PARTEA A II-A

LIBERALITĂŢILE
CAPITOLUL I
REGULI GENERALE CU PRIVIRE LA LIBERALITĂŢI

Secţiunea I
Noţiune şi categorii

1. Precizări prealabile. Potrivit art. 1.172 alin. (1) NCC „Contractul prin care fiecare parte urmăreşte
să îşi procure un avantaj în schimbul obligaţiilor asumate este cu titlu oneros”, iar potrivit alin. (2)
„Contractul prin care una dintre părţi urmăreşte să procure celeilalte părţi un beneficiu, fără a obţine în
schimb vreun avantaj, este cu titlu gratuit”.
Contractele cu titlu gratuit se clasifică, la rândul lor, în contracte dezinteresate şi liberalităţi.
Contractul dezinteresat este acel contract prin care se urmăreşte a se procura un serviciu celeilalte părţi,
fără ca partea care face serviciul să-şi micşoreze patrimoniul (de exemplu, comodatul, mandatul cu titlu
gratuit, depozitul cu titlu gratuit etc.).
Liberalitatea este actul juridic prin care o persoană dispune cu titlu gratuit de bunurile sale, în tot sau în
parte, în favoarea unei alte persoane. Nu se pot face liberalităţi decât prin donaţie sau prin legat cuprins în
testament (art. 984 NCC).
După cum se observă, în noul Cod civil sunt reglementate doar două categorii de liberalităţi, respectiv
donaţia şi legatul.
Donaţia este contractul prin care, cu intenţia de a gratifica, o parte, numită donator, dispune în mod
irevocabil de un bun în favoarea celeilalte părţi, numită donatar.
Legatul este dispoziţia testamentară prin care testatorul stipulează ca, la decesul său, unul sau mai mulţi
legatari să dobândească întregul său patrimoniu, o fracţiune din acesta sau anumite bunuri determinate.
După cum se observă doar donaţia reprezintă un contract, adică un act juridic bilateral. Legatul este un
act juridic unilateral, care exprimă voinţa testatorului şi produce efecte juridice indiferent de atitudinea
legatarului; legatul se dobândeşte din momentul deschiderii moştenirii prin actul unilateral al testatorului,
dacă legatarul nu renunţă la legat.
Secţiunea a II-a
Capacitatea în materie de liberalităţi
2. Regula. Potrivit principiului general în materie de acte juridice (consacrat de art. 1.180 NCC), regula
este - şi în acest domeniu al liberalită ilor - capacitatea, iar incapacitatea este excepţia. Astfel, potrivit art.
987 NCC „Orice persoană poate face şi primi liberalităţi, cu respectarea regulilor privind capacitatea”.
Incapacităţile de a dispune sau de a primi prin liberalităţi, ca excepţii de la regula capacităţii, trebuie să
fie expres prevăzute de lege şi aceste texte, ca texte de excepţie, sunt de strictă interpretare (exceptio est
strictissimae interpretationis). Întrucât incapacitatea trebuie să fie prevăzută de lege, nimeni nu poate
renunţa, în tot sau în parte, la capacitatea de folosinţă sau la capacitatea de exerciţiu. 1 (art. 29 alin. 2 NCC).
În cele ce urmează, vom prezenta doar acele incapacităţi de a dispune sau de a primi liberalităţi comune
donaţiilor şi legatelor, urmând ca la materia donaţiei, respectiv testamentului să fie prezentate şi alte
incapacităţi specifice.
3. Incapacităţile de a dispune prin liberalităţi. Potrivit legii, sunt incapabile de a dispune prin
liberalităţi:
a) Minorii şi persoanele puse sub interdicţie judecătorească nu pot dispune de bunurile lor prin
liberalităţi nici prin reprezentanţii legali (părinţi sau tutore) şi nici personal cu încuviinţarea ocrotitorului
legal (şi chiar dacă s-ar obţine autorizaţia instanţei de tutelă). Art. 41 alin. 3 şi art. 43 alin. 3 recunosc atât
pentru persoana lipsită de capacitate de exerciţiu, cât şi pentru minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă

