CAPITOLUL I

Analiza proceselor tehnologice de fabricare a

autovehiculelor

Consideraţii generale

Procesul tehnologic de fabricare este o parte din procesul tehnologic de producţie şi reprezintă
totalitatea activităţilor care au scopul de a transforma materia primă în produs finit.

Activităţile din cadrul unui proces de producţie:

-activităţi de bază, în care materialele şi semifabricatele suferă modificări (debitare,

turnare, forjare, matriţare, deformări la cald sau la rece, prelucrări mecanice, tratamente
termice, asamblări, încercări, pregătire de livrare, etc.

- activităţi auxiliare şi de deservire, care contribuie la desfăşurarea activităţilor de bază.

Acestea cuprind: alimentarea locurilor de muncă cu materii prime, energie, SDV-uri,
transportul intern, asigurarea întregii logistici pentru desfăşurarea activităţii etc.
2
 Procedee reprezentative de obţinere a semifabricatelor:
a–turnare; b–matriţare; c–laminare; d–ambutisare; e–extrudare: f–îndoire.

Procedeele tehnologice de semifabricare, sunt acele procedee tehnologice prin care se

urmăreşte obţinerea semifabricatelor pentru repere din materiale prescrise la proiectare şi
obţinute în cadrul proceselor de elaborare. Aici se urmăresc în special dimensiunile, calitatea
şi proprietăţile fizico-chimice cerute pentru produsele supuse prelucrării.

a. b. c.

d. e. f.
3
 Procedeele tehnologice de prelucrări mecanice

a–strunjire;
a.
b–găurire;
c–frezare;

b. c.
d–electroeroziune;
e–prelucrare electrochimică;
f–prelucrare cu laser,plasmă sau oxi-gaz;
d.
g–ştanţare, tăiere sau decupare.

e.

f.

g.
4
 Structura proceselor tehnologice de prelucrare mecanică

Se compune din: operaţii, aşezări, poziţii, faze, treceri, mânuiri şi mişcări.

Operaţia este acea parte a procesului tehnologic executată continuu pe o anumită piesă sau pe
mai multe piese de unul sau mai mulţi muncitori la acelaşi loc de muncă.
Operaţia se poate realiza din una sau mai multe aşezări şi fixări a piesei şi este caracterizată de
continuitatea prelucrării unei anumite piese la un loc de muncă. Tipul procesului de producţie
este cel care defineşte denumirea operaţiilor (strunjire, frezare, tratament termic, asamblare,
etc.) şi le caracterizează complexitatea.

Aşezarea, este o parte a operaţiei care se execută la o singură fixare a semifabricatului pe maşina-
unealtă. Ea se caracterizează de prinderea neschimbată a piesei pe dispozitivul de prelucrare sau
pe masa maşinii-unelte.

Poziţia, este parte a operaţiei care se execută la o singură aşezare a semifabricatului. Ea se

caracterizează printr-o anumită poziţie relativă a dispozitivului în care este fixată piesa în raport
cu organele de lucru ale maşinii-unelte pe care sunt fixate sculele de prelucrat.
La o prelucrare la care scula se schimbă cu ajutorul unui cap rotativ cu scule multiple se poate
realiza în cadrul unei operaţii prelucrarea unui număr mare de suprafeţe.

5
Faza, este acea parte a operaţiei prin care se prelucrează o suprafaţă sau mai multe suprafeţe cu o
singură sculă sau cu mai multe scule simultan ,cu condiţia păstrării regimului de aşchiere constant
(s, t, v, n = ct.). Fazele pot fi:
- simple, dacă se prelucrează o suprafaţă cu o singură sculă;
- compuse, când se prelucrează succesiv şi simultan mai multe suprafeţe cu mai multe scule sau cu
o sculă combinată.
Faza poate fi formată din mai multe treceri care se succed.

Trecerea, este partea din fază care se realizează în cadrul unei singure deplasări active a sculei în
sensul avansului faţă de suprafaţa care se prelucrează.

Mânuirea, este partea fazei sau operaţiei care se referă la acţiunea manuală efectuată de
muncitor pentru realizarea unei lucrări.

Mişcarea, este faza cea mai mică dintr-un proces tehnologic în care se poate împărţi mânuirea.

