[Type text]

In dreptul penal, faptele care tebuie dovedite se clasifica in fapte principale (res
probandae) si fapte probatorii (res probantes). Faptele principale sunt probe
directe. Faptele probatorii sunt probe indirecte si privesc imprejurari de fapt
relevante pentru dovedirea faptelor princiape (de exemplu, relatia de dusmanie
intre asasin si victma, in cazul unui omor).

c. Faptele care nu formeaza obiectul probei

In dreptul penal, este consacrat principiul libertatii probelor, in sensul ca este
admisibila orice proba. Cu toate acestea, exista trei categorii de fapte sau
imprejurari care nu trebuie dovedite: faptele evidente si faptele notorii; faptele
necontestate si prezumtiile legale absolute. La fel si in dreptul civil, dar la faptele
necontestate de parti, daca o parte este nemultumita, poate sa administreze
proba.

d. Sarcina probei
=definita ca o obligatie procesula a participantilor intr-un litigiu de a dovedi
imprejurarile care constituie obiectul probatiunii.

Reguli:

-actori incumbit probatio

-in civil, regula este ca sarcina probei revine reclamantului
In schimb, in dreptul penal, trebuie facuta o distinctie intre latura penala si latura
civila si o distinctie intre organele judiciare si partile in proces. In ceea ce
priveste latura penala, regula este ca sarcina probei revine organelor judiciare si
nu partilor. Latura civila a procesului penal este supusa regulii actori incumbit
probatio.

Exceptii:

Exceptiile se intalnesc mai mult in dreptul civil, deoarece in procesul penal se

intalnesc numai in privinta laturii civile. In procesul civil, paratul are sarcina
probei in doua situatii: daca invoca exceptii, conform principiului in excipiendo
reus fit actori si atunci cand formuleaza o cerere reconventionala, situatie in care
dobandeste si calitatea de reclamant si trebuie sa probeze ceea ce pretinde.
In dreptul penal, daca in solutionarea laturii civile inculpatul s-ar opune
exercitarii actiunii civile, invocand o exceptie, atunci ii revine sarcina probei,
fiind aplicabil principiul in excipiendo.

Rasturnarea sarcinii probei: In literatura de specialitate se subliniaza ca

sarcina probei se rastoarna si in cazul prezumtiilor legale absolute (acestea pot fi
rasutrane prin marturisire), al prezumtiilor intermediare sau mixte, nu insa in
cazul prezumtiilor absolute irefragabile.

D. Riscul probei

Sarcina probei, in orice litigiu, revine partilor, sub supravegherea judecatorului,

in virtutea rolului activ al acesutia. Avand in vedere principiile actori incumbit
probatio si exus incumbit probatio qui dict, nom qui negat, sarcina probei revine

1/C13
[Type text]

reclamantului, care se supune, in fapt, riscului de a nu putea dovedi adevarul si,

deci, de a pierde procesul.

Mijloacele de proba

Mijloacele de proba sunt reglementate atat de Codul de Procedura Civila cat si de

Codul de Procedura Penala. Probele nu trebuie confundate cu mijloacele de
proba. Astfel, mijloacele de proba pot fi definite ca reprezentand caile legale prin
care se administreaza probele sau prin care de dovedeste un fapt juridic.

Mijloacele de proba trebuie clasificate dupa cum probele sunt necontecioase sau
contencioase. Prpbele necontencioase sau preconstituite (inaintea procesului)
sunt stabilite de parti in absenta riscului unui litigiu, dar cu previziunea unui
eventual litigiu. De exemplu, actul pe care partile in intocmesc pentru a constata
vanzarea si cumaprarea pe care au efectuat-o. Aici, actul incheiat are seminficata
de insturmentum, care are rolul de a face proba.

Probele contencioase sau nepreconstituite sunt cerute in cursul procesului,

intervenind dupa declansarea litigiului. De exemplu, declaratia unui martor
ocular dupa comiterea unui accident de circulatie etc. Probele preconstituite mai
sunt denumite si probe a priori, iar cele nepreconstituite probe a posteriori.
In ceea ce priveste probele preconstituite, numai inscrisurile fac parte din
aceasta categorie, pe cand in cazul probelor a posteriori sunt cuprinse probe cu
martori, marturisirea, prezumtiile etc.

Notiuni de procedura judiciara

Procedura civila
Procedura civila care guverneaza procesul priveste activitatea partilor si a
judecatorilor.