1
A se vedea, de exemplu, TS, col. civ., dec. nr.1844/1956, în CD,1956, vol.I, p.367.

1
posibilitatea de a face acte de dispoziţie de mică valoare, cu caracter curent şi care se execută la data
încheierii lor (de exemplu, cu ocazia unor aniversări, de ziua femeii etc.) 2 .
b) Art. 988 alin. 2 NCC dispune că „Sub sancţiunea nulităţii relative, nici chiar după dobândirea
capacităţii depline de exerciţiu persoana nu poate dispune prin liberalităţi în folosul celui care a avut
calitatea de reprezentant ori ocrotitor legal al său, înainte ca acesta să fi primit de la instanţa de tutelă
descărcare pentru gestiunea sa. Se exceptează situaţia în care reprezentantul ori, după caz, ocrotitorul
legal este ascendentul dispunătorului”.
Aşadar, nici după ajungerea la majorat o persoană nu poate dispune prin liberalităţi în favoarea tutorelui
său mai înainte ca acesta din urmă să primească descărcare pentru gestiunea sa. Dacă însă tutorele este un
ascendent (de exemplu, bunic, străbunic), liberalitatea este valabilă chiar dacă tutorele nu a primit
descărcare pentru gestiunea sa.
Ca un corolar necesar al incapacităţii minorului (chiar devenit major) de a dispune în favoarea tutorelui
(fostului tutore) în condiţiile arătate, acesta din urmă este lovit de incapacitatea de a primi prin liberalităţi
de la cel ocrotit.
c) Art. 12 alin. 2 NCC prevede că „Nimeni nu poate dispune cu titlu gratuit, dacă este insolvabil”.
Starea de insolvabilitate rezultă din inferioritatea activului patrimonial ce poate fi supus, potrivit legii,
executării silite, faţă de valoarea totală a datoriilor exigibile.
Sancţiunea care intervine în cazul în care dispunătorul a fost insolvabil este nulitatea relativă a
liberalităţii. Aşadar, în cazul donaţiei creditorii donatorului – care a fost insolvabil la data data încheierii
contractului de donaţie - vor putea să ceară anularea donaţiei, nefiind ţinuţi să formuleze acţiunea
revocatorie (pauliană). Evident, şi în acest caz creditorii trebuie să justifice un interes.
În privinţa legatelor, pentru a se cere anularea trebuie să se dovedească faptul că testatorul a fost
insolvabil şi la data întocmirii testamentului şi la data decesului (când legatul produce efecte). Dacă
testatorul a fost insolvabil la data întocmirii testamentului, dar la data decesului lasă un patrimoniu
solvabil, creditorii nu pot justifica vreun interes pentru a solicita anularea legatului.
4. Momentul în raport de care se apreciază capacitatea de a dispune prin liberalităţi.
Potrivit art. 987 alin. 2 „Condiţia capacităţii de a dispune prin liberalităţi trebuie îndeplinită la data la
care dispunătorul îşi exprimă consimţământul”.
Câteva precizări se impun în privinţa legatului cuprins în testament. Astfel, cu toate că testamentul
produce efecte la deschiderea moştenirii (cu excepţia clauzei de recunoaştere a copilului din afara
căsătoriei) şi până în acest moment testatorul îl poate revoca, total sau parţial, el trebuie să aibă capacitatea
de a testa când îşi manifestă voinţa, deci la data întocmirii actului, modificările ulterioare ale statutului său
juridic fiind fără relevanţă. În consecinţă, testamentul incapabilului nu poate fi recunoscut valabil, chiar
dacă ulterior a devenit o persoană capabilă. Capacitatea de a încheia un act juridic trebuie să fie apreciată la
momentul când se săvârşeşte, chiar dacă efectele sau executarea actului este amânată până la o dată
ulterioară, fie şi incertă, cum este moartea testatorului.
5. Sancţiunea incapacităţii legale de a dispune prin liberalităţi. Întrucât incapacităţile de a dispune prin
liberalităţi au ca scop protecţia voinţei incapabilului şi a intereselor familiei sale, nefiind dictate de interese
de ordine publică, sancţiunea este nulitatea relativă a liberalităţii.
6. Incapacităţi de a primi prin liberalităţi.
Urmează să analizăm incapacităţile de a primi prin liberalităţi care sunt, totodată, în mod corespunzător,
şi incapacităţi de a dispune, privite din punctul de vedere al dispunătorului, tot aşa cum incapacitatea
minorului ocrotit prin tutelă de a dispune în favoarea tutorelui este o incapacitate de a primi prin testament,
raportat la persoana tutorelui.