6
 Activităţile de bază ale unui proces tehnologic de fabricare
Cuprind:
- cerinţe sau condiţii de proiectare a unui produs;
- cerinţe privind materialele utilizate;
- condiţii economice, conform cărora un produs trebuie să se realizeze la costuri minime şi în
condiţii de calitate superioară;
- condiţii de flexibilitate pentru a răspunde cerinţelor pieţii.
Proiectarea unui produs

Etapelor parcurse pentru obţinerea unui produs

Studiul de piaţă

Specificaţiile privind

produsul şi structura lui

Iteraţii

Proiectul de concepţie

Proiectul de execuţie

Fabricare

Vânzare 7
Proiectarea produsului presupune elaborarea modelelor analitic şi fizic al produsului. Pentru
obtinerea modelului analitic se studiaza factori referitor la:
-forţele de solicitare,
- tensiunea,
-deformările şi forma geometrică optimă,
- realizarea modelului din lut scara 1:1, urmat de scanarea si stabilirea analitica a formei finale.
În acest sens s-au dezvoltat metode eficiente şi simplificate dintre care se amintesc:

-proiectarea asistată de calculator (CAD), prin care se permite proiectantului să

conceptualizeze produsul mai uşor fără a fi nevoie de realizarea produsului fizic;

-ingineria asistată (CAE) (Computer Aided Engineering) prin care se pot simula, analiza şi
stabili performanţele unei structuri tehnice;

- fabricarea asistată CAM (Computer Aided Manufacturing), presupune folosirea

calculatorului în toate fazele de fabricaţie. Computerul asistă inginerii tehnologi în
programarea comenzilor numerice ale maşinilor, programarea liniilor de fabricare şi
manipulare robotizată, proiectarea SDV-urilor, etc.

8
Realizarea şi încercarea prototipului, reprezintă un model de lucru original al produsului.

Realizarea rapidă a prototipului (Rapid Prototiping–RP) se bazează pe CAD, CAM şi pe unele

tehnici de fabricare utilizând materiale metalice şi nemetalice în scopul producerii RP-urilor sub
formă de model fizic perfect şi la un cost scăzut.

Încercarea prototipului se bazează pe tehnicile ingineriei asistate (CAE) cu efecte asupra

reducerii timpului de lansare pe piaţă a unui produs sigur. În urma aplicării CAE se aduc
modificări în documentaţia de proiectare şi fabricare urmate de planificarea procesului de
fabricare optim.

În etapa de proiectare se realizează în concepţie modernă:

- desene pentru fabricare (Design for Manufacturing – DFM);
- desene pentru asamblare (Design for Assembly – DFA);
-desene pentru fabricare şi asamblare (Design for Manufacturing and Assembly–DFMA).
Proiectarea pentru asamblare DFA trebuie să ţină seama de întreţinerea, repararea,
dezmembrarea şi reciclarea produsului, oricare ar fi acesta.
Asamblarea autovehiculelor se poate face manual sau automat, utilizând echipamente automate
şi roboţi.

9
Etapele pentru proiectarea si fabricarea
unui autovehicul

10
 Alegerea materialelor utilizate în construcţia autovehiculelor
Criterii pentru alegerea materialelor:
-condiţiile funcţionale;
-ponderea în preţul de cost al autovehiculului;
-proprietăţile mecanice: duritate, elasticitate, rezistenţă, etc.;
-proprietăţile fizice: densitate, conductivitate termică, căldură specifică, punct de topire;
destinaţia piesei;
-prelucrabilitatea materialului;
-proprietăţile chimice de natură a influenţa coroziunea, oxidarea, toxicitatea, inflamabilitatea;
-reducerea greutăţii prin utilizarea aluminiului, neferoaselor, maselor plastice şi materialelor
compozite;
-posibilitatea recuperării şi reutilizării unor cantităţi cât mai mari de materiale la procesul de
reciclare.

Categoria de materiale:
-materialelor metalice şi aliaje feroase
-aliaje neferoase uşoare ;
-aliajele neferoase grele;
-fonte;
-materiale plastice;
-materiale compozite.
11
Din categoria materialelor metalice şi aliaje feroase se pot aminti:
-oţeluri carbon, în proporţie de 30-40% din greutatea autovehiculului pentru construcţii de
caroserii;
-oţeluri aliate, în proporţie de 20-30% din greutatea autovehiculului pentru fabricarea reperelor
din cutii de viteze (pinioane, arbori, etc.), din transmisii, suspensii sau pentru organe de
asamblare;

Mărci de oţeluri utilizate în construcţia autovehiculelor (SR EN 10083)

Marca de oţel Destinaţie Tratamente de suprafaţă

30CrMo4 Pinioane, cutii de viteză, roţi baladoare, arbori. Carburare, călire în ulei.

