10/5/2016

Cursul nr. 1
PRELIMINARII
 Reprezentarea informaţiei în sistemele de calcul
 Sisteme de numeraţie
 Conversii între baze de numeraţie
 Operaţii aritmetice în binar
 Operaţii logice la nivel de bit
 Reprezentarea numerelor întregi
 Reprezentarea numerelor reale
 Coduri alfanumerice
 Cantitatea de informaţie
 Structura generală a sistemelor de calcul
 Construcţia fizică (hardware) a unui calculator
 Software

Reprezentarea informaţiei în sistemele de calcul

Informatie
Definirea informatiei

 notiune primara - greu de definit

 descrie starea unui proces care are mai multe stari

Cantitatea de informatie - entropia informationala

 marime dependenta de gradul de dezordine al unui sistem, de numarul

maxim de stari posibile
exemplu: aruncarea unei monede, aruncarea unui zar

Data - forma de reprezentare a informatiei

 data = forma
 informatia = continut (semantica)

 calculatorul prelucreaza date

 prin interpretare (decodificare) se obtin informatii
 program - secventa de prelucrare a datelor

1
 10/5/2016

Structura generală a sistemelor de calcul

 Software-ul reprezintă ansamblul de programe care fac posibilă realizarea

funcţiei sistemului de calcul, de prelucrare a informaţiilor şi care constituie
suportul logic de funcţionare a unui sistem de calcul.

Componentele software ale unui sistem de calcul

Reprezentarea informaţiei în sistemele de calcul

Tipuri de informatie

 informatii numerice

 informatii logice

 de tip text

 informatii multimedia:
 Audio
 Imagine
 Video
 semnale

 etc.........

2
 10/5/2016

Sisteme de numeraţie

 În calculatoarele digitale, informaţia de orice fel este reprezentată, stocată şi

prelucrată în formă numerică.
 Numerele se reprezintă prin simboluri elementare denumite cifre.
 Sistem de numeraţie = Totalitatea regulilor de reprezentare a numerelor
împreună cu mulţimea cifrelor.
 În decursul istoriei s-au impus două sisteme de numeraţie:
 sistemul roman - foloseşte pentru reprezentarea numerelor
cifrele: I (unu), V (cinci), X (zece), L (cincizeci), C (o sută), D (cinci
sute), M (o mie). Din regulile care se utilizează pentru formarea
numerelor nu rezultă unicitatea reprezentării unui număr, iar
reprezentarea numerelor mari este dificilă.
 sistemul arab - este un sistem poziţional, adică un sistem în
care o cifră îşi aduce aportul la valoarea numărului format atât prin
valoarea sa, cât şi prin poziţia pe care o ocupă.

Sisteme de numeraţie

 Un calculator poate fi prevăzut să funcţioneze în orice sistem de

numeraţie.
 În cazul reprezentării numerelor utilizate în mod curent, adică cu
reprezentate în baza 10, sunt necesare 10 simboluri distincte, adică
câte unul pentru fiecare cifră. Fizic, această reprezentare este destul
de dificilă.
 Cel mai avantajos este sistemul binar deoarece procesul prelucrării
sau al stocării numerelor se face mai uşor prin utilizarea a două
simboluri. Sistemul de calcul trebuie să distingă doar între două valori:
între un semnal de valoare joasă (Low, en.) - între 0 şi 2 volţi şi unul de
valoare înaltă (High, en.) - aproximativ 5V.
 Sistemului de operare foloseşte reprezentările binare ale numerelor
zecimale folosite în mod curent.
 Un număr binar este un şir de cifre binare cum sunt „1010” sau
„100011”. În notaţiile binare sunt utilizate numai cifrele 0 şi 1, spre
deosebire de sistemul zecimal unde sunt folosite cifrele de la 0 la 9.

