LICEUL TEHNOLOGIC SEBES

Str. Dorin Pavel nr. 2 , Sebeş Alba, 515800 MINISTERUL

Tel / fax 0258731010, EDUCAŢIEI SI
email grsc.sebes@mail .albanet.ro CERCETARII
www.ltsebes.ro

DOMENIUL DE PREGĂTIRE: MECANICĂ

CALIFICAREA PROFESIONALĂ: LĂCĂTUŞ, CONSTRUCŢII METALICE ŞI
UTILAJ TEHNOLOGIC

PROIECT
PENTRU OBȚINEREA CERTIFICATULUI DE
CALIFICARE PROFESIONALĂ, NIVEL 3

INDRUMATOR PROIECT:
Prof. ing. CANDIDAT:

=2020=
 TEMA PROIECTULUI:
Executarea unei eclise şi a
două repere, din tablă de oţel
OL37, conform desenelor de
execuţie date şi asamblarea
reperelor cap la cap, prin
nituire,cu ajutorul eclisei
 CUPRINS:
Capitolul I: Introducere
Capitolul II: Materiale şi semifabricate necesare executării pieselor prin operaţii
de lăcătuşerie
Capitolul III: Pregătirea materialelor metalice
Capitolul IV: Asamblări nedemontabile. Asamblări nituite
Capitolul V: Alegerea SDV-urilor şi utilajelor
Capitolul VI: Norme de sănătatea şi securitatea muncii
Bibliografie

Capitolul I. INTRODUCERE
 Asamblarea este partea finala a procesului de fabricatie, care consta in totalitatea operatiilor
de imbinare, intr-o anumita succesiune, a unor piese prelucrate anterior, in scopul de a obtine un
produs finit care sa corespunda conditiilor tehnice si functionale impuse.
Procesul de asamblare reprezinta etapa finala a procesului tehnologic si este executat in
aceeasi intreprindere in care au fost executate si piesele.
Procesul tehnologic de asamblare cuprinde totalitatea operatiilor de imbinare a pieselor, de
verificare a pozitiei lor relative si de receptie dupa asamblarea definitive, si are ca scop obtinerea
unui produs care sa corespunda in totalitate activitatii pentru care a fost proiectat.
Pentru proiectarea unui proces tehnologic de asamblare sunt necesare urmatoarele date
initiale: - desenele de ansamblu si de subansamblu al produsului;
- conditiile tehnice pentru receptia si incercarea produsului;
- programul anual de productie;
- termenul de livrare planificat al produselor;
- dotarea atelierului de asamblare.
Elaborarea procesului tehnologic de asamblare consta in intocmirea documentelor
tehnologice, reprezentate de:
- schema de asamblare;
- fisa tehnologica (planul de operatii);
- ciclograma asamblarii;
- stabilirea condiţiilor tehnice pentru executarea operatiilor speciale de asamblare.
Pentru obţinerea calităţii ansamblurilor, dar si a unui cost scazut, sunt necesare urmatoarele
documente tehnologice:
- schema lanturilor de dimensiuni; este necesara pentru stabilirea succesiunii operatiilor de
asamblare dar si pentru realizarea functionalitatii ansamblului.
- schema de asamblare; este succesiunea naturala si logica a operatiilor de asamblare,intocmita
dupa o analiza completa a operatiilor de asamblare a grupelor si a subansamblelor.
Schemele de asamblare se intocmesc atunci cand productia este de series au de masa, si
prin urmare, asamblarea se realizeaza simultan,la mai multe locuri de munca si de catre mai multe
echipe.
După întocmirea schemei de asamblare, se trece la realizarea fisei tehnologice si a planului
de operatii.
Fisa tehnologica este intocmita atunci cand produsul este realizat in productie de unicat sau
in serie mica.
Fisa tehnologica cuprinde ordinea operatiilor, fara defalcarea lor pe faze de realizare.
Planul de operatii este intocmit la productia de serie si de masa.
El conţine in mod detaliat toate etapele ce trebuie parcurse pentru realizarea ansamblului.
Planurile de operaţii conţin:
- numerele de ordine ale operatiilor;
- fazele successive ale montarii;
- indicaţii privind S.D.V.-urile necesare realizarii unei operatii;
- norma de timp si gradul de calificare a celui ce executa operatia.
Procesul tehnologic de prelucrare mecanica este acea parte a procesului de productie, prin care
are loc modificarea formei geometrice, a dimensiunilor, a calitatilor fizico-mecanice a
semifabricatelor pentru obtinerea de piese finite.
Procesul tehnologic se execută în diferite locuri de muncă.
Locul de muncă face parte din suprafaţa de producţie,fiind echipat cu utilaj corespunzător.
Operaţia tehnologică este acea parte a procesului tehnologic care se execută la un loc de muncă
şi cuprinde toate acţiunile utilajului şi muncitorului (echipă de muncitori) asupra semifabricatului
(piesei) sau a mai multor piese simultan,la acelaşi loc de muncă.
Operaţia poate fi realizată într-o singură aşezare sau mai multe aşezări într-un dispozitiv.O
operaţie poate fi constituită dintr-o fază tehnologică sau mai multe faze tehnologice.
Faza tehnologică este acea parte a operaţiei tehnologice care se prelucrează complet într-o
singură aşezare o suprafaţă (mai multe suprafeţe simultan),cu o sculă sau un complet de scule,cu
un anumit regim de lucru.
 Adaosul de prelucrare poate fi într-o trecere sau mai multe treceri.Dacă se schimbă regimul de
lucru apare o nouă fază tehnologică.
Mânuirea tehnologică este acea parte a unei faze tehnologice care reprezintă totalitatea
mişcărilor efectuate de muncitor. Sunt acţiuni auxiliare pentru aşezarea şi fixarea piesei,pentru
apropierea sculăpiesă, pentru pornirea-cuplarea mişcărilor.
Mişcarea tehnologică este cea mai mică parte a mânuirii tehnologice.
În procesul tehnologic de prelucrare se utilizează semifabricate turnate,forjate,laminate.
Pentru realizarea procesului tehnologic de prelucrare este necesară o documentaţie tehnică
corespunzătoare:
1. Desenul de execuţie.
2. Planul de operaţii.
3. Fişa tehnologică.

