, imagini pe care el sa poata
confortabil sa le absoarba si asimileze, petru a-l ajuta sa inteleaga lumea. Daca el este
submerjat de senzatii el se va descuraja si se va dezinteresa pe termen lung. Atunci
inchideti radioul, inchideti televizorul si partajati cu copilul dvs activitatile muzicale care
ii favorizeaza trezirea/ desteptarea.
Chiar si daca copilul dvs are placerea de a urmari ritmurile muzicii inregistrate , discurile
si casetele favorizeaza mai putin comunicarea ca si o activitate muzicala partajata. Ca
efect, cantand cu copilul dvs, puteti sa incetiniti ritmul si :
Nu stiu daca s-a precizat aici ca aceasta metoda de comunicare e folosita si de parinti de
copii cu probleme (autism , AdHD); eu am dat de traducere pe un forum cu acest specific
din strainatate.
Enunturile urmatoare descriu cum un copil invata sa ia parte de o maniera mai activa la
activitatile muzicale. Alegeti frazele care va descriu cel mai bine copilul pentru a va fi
mai usor sa alegeti cantecele si jocurile care i-ar placea si din care va invata.
La inceput:
- Cand incep sa cant, fiul meu reactioneaza. Daca e suparat, cateodata se linisteste. Daca
e linistit i se lumineaza chipul sau incepe sa emita sunete.
- Cand intorc cheita cutiei muzicale sau a caruselului de deasupra capului sau, copilul
meu se linisteste si cauta sunetul.
- Cand ne aflam fata in fata si incetez sa-i mai cant, uneori se misca sau zambeste, ma
priveste sau scoate un sunet ca si cum ar vrea sa zica: „sa mai cantam o data”
Apoi:
- Copilul meu este vrajit de cantecele ce presupun miscari pe care, la inceput, il ajut sa le
faca: sa bata din palme, din picioare, sa loveasca un instrument, sa se balanseze inainte si
inapoi, sa cada.
- Cand ma opresc, cateodata vocalizeaza sau imita una din miscarile simple pe care le-am
facut. „Ce manuta draguta are bebe!”
- In cantecele pe care le-am cantat mai des copilul incepe sa-si dea seama cand ii vine
randul, de exemplu, cand il asez pe genunchii mei, privindu-ne fata in fata si incep sa
cant: „Hai la groapa cu furnici” el incepe sa se miste si sa rada in asteptarea lui:”ba-i aici,
ba nu-i aici”.
- Cand cant sau cand copilul meu asculta muzica, incepe sa se miste in sus si in jos, ca si
cum ar incerca sa danseze.
Mai tarziu:
- cand incepe sa recunoasca cantecele, copilul meu incearca sa formuleze sunete, cuvinte
sau miscari ce marcheaza finalul versului. Ex: Eu cant: „Bate vantul frunzele”; copilul
meu canta: „...zele” incercand sa spuna „frunzele”.
- Acele cantece care au legatura cu rutina zilnica copilul meu incepe sa le reprezinte si sa
le asocieze gestul corescpunzator imediat ce le asculta: Ex:
Eu cant: „ Te spalam, te pieptanam...” iar el se duce sa aduca pieptenele;
Eu cant: „ce buna e apa, ce buna e apa pentru...” iar el zice: „palat” vrand sa spuna
„spalat” si se duce la baie.
- Cand imi intreb copilul daca vrea sa ascultam muzica sau un „cantecel”, uneori face un
gest indicand cantecul pe care-l vrea sau se duce in graba sa caute discul lui favorit.
Si mai tarziu:
- Copilul incepe sa-si poata controla vocea cantand pe masura ce completeaza partile
cantecului.
- Copilul poate contribui cu mai mult de un cuvant cand, la jumatatea unui vers ma
opresc si astept ca el sa continue: Eu recit: „catelus cu parul...” iar el zice: ”cret”.
- Cand se joaca singur sau sta in pat, treaz, copilul canta cantecelele ce-i sunt cunoscute.
