VITAMINELE

VITAMINELE LIPOSOLUBILE
VITAMINA A - retinolul este forma principală de vitamină A din hrană şi se numeşte
vitamina A1. Vitamina A2 este 3-dehidroretinolul şi are jumătate din acţiunea biologică a
retinolului. Provitaminele A (de origine vegetală) sunt α, β şi γ-carotenul. Criptoxantina
este, de asemenea, o provitamină A. β-carotenul este larg răspândit în vegetale, iar la
nivel intestinal el va fi scindat în două molecule de retinol.
Rol în nutriţie şi efectele carenţei
Acţiunea fiziologică se desfăşoară în principal pe trei direcţii: asupra creşterii; asupra
funcţiei normale a vederii; la nivel epitelial.
- Vitamina A ia parte la creşterea osoasă. La copii diminuarea creşterii
reprezintă un semn precoce al conţinutului redus de vitamină A în organism.
- Cea mai obişnuită funcţie a vitaminei A este asupra vederii. Vitamina are rol
în perceperea luminii la nivelul retinei şi în menţinerea sănătăţii corneii. Când lumina
ajunge la ochi, ea trece prin cornee şi loveşte celulele retinei, decolorând multe molecule
de rodopsină. Rodopsina conţine forma cis a retinalului (aldehida retinolului), dar la
lumină se descompune şi trece în forma trans (aldehidă) şi opsină. Vitamina se reuneşte
cu pigmentul, dar o cantitate de vitamină este distrusă şi trebuie înlocuită prin aport
alimentar.
- Deficienţa de vitamină se poate manifesta la nivelul ochiului şi prin
acumularea de cheratină ce întunecă corneea.
- In deficienţa de vitamină A celulele epiteliale se aplatizeză, se aglomerează,
suprafaţa devine cheratinizată, epiteliul şi endoteliul se pluristatifică şi apoi se
descuamează. Modificările încep la nivelul mucoasei conjuctivale care se îngroaşă, se
usucă, apar zone de cheratinizare (cheratomalacie).
- In lipsa vitaminei tegumentele devin uscate, se îngroaşă, apar descuamaţii.
Celulele cheratinizate astupă glandele sebacee şi se acumulează în jurul foliculilor piloşi ,
dând aspect de piele de găină. Uscăciunea tegumentelor se explică şi prin scăderea
sebumului datorită metaplazerii celulelor glandelor sebacee.
- Vitamina contribuie la prevenirea apariţiei cancerelor. O piele sănătoasă este
capabilă să întrerupă procesele prin care s-au declanşat cancerele.
- Vitamina A este esenţială pentru funcţia de reproducere, răspunsul la stress,
pentru metabolism, funcţionarea sistemului nervos, imunitate, hematopoieză.
- Vitamina contribuie la troficitatea epiteliului genital. Deficienţa produce la
femei: moartea embrionului, avortarea lui, naşterea unor feţi cu malformaţii congenitale
( bucale, oculare, genitale, renale).
- Aceeaşi vitamină contribuie la formarea smalţului dentar şi buna funcţionare a
ficatului, tiroidei şi altor organe.
Hipovitaminoza A - carenţa primară de vitamină există doar în ţările subdezvoltate.
Carenţa secundară apare în ciroză, icter obstructiv, sprue.
Cele mai sensibile la carenţă sunt celulele tractului respirator superior, ale corneei şi ale
pielii. Insuficienţa vitaminei afectează proteino şi osteogeneza, creşterea animalelor şi, în
general, dă perturbări la nivelul întregului organism.

1
 Hipervitaminoza A - se manifestă prin pigmentare galbenă a tegumentelor, fenomene de
intoxicaţie ( cefalee, iritabilitate, anorexie, vărsături, prurit, căderea părului, fragilitate şi
dureri osoase, hepatosplenomegalie).