2
Potrivit art. 39 NCC „Minorul dobândeşte, prin căsătorie, capacitatea deplină de exerciţiu. În cazul în care
căsătoria este anulată, minorul care a fost de bună-credinţă la încheierea căsătoriei păstrează capacitatea deplină de
exerciţiu.” De asemenea, art. 40 prevede că „Pentru motive temeinice, instanţa de tutelă poate recunoaşte minorului
care a împlinit vârsta de 16 ani capacitatea deplină de exerciţiu. În acest scop, vor fi ascultaţi şi părinţii sau tutorele
minorului, luându-se, când este cazul, şi avizul consiliului de familie”.

2
 a) Potrivit art. 990 C. civ. „(1) Sunt anulabile liberalităţile făcute medicilor, farmaciştilor sau altor
persoane, în perioada în care, în mod direct sau indirect, îi acordau îngrijiri de specialitate dispunătorului
pentru boala care este cauză a decesului. (2) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1): a) liberalităţile făcute
soţului, rudelor în linie dreaptă sau colateralilor privilegiaţi; b) liberalităţile făcute altor rude până la al
patrulea grad inclusiv, dacă, la data liberalităţii, dispunătorul nu are soţ şi nici rude în linie dreaptă sau
colaterali privilegiaţi. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) sunt aplicabile şi în privinţa preoţilor sau a altor
persoane care acordau asistenţă religioasă în timpul bolii care este cauză a decesului. (4) Dacă dispunătorul
a decedat din cauza bolii, termenul de prescripţie a dreptului la acţiunea în anulare curge de la data la care
moştenitorii au luat cunoştinţă de existenţa liberalităţii. (5) În cazul în care dispunătorul s-a restabilit,
legatul devine valabil, iar acţiunea în anularea donaţiei poate fi introdusă în termen de 3 ani de la data la
care dispunătorul s-a restabilit”.
În legătură cu această incapacitate se impun a fi făcute mai multe precizări:
i) Ceea ce interesează este nu calitatea în sine de medic, farmacist sau preot, ci asistenţa cu caracter
repetat 3 sau de continuitate 4 acordată dispunătorului în calităţile vizate de lege. Prin urmare, bolnavul poate
gratifica, de exemplu, un prieten medic, dacă nu l-a tratat în cursul ultimei boli.
ii) Incapacitatea îi vizează pe farmacişti în cazul în care îşi depăşesc atribuţiile şi intră în cadrul
profesiunii medicilor, prin efectuarea de tratamente specifice acestei din urmă profesiuni, indicând şi chiar
administrând bolnavului medicamente fără prescripţie medicală, procedând ca şi cum ar fi medici 5 .
iii) Prin sintagma „altor persoane, în perioada în care, în mod direct sau indirect, îi acordau îngrijiri de
specialitate dispunătorului pentru boala care este cauză a decesului” legiuitorul a avut în vedere atât
persoanele care practică ilegal medicina 6 , cât şi persoanele care, deşi nu aveau calitatea de medic curant al
bolnavului, prin calitatea avută şi prin gradul de implicare în tratarea bolnavului au exercitat o influenţă
suficient de mare asupra acestuia încât se presupune că voinţa a fost viciată: de exemplu, şeful secţiei în
care era tratat bolnavul, managerul spitalului, asociatul (administratorul) societăţii comerciale care deţinea
spitalul etc.
iv) În privinţa preoţilor sau a altor persoane care acordau asistenţă religioasă în timpul bolii care este
cauză a decesului, trebuie să se stabilească dacă legatarul ce are calitatea de preot a acordat în mod
constant asistenţă religioasă dispunătorului în cursul bolii care i-a cauzat decesul şi dacă liberalitatea a fost
întocmită în favoarea preotului în considerarea actelor de asistenţă religioasă.
v) Legatul trebuie să fi fost făcută în timpul bolii care este cauză a decesului.
vi) Sunt exceptate de la sancţiunea nulităţii relative legatele făcute soţului, rudelor în linie dreaptă sau
colateralilor privilegiaţi (iar dacă, la data liberalităţii, dispunătorul nu are soţ şi nici rude în linie dreaptă sau
colaterali privilegiaţi, sunt exceptate şi legatele făcute altor rude până la al patrulea grad inclusiv) deoarece
în acest caz se presupune că liberalitatea a fost făcută în considerarea calităţii de rudă ori de soţ a
beneficiarului, iar nu în considerarea calităţii de medic, farmacist sau preot, chiar dacă ruda ori soţul are şi
o astfel de calitate.
vii) Se pune problema de a şti care va fi soarta legatelor făcute în perioada bolii în ipoteza în care
dispunătorul nu decedează din cauza acelei boli, ci se restabileşte. „A se restabili” înseamnă şi „a se
însănătoşi”, dar şi „a se înzdrăveni”, „a se întrema”, ceea ce presupune că ipoteza normei juridice nu
vizează doar situaţia în care dispunătorul şi-a recăpătat în totalitate sănătatea. Important este ca
dispunătorul să nu se mai afle în acea stare de vulnerabilitate, în timpul căreia a făcut legatul.

