Reprezintă introducerea pe cale parenterală a unor  substanţe medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitică

şi volemică a organismului ori terapia medicamentoasă.

Perfuziile venoase permit administrarea de medicamente, de soluţii electrolitice (sodiu, potasiu etc.) şi/sau glucozate
(„seruri”), de derivate de sânge sau de produse de hrănire artificial ă (pe baz ă de glucide, de lipide şi de acizi amina ţi).
Scop:

 hidratarea şi mineralizarea organismului;

 administrarea medicamentelor la care se urmăreşte efectul prelungit;
 depurativ, diluând şi favorizând excreţia din organism a produşilor toxici;
 completarea proteinelor sau a unor componente sanguine cale parenteral ă.
 alimentarea pe cale parenterală
. Materiale folosite
 soluţia de perfuzat
 trusa pentru perfuzat
 garou
 stativ pentru fixarea flacoanelor;
 1 – 2 seringi sterile
 mănuşi sterile
 comprese sterile;
 antiseptic pentru tegument
 fixator pentru cateter
 bandaj elastic tip plasă pentru imobilizarea locului puncţiei
 atela pentru fixarea zonei
 plasturi post injecţie

Pregătirea pentru perfuzia intravenoasă

Pregătirea psihică a pacientului:
  se explică necesitatea efectuării perfuziei
 se obţine consimţământul pacientului
 se explică procedura pacientului pentru a-i reduce anxietatea (care poate produce vasoconstrictie şi implicit, un
abord mai dificil al venelor) şi pentru a ne asigura de cooperarea sa.

Pregătirea fizică:

 se asigură intimitatea pacientului dacă este cazul

 se poziţionează pacientul în funcţie de segmentul în care trebuie montat ă branula, pentru a-i fi cat  mai comod
 se aşează bolnavul pe pat, în decubit dorsal, cât mai comod, cu antebraţul în extensie şi prona ţie.
 se inspectează flaconul de soluţie care trebuie administrat pentru a vedea eventualele nereguli, cum ar
fi: decolorarea soluţiei, aspect tulbure, data expirării , flacoane perforate, sparte
 se introduce cu seringa sterilă un alt medicament în soluţia perfuzabil ă dac ă acest lucru este indicat şi se va
eticheta flaconul specificând medicaţia introdusă
 se desface perfuzorul şi se introduce în soluţie având grija să nu se ating ă cap ătul sau de nimic pentru a-l p ăstra
steril
 se clampează perfuzorul şi apoi se presează camera de umplere până se umple jum ătate
 se declampează perfuzorul şi se goleşte de aer lăsând lichidul să curg ă în tăvi ţă pân ă când nu mai este nici o bul ă
de aer
 dacă soluţia este în flacon de sticlă va trebui să se deschidă filtrul de aer pentru ca ea s ă curg ă. Dac ă este în
pungă de plastic nu este nevoie
 se detaşează capacul protector al celuilalt capăt al perfuzorului şi se ataşeaz ă perfuzorul la ac/branul ă
 se etichetează flaconul de soluţie cu data şi ora administrării
 se aplică garoul la nivelul braţului
 se aseptizează plica cotului cu alcool
 se cere bolnavului să închidă pumnul
 se efectuează puncţia venei alese.
 se va ţine cont că trebuie folosite întotdeauna mănuşi sterile atunci când se lucreaz ă în zona locului de inser ţie a
cateterului
 se verifică poziţia acului în venă
 se îndepărtează garoul şi se adaptează amboul aparatului de perfuzie la ac
 se deschide prestubul, pentru a permite scurgerea lichidului în ven ă şi se regleaz ă viteza de scurgere a lichidului
de perfuzat, cu ajutorul prestubului, în funcţie de necesitate
 se fixează cu leucoplast amboul acului şi porţiunea tubului învecinat acestuia, de pielea bolnavului
 se supraveghează permanent starea bolnavului şi funcţionarea aparatului.
 înainte de golirea flaconului se închide prestubul, se exercit ă o persiune asupra venei punctionate cu un tampon
îmbibat în soluţie dezinfectantă şi printr-o mişcare bruscă, în direcţia axului vasului, se extrage axul din ven ă.
 Se dezinfectează locul puncţiei , se aplică un pansament steril şi se fixeaz ă cu leucoplast.