Arbori cotiţi, biele, pinioane,

34CrMo4 Carburare, călire în ulei.
butuci pentru roţi, etc.
25CrMo4 Arbori pentru transmisii. Carburare, călire în ulei.
16CrMo4 Pinioane de atac, diverşi arbori. Carburare, călire în ulei.
Pinioane, cutii de viteze, fuzete,
14CrMo4 Carburare, călire în ulei.
cremaliere şi pinioane pentru ele.
Capete de cremalieră, prezoane pentru roţi,
41Cr4 Carbonitrurare, călire în ulei.
pinioane din cutii de viteze.
34CrNiMo6 Supape de admisie. Îmbunătăţire.
Butuci pentru roţi, axe şi pinioane balador, cutii de
46Cr4 Îmbunătăţire.
viteze, etc.
C35 Coroane pentru demaror. Îmbunătăţire.
C45 Tacheţi. Îmbunătăţire. 12
-fonte cenuşii, în proporţie de 4-8% din greutatea autovehiculului pentru fabricarea blocului
motor, cămăşilor de cilindru, arborilor cotiţi sau a unor repere din sistemul de frânare.

Fontele utilizate în construcţia autovehiculelor sunt aliaje Fe-C cu 2,11 - 4% C:

-fontele cenuşii cu grafit lamelar, obişnuite sau modificate, turnate în piese sunt caracterizate
prin duritate Brinell ridicată şi rezistenţă la tracţiune. Creşterea rezistenţei este dată de masa
perlitică şi separări fine de grafit. Câteva mărci sunt prevăzute în SR EN 1561:1999. Se
recomandă pentru volanţi, blocuri motor, batiuri, etc.

-fontele cu grafit nodular, sunt clasificate în SR EN 1563:1999 şi se utilizează pentru: arbori cotiţi
pentru motoare, turbine, segmenţi de piston, roţi dinţate, saboţi e frână, etc.

-fontele maleabile, sunt clasificate în SR EN 1562:1999. Spre deosebire de fonta maleabilă cu

inimă albă, care are utilizări limitate, fonta maleabilă cu inimă neagră feritică se utilizează în
industria automobilelor pentru: casete de direcţie, carcase ale diferenţialului, pedalele de frână
şi ambreiaj, suportul fuzetelor, etc.
Fonta maleabilă cu inimă neagră perlitică, datorită rezistenţei la rupere de peste 450 N/mm 2, se
foloseşte pentru roţi dinţate, coroane dinţate şi pinioane.

13
Din categoria aliaje neferoase uşoare în proporţie de 2-3% din greutatea autovehiculului se
folosesc aliaje pe bază de Al, Si, şi Cu pentru fabricarea chiulaselor, carterelor cutiilor de viteze şi
ambreiajului, pistoanelor, etrierelor, etc.

Aliajele neferoase grele, în procent de 1 (unu) sau sub 1% din greutate sunt cele pe bază de
cupru, alame, bronzuri pentru lagăre, bucşe, cablaje din instalaţia electrică sau pe bază de plumb,
staniu şi stibiu pentru cuzineţi.

Materiale speciale

Pentru fabricarea caroseriilor se foloseşte o tablă care pe o parte este protejată galvanic prin
zincare şi pe cealaltă acoperită cu aliaj de zinc şi pulbere de fier (tablă MONOGAL). De asemenea
se mai foloseşte ZINCROMETAL-ul, care este o tablă de oţel laminat la rece peste care se depun
două straturi aplicate continuu, dintre care unul cu grosimea de 2 microni realizat dintr-o soluţie
apoasă cu acid cromic şi pudră de zinc (DACROMET), iar celălalt dintr-o răşină bogată în zinc ce
permite sudarea prin rezistenţă (ZINCROMET).
Ca tendinţe generale se amintesc reducerea masei autovehiculului folosind materiale uşoare şi
înlocuirea materialelor feroase, neferoese şi plastice cu materiale compozite. Materialele pentru
vopsirea şi protecţia anticorozivă sunt prezentate în capitolul 13.