3
 10/5/2016

Sisteme de numeraţie

 Sistemul binar a fost preferat din următoarele motive:

 simplitatea regulilor pentru operaţiile aritmetice şi logice;
 materializarea fizică relativ simplă a cifrelor.
 Sistemele de calcul nu operează de fapt cu numerele 0 şi 1, ci cu două
stări asociate lor, respectiv semnalele Low şi High, contact închis-
contact deschis, prezenţa sau absenţa de curent etc.
 Circuitele care trebuie să diferenţieze numai două stări sunt mai sigure
în funcţionare decât cele care trebuie să diferenţieze 10 stări.
 Fizic sunt folosite elemente bistabile cu două stări asociate cu valorile
0 şi respectiv 1 :
 conducţie (+5V)
 blocat (0V)
 Un astfel de element reprezintă unitatea de memorie denumită bit
(binary digit - “cifră binară”).
 Acest mod de reprezentare impune transformarea informaţiilor de
orice natură (texte, sunete, imagini, etc.) în secvenţe de cifre binare.

Sisteme de numeraţie

 Reprezentarea informatiilor numerice

 numărul cifrelor (simbolurilor) folosite pentru reprezentarea numerelor
defineşte baza sistemului de numeraţie poziţional.
 orice număr Nr în baza b se reprezintă, în mod unic prin relaţia:
Nr  c m  bm  c i 1  bm 1  ...  c1  b1  c 0  b0  c 1  b1  ...c n  bn

 În mod curent se utilizează reprezentarea în baza 10, dar în mod

frecvent sunt folosite şi alte baze, cum ar fi 2, 8, 16.
 Reprezentare în binar (baza 2):
(1011101)2  1 26  0  25  1 24  1 23  1 22  0  21  1 20
 Reprezentare în octal (baza 8):

(25074) 8  2  8 4  5  83  0  82  7  81  4  80
 Reprezentare în hexazecimal (baza 16):
(75A4F)16  7  16 4  5  16 3  10  16 2  4  161  15  16 0

4
 10/5/2016

Conversii între baze de numeraţie

 Conversia între baze de numeraţie se face pornind de la modul de

reprezentare a numerelor
 Transformarea din orice bază de numeraţie în baza 10 se face folosind
relaţia:

Nr  c m  bm  c i 1  bm 1  ...  c1  b1  c 0  b0  c 1  b1  ...c n  bn

 Exemplu de transformare din baza 2 în baza 10:

(1011101)2 = 1 x 26 + 0 x 25 + 1 x 24 + 1 x 23 + 1 x 22 + 0 x 2 + 1 = (93)10

 Exemplu de transformare din baza 16 în baza 10:

(75A4F)16 = 7 x 164 + 5 x163 + 10 x 162 + 4 x 16 + 15 = (481871)10

Conversii între baze de numeraţie

 Transformarea din baza 10 în orice bază se face efectuând împărţiri

succesive ale numărului la baza către care se face transformarea,
resturile obţinute reprezentând cifrele ce alcătuiesc numărul în
noua reprezentare

37 2

1 18 2

0 9 2
 (37)10 = (100101)2
1 4 2

0 2 2

0 1

5
 10/5/2016

Conversii între baze de numeraţie

 Transformarea din baza 10 în orice bază se face efectuând împărţiri

succesive ale numărului la baza către care se face transformarea,
resturile obţinute reprezentând cifrele ce alcătuiesc numărul în
noua reprezentare

37 4

1 9 4  (37)10 = (211)4
1 2

37 8  (37)10 = (45)8

5 4

Conversii între baze de numeraţie

 Transformarea din baza 10 în orice bază se face efectuând împărţiri

succesive ale numărului la baza către care se face transformarea,
resturile obţinute reprezentând cifrele ce alcătuiesc numărul în
noua reprezentare

89 16

9 5  (89)10 = (59)16

91 16  (91)10 = (5B)16

11 5

6
 10/5/2016

Conversii între baze de numeraţie

Tabel de corespondenţă între valori cu reprezentare în bazele

10, 2, 8 şi 16

Zecimal Binar Octal Hexaze- Zecimal Binar Octal Hexaze-

cimal cimal

0 0000 00 0 8 1000 10 8
1 0001 01 1 9 1001 11 9
2 0010 02 2 10 1010 12 A
3 0011 03 3 11 1011 13 B
4 0100 04 4 12 1100 14 C
5 0101 05 5 13 1101 15 D
6 0110 06 6 14 1110 16 E
7 0111 07 7 15 1111 17 F

Operaţii aritmetice în binar

 Algoritmii de efectuare a operaţiilor aritmetice sunt aceiaşi, indiferent

de baza de numeraţie utilizată.