Nu stie toate cuvintele iar cu melodia nu ar castiga vreun premiu Grammy dar, in general
pot recunoaste cantecul.
- Fiul meu imi cere sa-i cant sau sa-i pun un cantec. Face asta aducandu-mi un disc (CD)
sau un alt obiect pe care l-am folosit cand am cantat acel cantec. Cateodata imi canta o
frantura din acel cantec sau spunandu-i titlul sau un cuvant-cheie.
Vine si-mi spune brusc: „pisoi”. Stau un moment sa ma gandesc pana-mi dau seama:
„aaaa, vrei sa cantam „un motan cat un pisoi?”
- Imi aduce un betisor si incepe sa sufle, ca intr-o lumanare. Eu ii raspund: „aaa, vrei sa
cantam „La multi ani!”? Fata i se lumineaza.
- Uneori, cand ma aude vorbind cu cineva copilul face legatura intre vreunul din
cuvintele pe care le-am folosit cu altul dintr-un cantec si incepe sa cante:
Ex: eu vorbesc cu cineva: „Parintii mei tocmai si-au cumparat o casa la tara” iar copilul
incepe sa cante: „in padurea cu alune, aveau casa doi pitici...”
Copiii nu inceteaza sa se bucure de vechile lor cantece favorite nici chiar daca au
progresat la cantece mai complexe. Familiarizarea cu un cantec favorit ii da acestuia
increderea necesara pentu a progresa spre niste tinte de comunicare mai avansate
incepand de la imitari si miscari si progresand de la sunete pana la cuvinte si fraze.
Urmatoarele sugestii muzicale sunt organizate in functie de nivel, dar nu trebuie luate
drept litera de lege; daca copilul dvs are preferinte spre o anumita activitate muzicala
incurajati-l sa participe dupa puterile sale.
Activitati muzicale
Pentru inceput:
- cantece si rime
In timp ce va odihniti cu copilul dvs, cantati-i cantecele favorite pentru a-l familiariza cu
ritmul, melodia si cuvintele.
- cantati (muzica clasica, populara sau cantece pt copii) atunci cand va aflati singura cu
copilul. Observati si imitati gesturile si reactiile vocale ale copilului in fata muzicii.
- Cantati o melodie cunoscuta dar inlocuind cuvintele reale printr-una sau doua silabe pe
care le pronunta copilul. Dupa o „strofa” asteptati un moment astfel incat copilul sa va
indice, printr-un sunet sau un gest, ca mai vrea sa asculte. Ex: Spuneti, aratand pe degete,
incepand de la degetul mic pana la cel mare: „asta vaneaza, asta aduce, asta gateste, asta
pune masa, asta zice: „Da-mi si mie o codita, da-mi si mie o codita...”. Puteti chiar sa
luati mana copilului si sa-i miscati chiar dvs degetelele. La sfarsit faceti o pauza pentru a
vedea daca copilul va indica faptul ca mai vrea.
Inventati versuri care sa se potriveasca vreunei melodii cunoscute. Cuvintele trebuie sa
descrie o activitate facuta cu copilul. Pe o melodie cunoscuta se poate descrie cantand
ceea ce se face in acel moment, de exemplu, daca bea lapte puteti canta: „Filip (numele
copilului dvs.), Filip, Filip bea laptic, Filip bea laptic si nu-mi lasa nimic”. Si rimele
recitate in psalmodie sunt distractive. De exemplu se poate canta: „Fa baita, ca sa faci
baita, Filip face baita” sau „Tica, tica, tica/ m-a batut mamica,/ c-a mancat pisica/ toata
mancarica,/ si m-am dus la scoala/ cu burtica goala” . Sau
(in traducerea in spaniola apare cantecul Los pollitos dicen, dar pentru ca nu i-am gasit in
romana un corespondent care sa rimeze l-am inlocuit cu „Mata”)
Mata sireata vine la smantana, (faceti un gest ca si cum v-ati strecura pe furis)
Miau, miau!