Desenul de execuţie este o reprezentare grafică în proiecţie ortogonală care are la bază
normele şi regulile din desenul tehnic industrial, fiind prezentat în figura 1:

Fig. 1. Desenul de execuţie: piese din tablă de OL37.

Capitolul II. MATERIALE ŞI SEMIFABRICATE NECESARE EXECUTĂRII

PIESELOR PRIN OPERAŢII DE LĂCĂTUŞERIE

Semifabricatele sunt materiale, piese (produse prin turnare, ştanţare, matriţare, trefilare,
laminare) ce necesită prelucrări ulterioare pentru a deveni subansamble necesare procesului de
producţie.
MATERIALE FOLOSITE ÎN ATELIERE MECANICE
Semifabricate din oţel:
1) Rotunde;
2) Late;
3) Pătrate;
4) Hexagonale;
5) Trefilate;
6) Table laminate;
7) Piese turnate;
8) ţevi de forme diferite: rotunde, late, pătrate;
9) Profile laminate Ω, U, T, L;
10) Plat-bande;
11) Piese turnate;
12) Piese ştanţate;
13) Piese matriţate (la cald sau la rece).

2 3
4
1
5

6 8 9
7 10
semifabricat
13 LAMINAT
11 15
12 14
semifabricat semifabricat semifabricat semifabricat semifabricat
FORJAT ŞTANŢAT MATRIŢAT TREFILAT TURNAT
16 17 18 19 20

Capitolul III. PREGĂTIREA MATERIALELOR METALICE

Pregătirea materialelor metalice în vederea executării pieselor, constă în următoarele operaţii:

Curăţarea este operaţia tehnologică de înlăturarea a oxizilor şi impurităţilor de pe suprafeţele
semifabricatelor.
Clasificare
1. Curăţarea manuală:
 cu perii de sârmă;
 cu hârtie abrazivă.
2. Curăţarea mecanică:
 prin aşchiere;
 prin tobare;
 prin sablare.
3. Curăţarea termică;
4. Curăţarea chimică;
5. Curăţarea hidraulică.
Curăţarea manuală necesită un efort fizic deosebit. Se aplică pe suprafeţe mici.
Curăţarea mecanică prin aşchiere se poate realiza prin dăltuire, cu pietre abrazive pe maşini
de polizat.
Curăţarea prin tobare se aplică pieselor turnate sau forjate. Se realizează în instalaţii numite
tobe acţionate de un motor electric şi un reductor de turaţie. În tobe se introduc steluţe din fontă,
nisip şi datorită frecărilor care apar între piese şi materialul introdus are loc procesul de înlăturare
a oxizilor şi impurităţilor.
Curăţarea prin sablare se realizează în instalaţii de sablat. Procesul de curăţare are loc
datorită acţiunii abrazive a unui jet de nisip sau de alice din fontă proiectat cu putere pe suprafaţa
semifabricatelor.
 Curăţarea termică se face prin arderea şi înlăturarea impurităţilor de pe suprafaţa
semifabricatelor. Cu ajutorul unui arzător se ard impurităţile după care se înlătură stratul
deteriorat.
Curăţarea chimică se realizează prin atacul chimic al suprafeţelor utilizând soluţii acide sau
alcaline (aliaje de aluminiu). După decapare are loc spălarea suprafeţelor.
Curăţarea hidraulică constă în introducerea semifabricatelor încălzite într-o cameră de
curăţare şi proiectarea unui jet de apă rece. Datorită şocului termic are loc desprinderea stratului
de impurităţi.

Indreptarea este operatia tehnologica de inlaturare a deformatiilor permanente ale

semifabricatelor prin actiunea unor forte exterioare.
Prin îndreptare se asigură semifabricatelor starea plană sau rectiliniitatea suprafeţelor.
Deformaţiile permanente apar din următoarele cauze:
a. transportul necorespunzător al pieselor şi semifabricatelor;
b. depozitare necorespunzătoare;
c. manevrare greşită;
d. tratament termic de călire aplicat greşit.
Semifabricatele supuse operaţiei de îndreptare pot fi următoarele:
1. table;
2. ţevi;
3. bare,sârme;
4. profiluri.
Aplicarea operaţiei de îndreptare este influenţată de următorii factori:
a. natura materialului;
b. dimensiunile semifabricatelor;
c. temperatură.
Metode de îndreptare
I. după natura efortului dezvoltat:
1. îndreptare manuală;
2. îndreptare mecanică.
II. după temperatură:
1. îndreptare la rece;
2. îndreptare la cald.
III. după tipul loviturilor aplicate:
1. cu lovituri dese şi uşoare;
2. cu lovituri rare şi puternice;
3. prin provocarea momentului de încovoiere.

Ȋndreptarea manuală se aplică semifabricatelor cu plasticitate bună,de grosimi mici şi mijlocii.

Îndreptarea mecanică se aplică pentru semifabricate de grosimi mai mari care necesită forţe de
deformare mai mari.
În cazul semifabricatelor de dimensiuni mari şi cu plasticitate redusă se recomandă îndreptarea
la cald. În acest mod,capacitatea de deformare plastică creşte, iar forţele necesare deformării se
reduc (de 10 ori). Încălzirea semifabricatelor se face în domeniul forjabilităţii metalelor.
Îndreptarea la temperaturi inferioare determină apariţia fisurilor.
În cazul unor temperaturi la limita maximă pot să apară modificări de structură.
Ȋndreptarea cu lovituri dese şi uşoare se aplică pieselor călite şi a semifabricatelor din aliaje
moi.
Îndreptarea cu lovituri rare şi puternice se aplică semifabricatelor cu plasticitate mai redusă şi
de grosimi mai mari.
Îndreptarea prin provocarea momentului de încovoiere se aplică atunci când se caută să se evite
prezenţa deformaţiilor la strivire.

Tehnologia îndreptării manuale.

 Tabla cu deformare la centru se aşează cu deformaţiile în sus pe placa de îndreptat. Se
localizează deformaţiile şi se aplică lovituri de la margine către centru, lovituri rare şi puternice şi
apoi, dese şi uşoare.Tabla cu deformaţii marginale se îndreaptă în acelaşi mod, dar loviturile sunt
dirijate de la centru către margini. Loviturile de ciocan se aplică perpendicular pe suprafaţă.
Tablele foarte subţiri se îndreaptă prin tragerea unei plăci metalice pe suprafaţa lor.