Adunarea:
a b a+b T Operaţia în baza 2 Operaţia în baza 10

0 0 0 0
100101 + 37 +
0 1 1 0 010101 21
1 0 1 0 111010 58
1 1 0 1
Observaţie: Cu T s-a reprezentat câmpul de transport

Operaţia în baza 2 Operaţia în baza 10

Înmulţirea: a b a*b 100101 * 37 *
0 0 0 10101 21
100101 37
0 1 0
100101 74 .
1 0 0 100101 . 777
1 1 1 1100001001

7
 10/5/2016

Operaţii logice la nivel de bit

 Operaţiile logice la nivel de bit se efectuează între fiecare pereche

formată din biţii situaţi pe aceeaşi poziţie în alcătuirea operanzilor.

Negarea (NOT) a aa 0 0 1 0 0 1 0 1
0 1        
1 0 1 1 0 1 1 0 1 0

ŞI logic (AND)

Operaţii logice la nivel de bit

 Operaţiile logice la nivel de bit se efectuează între fiecare pereche

formată din biţii situaţi pe aceeaşi poziţie în alcătuirea operanzilor.

SAU logic (OR)

SAU EXCLUSIV (XOR)

8
 10/5/2016

Operaţii logice la nivel de bit

 Operaţii de deplasare la nivel de bit

Operaţiile de deplasare au ca efect deplasarea tuturor biţilor cu

acelaşi număr de poziţii la stânga (<<), respective la dreapta (>>).
Locaţiile eliberate se vor completa cu valoarea 0.

Reprezentarea numerelor întregi

 Dacă se doreşte reprezentarea de valori negative, se pune problema

reprezentării semnului
 Bitul de pe poziţia cea mai din stânga (MSb-Most Significant Bit) va fi
folosit pentru reprezentarea semnului, valoarea 0 reprezentând semnul
”+” şi valoarea 1 semnul ”-”

b7 b6 b5 b4 b3 b2 b1 b0

1 0 0 0 0 0 1 1

Cel mai Cel mai puţin

semnificativ semnificativ
bit (MSb) bit (LSb)

9
 10/5/2016

Reprezentarea numerelor întregi

 Tipuri de coduri binare:

 cod direct (numit şi cod mărime / modul şi semn, notat pe scurt MS)
 cod invers (numit şi cod complement faţă de 1, notat pe scurt C1)
 cod complementar (numit şi cod complement faţă de 2, notat pe scurt
C2)

Reprezentarea numerelor cu semn în cod complementar (cod complement

fata de 2)

Reprezentarea numerelor reale

Reprezentarea valorilor reale în virgulă fixă

Reprezentarea valorilor numerice reale în virgulă mobilă

Semn Exponentul Mantisa

S E a0a1...a p 1

10
 10/5/2016

Reprezentarea numerelor reale

Reprezentarea valorilor numerice reale pe 32bits (4 Bytes) - simpla

precizie)

Reprezentarea valorilor numerice reale pe 64 bits (8 Bytes) – dubla precizie

Temporary Real (long double) – 80 bits (10 Bytes)

15 bits 64 bits

S E M
79 78 64 63 0

Coduri alfanumerice

 Computerele sunt dispozitive digitale, deoarece la baza interpretării

informaţiilor stau două valori (cifre), 0 şi 1, asociate cu două stări.
 Toate datele procesate de computer trebuie codificate digital ca serii de
zero şi unu. Evident, acest mod de reprezentare impune transformarea
informaţiilor, de orice natură (texte, sunete, imagini, etc.), în secvenţe de
cifre binare.
 Operaţia de transformare a informaţiei în secvenţe de cifre binare se
numeşte codificare.
 Operaţia inversă codificării se numeşte decodificare.
 În cazul informaţiei textuale, fiecare caracter are drept corespondent codul
lui care este o valoare numerică reprezentată pe unul sau mai mulţi octeţi.
 Corespondenţa dintre caractere şi valoarea numerică se defineşte cu
ajutorul unui tabel, numit tabel de codificare sau simplu cod.
 Codul ASCII (American Standard Code for Information Interchange)
reprezintă un standard actual de codificare alfanumerică pe 7 biţi. Este un
cod alfa-numeric, cu recomandare ISO (International Standard
Organization).