14
 Sisteme de producţie pentru fabricarea autovehiculelor

Sistem integrat de producţie CIM (fabricarea integrată asistată de calculator)

CIM cuprinde:
-planificarea şi urmărirea producţiei (PP&C-Planning Production &Control);
-concepţia constructivă (proiectarea) asistată de calculator (CAD – Computer Aided Design);
-ingineria asistată de calculator (CAE-Computer Aided Engineering);
concepţia proceselor de fabricaţie asistată de calculator (CAPP-Computer Aided Process
Planing);
-fabricarea asistată de calculator (CAM-Computer Aided Manufacturing);
-planificarea asistată de calculator (CAP-ComputerAided Planning);
-calitatea asistată de calculator (CAQ-Computer Aided Quality);
-mentenanţa asistată de calculator (CAS-Computer Aided Service).

15
 Planificarea şi Urmărirea Producţiei (PP&C), este o aplicaţie prin care se face planificarea şi
urmărirea procesului de la preluarea comenzii până la livrarea produselor.
Prin sistemul PP&C se urmăresc unele obiective, dintre care se amintesc:
-îmbunătăţirea cunoaşterii datelor necesare planificării şi urmăririi producţiei;
-perfecţionarea livrării datelor necesare fluxului de producţie;
-îmbunătăţirea cunoaşterii datelor necesare livrării produselor;
-reducerea termenelor de livrare;
-reducerea nivelului de stocuri cu păstrarea permanentă a necesarului de producţie într-un
modul de timp;
-sprijinirea activităţii de producţie, care se face prin întrebări de felul:
-ce produse trebuie fabricate, până când şi în ce cantitate?
-ce repere trebuie comandate la furnizori, anunţarea furnizorului, când şi la ce calitate
se comandă?
-ce repere se fabrică în unitate, câte, când şi la ce calitate?
-la ce nivel este utilizată capacitatea de producţie?
-resursele materiale şi umane disponibile sunt suficiente pentru ducerea la capăt a
programului de fabricaţie?
-ce măsuri se iau pentru mărirea sau micşorarea capacităţilor de producţie existente?.

Sistemul PP&C furnizează permanent date referitoare la orientarea producţiei (date directoare),
date curente din timpul procesului de producţie şi diferite alte date şi informaţii necesare procesului
de producţie. 16
 Concepţia Constructivă (proiectarea) Asistată de Calculator(CAD).

Conceptul CAD este o aplicaţie referitoare la utilizarea mijloacelor informatice pentru

concepţia produselor.
Concepţia unui produs porneşte de la cerinţele acestuia pe o anumită piaţă, care impun la rândul
lor cerinţe funcţionale, estetice şi apoi constructive. În funcţie de acestea se alege forma, structura,
materialele utilizate, finisajele şi nu în ultimul rând se stabileşte preţul de producţie.
Procesul de concepţie este un rezultat al pregătirii de bază, al intuiţiei, al inteligenţei şi
experienţei inginerului de concepţie. Îmbinarea acestor caracteristici cu puterea, rapiditatea şi
memoria calculatorului formează un sistem CAD.
Prin urmare un sistem CAD trebuie să asigure şi să cuprindă:
-bănci de date cu metode fundamentale şi algoritmi;
-sisteme de grafică;
-sisteme de comunicaţie;
-baze de date;
-programe de aplicaţie;
-capacitatea de arhivare accesibilă utilizatorului;
-integrarea informaţiilor geometrice cu cele negeometrice şi tehnico-administrative într-o bază
unitară de date.

17
Procesul de concepţie şi proiectare în sistem CAD

18
 Ingineria Asistată de Calculator (CAE)

Se ocupă cu analiza proiectelor şi calcule inginereşti privind parametrii operaţionali,

funcţionali şi de fabricaţie a unui produs utilizând tehnica de calcul.