3
A se vedea Cas. I dec.nr.103/1919, în C. civ. adnotat, p.214, nr.4.
4
A se vedea TS, s. civ., dec.nr.875/1969, cit. supra.
5
TS, s. civ., dec.nr.826/1978, în Repertoriu... 1975-1980, p.141-142.
6
A se vedea M. Eliescu, op.cit., p.167. Personalul medical ajutător, de exemplu, persoana care a fost o
„permanentă şi devotată infirmieră” (TS, s. civ., dec. nr. 1515/1986, în CD, 1986, p.96), nu intră sub incidenţa
textului, decât dacă, cu depăşirea abilitării legale, acordă tratament medical. În principiu, art. 990 C. civ. nu este
aplicabil nici în cazul asistenţilor medicali. A se vedea P. Perju, Sinteză teoretică a jurisprudenţei Curţii de Apel
Suceava în domeniile dreptului civil şi procesual-civil, în Dreptul nr.9, 2000, p. 146 nr.15.

3
 După restabilire legatul devine valabil pentru că dispunătorul are posibilitatea de a revoca legatul
oricând. Dacă nu revocă legatul, înseamnă că acesta este rezultatul voinţei sale libere şi conştiente, iar nu
rezultatul influenţei exercitate de medic, farmacist sau preot 7 .
b) Potrivit art.44 alin.2 teza a II-a din Constituţie, astfel cum a fost revizuită în anul 2003, „Cetăţenii
străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate
din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe
bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.”
Aşadar, cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi, după revizuirea Constituţiei, dreptul de proprietate
asupra terenurilor prin moştenire legală 8 . Rezultă că moştenitorul testamentar, dacă nu are cetăţenia
română (şi indiferent dacă are domiciliul în ţară sau în străinătate), nu poate dobândi dreptul de
proprietate asupra terenului care face parte din moştenire decât în condiţiile rezultate din aderarea
României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de
reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică..
7. Momentul în raport de care se apreciază incapacitatea de a primi prin liberalităţi şi sancţiunea
aplicabilă.
Art. 987 NCC dispune: „Condiţia capacităţii de a primi o donaţie trebuie îndeplinită la data la care
donatarul acceptă donaţia. Condiţia capacităţii de a primi un legat trebuie îndeplinită la data deschiderii
moştenirii testatorului”.
Cât priveşte pe donatar, el trebuie să fie capabil în momentul acceptării donaţiei.
Potrivit art. 987 alin. 4 C. civ. condiţia capacităţii de a primi un legat trebuie îndeplinită la data
deschiderii moştenirii testatorului. Întrucât testamentul produce efecte la deschiderea moştenirii,
capacitatea de a primi prin testament se apreciază în funcţie de această dată. De exemplu, condiţia
cetăţeniei române (pentru ipoteza legatelor având ca obiect dreptul de proprietate asupra terenurilor) trebuie
să fie îndeplinită în acest moment.
În privinţa momentului la care se analizează capacitatea de a primi un legat de către medic, farmacist,
