Cum se înființează o cooperativă, cea mai la modă formă de organizare în agricultură

Avem două legi care reglementează cooperativele

În România, cooperativele sunt reglementate de două legi, și anume:

• Legea 566/2004 – Legea cooperației agricole, care reglementează doar sectorul cooperației agricole
• Legea 1/2005 – Legea Cooperației, care prevede la rândul ei posibilitatea constituirii de societăți
cooperative de valorificare (asociații de persoane fizice care se constituie în scopul de a valorifica
produsele proprii sau achiziționate prin distribuție directă sau prin prelucrare și distribuție directă) și de
societăți cooperative agricole – asociații de persoane fizice care se constituie cu scopul de a exploata în
comun suprafețele agricole deținute de membrii cooperatori, de a efectua în comun lucrări de
îmbunătățiri funciare, de a utiliza în comun mașini și instalații și de a valorifica produsele agricole.
Cooperativa agricolă se constituie și funcționează cu minimum cinci persoane și exercită o activitate
economică, tehnică și socială destinată furnizării de bunuri, servicii și locuri de muncă, exclusiv sau
preponderent pentru membrii ei.

Cooperativa agricolă se înfiinţează, se organizează şi funcţionează pe baza actului constitutiv încheiat

sub forma unui înscris autentic, care cuprinde decizia de asociere, lista membrilor fondatori, cu
valoarea părţilor sociale subscrise de fiecare, însoţit de statut.

Actul constitutiv al cooperativei agricole cuprinde în mod obligatoriu:

a) denumirea şi sediul;
b) tipul şi gradul cooperativei agricole;
c) lista cu numele şi prenumele, locul şi data naşterii, domiciliul, codul numeric personal, cetăţenia
persoanelor fizice membri fondatori, denumirea, numărul din registrul comerţului şi sediul persoanelor
juridice membri cooperatori.
Cooperativa agricolă se înregistrează la oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunalul în a cărui
rază teritorială îşi are sediul. Cererea de înregistrare şi autorizare va fi însoţită de actul constitutiv şi de
statutul cooperativei agricole, de dovada efectuării vărsămintelor numărului minim de părţi sociale
subscrise, precum şi de actele privind dovada proprietăţii asupra bunurilor care fac obiectul aportului în
natură.

Cooperativa agricolă este persoană juridică de la data înregistrării și este obligatoriu să aibă
o denumire proprie, care să includă sintagma ”cooperativă agricolă”. Se interzice folosirea
sintagmei cooperativă agricolă în denumirea societăţilor care nu au statutul de
cooperativă agricolă şi forma de organizare corespunzătoare.

Există două tipuri de cooperative agricole:

• cooperative de gradul I, constituite din asociații de persoane fizice;
• cooperative de gradul II, formate din persoane juridice constituite din cooperativele
de gradul I, în majoritate, sau persoane fizice și juridice, după caz.
La intrarea în cooperativa agricolă, bunurile mobile și imobile care se constituie ca aport la
capitalul social sunt evaluate pentru a se determina valoarea părților sociale subscrise
în natură de membrii cooperatori. În cazul cooperativelor pentru administrarea și
gestionarea terenurilor agricole, bunurile care sunt aduse în folosință și terenurile de
orice fel rămân în proprietatea membrilor cooperatori, cooperativa agricolă având
dreptul de uzufruct.

Avantajele economice ale fermierilor care formează o cooperativă:

• Se reduce numărul de intermediari din lanțul de distribuție. Fermierii produc
împreună, apoi colectarea se face la un centru al cooperativei, de unde
recolta/producția este apoi valorificată;
• Se reduce riscul de a nu avea desfacerea produselor pentru că valorificarea se face la
comun, iar posibilitatea de a oferi cantități mai mari atrage după sine contracte cu
marile lanțuri de retail sau crearea propriilor magazine de desfacere;
• Crește influența producătorului în stabilirea prețurilor în relație cu cumpărătorii.
Companiile de inputuri sunt chiar sensibile la cuvintele ”cooperativă agricolă” care
înseamnă, pentru ele, comenzi importante și un contract stabil de a furniza pentru mai
mulți fermieri în același timp;
• Oferă o sursă de venit de încredere, regulată și în timp util;
• Asigură furnizarea la timp a materiei prime necesare producției, de calitate bună la
un preț rezonabil. De multe ori, materia primă este procesată în interiorul
cooperativei, așa că la final se comercializează produs cu valoare adpugată mai mare;
• Deschide noi perspective pentru producătorul/lucrătorul care poate adopta noi
tehnologii (mecanizare, material săditor, etc) care să îi permită să se treacă de la
practici tradiționale la unele mai productive;
• Posibilitatea înființării lor și de către persoane care dispun de un capital mic,
capitalul social al cooperativelor agricole de gradul I fiind de 500 lei.

Asociațiile de producători pot fi înființate și cu trei membri

Pe lângă asocierea în cooperative, fermierii pot înființa și asociații de producători.

Principala diferență dintre cele două forme de organizare a agricultorilor o reprezintă
numărul de persoane care pot pune baza organizării. Dacă la cooperativă vorbim de
minim cinci membri, la asociații, minimul este de trei persoane care pun în comun (pe
baza unei înțelegeri) și fără drept de restituire contribuția materială, cunoștințele sau
aportul lor în muncă, pentru realizarea unor activități în interes general, comunitar
sau, după caz, în interes personal nepatrimonial. În principiu, la cooperativă totul se
face la comun, de la cultivarea terenului la folosirea utilajelor. La asociație deja fiecare
membru produce separat, dar liderul negociază prețurile și asigură piață de desfacere.

Modelul francez nu funcționează și în România

Într-o cooperativă, principalul avantaj al fermierilor este acela că au mai puțin de investit
pentru a face producție. Mai exact, utilajele agricole se presupune că sunt la comun
într-o formă ideală a acestei organizări. În România, însă, sunt excepții cazurile în care
proprietatea cooperativei este semnificativă. Simțul proprietății este mai mare decât cel
al cooperativei. Așa se face că în Biocoop, spre exemplu, cei 15 membri actuali au
fiecare propriile tehnologii de producție și doar valorificarea o fac la comun. Și aceea,
doar în proporție de 50%, dar este regulă în cooperativă.