Mata sireata vine la smantana,
Miau, miau!
Se tot milogeste, (gest si privire rugatoare)
Dar de soareci mata ne fereste.
Din momentul in care copilul cunoaste deja rima, opriti-va inainte de a spune „miau!” si
lasati-l sa anticipeze sunetul fie prin ras fie printr-un gest asemanator facut de dvs la
cuvantul „miau” cand l-ati invatat cantecelul. Faceti o pauza la finalul rimei pentru ca
micutul sa va indice, prin expresie corporala sau vocalizare, daca vrea sa continuati sau
nu. Puteti interpreta reactia lui spunand: „mai vrei” sau „nu mai vrei”
Degetelele
„Degetul mare, pleaca la plimbare
Aratatorul, duce bastonul
Mijlociul, duce pardesiul
Inelarul, duce geamantanul
Iar degetul mic, duce un covrig”
Incalzirea
Acesta este jocul incalzirii, haideti sa ascultam ordinele sergentului:
„Soldati! La atac! O mana! (ridicati o mana)
Soldati! Pe loc repaus! Drepti!”
Repetati versurile si apoi, a doua oara, in loc sa spuneti:”O mana!”, spuneti „Cealalta
mana!” (ridicati cealalta mana); la a treia repetitie inlocuiti cu „Un picior!” (ridicati un
picior), iar la a patra cu „celalalt picior!” si terminati cu ordinul: „Drepti!”, asezandu-va
in pozitie de drepti dintr-un salt.
„Roata, rotisoara”
„Roata, rotisoara,
cozonac si scortisoara
bea-ti lapticul
si du-te la scoala.
Daca nu te duci
Du-te sa te culci”. (trantiti-va la sol, ca si cum ati dormi)
Faceti o pauza pentru a-i da copilului timp sa va imite, sa se tranteasca si el ca si cum ar
dormi, sau sa spuna „culci”
Asezati aceste instrumente de percutie pe sol sau intr-o sacosa mare. Fiecare persoana,
adulti si copii, aleg un instrument si il probeaza, exersand cateodata toti in acelasi timp,
altadata cineva „canta” iar ceilalti asculta.
Variatii pe aceeasi tema:
- „muzicantii” pot folosi diverse metode pentru a-si alege instrumentele, de la a arata cu
degetul pana la formularea de propozitii
- „muzicantii” pot descrie ceea ce fac
Se marcheaza ritmul batand din palme. Acompaniati cantecele si muzica inregistrata
batand din palme, din picioare sau batand ritmul cu mainile pe coapse.
Variatie: Pentru acompaniament utilizati alte instrumente confectionate in casa sau
cumparate.
Luati un cantec la alegere, de exemplu unul care sa cuprinda cuvinte ce desemneaza parti
ale corpului. In timp ce cantati opriti-va un moment pentru a va indemna copilul sa cante
cu dvs. Faceti pauze pentru a-i da timp sa arate acele parti ale corpului.
Cand va poate indica partile corpului puteti sa-i cereti lucruri mai dificile:
- sa-si maseze burtica
- sa miste capul
- sa-si atinga sprancenele
Inventati cantece
Inventati versuri pentru cantece cunoscute. Folositi cuvinte care sa va ajute copilul sa
inteleaga. Faceti o pauza inainte de ultimul cuvant al fiecarui vers, pentru a va incuraja
copilul sa pronunte acel cuvant. Apoi, dupa un timp, daca raspunde bine, faceti acelasi
lucru lasandu-l sa completeze cantecul sau poezia cu mai mult de un cuvant. Majoritatea
copiilor se distreaza repetand aceeasi strofa de mai multe ori.
Ecoul
Bateti o data din palme cand copilul dvs imita cuvinte sau sunete monosilabice. Si
cuvintele inventate sunt distractive. La inceput, cand e randul copilului, acesta va scoate
doar un sunet sau va bate o data din palme. Cu timpul va putea sa combine sunetul cu
bataile din palma.