preot, notarul public, interpret, martor sau agentul instrumentator acesta este data întocmirii testamentului,
iar nu data deschiderii moştenirii.
8. Sancţiunea incapacităţii este nulitatea relativă a liberalităţii.
În cazul în care incapacitatea este dictată de interese de ordine publică, sancţiunea este nulitatea
absolută a liberalităţii. Astfel, incapacitatea determinată de lipsa cetăţeniei române în privinţa dreptului de
proprietate asupra terenului. Această interdicţie a fost apreciată şi în trecut ca fiind de ordine publică 9 .
Liberalitatea va fi nulă, respectiv anulabilă, chiar dacă dispunătorul - pentru a ocoli dispoziţiile privind
incapacităţile de a primi prin liberalităţi - a recurs la interpunere de persoane, căci dispoziţia care sincer
stipulată ar fi nulă, rămâne nulă şi dacă a fost simulată.
Din cauza dificultăţii de dovadă a simulaţiei prin interpunere de persoane, legea (art. 992 NCC) prevede
că „(1) Sancţiunea nulităţii relative prevăzute la art. 988 alin. (2), art. 990 şi 991 se aplică şi liberalităţilor
deghizate sub forma unui contract cu titlu oneros sau făcute unei persoane interpuse. (2) Sunt prezumate
până la proba contrară ca fiind persoane interpuse ascendenţii, descendenţii şi soţul persoanei incapabile
de a primi liberalităţi, precum şi ascendenţii şi descendenţii soţului acestei persoane”.
După cum se observă, prezumţia consacrată de art. 992 alin. 2 NCC este o prezumţie relativă, iar nu una
absolută. Aceasta înseamnă că cei interesaţi vor putea face dovada că liberalitatea nu a fost făcută în

7
În privinţa donaţiei, dispunătorul are posibilitatea să ceară anularea în termen de 3 ani de la data la care s-a
restabilit. Data restabilirii poate fi stabilită cu orice mijloc de probă, fiind vorba de o situaţie de fapt. Dacă donatorul
restabilit nu cere anularea donaţiei în termenul de 3 ani, înseamnă că a înţeles să confirme acest act anulabil.
8
Aşa cum pe bună dreptate s-a arătat în literatura de specialitate (Valeriu Stoica, op. cit., p. 155), „Raţiunea
pentru care, în noua formulare constituţională, s-a recunoscut posibilitatea cetăţenilor străini şi a apatrizilor de a
dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor prin moştenire legală este necesitatea de a consolida legăturile
dintre diaspora românească şi ţara-mamă.” Pentru o speţă recentă, a se vedea ÎCCJ- S. civ. şi de propr. intel., dec.
civ. nr. 6614 din 4 noiembrie 2008, publicată pe www.scj.ro.
9
Vezi, de exemplu Cas.S.U., dec.nr.24/1922, în C.civ.adnotat, vol. III, p. 415, nr.35; Cas.I, dec.nr.350/1916;
ibidem p.414, nr.26; C. Apel Buc., II, dec.nr. 131/1925, ibidem, p.431, nr.25.

4
considerarea calităţii de rudă, afin sau de soţ a incapabilului (pentru a profita incapabilului), ci avându-se în
vedere relaţiile (de prietenie, de încredere etc.) dintre dispunător şi gratificat.