Trasarea este operatia tehnologica de conturare prin linii si puncte, pe baza desenului de
executie, a formei unei piese.
Trasarea se aplică în producţia de serie mică şi unicate. Prin trasare se obţin următoarele
avantaje:
 se reduce posibilitatea de a se obţine rebuturi;
 adaosurile de prelucrare sunt mai mici.
În vederea aplicării operaţiei de trasare se vor lua următoarele măsuri:
 se studiază desenul de execuţie;
 se analizează calitativ semifabricatul destinat
trasării;
 se stabileşte ordinea la trasare;
 se verifică sculele şi dispozitivele utilizate.
Operaţiile pregătitoare în vederea realizării operaţiei de trasare sunt:
 Verificarea dimensiunilor de gabarit ale semifabricatului destinat operaţiei de trasare;
 Îndreptarea semifabricatului (dacă este necesar);
 Alegerea suprafeţei de bună calitate destinată operaţiei de trasare;
 Înlăturarea urmelor de grăsimi (degresarea);
 Înlăturarea oxizilor de pe suprafaţa destinată trasării;
 Acoperirea suprafeţei cu emulsie de cretă sau sulfat de cupru;
 Stabilirea ordinei la trasare (baza de referinţă, axele).

Execuţia trasării.

Operaţia de trasare se poate realiza prin următoarele metode:

1. Trasarea în plan.
2. Trasarea în spaţiu.
3. Trasarea după şablon.
4. Trasarea după model.

1.Trasarea în plan.

Metoda constă în trasarea conturului piesei pe o singură suprafaţă a semifabricatului.Pentru o

trasare corectă, linia trasată se va trasa o singură dată,iar acul trebuie sa prezinte o poziţie corectă.
Pentru o evidenţiere mai bună,liniile trasate pot fi marcate cu punctatorul.
 Fig. 2. Poziţia acului de trasat: a-corectă ; b-incorectă

Fig. 3. Marcarea liniilor trasate cu punctatorul

2.Trasarea în spaţiu.

Trasarea în spaţiu constă în trasarea conturului piesei pe mai multe suprafeţe ale
semifabricatului. Se acordă o atenţie deosebită alegerii bazelor de măsurare.

3.Trasarea după şablon.

Se aplică în producţia de serie (număr mare de piese). Se acordă atenţie deosebită aşezării
şablonului pe suprafaţa semifabricatului pentru a reduce volumul de deşeuri.

Fig. 4. Şablon

4.Trasarea după model.

Metoda se foloseşte în atelierele de reparaţii, în regim de urgenţă.Trasarea se face direct după

piesa uzată sau deteriorată, sau după o altă piesă similară.
 Capitolul IV. ASAMBLĂRI NEDEMONTABILE. ASAMBLĂRI NITUITE

Asamblarea mecanica reprezinta rezultatul operatiilor tehnologice de realizare a unei legaturi

rigide sau a unei blocari intre doua sau mai multe piese separate.
Dupa asamblare, elementele componente nu mai au posibilitatea deplasarii relative intre ele si
nu pot fi separate decat prin distrugerea lor partiala sau totala.
Asamblarea poate fi: - directa, atunci cand elementele componente se asambleaza direct prin
sudare, indoire, crestare, strangere.
- indirecta,atunci cand elementele componente se asambleaza prin
intermediul unor piese sau substante( sudare,nituire,lipire).
- nedemontabila.
Nituirea reprezinta operatia tehnologica de gaurire a elementelor imbinarii, de montare a niturilor
si de formare a capului de inchidere. Nituirea este folosita in asamblari de piese confectionate din
materiale diferite. Se mai utilizeaza si in cazul asamblarii metalelor greu sudabile.
Nitul este un organ de masina folosit la asamblarea nedemontabila a doua sau mai multe piese,
table, profile sau piiese cu forma plata. El este format din:
tija cilindrica, cu capul initial format din fabricatie;
capul de inchidere, format in timpul nituirii.
Pentru executarea niturilor, sunt folosite materiale ca: otelul carbon obisnuitOL34, OL37;
alama Am63; cupruCu5; aluminiul Al99,5. Materialele pentru confectionarea niturilor trebuie sa
aiba rezistenta suficient de mare la rupere si o plasticitate buna.
Clasificarea niturilor se face dupa mai multe criterii:
1. Dupa materialul din care sunt confectionate, sunt: - nituri de otel;
- nituri de cupru;
- nituri de aluminiu;
- nituri de aliaje usoare.
2. Dupa rolul functional, sunt: - nituri de rezistenta;
- nituri de etansare;
- nituri de rezistenta-etansare.
3. Dupa forma niturilor, sunt: - forma capetelor provenite din fabricatie;
- diametrul tijei.

