SEMNIFICAŢIA BLAJULUI în ISTORIA

ROMÂNILOR
Blajul nu este o localitate oarecare în Transilvania. Este “mica Roma” aşa
cum îl numea Eminescu.
De aici a pornit, într-o perioada în care românii despărţiţi de graniţe politice, un
curent ce a dus la “trezirea din somnul cel adânc” de care vorbea
Andrei Mureşanu.
În urma unei călătorii făcute la Blaj secolul trecut, marele istoric Nicolae
Iorga a descris oraşul astfel: “La început e un sat ca oricare altul, poate cu case
mai bune şi mai strânse. Câteva familii de unguri, cari au şi o biserică bună, şi
mulţi români locuiesc în el. Suim în ţină printre îngrăditurile de lemn. Apoi iată
o strada de târguşor, largă, cu copaci de bulevard şi locuinţe mărunte. Din ea
poţi trece în ulicioare mai strâmte, unde la cutare clădire din colt se vad afişe
albastre, de teatru şi o firma de cafenea. Case cu mai multe rânduri se descopăr
ici şi colo. Apoi te afli deodată într-o piaţa neobişnuit de mare, fără pavagiu,
fără lumină, împrejmuită cu un şir de gospodării orăşeneşti bunicele, peste care
se ridică palate şcolare într-un stil simplu, solid şi cam trist şi o mare biserică
făcută după cele apusene din veacul al XVIII-lea.”
Pe teritoriul municipiului Blaj s-au descoperit urme foarte vechi de locuire,
cele mai vechi datând din prima epocă a fierului (Hallstatt), cultura Ciumbrud
(secolele 7-6 î. Hr.). Prima atestare documentară a localităţii este din anul 1271,
sub numele de terra sau villa Herbordi, iar în anul 1313localitatea este atestată
cu numele terra Blasii filii Herbordi. În anul 1393 intră în stăpânirea nobilului
Blazius, iar în anul 1535 nobilul Ştefan Bagdi construieşte un palat. Dreptul de a
ţine târguri săptămânale l-a obţinut în anul 1617.
Deşi nu era pentru prima oara când cărturari sau călători străini remarcau
originea comună a românilor din cele trei provincii, totuşi, Blajul cu şcolile,
dascălii şi discipolii lui reuşeşte să genereze o mişcare cu profunde implicaţii în
toate sectoarele vieţii.
În anul 1687 la Blaj se semnează tratatul între Imperiul Habsburgic şi
Principatul autonom al Transilvaniei, prin care se recunosc privilegiile
Ardealului şi domnia ereditară a principelui ardelean Mihai Apafi I.
     Sunt puţine oraşele din România care pot egala Blajul care, prin şcolile lui a
dus la naşterea conştiinţei naţionale a românilor.
      Înainte de toate, trebuie să ne amintim de Inochenţiu Micu Klein. El a avut
curajul să ceară pentru români acelaşi statut politic cu cel al ungurilor, saşilor şi
secuilor. Îşi argumenta cererile pe baza majorităţii românilor în Transilvania şi a
marilor sarcini la care aceştia erau supuşi.  Klein a înţeles importanta învăţăturii,