Varianta: repetati cuvinte formate din doua silabe sau fraze scurte precum: „ Buna”; „ce
faci?”
Tobele vorbitoare
Asezati intre dvs si copil o toba mare, o cutie sau o oala. Fiecare jucator isi rosteste
mesajul, recitand si batand in acelasi timp in toba (improvizata).
Ex: „Ce fa-ci?” „Bi-ne”; „Sa-lut, Ma-ria”, „Sa-lut” etc.
Coperte de discuri
In timp ce ascultati muzica impreuna cu copilul dvs, puteti vorbi despre ilustratiile de pe
coperta discului sau a CD-ului, referitoare la cantece: de exemplu :”despre ce este vorba
in acest cantec?”. Aceasta metoda se poate aplica si cartilor pe care le citim copilului
CAPITOLUL VII
Sa citim impreuna
„La ce buna o carte – se intreba Alice – daca nu are nici ilustratii, nici dialog?”
(Lewis Carroll, Alice in Tara Minunilor”
Intr-o lume deseori confuza si imprevizibila, cartiel ofera copiilor nostri posibilitatea de a
intra in contact cu obiecte, fapte si situatii clare si constante. Pentru copiii mici ceea ce se
povesteste in carti, personajele pe care le cunosc in ele, obiectele pe care le „vad”... totul
e real.
Cartile sunt un izvor nesecat de posibilitati de dezvoltare a comunicarii cu copiii nostri,
pentru ca:
- privind cartile ii ajutam sa-si dezvolte capacitatea de concentrare si de atentie;
- citindu-le cu interes ii ajutam sa-si insuseasca limbajul;
- impartasind cu ei lecturarea unei carti procesele de imitare, numire, largirea notiunilor si
capacitatea de a-si astepta randul se realizeaza intr-un mod natural;
- citindu-le de multe ori cartile preferate ii ajutam sa-si insuseasca cuvintele recent
invatate;
- alegand carti in care sunt prezentate situatii, cuvinte si concepte diferite putem atrage
atentia copilului la acele cuvinte si concepte, cerandu-le sa indentifice, sa numeasca si sa
arate animale, jucarii, alimente, etc, care apar in acele carti.
Momentele pe care le petrecem alaturi de copiii nostri citindu-le sunt momente ideale
pentru a le vorbi, sunt momente linistite si placute in care stam impreuna privind ceva si
vorbind despre ceva, momente in care traim impreuna o experienta.
Experienta de a imparti o carte cu copiii nostri va fi mult mai edificatoare daca investim
putin timp in a o planifica cu multa atentie.
La inceput, pe copii nu-i intereseaza foarte mult sa se uite in carti. De aceea, daca
planificam evenimentul in mod creativ vom contribui foarte mult la a-i face atenti si a le
mentine acest interes. Am putea:
- incepe cu cartile de „atins”, „mirosit” si „facut” care-i permit copilului sa participe in
mod activ atingand, mirosind, deschizand si inchizand cartile cu capse, inchizatori, arici,
etc.
- tine la indemana obiecte cunoscute ce apar in carti, precum o cescuta, o perna sau o
palarie,a stfel incat copilul sa le poata vedea si „studia”
- accepta ca micutul sa aibe initiativa , sa-l lasam sa dea paginile si sa se uite la ilustratiile
care-i atrag atentia
- sa alegem carti ce au de-a face cu ceea ce copilul traieste in viata de zi cu zi.
Mama lui Katie spunea: „Am inceput sa-i aratam lui Katie tot felul de desene pentru a-i
largi orizonturile. Acum folosim carti ce descriu situatii cunoscute cu scopul de a intari
tot ceea ce Katie a experimentat in viata sa de zi cu zi; de exemplu o vizita la medic, o
aniversare...”
- rasfoiti cartile. Inainte de a-i citi copilului e preferabil sa aruncati o privire asupra cartii.
Cele mai bune carti sunt acelea in care se nareaza un basm interesant prezentat intr-o
forma simpla insotit de desene frumoase ce dau stralucire povestii. copilul va „gusta” mai
mult cartile ce corespund nivelului sau de intelegere si va invata mai mult din ele.