Criteriile de clasificare ale asamblarilor prin nituire:

1. Forma asezarii niturilor: - nituire prin suprapunere;
- nituire prin eclise.
2. Scopul niturii: - nituiri de rezistenta;
- nituiri de etansare;
- nituire de rezistenta si etansare.
3. Temperatura la care se executa: - nituirea executata la rece ;
- nituirea executata la cald.
4. Forta necesara nituirii: - nituire manuala;
- nituire mecanizata.
5. Modul de asezare a tablelor asamblate prin nituire: - nituire prin suprapunere;
- nituire cap la cap cu eclise.

6. Numarul de randuri: - nituire pe un rand;

- nituire pe doua randuri in linie;
- nituire pe doua randuri in zig-zag.
7. Destinatia nituirii: - nituire de rezistenta;
- nituire de etansare;
- nituire de rezistenta-etansare.
Din punctul de vedere al metodelor folosite, dar si din cel al materialelor si al pieselor care se
imbina, nituirile pot fi: - nituiri manuale;
- nituiri mecanice;
- nituiri speciale;
- capsarea.
Nituirea manuala
Fazele nituirii manuale sunt urmatoarele: - pregatirea nituirii;
- trasarea gaurilor;
- gaurirea tablelor;
- montarea pieselor si centrarea;
- nituirea propriu-zisa;
- debavurarea capetelor niturilor;
- stemuirea marginilor tablei.
In lucrarile de nituire se folosesc urmatoarele scule: - ciocanul de lacatuserie;
- un contracapuitor;
- un tragator;
- un capuitor.
Capuitorul este o unealta executata dintr-o bara scurta de otel,cu o scobitura de forma unei calote
sferice la unul din capete. El serveste la formarea capului de inchidere al nitului.
Contracapuitorul serveste drept nicovala pentru sprijinit capul initial, cand se formeaza capul de
inchidere al nitului.

Nituirea mecanica
Nituirea mecanica se executa cu ajutorul masinilor de nituit care realizeaza formarea
capului de inchidere al nitului prin ciocanire, prin presare sau prin rulare si care se numesc masini
portabile sau ciocane de nituit, prese de nituit si masini de nituit prin rulare.
Masinile de nituit portabile si, in functie de actionarea lor, pot fi:- pneumatice;
- hidraulice;
- electrice.
Nituirea cu ciocane de nituit poate fi:
- cu piese asezate in pozitie orizontala, sustinute manual;
- cu piese asezate vertical.
Presele de nituit sunt masini folosite la realizarea capului de inchidere prin presiune
care functioneaza la o singura trecere.Au contracapuitorul incorporat,iar capuitorul poate fi
actionat electric, pneumatic si hidraulic.Presiunea exercitata asupra nitului creste treptat.
Nituirile prin presare se pot executa cu nituri cu tija plina, semitubulara sau tubulara.
La nituirea pe presa de nituit, refularea este foarte puternica, ceea ce face ca operatia de
stemuire sa fie eliminata.
La masina de nituit prin rulare, rola are o miscare de rotatie in jurul axei, prin intermediul
careia se exercita presiunea, si o miscare de rulare.Contracapuitorul este montat in masa masinii,
iar capuitorul este reprezentat de rola.
Nituirea mecanica are urmatoarele avantaje:
- nituirea se face mai repede;
- refularea materialului se face mai bine;
- gaura de nit se umple mai bine;
- creste rezistenta nituirii;
- scad costurile si creste productivitatea.

Formele constructive ale niturilor.

Asamblare cu nituri:
a – cu nituri tubulare: 1 si 2 – elemente ale imbinarii; 3 – nit tubular.
b – cu nituri cilindrice.