Un sistem CAE cuprinde trei etape:

- etapa de. sinteză;
- etapa de analiză;
- etapa de evaluare.
Etapa de sinteză, presupune adăugarea unor date tehnice, geometrice, de precizie şi de
execuţie specifice fiecăruia din următoarele procese tehnologice:
a. în procesul de fabricaţie:
-optimizarea construcţiei şi schema cinematică a autovehiculului;
-unificarea constructivă;
-stabilirea consumului, categoriei de materiale şi masa subansamblului sau ansamblului în
lucru;
-concordanţa între forma constructivă şi posibilităţile tehnice de execuţie.
b. în procesul tehnologic de asamblare:
-condiţii de manipulare internă a pieselor şi subansamblelor;
-condiţii tehnice şi tehnologice de asamblare;
-schema şi condiţiile tehnice de montaj.

19
 Etapa de analiză

Informaţiile tehnice obţinute în sistemul CAD se transformă în fişiere tehnice necesare

sistemului CAE.
Analiza în sistemul CAE se face în două moduri importante:
-cu metoda elementelor finite, prin care are loc împărţirea suprafeţei într-un număr mare de
elemente mici numite elemente finite.
-prin analiza proprietăţilor de structură sau de masă, care se referă la calculul ariei sau volumului
pieselor, la calculul parametrilor geometrici importanţi pentru caracterizarea sistemelor în
mişcare sau de echilibru a corpurilor.

Etapa de evaluare

Presupune corelarea între parametrii obţinuţi în sistemul CAD şi cerinţelor în sistemul CAE
pentru a realiza şi testa prototipul.
La realizările tehnologice ale etapei actuale testarea prototipului de autovehicul se poate
face utilizând programe de calculator adecvate.
Concluziile testării cu îmbunătăţirile propuse vor fi trimise în sistemul CAD şi CAE pentru
refacerea documentaţiei.

20
 Concepţia Proceselor de Fabricaţie Asistată de Calculator (CAPP)

Aplicaţia CAPP are scopul de a realiza in cadrul unui proces tehnologic activităţi precum:
- alegerea operaţiilor de prelucrare;
- determinarea secvenţei operaţiilor de prelucrare;
- alegerea utilajului de prelucrare;
- alegerea sculelor aşchietoare;
- stabilirea necesarului de dispozitive pentru prelucrarea piesei;
- proiectarea schemelor de prindere;
- alegerea bazelor tehnologice;
- stabilirea regimului de aşchiere şi a calităţii suprafeţelor.

Fabricarea Asistată de Calculator (CAM)

Aplicaţia CAM realizează asistarea cu tehnică de calcul a procesului de fabricaţie.
Proiectarea unei aplicaţii CAM se bazează pe:
- mijloacele de producţie existente;
- volumul producţiei(comenzi şi capacităţi de producţie existente);
- fluxul de piese şi materiale din depozitul propriu sau din cel intermediar ca urmare a fabricării
proprii a unor repere;
- situaţia magaziilor(depozitelor);
- situaţia comenzii şi efectuării transportului intern;
- contractele de service şi cerinţele acestora. 21
 Funcţiile aplicaţiei CAM sunt:

-comanda procesului tehnologic de fabricaţie până la nivelul posturilor de lucru;

-comanda procesului de prelucrare a pieselor;
-comanda fluxurilor de alimentare internă cu piese şi materiale;
-comanda magaziilor şi transportului intern.

În cadrul subsistemului CAM s-a dezvoltat foarte mult în industria de fabricare a

autovehiculelor Sistemul Flexibil de Fabricaţie FMS (Flexible Manufacturing System). Acesta
este un sistem cibernetic coordonat de calculator şi cuprinde posturi de lucru şi tacturi de
montaj echipate cu maşini-unelte cu comandă numerică, legate între ele printr-un sistem de
manipulare şi transport robotizat. Acest sistem denumit integrat poate funcţiona cu comandă
totală programabilă.
Scopul FMS este de a putea prelucra loturi diverse de piese în condiţii de precizie şi
calitate ridicată, de productivitate ridicată şi preţ de cost redus.