Sursele alimentare - sursele principale sunt reprezentate de ficat ( mai ales cel de peşte),
laptele gras, produsele din lapte gras, gălbenuşul de ou, peştele gras.
Carotenii se găsesc în alimentele de origine vegetală: morcovi, frunze verzi ( spanac,
urzici, mărar, pătrunjel), ardei gras, gogoşari, tomate, sfeclă.
VITAMINELE D - în acest grup intră câteva substanţe cu stuctură sterolică, care au un
efect de prevenire şi combatere a rahitismului şi osteomalaciei. Pentru nutriţia umană
sunt importante vitaminele D2 şi D3.
Vitamina D poate fi sintetizată la nivelul pielii pornind de la 7-dehidrocolesterol, care sub
acţiunea radiaţiilor ultraviolete se transformă în colecalciferol sau vitamină D3. Când
cantitatea de vitamină D3 endogenă este insuficientă se recurge la aportul exogen,
vitamina D3 fiind prezentă în alimentele de origine animală.
Organismul foloseşte şi vitamina D2 sau ergocalciferol prezent în alimentele vegetale.
Rolul în nutriţie şi efectele carenţei
Vitamina D funcţionează ca hormon şi împreună cu hormonul paratiroidian şi calcitonina
contribuie la reglarea metabolismului calciului şi a fosforului.
- Promovează absorbţia calciului în intestinul subţire superior, prin inducerea
sintezei unei proteine specifice, care leagă calciul în celulele epiteliale.
- Facilitează absorbţia fosforului prin stimularea mecanismului de transport al
fosfaţilor în celulele epiteliale.
- Acţionează asupra osului, pentru a mobiliza calciul în circulaţie ( se cere şi
prezenţa hormonului paratiroidian).
- Eliberează fosforul din compuşii organici ( fenomen ce depinde de fosfataza
alcalină, care la rândul său este reglată de vitamina D).
- Contribuie la formarea complexului calciu-fosfor, precursor mineral al osului,
intevine în depozitarea fosfatului de calciu în ţesutul osos şi în eliminarea renală a
calciului şi fosforului.
Carenţa de vitamină D duce la absorbţia defectuoasă a calciului şi a fosforului în intestin,
şi deci la lipsă de calcifiere a oaselor şi dinţilor. Apar o serie de semne clinice ca:
întârzieri în dezvoltare, hipotonie musculară, transpiraţii, tendinţă la convulsii în stări
febrile. La copi apare rahitismul, iar la adult osteomalacia ( denumită şi rahitismul
adultului).
Vitamina D este cea mai toxică dintre toate vitaminele. Simptomele de intoxicaţie includ:
diaree, cefalee, greaţă. Dacă supradozarea persistă se produce depunerea de calciu în
ţesuturile moi (inimă şi alte organe vitale). Dacă depunerea de calciu se realizează la
nivelul aortei consecinţa poate fi fatală.
Sursele alimentare - cele mai importante surse de vitamină D sunt: uleiul de peşte,
untul, smântâna, gălbenuşul de ou, ficatul şi brânzeturile grase.
Precursorii vitaminei D ( ergosterolii) se găsesc în uleiurile vegetale, putând fi activaţi
prin iradiere cu ultraviolete.
Laptele nu este o sursă bună de vitamină deoarece conţine grăsimi în cantităţi relativ
mici, dar este un vehicul ideal pentru fortificare, deoarece conţine în paralel şi calciul.

2
 VITAMINELE E sau TOCOFEROLI
Vitamina este absorbita în proporţie de 50 - 70%, este transportata prin caile limfatice si
răspândită in toate ţesuturile. Stocarea se face la nivelul ţesutului muscular, adipos,
testicule, uter, hipofiza, suprarenale, pancreas, splina, ficat.