Atenționări și precauții
 

 terapia intravenoasă produce de cele mai multe ori anxietate bolnavului.

 pentru a-i reduce teama şi a ne asigura de cooperarea sa, procedura trebuie explicat ă pacientului în detaliu.
 astfel, se va explica pacientului că va rămâne la locul puncţionării un cateter de plastic la care se va ataşa un
perfuzor pentru perfuzarea diferitelor soluţii indicate de medic sau o sering ă pentru adminstrarea antibioticelor sau
altor substanţe prescrise.
 se va explica pacientului că aceasta îl scuteşte de înţeparea repetat ă pentru adminstrarea tratamentului
 i se va explica, de asemenea, că durata şi tipul tratamentulu vor fi indicate de medic
 se aduce la cunoştinţa pacientului orice modificare survenit ă în schema de tratament
 de-a lungul tratamentului pacientul trebuie învăţat să anunţe orice modificare în rata de administrare potrivit ă de
asistentă( dacă perfuzia se opreşte sau merge mult mai rapid), dacă începe s ă-l doar ă .
 de asemenea, i se va preciza că nu va trebui să lovească sau să bruscheze locul unde branula este inserat ă
 se va explica tehnica îndepărtării branulei, cât timp se va ţine compresie la locul de inser ţie cât   şi faptul că va fi
apt să îşi folosească mâna respectivă la fel de bine ca înainte de montarea branulei
 se vor schimba fixatoarele branulei la pacienţii cu terapie intravenoas ă îndelungat ă la fiecare 48 de ore sau ori de
câte ori acestea se dezlipesc sau se murdăresc
 se va schimba cateterul la fiecare 72 de ore la pacienţii care necesit ă aceasta şi se va alterna locul de inser ţie a
acestuia
 pacienţii cu catetere periferice vor trebui învăţaţi să-l îngrijească şi protejeze şi cum s ă identifice eventualele
complicaţii şi disfuncţionalităţi
  pacientul va trebui să-şi inspecteze periodic acasă locul de inser ţie şi să anun ţe echipa de îngrijiri dac ă apar
edeme, roşeată , durere.
 Perfuzoarele, la pancienţii cu administrare intravenoasă continu ă,  se schimbă la 48 ore iar soluţiile la 24 ore.
Locul de inserţie a cateterului trebuie schimbat la fiecare 72 de ore şi trebuie inspectat la fiecare 4 ore prin
fixatorul transparent şi semipermeabil.

       Calculul ritmului de administrare (rata de flux)

 Formula 1: total soluţie/total ore=ml/oră

 Formula 2: ml/oră x factor picurător=picături/oră
 Formula 3: total soluţie x factor picurător/nr.ore x 60min=picături/min
Unde factor picurător:
Picurător copii=micro=60pic/ml
Picurător adulţi=macro-15pic/ml
Picurător sânge=10picături/mlExemplu: un pacient are prescris 1000ml de soluţie de administrat în
6ore . Picături/minut=1000 x 15 /6 x60=aprox 42

Complicaţii posibile
Complicaţiile care pot surveni în cadrul terapiei intravenoase pe cateter periferic trebuie avute în vedere, prevenite, iar,
dacă apar, cunoscute metodele de acţionare în aceste situaţii. Aceste complica ţii sunt:

 flebitele ( roşeată la locul de inserţie şi de-a lungul venei, durere, edem, scleroză venei, uneori febr ă) datorate fie
păstrării timp îndelungat a unui cateter în venă, medicamente sau soluţii administrate care au pH prea mare sau
prea mic sau osmolaritate crescută, deplasarea branulei în venă prin fricţionare. Flebitele pot fi prevenite prin
schimbarea la timp a cateterelor şi securizarea lor printr-o fixare atent ă , împiedicând mişcare în ven ă;
 extravazarea soluţiilor ( apare o umflătură la locul de inserţie şi în jurul său, descreşterea temperaturii pielii din
zonă, durere, senzaţie de arsură ) prin perforarea venei sau dislocarea cateterului din ven ă. Se va opri perfuzia
imediat, se va aplica gheata imediat după şi apoi comprese călduţe mai târziu. Extravazarea solu ţiilor administrate
poate fi prevenită prin verificarea periodică a locului de inserţie a cateterului, prin aplicarea corect ă a fixatorului
transparent care permite ca această verificare periodică să fie foarte uşor de f ăcut;
 impermeabilitatea cateterului ( perfuzia nu mai curge , iar dacă pacientul are infuzomat sau injectomat acesta
intră în alarmă) datorită neheparinizării perodice a cateterului dup ă fiecare administrare, nefolosirii îndelungate sau
formării de cheaguri de sânge atunci când pacientul se plimb ă şi sângele umple cateterul şi sta ţioneaz ă acolo.
Permeabilitatea cateterului se poate menţine prin heparinizare sau adminstrare de solu ţie normal salin ă dup ă fiecare
folosire şi învăţarea pacientului să ţină mână cu branula ridicată în dreptul cotului atunci când se plimb ă;
 hematom ( sensibilitate crescută la orice atingere a zonei, vânătaie, impermeabilitate) datorit ă perfor ării peretului
opus în timpul inserării cateterului, compresie ineficientă după îndep ărtarea branulei. Se va scoate branula, se va
aplica compresie. Formarea de hematoame poate fi prevenit ă prin efectuarea corect ă a tehnicii de inser ţie a
cateterului, de o mărime potrivită a venei abordate şi prin eliberarea garoului cât mai repede posibil dup ă inser ţia
cateterului;
 secţionarea cateterului, de obicei capătul acestuia care este introdus în venă, datorit ă reinser ţiei acului de-a
lungul tecii de plastic, în timp ce cateterul este în venă. Se va încerca recuperarea p ăr ţii sec ţionate dac ă este la
vedere, dacă nu, se aplică garou deasupra locului de inserţie şi se anunţă medicul şi radiologul. Sec ţionarea
cateterului se poate preveni neintroducând niciodată acul înapoi în cateter pentru a încerca inser ţia sa, ci se scot
amândouă odată şi se încearcă încă o dată inserţia cu alt cateter;
 spasme venoase ( durere de-a lungul venei, albirea pielii din jurul venei respective, rat ă sc ăzut ă de curgere a
soluţiei perfuzate chiar dacă perfuzorul este declampat) datorit ă administr ării inadecvte de substan ţe iritative şi in
diluţii insuficiente, administrării de soluţii perfuzabile reci( sau transfuzie cu sânge rece), adminstrarea prea rapid ă a
soluţiilor chiar dacă sunt la temperatura camerei. Se vor aplica comprese cu ap ă c ăldu ţă, se va descreşte ritmul de
adminstrare. Spasmul venos poate fi prevenit prin administrarea de sânge şi solu ţii la temperaturile potrivite;
 reacţii vasovagale ( colaps brusc al venei în timpul puncţionării, paloare, ameţeală, greaţă, transpira ţii,
hipotensiune ) datorită producerii de spasm venos cauzat de anxietate şi durere .Pacientul va fi aşezat în pat cu
picioarele mai sus decat capul, este incurajat sa respire adanc, se masoara semnele vitale. Aceste situatii pot fi
prevenite prin explicarea procedurii pacientului, reducerea anxietatii acestuia si eventual, folosirea unui anestezic
local inainte de punctionarea venei;
 tromboze ( durere , roşeaţă , umflătură , impermeabilitate) datorită afect ării celulelor endoteliale ale venelor