- stabiliti-va un obiectiv. Daca atunci cand citim avem un scop il putem ajuta pe copil sa
inteleaga cuvinte, sa gaseasca povesti in care apar cuvinte noi. Daca vrem ca micutul sa
invete cuvantul „urs”, o carte buna este cea a „Ursului Teddy”. Observand reactia
copilului in fata cartilor sale favorite ne putem face o idee asupra activitatilor si
cuvintelor care-l intereseaza si asupra lucrurilor despre care prefera sa vorbeasca.
Biblioteca publica este cel mai bun loc pentru a incepe sa cautati carti pentru copilul dvs.
Ofera o infinitate de ocazii de a incerca tot felul de carti. Daca vedem ca o carte de la
biblioteca l-a fascinat pe micutul nostru ar trebui sa ne gandim sa cumparam acea carte,
putem fi siguri ca o va citi si o va adora. Multe din cartile de pe lista de la sfarsitul acestui
capitol sunt ieftine si se gasesc in editii de buzunar. Librariile nu sunt singurele locuri de
unde puteti cumpara carti; cautati-le si la lichidari de stoc sau in talcoicuri, targuri sau
anticariate.E important sa aveti carti in casa, in felul acesta veti putea avea cu copilul
experiente amuzante si educative atunci cand veti citi impreuna.
Inventati o poveste
Daca obiectivul nostru este sa-l invatam pe copil un anumit cuvant si nu reusim sa gasim
o poveste care sa includa acel cuvant, putem sa inventam una urmarind modelul
traditional. Rezultatul s-ar putea sa nu fie o poveste clasica precum „Carlionti de Aur”,
dar isi va atinge scopul si s-ar putea transforma in povestea preferata a familiei.
De exemplu, daca vrem sa-l invatam pe copil verbul A PUNE am putea inventa o poveste
de genul:
Cum pantofii lui Mihai erau aruncati pe jos, mama i-a PUS in dulap.
Cum jucariile lui Mihai erau aruncate pe jos, mama le-a PUS in dulap.
Cum cartile lui Mihai erau aruncate pe jos, mama le-a PUS in dulap.
Si tot asa, lasand copilul sa ne sugereze obiecte pe care mama le-ar putea pune in dulap.
Cum Mihai voia sa-si puna pantofii, a deschis dulapul si i-a SCOS de acolo (in felul
acesta va invata un al doilea verb).
Ar trebui sa incercam sa NU inventam povesti complicate; cu cat sunt mai simple cu atat
vor fi mai usor de amintit iar cuvantul pe care vrem sa-l invatam nu se va pierde intr-un
noian de cuvinte.
Un album de fotografii i se pare mereu fascinant. Copiii sunt incantati sa vada fotografii
cu membrii familiei si fotografii cu ocazii speciale. Puteti sa va bucurati mult timp de
compania copilului dvs vorbindu-i despre fotografii si descriindu-i persoanele,
intamplarile si obiectele ce apar in ele.
O carte cu surpriza
Copiilor care tind sa rasfoiasca o carte fara a arata nici un interes s-ar putea sa le placa o
carte „cu surpriza” . Un mod fabulos de a atrage atentia copilului este sa-i aratati un
album de fotografii sau un caiet cu decupaje in care toate paginile sa fie albe in afara de
una care sa contina imaginea decupata a obiectului sau favorit. Ar putea fi propriul sau
portret sau poza unei jucarii favorite sau a animalutului sau (preferat). Ati putea sa-i
cereti sa va ajute sa adaugati o pagina: de exemplu, sa-si „imprime” manuta sau piciorul,
sau sa-l „desenati” purtand hainele sale preferate (depinde de imaginatia fiecarei mamici).
Acesta e un bun mos de a incepe sa-l inavatati denumirile partilor corpului si denumirile
hainelor.