Rolul in organism si efectele carentei
- fiind solubila in grăsime vitamina este prezenta in toate membranele celulare si
participa la prevenirea oxidării destructive neenzimatice a acizilor graşi polinesaturaţi de
către oxigenul molecular; exercita un efect antioxidant important in plămâni unde
celulele sunt supuse la concentraţii ridicate de oxigen; protejează membranele globulelor
roşii de acţiunea oxigenului pe care il transporta; exercita acelaşi rol asupra globulelor
albe sanguine; protejează de distrugere prin oxidare unele substanţe liposolubile ca
vitamina A;
- experimental s-a constata rolul acestei vitamine in menţinerea integrităţii
aparatului
genital; in carente se produc modificări degenerative ale celulelor Sertoli din tubii
seminiferi, apare reducerea numărului si a motilitatii spermatozoizilor, ajungându-se la
sterilitate; la sexul feminin embrionul moare fiind rezorbit sau avortat;
- vitamina asigura troficitatea sistemului muscular si a altor ţesuturi si organe;
- participa la unele procese de sinteza cum ar fi cea a acizilor nucleici si la
eritropoieza;
- ar avea un rol esenţial in prevenirea îmbolnăvirii celulelor, a aterosclerozei si in
protecţia hepatica;
- argumentele teoretice susţin rolul anticanceros al vitaminei.
Surse alimentare - uleiurile vegetale, in special cele din germene de grâu, legumele cu
frunze verzi (salata verde), laptele, untul, ouăle, ficatul si cerealele.
VITAMINELE K
Este vorba de compuşi ai naftochinonei cu acţiune antihemoragica.
Vitamina K 1 este sintetizata de frunzele plantelor, vitamina K 2 este produsa de bacterii ,
in special de cele de putrefacţie si se sintetizează si in colon, iar vitamina K 3 s-a obţinut
in laborator prin sinteza.
Rol in nutrţie se efectele carentei
- catalizează sinteza in ficat a patru factori ai coagulării: protrombina (II)
proconvertina(VII)
factorul Christmas(IX)
factorul Stuart(X)
- intervine in carboxilarea acidului glutamic din catena γ-carboxiglutamidului ce asigura
legarea calciului si a fosfolipidelor necesare formarii trombinei;
- acţionează împreuna cu vitamina D pentru reglarea nivelului calciului sanguin
ce
joaca un rol important in coagularea sângelui;
- intervine in procesele de oxido-reducere tisulara si in fosforilarea oxidativa.
Vitamina se obţine si din sursa nealimentara reprezentata de sinteza intestinala sub
acţiunea bacteriilor de putrefacţie ( E.coli, Proteus vulgaris, Streptococcus faecalis). Nou-
nascutii al căror tract intestinal nu este populat cu bacterii prezintă deficiente vitaminice
ca si persoanele care au luat antibiotice.
Deficienta primara apare la copii fiind foarte rara la adulţi.

3
 Deficienta secundara apare in anumite situaţii :
-in defecte de absorbţie a grăsimilor;
-in obstrucţia biliara;
-malabsorbţia face ca grăsimile sa nu fie absorbite;
-administrarea de antibiotice care reduc flora colonului;
-in bolile severe hepatice când sinteza protrombinei scade;
-in administrarea antagoniştilor vitaminei.
Surse alimentare- legumele verzi (salata, spanac, urzici, mărar, ceapa);
varza, conopida, tomatele;
ficatul, carnea, gălbenuşul de ou.
VITAMINELE HIDROSOLUBILE sunt reprezentate de complexul B si vitamina C
VITAMINELE B acţionează ca o parte a coenzimelor (molecule mici ce se combina cu
o proteina inactiva devenind o enzima activa) sau stimulează activitatea celulara .