11
 10/5/2016

Coduri alfanumerice (codul ASCII)

b6b5b4

b3b2b1b0 000 001 010 011 100 101 110 111

0000 NUL DLE SP 0 @ P ' p
0001 SOH DC1 ! 1 A Q a Q
0010 STX DC2 " 2 B R b r
0011 ETX DC3 # 3 C S c s
0100 EOT DC4 4 D T d t
0101 ENQ NAK % 5 E U e u
0110 ACK SYN & 6 F V f v
0111 BEL ETB / 7 G W g w
1000 BS CAN ( 8 H X h x
1001 HT EM ) 9 I Y i y
1010 LF SUB * : J Z j z
1011 VT ESC + ; K [ k
1100 FF FS , L l
1101 CR GS - = M ] m
1110 SO RS . N  n
1111 SI US / ? O  o DEL

Coduri alfanumerice (codul ASCII extins)

12
 10/5/2016

Coduri alfanumerice (codul ASCII extins)

Cantitatea de informaţie

 Cantitatea de informaţie exprimă numărul minim de cifre binare

necesare pentru codificarea şi decodificarea univocă a informaţiei.
 Prin folosirea unui singur bit, se pot reprezenta doar două valori.
 Prin utilizarea a n biţi, se pot reprezenta 2n valori.
 În informatică, pentru măsurarea cantităţii de informaţie, în mod
obişnuit se foloseşte un multiplu al bitului, octetul (byte):

1 byte (octet) = 1B = 23 = 8 biţi

Multiplii octetului (byte-ului):

13
 10/5/2016

Structura generală a sistemelor de calcul

 Noţiunea de sistem de calcul, adesea numită simplu calculator,

reprezintă un ansamblu de dispozitive şi circuite diverse care
prelucrează datele introduse într-o formă prestabilită, efectuează
diverse operaţii asupra acestora şi furnizează rezultatele obţinute.
 Orice sistem de calcul este format din două părţi distincte: hardware-
ul şi software-ul.

Structura generală a sistemelor de calcul

Structura internă a calculatorului electronic

unitatea centrală

mp memoria internă

magistrala de date

magistrala de comenzi

hard disk tastatură

flopy disk monitor
cd rom mouse
imprimantă
memoria externă periferice

14
 10/5/2016

Structura generală a sistemelor de calcul

 Memoria internă este un ansamblu de circuite prin intermediul

cărora se memorează programele şi datele pe parcursul execuţiei lor.
 Fizic, memoria se prezintă sub forma unor circuite integrate lipite pe
un circuit imprimat, care se ataşează plăcii de bază.
 Pentru a extinde capacitatea de memorare a calculatorului şi a păstra
datele se foloseşte memoria externă.

 Memoria internă este caracterizată de doi parametri:

 dimensiunea: este în strânsă legătură cu tipul microprocesorului
folosit;
 timpul maxim de răspuns: este intervalul de timp care este
necesar memoriei interne pentru a citi sau scrie date. Valoarea este de
ordinul ns.
 Din punct de vedere al accesului, memoria internă poate fi:
 Memorie RAM (Random Access Memory – memorie cu acces aleator);
 Memorie ROM (Read Only Memory - memorie numai pentru citire).
 Memorie EPROM (Erasable Programmable ROM) – sunt memorii de tip
ROM care pot fi reînscrise de un număr limitat de ori.

Structura generală a sistemelor de calcul

 Funcţional, memoriile RAM se utilizează în diferite scopuri, spre

exemplu ca:
 memorie de lucru;
 memorie cache;
 memorie video;
 memorie tampon pentru imprimantă.

Organizarea memoriei interne

15