Neconformitate

Prin neconformitate în general se înțelege refuzul sau incapacitatea de conformare la

specificații de cerințe, la legi, standarde, reguli sau convenții acceptate. În managementul calităţii, o
neconformitate sau un defect, este o abatere de la cerințele stabilite de o specificaţie tehnică
(inclusiv legislație), un standard, sau de la aşteptările clientului. Neconformitățile pot fi constatate
atunci când se efectuează controlul de produs/serviciu sau cu prilejul auditurilor interne sau externe.
Neconformitățile constatate se clasifică de regulă după două criterii: cauză și gravitate. După cauză
neconformitățile pot fi determinate de:

- Proceduri/Specificații: procedura/specificația este fie neadecvată, fie lipsește (nu există sau nu este
disponibilă lalocul de muncă), fie s-a comis o abatere de la procedură/specificație;

- Echipamente cu defecțiuni sau necalibrate;

- Competența deficitară a personalului;

- Materiale necorespunzătoare;

- Execuție greșită, erc.

După gravitate neconformitățile se clasifică în două categorii: majore și minore Această delimitare
este importantă in luarea deciziei de tratare a neconformității. În cazul produsului decizia care
trebuie luată este cea de rebutare sau remediere și livrare cu derogare. Trebuie acordată atenție
Legii nr. 608 / 2001, cprivind evaluarea conformității produselor. Legea stabilește cadrul legal unitar
pentru elaborarea reglementărilor tehnice, evaluarea conformității și supravegherea pieței pentru
produsele introduse pe piață și/sau utilizate in România, din domeniile reglementate. În cazul
auditului extern decizia care trebuie luată este de certificare sau necertificare/retragere a certificării
a sistemului calității unei organizații. În cazul auditului neconformitățile majore se referă la
nesatisfarea cerințelor standardului de referință, care afectează într-o măsură importantă
implementarea sau menținerea SMC iar neconformitățile minore sunt neconformități accidentale,
care nu afectează în mod semnificativ funcționarea sau menținerea SMC.