VITAMINA B1sau tiamina (vitamina antipolinevritica sau aneurina)
Rolul in nutriţie si efectele carente
- sub forma de tiamin-pirofosfat intervine in metabolismul intermediar al
glucidelor
reprezentand cofactorul enzimelor (decarboxilaza) ce produc decarboxilarea acidului
piruvic trecandu-l in acetil-coenzima A si CO2 sau aldehida acetica si CO2;
- intervine in decarboxilarea oxidativa a acidului α- cetoglutaric produs
intermediar din
ciclul Krebs si-l transforma in acid succinic;
- intervine in decarboxilarea 2- oxiglutaratului, in ciclul acidului citric si a
cetoacizilor;
- vitamina este esenţială pentru transmiterea influxului nervos mai ales la nivelul
sistemului nervos periferic.
In insuficienta de vitamina se acumulează acidul lactic si piruvic ceea ce determina
tulburarea metabolismului glucidic si apariţia stării de acidoza ce sunt resimţite mai ales
la nivelul sistemului nervos ce foloseşte glucoza ca unica sursa de energie.
Insuficienţa apare in condiţii de:
-consum crescut de zahar si produse zaharoase, de produse cerealiere realizate din faina
alba, conserve sterilizate si băuturi alcoolice distilate;
-omul îşi asigura necesarul de vitamina prin sinteza de către flora microbiana a colonului,
existând specii producătoare de tiamina si altele consumatoare;
-scoicile si unele specii de peste conţin o enzima denumita tiaminaza ce inactivează
vitamina prin ruperea legăturilor ce exista intre nucleul pirimidinic si cel tiazolic;
tratamentele termice inactivează enzima ce are deci putina importanta pentru om.
Semnele carentei sunt reprezentate de:
-depresie nervoasa, oboseala, iritabilitate, instabilitate emoţională;
-pierderea apetitului, constipaţia atona;
-crampele musculare, nevralgiile, cefalea, insomnia, nevrita cu parestezii, pareze si
paralizii, atrofii ale maselor musculare;
-tahicardia la efort moderat, aritmia, scăderea TA.
In prezent forma clasica de boala a devenit o raritate, frecvent întâlnindu-se o forma de
boala de tip "occidental" datorita consumului crescut de produse rafinate.

4
 Copii mici sunt sensibili la deficienta vitaminică, manifestările de carenta apărând in
situaţia in care sunt alăptaţi de mame ce au un regim sărac in vitamina.
Surse alimentare- carne, lapte, oua;
cereale, drojdie de bere, legume.
VITAMINA B2 sau riboflavina
Poarta numele de riboflavina datorita asemănaţii structurale a unei parţi componente cu
riboza. Vitamina este absorbita in partea superioara a intestinului subţire.
Rolul in nutriţie si efectele carentei
- cea mai mare parte a vitaminei din organism se găseşte esterificta cu acid
fosforic ca
flavinmononucleotid(FMN) si flavinadenindinucleotid(FAD) si intra in structura
enzimelor implicate in reacţiile de oxido-reducere; flavoproteinele preiau ionii de
hidrogen de la enzimele niacinice (NAD,NADP) si ii transfera citocromilor;
- vitamina este o componenta a aminoacidoxidazelor ce oxidează aminoacizii si a
xantinoxidazei ce catalizează oxidarea purinelor;
- intra in compoziţia multor enzime fiind implicata in metabolismul glucidelor,
lipidelor si proteinelor.
Carenta de vitamina apare in condiţiile unei denutriţii proteice, fiind asociata cu
avitaminozele B1, B12, PP. Clinic apare fisurarea comisurilor labiale, aspectul depapilat
al limbii, coloraţia roşie- purpurie a acesteia, dermatita seboreica a pielii fetei, leziuni ale
corneei, anaclorhidria, diareea, dermatoza scrotală sau vulvară, vindecarea dificila a
rănilor.
Sursele alimentare- ficat, rinichi de vita, peste;
lapte si brânzeturi;
oua;
drojdia de bere;
unele legume(soia, mazăre, varza).
Vitamina este larg răspândită in alimente, fiind sintetizata si de către microorganismele
tubului digestiv.
VITAMINA B6 sau piridoxina
Vitamina se prezintă sub trei forme active reprezentate de piridoxal, piridoxol si
piridoxamina.
