Betonul este o rocă artificială, un conglomerat obținut prin amestecarea, în diverse

proporţii, de liant (ciment), apă, agregate (pietriș, piatră spartă, nisip) și eventual mici
adaosuri de substanțe chimice (aditivi). Aceste substanțe au rolul de a modifica structura
și proprietățile betonului întărit, cum sunt rezistența la coroziune și îngheț.
            Betonul este un material ieftin cu o rezistenţă foarte bună la compresiune, iar în
ceea ce priveşte rezistenţa la întindere, în timp, prin diverse teste şi încercări mecanice
s-a constatat că este cea mai mică rezistenţă a betonului, reprezentând doar 1/6–1/20
din rezistenţa la compresiune, în funcţie de clasa betonului. Rezistenţa betonului la
compresiune este direct proporţională cu tipul materialelor utilizate (nisipul de mare nu
se poate compara cu nisipul de carieră rezultat din diorit şi bazalt), cantitatea de ciment
folosit, cantitatea de apă folosită (cu cât mai puţină cu atât mai bine), lungimea
agregatelor şi natura lor.

            Betonul (simplu, armat sau precomprimat) este unul din cele mai folosite
materiale structurale deși, în forma sa modernă, a apărut relativ recent, în a doua
jumătate a secolului al XIX-lea. Producția mondială la nivelul anului 2010 fiind de circa 1
tonă pe cap de locuitor!

            Unul din lucrurile de care putem fi siguri atunci când lucrăm cu structurile de
beton armat, îl reprezintă apariţia fisurilor la suprafaţa elementelor structurale, acest
lucru fiind perfect normal dacă fisurile sunt sub anumite limite, iar ca exemplu, dacă
grosimea crăpăturilor din beton sunt de grosimea unui fir de păr şi cu o lungime până la
aproximativ 20-25cm, în funcţie de mărimea elementului de beton, nu sunt motive de
îngrijorare.