22
 Schema de principiu a unei celule flexibile.

7
1-strung cu comandă numerică;
1
2-carusel;
2 3-maşină de frezat;
4-maşină de găurit;
7
5-maşină de rectificat cu comandă
numerică;
3 6-robot;
6 8 9 7-containere pentru piese;
8-sistem de
comandă numerică;
9-calculator.
7

4 5

7 7

23
 În fluxul tehnologic cu celule flexibile sunt prevăzute sisteme cu traductoare şi senzori, care
permit funcţionarea fără intervenţia omului, după ce programul a fost pus în lucru.
Linii robotizate cu celule flexibile se folosesc la ora actuală pentru montarea automată a
motoarelor pentru autovehicule sau pentru montajul final al autovehiculelor. O linie automată
funcţionează pe mai multe nivele. Primul nivel cuprinde elemente de transfer şi sisteme de
orientare a pieselor. Următorul nivel cuprinde tactul de montaj, prevăzut cu roboţi de montaj,
manipulatoare, maşini de asamblare, echipamente de testare şi rodaj. Următoarele nivele asigură
integrarea sistemului de rodaj în CIM, prin asigurarea legăturilor directe ale echipamentelor de
comandă cu sisteme superioare sau paralele.
Superioritatea unui sistem flexibil de fabricaţie constă în:
-reducerea duratei unui ciclu de fabricaţie cu 50-70%;
-diminuarea timpilor de prelucrare cu 30-50%;
-creşterea productivităţii muncii cu 200-400%;
-reducerea personalului direct productiv cu 50-75%;
-creşterea gradului de încărcare a maşinilor unelte cu 40-50%;
-reducerea numărului de maşini unelte şi SDV-uri cu 40-50%;
-creşterea timpului efectiv de lucru pe maşina-unealtă cu 30-40%;
reducerea timpilor de schimbare a sculei cu 4% faţă de 18% la maşinile cu comandă numerică şi
12% la centrele de prelucrare;
-îmbunătăţirea nivelului calitativ al produselor;
-reducerea suprafeţei de producţie a unităţii cu 20-40%.

24
 Planificarea Asistată de Calculator(CAP)

CAP este o aplicaţie prin care se realizează planificarea asistată a procesele de fabricare ce
constă în:
- pregătirea de fabricaţie;
- proiectarea;
- coordonarea proceselor tehnologice.

Functiile unui sistem CAP:

- funcţia de planificare a procesului tehnologic de fabricaţie;
- distribuirea resurselor planificate;
- simularea şi optimizarea resurselor planificate;
- monitorizarea proceselor tehnologice de fabricaţie.

Toate aceste funcţii au la bază:

- grafica,
- managementul,
- sistemele superioare de decizii,
- colecţia de date din procesul de producţie.

25
 Calitatea Asistată de Calculator (CAQ)

Calitatea trebuie să asigure în CIM realizarea unui produs la parametrii proiectaţi şi la

cerinţele beneficiarului.
Obiectivele strategice :
-menţinerea potenţialului unităţii de producţie de a realiza produse de calitate;
-prevenirea posibilităţii de apelare la garanţia produsului de către beneficiar şi prin aceasta
implicit creşterea eficienţei economice a unităţii de producţie;
-actualizarea permanentă a activităţilor şi metodelor de stabilire a calităţii;
-reducerea riscului de rebutare a producţiei şi scăderea riscului de a obţine un produs de slabă
calitate;
-stabilirea unor metode de lucru care să permită intervenţia rapidă şi la momentul oportun într-
o problemă de calitate.
Obiective operationale CAQ:
-utilizarea la maxim a echipamentelor de testare şi inspecţie;
-intervenţia oportună şi eficientă în timpul procesului tehnologic;
-folosirea bazelor de date ce concură la realizarea obiectivelor de calitate;
-reducerea rebuturilor şi a retuşărilor;
-colectarea permanentă a datelor tehnice şi tehnologice în legătură cu calitatea;
-eliminarea pe cât posibil a costurilor cu documentaţia.

26
 Subsisteme CAQ:
-subsistemul de decizie a calităţii, având ca obiectiv controlul calităţii unui produs;
-subsistemul de informaţie a calităţii, care urmăreşte alimentarea subsistemului de decizie cu
informaţii utile activităţii de control;
-subsistemul fizic, care presupune realizarea propriuzisă a activităţii de control utilizând toate
resursele tehnice şi umane necesare.

Concepte pentru functionarea aplicatiei CAQ:

-conceptul de nivel, reglementează responsabilităţile la nivelul planificării producţiei;
-conceptul de informaţie, pune la dispoziţie toate datele necesare bunei desfăşurări a activităţii
de control;
-conceptul de comandă, pune la dispoziţie comenzile şi tipurile de operaţii care necesită activităţi
de control;
-conceptul de colectare date, furnizează calculatorului suportul necesar colectării datelor
referitoare la calitate;
-conceptul de bază de date, asigură stocarea pe termen lung a datelor referitoare la calitate;
-conceptul modular, asigură o mai bună flexibilitate a sistemului.