1. Activitatea partilor
In procesul civil, partile se numesc reclamant si parat, la actiunea in fond. Apoi, in
apel, se numesc apelant (cel care declara apel) si intimat. In recurs: recurent si
infirmat.

Pentru a se putea adresa judecatorului, ele trebuie sa introduca o actiune in

justitie. Actiunea in justitie nu trebuie confundata cu libertatea sau dreptul de
acces la justitie sau la judecator. In doctrina franceza, se arata ca actiunea in
justitie nu trebuie confundata nici cu cerea in justitie, pentru ca cererea in justitie
reprezinta actele de procedura care se fac in cadrul procesului. Doctrina
romaneasca atrage, de asemenea, atentia ca notiunea de actiune nu este perfect
identica cu cea de cerere. Relatia actiune-cerere ar fi ca de la intreg-parte.

Pentru a putea fi exercitata, actiunea civila trebuie sa indeplineasca mai multe

conditoi. Codul de Procedura Civila prevede expres in art. 32 conditiile

2/C13
[Type text]

exercitarii actiunii civile: capacitate procesuala, calitate procesuala, formularea

unei pretentii, justificarea unui interes.

Formularea unei pretentii inseamna afirmarea unui drept subiectiv si

reprezinta o conditie fundamentala a exercitarii actiunii civile.
In ceea ce priveste interesul, se poate actiona in justitie doar daca exista un
interes al persoanei care doreste sa faca cererea de chemare in judecata.

Interesul trebuie sa indeplineasca mai multe conditii:

-sa fie determinat (interesul sa fie identificat prin actiunea in justitie);

-sa fie legitim (de exemplu, dreptul la mostenire al concubinei nu este legitim pt
ca se afla intr-o stare de fapt si nu a fost transformata intr-o stare de drept);
-sa fie nascut si actual (interesul trebuie sa existe la data actiunii);
-sa fie direct si personal (interesul trebuie sa ii apartina persoanei care il
reclama; fiecaruia ii revine sarcina sa-si apare drepturile si interesle sale
prevazute de lege).

2. Actiunea judecatorului. Procedura inaintea instantei

Sesizarea se face numai dupa indeplinirea prealabila, daca legea prevede expres
acest lucru. Reclamantul formuleaza o cerere de chemare in judecata ce
reprezinta actul de sesizare a judecatorului. Persoana chemata in judecata se
numeste parat. Cererea de judecata trebuie sa cuprinda mai multe elemente:
datele personale ale reclamantului, datele reprezentantului partii in proces
(nume, prenume, domiciliu, resedinta etc.), obiectul si valoarea cererii, motivele
de fapt si de drept ale chemarii in judecata, probele pentru fiecare capat de
cerere si semantura (art 194. CPCiv). Intr-o cerere de chemare in judecata,
reclamantul poate avea mai multe cereri (de ex, intr-o actiune in justitie pentru
recuperea unui imprumut, se pot cere si cheltuieli de judecata, plata
transportului etc.)

-intampinare
-prima zi de infatisare (pana aici, partile sunt libere sa depuna orice tip de acte;
aici, se cerceteaza daca sunt exceptii de procedura, apoi exceptii de fond, apoi se
da mai intai cuvantul reclamantului, paratului, se administreaza probe, toate in
contradictoriu;
-apel (hotararea se numeste "sentinta"); se administreaza probe;
-recurs
-contestatie in anulare (daca instanta uita judecarea anumitor puncte in recurs);
revizuire
-2 mecanisme de unificare a practicii judiciare: RIL; pronuntara unei hotarari
prealabile pentru dezlegarea unei probleme de drept

Elemente fundamentale de procedura penala

In procesul penal, regulile de procedura sunt diferite fata de cele din civil. Astfel,
procesul penal are doua faze:
a). faza urmaririi penale (este secreta);

3/C13
[Type text]

b). faza judecatii (este publica)

Raspunderea juridical

1. Definitie: In ceea ce ne priveste, definim raspunderea juridica drept un

ansamblu de drepturi, fie ale statului, fie ale persoanei vatamate si de obligatii
ale autorului faptei antisociale, prin care se restabileste ordinea de drept
incalcata, prin aplicarea sanctiunilor juridice.
Raspunderea juridiica nu trebuie, insa, sa se confunde cu caonstrangerea si
sanctiunea juridica; ea reprezinta, de fapt, chiar fundamentul lor.
2.Formele raspunderii; sunt corespunzatoare fiecarei ramuri de drept;
3. Conditii: conduita/fapta ilicita, vinovatia, legatura de cauzalitate intre fapta
comisa si rezultatul produs.

4/C13