Secţiunea a III-a
Consimţământul în materie de liberalităţi
9. Reguli aplicabile. Pentru ca liberalităţile să fie valabile este necesar ca dispunătorul să aibă
discernământ, iar voinţa sa (consimţământul) să nu fie alterată de vreun viciu de consimţământ: eroare, dol
sau violenţă.
Potrivit art. 1.204 NCC consimţământul părţilor trebuie să fie serios, liber şi exprimat în cunoştinţă de
cauză.
De asemenea, art. 1.205 prevede că „(1) Este anulabil contractul încheiat de o persoană care, la
momentul încheierii acestuia, se afla, fie şi numai vremelnic, într-o stare care o punea în neputinţă de a-şi
da seama de urmările faptei sale. (2) Contractul încheiat de o persoană pusă ulterior sub interdicţie poate
fi anulat dacă, la momentul când actul a fost făcut, cauzele punerii sub interdicţie existau şi erau îndeobşte
cunoscute”.
9.1. Problema existenţei discernământului. Astfel, există cazuri când persoana deplin capabilă sau cu
capacitate parţială de a dispune, în fapt (de facto) să fie lipsită temporar de discernământul necesar pentru a
dispune prin acte juridicete. Prin urmare, lipsa discernământului atrage anulabilitatea actului deoarece
dispunătorul nu are puterea de a aprecia efectele juridice ale manifestării sale de voinţă. Lipsa
discernământului (din cauza alienaţiei sau debilităţii mintale ori din pricina unor cauze vremelnice ca starea
de boală, hipnoză, somnambulism, beţie alcoolică, folosirea de stupefiante etc.) trebuie să fie dovedită în
mod neechivoc prin probe concludente. Această situaţie se deosebeşte de incapacitatea alienatului sau
debilului mintal pus sub interdicţie, a cărui incapacitate este legală şi permanentă 10 , chiar dacă ar avea
momente de luciditate.
9.2. Consimţământul viciat parţial. Dolul se înfăţişează în materia liberalităţilor sub forma captaţiei şi
sugestiei, constând în utilizarea de manopere viclene şi frauduloase, folosite de o persoană (sau mai multe),
având calitatea de beneficiar al donaţiei sau al dispoziţiei testamentare sau chiar aceea de terţ, cu intenţia de
a câştiga încrederea dispunătorului şi a înşela buna lui credinţă pentru a-l determina să dispună în sensul în
care nu ar fi făcut-o din proprie iniţiativă.
Prin urmare, dolul presupune:
- utilizarea de manopere, de mijloace viclene, frauduloase, mai directe şi mai brutale în cazul captaţiei
(îndepărtarea dispunătorului de rude şi prieteni, interceptarea corespondenţei, abuzul de influenţă şi
autoritate etc.) şi indirecte, mai subtile, mai ascunse în cazul sugestiei (şiretenii, afirmaţii mincinoase la
adresa unor potenţiali moştenitori legali, specularea anumitor sentimente sau concepţii - inclusiv
religioase 11 - ale dispunătorului etc.). Dacă nu s-au utilizat mijloace frauduloase nu suntem în prezenţa
dolului (de exemplu, dacă este vorba de simpla simulare a grijii şi afecţiunii ori de prestarea interesată a
unor servicii şi îngrijiri) 12 ;
- intenţia de a induce în eroare cu rea-credinţă pe dispunător să dispună în sensul în care nu ar fi făcut-o
din proprie iniţiativă;
- manoperele frauduloase folosite să fi avut un rol determinant, având drept rezultat alterarea voinţei
dispunătorului;
Sancţiunea aplicabilă în cazul viciilor de consimţământ este - ca şi în cazul incapacităţii legale -
nulitatea relativă, potrivit dreptului comun (art. 1.251 C. civ.).

10
Dacă testatorul este o persoană pusă sub interdicţie judecătorească, nu este cazul a se invoca lipsa
discernământului la încheierea testamentului, cum se procedează uneori. A se vedea, de exemplu, TS, s. civ.,
dec.nr.2395/1980, cu Notă de R. Petrescu, în RRD nr.7, 1981 p.37-39.
11
Pentru o speţă interesantă a se vedea C.Ap. Bucureşti, dec. nr. 197/1902, citată de M.D.Bocşan, Practică
testamentară…, p.80-84.
12
A se vedea TS, s. civ., dec.nr.1031/1973, în RRD nr.3, 1974; CSJ, s. civ., dec.nr.2447/1991, loc. cit.