27
 Mentenanţa Asistată de Calculator (CAS)

Sistemului CAS reprezintă ansamblul de măsuri tehnice şi organizatorice luate, care permit
menţinerea sau restabilirea stării tehnice a unui autovehicul în scopul îndeplinirii funcţiei stabilite.
Ţinând seama de momentul intervenţiei se cunosc:
- mentenanţa preventivă, care presupune luarea la intervale de timp predeterminate a unor măsuri
tehnice şi organizatorice care să înlăture apariţia unor defecţiuni care ar putea scoate din funcţiune
autovahiculul;
-mentenanţa corectivă, care presupune luarea unor măsuri tehnice şi organizatorice după apariţia
unor defecţiuni, executate neplanificat şi după necesitate. Timpii destinaţi acestui timp de intervenţie
afectează direct întreg sistemul CIM.
Gestiunea unui siste CIM este oblgatorie a se face cu integrarea aplicaţiei CAS.
Integrarea aplicatiei CAS în CIM se poate face sub trei forme:
- integrarea fizică ce cuprinde reţele de calculatoare interconectate, sisteme de comunicare şi reţele
în teren;
- integrarea prin date este bazată pe un ansamblu de servicii informatice care permit schimbul de
date;
- integrarea globală, constă în integrarea tuturor funcţiilor intreprinderii, lucru ce condiţionează şi un
anumit mod de organizaare a activităţilor intreprinderii, pentru un control eficient al proceselor de
producţie.

28
 Sistemul Integrat de Producţie IMS (Intelligent Manufacturing System)

Este un sistem de cercetare şi dezvoltare tehnologică, având drept scop cercetarea

dezvoltării industriale în viitor în condiţiile aplicării de noi tehnologii de producţie şi a
globalizării pieţelor.

Obiectivele sistemului IMS sunt:

- dezvoltarea unei noi generaţii de tehnologii pe baza experienţelor tehnologiilor aplicate;
- organizarea sistemelor de producţie în condiţiile noilor tehnologii;
- demararea cercetărilor asupra evoluţiei ultimelor tehnologii aplicate.
Un sistem IMS cuprinde obiective legate de:
- ciclul de viaţă al unui produs;
- sisteme şi metode noi de producţie pretabile la schimbarea rapidă a produsului fabricat (ex.
metoda Rapide Prototiping);
- instrumente noi de proiectare şi planificare a producţiei;
- activităţile socio-umane determinate într-un sistem de producţie;
- întreprinderea extinsă (legată de specializarea producţiei şi utilizarea de resurse externe fără a
le poseda).

29
 Sistemul Suplu de Producţie (lean production)

Este un concept de producţie care presupune responsabilizarea personalului direct productiv

faţă de soarta produsului,
spre deosebire de CIM care este specific industriei automatizate şi fără personal.
De asemenea se diferenţiază de producţia de masă (preţ de cost scăzut, productivitate
ridicată) şi de producţia unitară (calitate înaltă), prin următoarele caracteristici:
- termene de concepţie scurte;
- defecte mai puţine şi termene de livrare mai reduse;
- stocuri mici şi producţie curentă;
- suprafaţă ocupată mai puţină.
Raportând câteva din aceste caracteristici la unele mărci de automobile se constată diferenţe
semnificative.

Nr. General Motors

Caracteristici Toyota GM - Toyota
crt. (GM)
Durata de asamblare a unei maşini
1 31 16 19
(ore)
Număr de defecte de asamblare la
2 135 45 45
100 de maşini
Suprafaţa necesară pentru
3 0,8 0,5 0,7
asamblare(mp/maşină/an)

Perioada pentru care se asigură un

4 14 zile 2 ore 2 ore
stoc mediu de componente
30
 Intreprinderea fractală, este un sistem de producţie organizat individual şi compus din unităţi
autonome finalizate fiecare.
Structurile organizatorice trebuie să permită autoadaptarea la cerinţele pieţii în scopul
reactivităţii imediate la diverse solicitări.
În intreprinderea fractală informarea şi decizia sunt autonome, angajaţii comunică şi au acces la
informaţii financiare, strategice şi economice.