Capitolul V. ALEGEREA SDV-URILOR ŞI UTILAJELOR

Pentru executarea pieselor se parcurg următoarele etape:

- Ajustarea pieselor înainte de nituire

- Debitarea tijei niturilor la lungimea l = s + s1 + (1,4…1,7)d
- Introducerea niturilor şi tragerea tablelor
- Aşezarea niturilor pe contracăpuitor
- Formarea manuală a capurilor de închidere
- Fasonarea capurilor cu căpuitorul
- Ştemuirea tablelor după nituire
- Controlul final al asamblării

SDV-urile folosite:
I. Scule:

- pile,
- ciocan
- ferăstrău manual,
- daltă
- contracăpuitor, trăgător, căpuitor, ciocan
- ştemuitor, ciocan
II. Dispozitive
- Menghină
- Placă de îndreptat
III. Verificatoare

- şubler
- şubler, echer la 90°, riglă cu muchie activă

Capitolul VII. NORME DE SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII

Protecţia muncii, tehnica securităţii şi igiena muncii constau din măsuri pentru asigurarea
celor mai bune condiţii de muncă, evitarea accidentelor şi prevenirea îmbolnăvirilor.
Protecţia muncii în ţara noastră este o problemă de stat. Ocrotirea sănătaţii tuturor
persoanelor încadrate în procesul de producţie este reglementată prin legi şi se cheltuiesc fonduri
importante pentru acest scop.
Industria confecţiilor metalice uşoare pentru construcţii cere o serie de măsuri specifice,
adaptate la natura producţiei. Securitatea şi igiena muncii se realizează atât prin măsuri
organizatorice, cât şi prin contribuţia nemijlocită a activului de producţie.
 Muncitorilor recent încadraţi în producţie trebuie să li se facă instructaj substanţial, să nu
se aprobe nici o avansare într-o categorie superioară de salarizare acelora care nu cunosc temeinic
regulile de protecţie a muncii.
În cele ce urmează se dau indicaţii generale care trebuie respectate în producţia
confecţiilor metalice.
In general, accidentele pot fi evitate dacă se ţine seama de forma şi dimensiunile
materialelor prime folosite, de lungimea profilelor şi a barelor, a tablelor subţiri debitate şi
nedebitate etc.
Depozitarea materiilor prime, a elementelor debitate, la operaţiile interfazice trebuie să se
facă prin stivuire, prin aşezarea lor pe postamente, spre a împiedica alunecarea lor.
Trebuie evitată aglomerarea materiilor prime, a semifabricatelor, a produselor finite la
locul de muncă. Deşeurile trebuie strânse şi evacuate imediat din jurul maşinilor.
Locurile de trecere ca: drumurile de acces şi de circulaţie, coridoarele, trebuie să fie
permanent libere, să nu se permită depozitarea materialelor pe ele. Podeaua atelierelor trebuie să
fie netedă, orice deteriorare sau denivelare trebuind reparată astfel încât, la trecerea mijloacelor de
transport, să nu se piardă echilibrul obiectelor transportate, care să devină surse de accidente.
Profilurile lungi trebuie legate cu cabluri de oţel în vederea transportului. La maşinile de
debitat: foarfece, ghilotine, prese excentrice, dispozitivele de îngrădire şi protecţie montate în jurul
maşinii trebuie corect construite şi montate pentru a nu fi cauza accidentelor.
Sculele manuale trebuie să fie permanent în perfectă stare. Cozile de ciocan trebuie să fie
împănate şi capătul dălţilor să fie fără floare. Metodele de lucru improvizate sau periculoase pot fi
sursă de accidente. La lucrări de montaj se impune folosirea centurii de siguranţă.
Folosirea echipamentelor de protecţie: palmarele, căştile, ochelarii şi genunchierele
sudorilor, capacele şi ecranele de protecţie a polizoarelor, intră în obligaţia muncitorilor care nu
trebuie să execute o lucrare ce nu le-a fost încredinţată.
Calificarea insuficientă a muncitorilor poate avea urmări grave, iar instructajul de
protecţia muncii făcut formal sporeşte pericolul de accidente.
Aplicarea tuturor măsurilor tehnico-organizatorice privind protecţia muncii trebuie să fie
permanent verificată de către organele de conducere, şefii de echipe, maiştrii şi inginerii. Oboseala
poate provoca slăbirea organismului, sporeşte stângăcia şi imprudenţa mişcărilor şi impune
intercalarea pauzelor în desfăşurarea procesului de muncă.
Poziţia corectă a corpului în timpul lucrului este deseori neglijată, înălţimea menghinei
trebuind corelată cu înălţimea muncitorului.
Efectul dăunator al vibraţiilor sculelor care se transmit corpului uman se micşorează prin
folosirea tampoanelor şi amortizoarelor (cazul uneltelor pneumatice portabile).
Pentru micşorarea zgomotului se vor folosi antifoane de cauciuc ce dau rezultate bune în
protecţia fonică.
Aparatele şi instalaţiile electrice, în special aparatele electrice de sudură nu trebuie
înghesuite sau amplasate necorespunzător. Nu se sudează în atmosferă cu umiditate ridicată (în
aceste condiţii chiar şi curentul de joasă tensiune putând provoca accidente mortale).
Instalaţiile şi sculele electrice vor fi corect construite şi în perfectă stare de funcţionare,
iar legarea acestora la pămant este una din regulile de protecţia muncii şi tehnica securităţii.
In atelierele de montaj si intretinere se iau o serie de masuri in scopul protectiei impotriva
accidentarilor si pentru evitarea deteriorarii organelor de masini, si anume:
Temperatura din interiorul atelierului trebuie sa fie optima pentru desfasurarea activitatii.
Ventilatia trebuie sa fie corespunzatoare pentru a fi curatat aerul de gaze, praf si aburi.
Instalatiile electrice trebuie sa fie protejate impotriva electrocutarii si trebuie sa fie legate la
pamant.
Respectarea regulilor prescrise pentru personalul care manevreaza substantele necesare
spalarii pieselor(manusi, masti de gaze, interzicerea folosirii flacarii deschise,departarea de
locurile de sudare).
In atelierele scoala, elevii trebuie sa tina seama de cateva reguli de protectia muncii si
P.S.I.. Acestea ar fi:
1.Hainele folosite in timpul lucrarilor practice sa fie simple,sa nu contina materiale volante care sa
poata incurca efectuarea lucrarii.
2.In atelier nu se admite decat comportamentul civilizat,atentia fiind indreptata asupra lucrarii
efectuate.Nu se lucreaza decat cu aparate a caror functionare este bine cunoscuta.
3.Trebuie pastrata ordinea la punctul de lucru.In timpul folosirii insrtumentelor ascutite, a
obiectelor de sticla, etc., este necesara o atentie deosebita.
4.Sa nu se blocheze usile de iesire si nici caile de acces dintre bancurile de lucru, deoarece,in cazul
unui incendiu, s-ar ingreuna evacuarea.
La procesul deasamblare a pieselor prin nituire, sudare sau alte tipuri de imbinare al
ansamblurilor, trebuie sa se tina cont de normele de tehnica si securitatea muncii specifice
atelierelor de lacatuserie.