1
a şcolilor în ridicarea poporului român. El este considerat iniţiatorul şcolilor
Blajului.
Episcop unit din 1732, Inochenţiu obţine după o serie de audienţe la Curtea de
la Viena, domeniul Blaj, iar în anul 1737 a mutat reşedinţa episcopiei greco-
catolice de la Făgăraş la Blaj. Împăratul condiţiona ca veniturile moşiei să fie
folosite astfel: jumătate pentru nevoile episcopului, din restul să întreţină o
mănăstire cu 11 călugări şi 20 de alumni (seminarişti), să trimită 3 studenţi la
Roma şi să întreţină cu salariul pe teologul catolic.
Blajul devine astfel un puternic centru cultural românesc, inclusiv prin
deschiderea unei tipografii (1747), a unui seminar şi a două şcoli (1754).
După abdicarea lui Inochenţiu Micu Klein, Petru Pavel Aron este numit
episcop de împărăteasa Maria Tereza. Episcop evlavios, modest şi un vajnic
patriot şi susţinător al mişcării de emancipare naţionala şi culturala a poporului
său, P. P. Aron lansează la 11 octombrie 1754 ştirea deschiderii şcoalelor din
Blaj, schiţând şi materiile de învăţământ. Alături de aceasta şcoală anunţa şi
deschiderea “neîncurmatei şcoli de obşte”, care va fi a tuturora, unde se va
învăţa “cetania”, “cântarea” şi “scrisoarea”, fără să se ia o plată de la ucenici.
    În zilele următoare, Aron a dat “Rânduială cinstiţilor ieromonaşi şi
a şcoalelor ce s-au orânduit a fi în mănăstirea Sfintei Treimi din Blaj”, iar la 18
octombrie comunică “Înştiinţarea pentru cuprinderea grămăticilor”, unde sunt
stabilite condiţiile primirii elevilor, spunând ca “mai toţi sunt însătoşaţi şi
flămânzi de hrana cea sufleteasca , pentru aceia, tuturor fiilor
noştri, oricarii vor cere, trebuie, după putinţa, a li se frânge sfânta pâine şi a-i
cuprinde la învăţătura.”
 La Blaj se aflau în aceasta perioada cinci erudiţi profesori cu studii la Roma
sau Viena: Silvestru Caliani, directorul şcolilor şi profesor de dogmatică,
Grigore Maior (viitor episcop) preda limbi străine, Atanasie Rednic,
istorie, Leonte Moschanas, călugăr grec adus de Inochenţiu Klein,
şi Gherontie Cotorea. Aceştia au fost la înălţimea sarcinilor de profesori şi
conducători ai conaţionalilor lor.
Blajul va avea să devină, aşa cum a spus Ion Heliade Radulescu “locul de
unde a răsărit soarele pentru toţi românii”.
      În a doua jumătate a secolului XVIII şi începutul secolului al XIX-lea la Blaj
se dezvoltă curentul numit "Şcoala Ardeleană", curent românesc cultural
novator, care a adus argumente istorice, filologice şi demografice privind
originea latină a poporului român, privind unitatea etnică şi continuitatea sa pe
acest teritoriu. Spiritul şcolilor Blajului se va regăsi în opera şi lupta pentru
emancipare politică a românilor, a “marilor învăţători ai rdealului”
(Xenopol): Samuil Micu, Petru Maior şi Gheorghe Şincai care, scoţând “la
lumină” originea latină a neamului au dezvoltat un sentiment puternic de
mândrie naţionala a românilor ce se coborau din vrednicii strămoşi latini.

2
 Doleanţele tuturor românilor sunt sintetizate în aprilie 1791 de către
intelectualii Şcolii Ardelene în “Supplex Libellus Valachorum”, cuprinzând
revendicările social politice ale naţiunii. Documentul este trimis cu
consimţământul episcopului greco-catolic Ioan Bob, noului împărat Leopold al
II-lea.
     Marii învăţaţi ai Blajului fac din istorie şi lingvistică arme pentru a dovedi
originea latina a poporului român. Lupta pentru ridicarea culturală a românilor
dusă de “corifeii Scolii Ardelene” prin înfiinţarea de şcoli, dotarea lor cu
manuale traduse în limba româna, i-a inspirat şi pe românii din celelalte
provincii. Este impresionanta lista manualelor şi cărţilor de popularizare
redactate de învăţaţii de la Blaj cu scopul de a “ridica” naţiunea română.
        Ar fi nedrept să nu amintim rolul pe care Blajul şi profesorii lui l-au jucat în
timpul revoluţiei de la 1848-1849, începând cu primele frământări din martie
aprilie 1848 şi continuând cu organizarea Adunării Naţionale de pe Câmpia
Libertăţii din Blaj (3/15 mai). În anul 1848, între 3/15-5/17 mai la Blaj a avut
loc, pe Câmpia Libertăţii, o mare adunare naţională românească (au participat
aproximativ 40.000 de români) care a revendicat drepturile istorice ale naţiunii
române din Ardeal şi a protestat împotriva unirii forţate a Transilvaniei cu
Ungaria.
În rândul marilor personalităţi ce au acţionat în spiritul sacrificiului pentru
neamul românesc s-a numărat şi Simion Bărnuţiu. Lupta şi opera lui nu se reduc
la acţiunile revoluţionare din 1848-1849 şi la celebrul său discurs de la Blaj. El
se afirmă ca un dârz apărător al drepturilor românilor şi al limbii române.
     Continuând drumul prin istorie, trebuie amintit anul 1868 când, cu prilejul
aniversarii revoluţiei de la 1848, canonicii şi profesorii Blajului s-au întrunit în
biblioteca Liceului “Sfântul Vasile”, unde au adoptat ca program de lupta al
românilor ardeleni, aşa numitul “Pronunciament”, după programul elaborat de
Gheorghe Bariţiu şi Ion Raţiu. Documentul cerea respectarea hotărârilor
adoptate pe Câmpia Libertăţii şi nerecunoaşterea alipirii Transilvaniei la
Ungaria(1867).
     Din ordinul guvernului, profesorii şi canonicii din Blaj, în frunte cu
vicarul capitular Bazil Raţiu au fost acţionaţi în justiţie pentru “conturbarea
liniştii publice”.
     În anii ce au urmat, sub îndrumarea Partidului Naţional Român şi cu sprijinul
Bisericii Unite, ia fiinţa acea măreaţa acţiune patriotica a românilor
transilvăneni, cunoscută sub numele “mişcarea memorandista”- împotriva
maghiarizării forţate şi păstrării entităţii lor naţionale.
In secolul al XX-lea au fost alte mari personalităţi ce înnobilate de spiritul
Blajului, nu au ezitat sa-ai dedice viata pentru afirmarea fiinţei naţionale, a
culturii româneşti.
     Marea Unire a tuturor românilor într-o singură ţară din 1918 s-a realizat în
urma a peste doua secole de lupta. Iuliu Maniu a rămas în istorie ca simbol al