A avea si a pastra
Majoritatea cartilor copilului ar trebui sa se pastreze intr-un loc unde el sa poata ajunge
cu usurinta pentru a si-o alege pe cea dorita, s-o „citeasca” singur sau sa ne-o aduca sa i-o
citim. Inca de cand de-abia a-nceput sa tina o carte in mana trebuie sa avem cateva pe
care sa le poata tine in mana cu usurinta, cum ar fi carticelele de carton gros sau cele
micute ca marime. O carte este un obiect de folosit, nu de pastrat. De aceea e important
nu numai sa imprumutati carti de la biblioteca ci sa si cumparati cateva pentru copil,
pentru ca acesta sa fie proprietarul propriilor sale carti la care sa aiba acces cand si de
cate ori doreste.
Sa citim impreuna
Sa petrecem cu copilul nostru cateva momente speciale in compania unei carti poate
deveni un obicei placut si amuzant.
Mama lui John spunea: „ partea cea mai buna la carti este ca ne da oportunitatea de a fi
impreuna. In fiecare dimineata si in fiecare seara John si cu mine facem ceva ce
amandurora ne place foarte mult”
Putem alege un moment linstit si un loc comod si sa stam fata in fata. Sa tinem mereu
cont de faptul ca micutului trebuie sa-i dam timp, sa avem rabdare. Sa-i observam
expresia fetei si expresia corporala si sa observam ce-i atrage atentia. Sa-i cerem sa tina
cartea, sa intoarca paginile si sa arate cu degetul. Sa-l asteptam, lasandu-i tot timpul
necesar sa priveasca imiaginile si sa raspunda cu sunete sau cuvinte.
Tatal lui Claudiu: „Ceea ce am invatat citind impreuna cu Claudiu este ca trebuie sa am
rabdare, sa astept ca el sa poata sa-mi arate ce-l intereseaza si apoi sa ia initiativa. Pentru
mine aceasta a fost cheia: sa-l las sa ia el initiativa in loc s-o iau eu”.
Sa citim pe rand
Lectura cu voce tare ofera ocazii excelente de a citi pe rand impreuna cu copilul nostru.
Facand o pauza copilul are ocazia sa completeze frazele: „ Si cand deschise usa, ea
vazu...- „ Atunci cand citim o poveste cunoscuta sau o carte ilustrata putem citi o pagina
iar copilul pagina urmatoare. Binenteles, contributia copilului va depinde de nivelul sau
de dezvoltare a limbajului: va arata cu degetul, va spune „muuu” cand va vedea o vaca
sau va putea descrie ceea ce se petrece la pagina respectiva. Prin raspunsul nostru putem
adauga informatii si elemente ale limbajului. Daca suntem atenti la ce spunem si cum
spunem il vom ajuta sa invete.
Mama lui Julian: „Mi-am dat seama ca e destul de important sa citim pe rand, pentru ca e
ceva destul de dificil de facut. E usor sa vorbesc in locul lui, dar e mai bine sa-l las pe el
sa vorbeasca. Totusi, ceea ce mi se pare mai greu este sa astept cand stiu ca Julian
cunoaste cuvantul sau inceputul cuvantului. E mult mai bine sa nu i-o iau inainte,
lasandu-l pe el sa spuna cuvantul respectiv si apoi sa i-l repet, ca sa invete pronuntia
corecta. In plus, este ca si cum Julian ar gandi: „Ia te uita, am spus cuvantul iar mami l-a
repetat cum l-am spus eu. Am nimerit-o”. Asta-i place mult lui Julian, ii da incredere in
el”.
Dramatizati
E mult mai interesant si amuzant sa-i cititi copilului cu dramatism si cu intonatie rimele si
cuvintele pe care vreti sa le-nvete. Cand ne aratam nerabdatori sa spunem urmatorul
cuvant sau sa dam pagina povestea devine mai interesanta. Reactia copilului ne va spune
daca suntem pe drumul cel bun si ne va arata partile corpului pe care le considera mai
interesante.