Rolul in nutriţie şi efectul carentei
- vitamina asigura coenzime pentru 60 de reacţii de decarboxilare, dezaminare,
transaminare si transsulfurare a aminoacizilor;
- enzimele piridoxinice formeaza acidul δ-aminolevulinic, convertesc triptofanul
in
niacina, acidul linoleic in acid arahidonic, desfac glicogenul in glucoza-1-fosfat,
determina biosinteza unor hormoni hipofizari si gonadali;
- in prezenta vitaminei glucidele sunt asimilate rapid si este accelerata
metabolizarea
glicogenului hepatic;
- joaca un rol important in metabolismul lipidic favorizând acţiunea acizilor graşi
polinesaturaţi de prevenire a aterosclerozei.
Deficienta determina apariţia următoarelor fenomene clinice:
-astenie, cefalee, nervozitate, insomnie, stări depresive, nevrite periferice cu parestezii;

5
 -anemie rezistenta la tratamentul cu fier, hipoproteinemie.
Carenta apare frecvent in cursul tratamentelor cu anticoncepţionale sau cu hidrazida
acidului izonicotinic(HIN).
Surse alimentare- ficat, carne;
cereale, fructe, legume.
VITAMINA B12 sau cobalamina
Vitamina se găsesc in organism sub mai multe forme reprezentate de
deoxiadenosilcobalamina, metilcobalamina si hidroxicobalamina. Absorbtia vitaminei
(factor extrinsec) necesita prezenta factorului intrinsec Castle, o glicoproteina secretata
de glandele din regiunea cardiei si a infundibulului gastric. Vitamina se combina cu acest
factor fiind transportata in anumite zone din ileon unde este absorbita.
Rolul in nutriţie si efectele carentei
- participa la metabolismul proteinelor, glucidelor, lipidelor si acizior nucleici;
direct
sau prin intermediul acidului folic participa la formarea si transferul radicalilor metil,
formil si la folosirea lor in sinteza bazelor purinice şi pirimidinice;
- participa la transferul radicalului metil in sinteza colinei, serinei si metioninei;
- in măduva oaselor joaca un rol esenţial in sinteza AND-ului;
- separat joaca un rol biochimic esenţial in menţinerea mielinei la nivelul
sistemului
nervos;
- hidroxicobalamina are afinitate pentru cianura, ceea ce reprezintă un mecanism
de
detoxifiere a persoanelor expuse la cantităţile de cianura prezente in fumul de ţigară;
Carenta de vitamina apare, in special, datorita defectelor de absorbţie decât lipsei acesteia
din alimentaţie. Deficienta este frecvent secundara absentei factorului intrinsec.
Clinic apare anemie macrocitară, leucopenie, trombocitopenie, tulburări digestive si
neurologice. La nivelul măduvei osoase apar megaloblastele ce transporta o concentratie
normala de hemoglobina. Aceste celule apar datorita formarii limitate a ADN-ului, in
timp ce sinteza ARN-ului este normala.
Sursele alimentare - sunt reprezentate de produsele de origine animala din care se
particularizează ficatul. Alimentele de origine vegetala sunt lipsite de vitamina sau o au
in cantităţi extrem de mici.
VITAMINA C sau acidul ascorbic
Structural este vorba de un acid monobazic ce conţine patru grupări hidroxil din care
doua sunt unite prin legături duble. Acidul ascorbic poate ceda doi atomi de hidrogen
trecând in acid dehidroascorbic cu activitate vitaminică. Plantele si multe specii de
animale o sintetizează pornind de la glucoza si alte zaharuri simple. Omul, maimuţa si
cobaiul nu o pot sintetiza de aceea trebuie sa o primească din alimente.