Intreprinderea organizată ierarhic nu poate răspunde acestor cerinţe, însă răspunde prompt
în cadrul reţelei din care face parte.
Procesele de fabricaţie în general nu sunt planificate cu precizie, ci orientate către un obiectiv
de atins prestabilit de comun acord între unitate prin angajaţii săi şi client.
  Tendinţe în dezvoltarea sistemelor de producţie
Dezvoltarea conceptuală a sistemelor de producţie se face în trepte ale dezvoltării unei
evoluţii, vizând descentralizarea managementului companiei, utilizarea superioară a forţei de
muncă şi optimizarea tuturor resurselor.
Se cunosc:
a. Sistemul CIM 3 , s-a obţinut prin lărgirea conceptului CIM, adică integrarea asistată a sistemului
Om-Maşină-Fabricare (Computer Integrated Man-Machine-Manufacturing). Sistemul promoveza un
sistem de producţie inteligent, flexibil si cooperativ.
b. Arhitectura sistemelor deschise pentru CIM (CIM-OSA). Sistemul CIM-OSA, reprezintă o
arhitectură de sisteme de producţie deschise, integrate prin calculator, care formează un suport pe
durata ciclului de viaţă al CIM în scopul:
- definirii exacte a obiectivelor şi strategiilor de fabricaţie a intreprinderii;
31
- configurării şi exploatării sistemului CIM în condiţiile impuse;
 În ce priveşte integrarea în unităţile de producţie manufacturiere va trebui să se creeze
capacitatea de comunicare între toate componentele participante la producţie (oameni, maşini-
unelte, sisteme informatice, sisteme de aprovizionare, etc.) în scopul atingerii obiectivelor stabilite.
Integrarea în întreprindere se poate face sub trei forme:
- integrarea fizică a componentelor sistemului bazată pe reţele de calculatoare;
- integrarea prin date, bazată pe realizarea unui ansamblu de servicii informatice, care permit
schimbul de date şi pe formate neutre de schimb de date;
- integrarea globală, bazată pe integrarea tuturor funcţiilor intreprinderii în scopul realizării
controlului proceselor din intreprindere.

Concepte tehnologice de fabricaţie

Tehnologia de grup (GT)

Tehnologia de grup constă în gruparea şi fabricarea produselor în familii de piese în
funcţie de forma geometrică şi operaţiile de prelucrare asemănătoare. Este specifică
producţiei de serie şi duce la reducerea preţului de cost la fabricaţie.

Producţia în timp necesar (Just in Time – JIT)

Producţia în timp necesare constă în aprovizionarea cu piese la locul de muncă în
momentul necesar. Aceast lucru se face fie prin aprovizionarea pieselor din magazie, fie prin
producerea lor sincronizată cu ritmul de asamblare.
32
Fabricaţia celulară
Fabricaţia celulară este un concept care presupune existenţa unor module de fabricaţie care
conţin mai multe maşini deservite de un robot comandat de o unitate de comandă, putând realiza
operaţii diferite (Fig. 1.8) pentru piese relativ asemănătoare.

1–robot;
2, 3, 4 – maşini unelte;
5– unitate de comandă.
5
2 1

  Inteligenţa artificială (AI)

Implică utilizarea maşinilor comandate de calculator pentru a înlocui inteligenţa umană în
procesele de producţie.
Reţelele neurale artificiale care sunt proiectate să simuleze procesele de gândire ale
creierului uman au posibilitatea de a simula şi modela facilităţile de producţie, de a comanda şi
monitoriza un proces de producţie.
33
 Sisteme flexibile de fabricaţie (Flexibile Manufacturing Systems–FMS).
Sistemele flexibile de fabricaţie reprezintă o linie de două sau mai multe celule de fabricaţie
care integrează maşini cu comandă numerică (CNC) şi sunt interfaţate cu un calculator central
de proces.

A B C
D

E
A, B, C, D– module de prelucrări
multiple;
I E– unitate NC;
F, G, H– capete multiple de indexare; I–
sisteme de manipulare;
F G
J– zonă pentru control de calitate
I

 Sistemul expert
Sistemul expert reprezintă un ansamblu de softuri gândite să acţioneze cu ajutorul
calculatorului asemănător unui specialist.
34
35
36