Improvizati
Uneori putem face ca o carte sa fie mai interesanta daca schimbam numele unuia dintre
personaje cu cel al copilului sau al unui membru al familiei sau al unui prieten. Se poate
modifica povestea astfel incat aceasta sa corespunda circumstantelor vietii copilului
nostru. Daca copilul are preferinta pentru o anumita pagina a cartii si invata mult din asta
putem sa ne aplecam mai mult asupra acelei pagini. Daca celelalte pagini sunt mai putin
interesante, putem sa nu insistam prea mult asupra lor; nu exista nici un inconvenient in a
citi doar una sau doua pagini ale cartii daca astfel reusim sa atingem obiectivul nostru sau
pe cel al copilului. Daca textul unei carti este peste nivelul de intelegere al copilului, am
putea povesti basmul cu cuvintele noastre sau sa ne limitam la a vorbi despre ceea ce se
intampla in ilustratii.
La nesfarsit
Uneori copilul va dori sa i se citeasca o carte iar si iar. Am putea incerca sa-i trezim
interesul pentru alte carti (citind pe rand si spunand: „eu aleg o poveste si apoi tu alegi
alta”), dar ar trebui sa recunoastem ca, in acel moment, acea carte este in mod special
importanta pentru copil. S-o citim de fiecare data cand suntem solicitati si s-o facem cu
delicatete si cu emotie, binenteles.
A citi impreuna este o modalitate foarte eficienta de a invata sa comunicam atata timp
cat:
- adaptam povestea astfel incat s-o putem impartasi cu copilul nostru
- adaugam informatii si experiente conform nivelului sau de intelegere
- acceptam ca micutul sa ia initiativa
Transformati-va in povestitor
Povestile traditionale precum „Carlionti de Aur si cei trei ursuleti”, „Degetel” si „cei trei
purcelusi” au fost narate de multe ori si finisate de catre povestitorii lor din generatie in
generatie, au facut deliciul a milioane de copii si e probabil ca si pe copiii nostri sa-i
fascineze.
Cum povestim aceste basme:
- frazele emfatice si repetitive precum: „voi sufla, si voi sufla pana vi se va darama casa”
ne ofera multa ocazii de a ne lasa copiii sa participe la povestit prin cuvinte si gesturi;
- putem povesti si repeta basmul in orice moment si in orice loc! Ne putem privi copiii sa
vedem cum reactioneaza si participa si apoi vom putea modifica basmul sau exprimarea
dupa cum ne convine.Metoda cea mai simpla de a invata o poveste este s-o citim cu
copilul de cateva ori intr-o carte ilustrata. Apoi putem s-o repetam in minte inainte de a o
povesti. Nu trebuie sa stam pe ganduri atunci cand suntem nevoiti s-o adaptam sau s-o
scurtam in functie de capacitatea de atentie sau de intelegere si participare a copilului. Ce
e amuzant la aceste carti este repetarea lor sistematica si frecventa. Daca prima oara
spunem: „te voi manca de viu”, iar a doua oara uitam si ne exprimam altfel, de exemplu
„am sa te devorez” vom pierde ocazia de a folosi frazele repetitive pe care copilul
asteapta sa le auda si din care invata. Repetarea sistematica creste interesul copilului
pentru ca poate sa-si imagineze ce urmeaza. In plus, copiii nu ne lasa sa ne indepartam
prea mult de deznodamant: ii incanta precizia! La fel ca atunci cand citim cu voce tare, e
bine sa ne gandim din timp si sa anticipam gesturi, sunete, cuvinte sau fraze pe care
copilul le poate invata pe masura ce asculta povestea. Daca povestim basmul de multe ori
pana cand acesta devine cunoscut, copilul va sti sa fie atent la cuvintele sau frazele-cheie
iar mai tarziu ar putea sa devina el insusi un povestitor. Si, logic, cele mai bune povesti
pe care le putem spune copiilor nostri sunt cele referitoare la propria noastra tinerete si
copilarie.
COPILUL
Sfarsitul cartii