Rolul in organism si efectele carentei
- posibilitatea trecerii reversibile din acid ascorbic in acid dehidroascorbic explica
participarea vitaminei la reacţiile de oxidoreducere tisulara deci la procesele eliberatoare
de energie;
- este un agent puternic reducător ce menţine in stare redusa glutationul, protejează
de

6
 oxidare vitaminele A si E, trece fierul trivalent in fier bivalent, protejează vitaminele din
grupul B;
- catalizează hidroxilarea prolinei in hidroxiprolină, a lizinei in hidroxilizină, a
triptofanului in serotonina, a colesterolului in acizi biliari;
- intervine in producerea şi menţinerea colagenului, o substanţă proteica ce
formează
baza pentru toate ţesuturile conjunctive din organism; in deficienta de vitamina
fibroblastul sintetizeaza mai puţin colagen;
- multe substanţe din alimente sunt protejate in schimbul oxidarii vitamiei;
- este importanta pentru producerea tiroxinei;
- participa la sinteza hormonilor steroidici corticosuprarenalieni;
- in stress scade datorita implicarii in eliberarea hormonilor stress-ului de catre
glanda suprarenala;
- inhiba cresterea tumorilor maligne.
Avitaminoza apare la sugarul care nu este alimentat la san si nu primeste vitamina:
hemoragii gingivale, subcutanate, subperiostale, echimoze, epistaxis. La adulti
avitaminoza se manifesta prin astenie, dureri musculare, hemoragii gingivale si
perifoliculare, scaderea rezistentei la infectii si la poluantii chimici din mediu.
Sursele de vitamina - sunt reprezentate de fructele si legumele proaspete. Dintre fructe se
particularizeaza coacazele negre, citricele, capsunile, ananasul si bananele. Dintre legume
varza, conopida, spanacul, salata, ridichiile reprezinta o sursa importanta de vitamina.
Laptele, carnea, ouale sunt sarace ca si painea sau cerealele. Unele legume si fructe
(castraveti, dovlecei, mere) prezinta o enzima denumita ascorbicoxidaza ce are
capacitatea de a inactiva vitamina. Acidul ascorbic este usor de distrus.
VITAMINA PP sau nicotinamida
Vitamina se gaseste sub forma de acid nicotinic si nicotinamida. Forma activa este
nicotinamida ce provine din convertirea acidului nicotinic.
Rolul in nutritie si efectele carentei
- sub forma de nicotinamida intra in structura enzimelor niacinice: nicotinamid-
adenin-
dinucleotid(NAD) si nicotinamid-adenin-dinucleotid-fosfat(NADP); prin unire cu
apofermenti proteici coenzimele niacinice formeaza enzime ce participa la multiple
reactii de oxido-reducere prin transfer de hidrogen de pe un substrat pe altul; in lantul
respirator preiau ionii de hidrogen din ciclul Krebs si-i trec enzimelor flavinice care vor fi
oxidate de citocromi si citocromoxidaza; in acest proces se elibereaza energie si se
formeaza molecule de ATP;
- joaca un rol esential in metabolismul glucidelor, proteinelor, lipidelor si a
alcoolului
etilic prin intermediul enzimelor in structura carora intra.
Organismul uman poate sintetiza vitamina pornind de la triptofan in prezenta vitaminelor
B2 si B6.
Carenta de vitamina determina aparitia pelagrei boala caracterizata prin dermatoza
suprafetelor expuse la soare, diaree cronica cu deshidratare, tulburari psihice (insomnie,
depresie, obseala, cefalee, tulburari de comportament).
Surse alimentare - ficatul, carnea, pestele, preparatele din carne contin vitamina si
triptofan;

7
 laptele, branzeturile si ouale au cantitati mici de vitamina dar sunt
bogate in triptofan;
leguminoasele uscate, legumele, fructele si cerealele (cu exceptia
porumbului.
Sursele de vitamina sunt alimentare si endogene. Porumbul este pelagrogen deoarece o
parte din vitamina este legata sub forma de niactin, iar zeina este saraca in triptofan.