Bibliografie

1. Dr.ing.VICTOR DOBROTA, Dr. ing. MIHAIL ATANASIU, Dr.ing.NICULAE STERE,

Dr.doc.ing. NICOLAE MANOLESCU, Ing.MIRCEA POPOVICI, prof.gr.1 „ORGANE
DE MASINI SI MECANISME”, Manual pentru licee industriale si agricole, clasele aX-a,
aXI-a, aXII-a si pentru scoli profesionale, anii I, II si III. EDITURA DIDACTICA SI
PEDAGOGICA, R.A.-BUCURESTI, 1994

2. AUREL CIOCIRLEA-VASILESCU, MARIANA CONSTANTIN „ASAMBLARI

MECANICE”, manual pentru:clasa a XI-a,ruta directa, clasa a XII-a, ruta progresiva.
Filiera tehnologica-profil Tehnic. EDITURA CD PRESS,2007

3. Ing.VASILE MARGINEAN, ing.ION MORARU, ing.D.TEODORESCU „UTILAJUL SI

TEHNOLOGIA MESERIEI”, constructii de masini. Manual pentru clasele a IX - a si a X-
a licee industriale cu profil mecanic si anii I si II, scoli profesionale. EDITURA
DIDACTICA SI PEDAGOGICA, R.A.-BUCURESTI, 1995.

4. Dr.ing.LUCIAN IOANCEA, Ing. ELENA PETCULESCU, „UTILAJUL SI

TEHNOLOGIA MESERIEI”, mecanic in industria alimentara, Manual pentru clasele a XI-
a si a XII-a, licee industriale cu profil de industrie alimentara EDITURA DIDACTICA SI
PEDAGOGICA, R.A., BUCURESTI,1994.