3
unirii Transilvaniei cu Tara Mama. Ar fi greu de înţeles eroismul şi martirajul
sau dacă nu am lua în considerare spiritul Blajului.
O pagina de eroism şi martiraj împotriva comunismului au înscris în istoria
României preoţii şi episcopii Bisericii Române Unite, adeverindu-se încă o data
marele spirit al Blajului în apărarea prin jertfa a neamului românesc şi a
credinţei.
     De aceea, Blajul rămâne unul dintre marile centre ale culturii şi creştinătăţii
româneşti, ale înaltei moralităţi şi jertfei pentru ridicarea naţionala a poporului
român.
În anul 1993 oraşul Blaj a fost declarat municipiu.
Blajul a devenit primul Oraş Episcopal din România şi unul dintre puţinele
din Europa. Această hotărâre a fost adoptată în unanimitate de membrii
Consiliului Local Blaj.
Decizia a devenit oficială odată cu aprobarea unei hotărâri a Consiliului Local
Blaj, în 25 septembrie 2018. Iniţiativa a aparţinut unui grup de cetăţeni ai
Blajului şi a fost susţinută de alte câteva sute de blăjeni.   În textul care susţine
iniţiativa se spune printre altele: „O simplă şi sumară trecere în revistă a
principalelor momente care au marcat istoria şi cultura naţională şi care sunt
legate strâns de Blaj, ne-ar readuce în memorie deschiderea primelor şcoli
sistematice româneşti, Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae, mişcarea
iluministă «Şcoala Ardeleană», mişcările de emancipare naţională şi socială din
secolul XIX, culminând cu Marea Adunare Naţională de pe Câmpul Libertăţii,
scrierea cu caractere latine, tipăriturile de o excepţională importanţă,
Pronunciamentul, Consiliul Naţional Român, cu un rol important în pregătirea
Unirii de la 1 Decembrie 1918. Toate aceste evenimente, şi multe altele încă, au
avut loc într-un oraş întemeiat din voia Providenţei de un episcop, Ioan
Inochentie Micu-Klein, unul dintre luptătorii de frunte pentru drepturile
naţionale ale românilor din Transilvania, de la a cărui trecere la cele veşnice se
vor împlini în data de 23 septembrie a acestui an două sute cincizeci de ani”.
Tot la Blaj se află centrul Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică
şi Întâistătătorul său, Arhiepiscopul Major Cardinal Lucian Mureşan. Simbolul
“Micii Rome” este Catedrala Arhiepiscopală Majoră „Sfânta Treime”, ctitorită
în secolul al XVIII-lea tot de către Episcopul greco-catolic Inochentie Micu-
Klein.

4
Obiective turistice

 Câmpia Libertăţii
 Monumentul dedicat Marii Adunări de la Blaj din 3/15 mai 1848, ridicat
pe Câmpia Libertăţii, împreună cu 32 busturi reprezentând personalităţi
româneşti importante ale epocii.
 Palatul episcopal (1535)
 Catedrala greco-catolică (1738)
 Biserica parohială (1770)