favorizând formarea de trombi. Se va îndepărta cateterul şi se va insera într-o alta zon ă, se vor aplica comprese cu
apă călduţă, se va supraveghea pacientul şi observa dacă apar semne de infecţie. Formarea trombozelor poate fi
prevenită prin inserţia unui cateter periferic folosind o  tehnică corectă, fără a leza vena;
 infecţii sistemice ca septicemia sau bacteriemia ( febra, frisoane, indispoziţie fără motiv aparent) datorită unei
tehnici nesterile, apariţiei flebitelor severe care favorizează dezvoltarea organismelor, fixare insuficient ă a branulei
ceea ce permite mişcarea ei în venă şi introducerea organismelor în circula ţia sangvin ă, menţinerea îndelungat ă a
 unui cateter, sistem imun slab dezvoltat sau folosirea unor soluţii perfuzbile contaminate. Se va anun ţa imediat
medicul la apariţia semnelor specifice descrise. Se va îndepărta cateterul şi se vor obţine culturi de la locul inser ţiei,
se va tăia cu o foarfecă sterilă capătul cateterului şi se va trimite la laborator pentru analizare, se vor monitoriza
semnele vitale, se va administra medicaţia si antibioterapia prescrise. Prevenirea infecţilor sistemice se poate face
folosind cu stricteţe o tehnică sterilă atât la inserţia cateterlui cât şi la cuplarea perfuzoarelor la solu ţiile de
perfuzat şi la branulă, la întreruperea perfuziilor sau la îndep ărtarea cateterului;
 reacţii alergice ( prurit, bronhospasme, urticarie, edem la locul de inserţie a cateterului) pân ă la   reacţii
anafilactice cu stop cardiac , datorate faptului că pacientul este alergic la substan ţa administrat ă. În acest caz se
va opri perfuzia imediat, se menţin permeabile căile respiratorii, se anun ţă imediat medicul, se vor adminstra
antihistaminicele, antiinflamatoarele şi antipireticele care se prescriu cât şi epinefrina şi cortizon dac ă se indic ă.
Reacţiile alergice se previn printr-o completă anamneză a pacientului care s ă conţin ă istoricul alergenic al acestuia ,
efectuarea testării la medicamente( în special antibiotice) înaintea primei administr ări cu monitorizare atent ă timp
de 15 minute de la testare sau de la adminstrarea unui nou medicament f ăr ă testare;
 încărcare circulatorie ( disconfort, turgescenta venei jugulare, dificultate respiratorie, creşterea tensiunii
arteriale, respiraţie zgomotoasă ( cu “ hârâituri”), dezechilibru între lichidele eliminate şi cele ingerate, administrate)
datorată unui calcul greşit al cantităţii de lichide ce trebuie adminstrat cât şi administr ării prea rapide a acestuia. În
acest caz se ridică capul patului astfel încât pacientul să stea semisezând , se administreaz ă oxigen, se anun ţă
medicul, se administrează diuretice dacă se prescriu. Pentru a preveni înc ărcarea circulatorie se va verifica periodic
rata de administrare a perfuziilor pentru a observa din timp eventualele deregl ări şi schimb ări, se calculeaz ă cu
atenţie cantitatea care trebuie administrată, se verifică şi monitorizează diureaza pacien ţilor cu tratament perfuzabil
de soluţii pentru a putea face un bilanţ corect;
 embolie ( dificultate respiratorie, puls slab batut, cresterea presiunii venoase centrale, hipotensiune, pierderea
constientei) datorita impingerii aerului in vena prin schimbarea flacoanelor de solutie si impingerea aerului de pe
perfuzor in vena.Se va inlatura perfuzia, se va chema medicul, se va pozitiona pacientul pe partea stanga in pozitie
Trendelenburg pentru a permite aerului sa intre in atriul drept, se va administra oxigen.Prevenirea emboliei se face
scotand aerul cu atentie din perfuzor inainte de cuplare la cateter si schimbarea flacoanelor cu verificarea
perfuzorului, securizarea conexiunilor dintre perfuzor si cateter si dintre perfuzor si flacon