Prof. gr.

I Carmen-Oana
MOCANU

BIOCHIMIE-cursul 13
4.1.1 EXAMENUL SÂNGELUI

Sângele se recoltează pentru examene: hematologice, biochimice, bacteriologice,

parazitologice, serologice. Recoltarea se face prin: puncție capilară, puncţie venoasă sau
puncţie arterială.
În situaţia în care sângele recoltat din vena pacientului este introdus într-o eprubetă se
coagulează după câteva minute. Apoi acesta se separă într-un strat lichid, superior, care se
numeşte ser şi într-un strat inferior, solid care este cheagul. Dacă în eprubeta în care s-a
recoltat sângele se adaugă o substanţă anticoagulantă (prin care se împiedică coagularea
sângelui) atunci sângele nu se mai coagulează, dar se separă tot în două straturi: stratul
superior, lichid constituit din plasmă şi stratul inferior, solid, constituit din elementele celuare
necoagulate.

Din cele două componente: ser şi plasmă sanguină se vor efectua principalele analize
medicale biochimice şi serologice. Din elementele celulare sangvine se realizează analizele
hematologice. Analizele hematologice cercetează numărul, forma, caracteristicile şi
compoziţia elementelor celulare ale săngelui.

1
 Prof. gr. I Carmen-Oana
MOCANU

1. Examene și constante hematologice:

 Hemoleucograma- este un test de laborator care măsoară diferite componente ale

sângelui, prin numărarea elementelor figurate ale sângelui, care se foloseşte la diagnosticul
infecţiilor virale sau bacteriene, a anemiilor şi a altor boli.
Hemoleucograma este o analiză care măsoară următoarele:
- nr. de eritrocite din sânge (RBC): bărbaţi: 4,2-5,6 mil./mm3, femei: 3,7-4,8 mil./mm3
- reticulocitele (celule roșii "imature"care conțin acizi nucleici reziduali): 10-15‰
- nr. de leucocite (WBC): 4000-8000/ mm3 sânge (la adult) și 4000-10000 /mm3 sânge (la
copii)
- nr. de trombocite sau plachete sangvine (PLT): 150000-300000 /mm3 sânge
- hemoglobina (HGB)= cantitatea totală de Hb din sânge; valori normale: 13-16g/100ml (la
bărbați) și 11-15g/100ml (la femei).
- hematocritul (HCT)= masa de globule roșii dintr-un anumit volum de sânge exprimată în
procente; valori normale: 40-48% (la bărbați) și 36-42% (la femei)
- numărătoare diferențiată a leucocitelor(formula leucocitara):
o neutrofilele(NEU)
o eozinofilele(EOS)
o limfocitele(LY)
o monocitele(MO)
o bazofile(BAS)
Evaluarea hematiilor (eritrocitelor) din punct de vedere al volumului și conținutului
în hemoglobină se realizează prin măsurarea sau calcularea următorilor parametrii= indici
eritrocitari:
a) - volumul eritrocitar mediu (VEM, MCV): valori normale=80 - 100 μm3
Variații patologice: • valori mai mici decât 80 μm3 caracterizeaza microcitele (în cazul
anemiei prin deficit de Fe, microsferocitoza)
• valori mai mari de 100 μm3 caracterizeaza macrocitele (în cazul
anemiei prin deficit de acid folic si vitamina B12, anemia Biermer, anemia megaloblastica)
b) - hemoglobina eritrocitara medie (HEM, MCH)- reprezintă cantitatea de Hb
conținută de un eritrocit.
Valori normale: 20 - 34 pg.
Variații patologice: valori mai mici decât 20pg definesc hipocromia.

2
 Prof. gr. I Carmen-Oana
MOCANU

c) – concentrația eritrocitară medie de hemoglobină (CHEM, MCHC)- reprezintă

concentrația medie de Hb/100 ml eritrocite.
Valori normale: 32 - 36 g Hb/100 ml eritrocite (normocromie).
Variații patologice: valori < 31 g Hb/100ml eritrocite definesc hipocromia

 Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH)

VSH-ul este o probă care exprimă grosimea statului de depunere a eritrocitelor
(hematiilor), exprimat în milimetrii [mm], în eprubetă, într-un interval de o oră [1h], 2 ore
[2h] sau o zi [24h] .
Valori normale: • barbați: 1 – 10 mm/ora; 7-15 mm/2h
• femei: 2 – 13 mm/ora; 12-17 mm/2h
Variații patologice:
• Creșterea VSH-ului apare în boli infecțioase sau inflamatorii (pneumonii, reumatism
articular acut, tuberculoza activă, septicemie, pielonefrite), în anemii, infarct miocardic,
leucemii, neoplasme, etc.
• Scăderea VSH-ului apare în poliglobulii, etc.

 Timpul de sângerare (T.S.) - este o analiză care determină capacitatea de

coagulare a sângelui.
Valori normale: 2-4 minute; prelungirea TS indică o perturbare în mecanismul de coagulare a
sângelui, cu tendință la hemoragie.

 Timpul de coagulare (T.C.) – este un test care apreciază puterea de coagulare a

sângelui în cazul unei hemoragii sau în vederea unei operații chirurgicale.
Valori normale 5-8 minute.
Creșteri anormale  Depasirea acestui timp (T.C. crescut) arată că, coagularea sângelui se
face cu întârziere, fapt ce poate predispune la sângerări, la hemoragii.
Scăderi anormale Un timp de coagulare scăzut (sub cinci minute) indică o coagulare
anormal de rapidă a sângelui putând duce la coagularea sângelui chiar în vasele sangvine, așa
cum se întâmplă în unele infecții microbiene.

 Timp Quick - este un test screening pentru diagnosticul deficiențelor de

coagulare. Valori normale: 12-14 sec.

3
 Prof. gr. I Carmen-Oana
MOCANU

2. Examene și constante biochimice:

 Glicemia - reprezintă una din constantele fundamentale ale mediului intern, iar
determinarea sa este modalitatea cea mai frecventă de evaluare globală a metabolismului
intermediar al hidraților de carbon.
Valori normale: 80-110 mg/dl
Creșteri anormale: Valori crescute (hiperglicemia) sunt prezente în următoarele
cazuri: diabetul zaharat, unele infecții, intoxicații (oxid de carbon, cofeina), unele tumori,
accidente cerebro-vasculare.
Scăderi anormale: Hipoglicemia este prezentă în: insuficiența cortico-suprarenală
(boala Addison), insuficiența tiroidiană, insuficiența hepatică gravă, administrarea unor doze
mari de insulina.

 Ureea - este sintetizată în ficat și excretată pe cale renală.

Valori normale: 20-40 mg%
Concentrații plasmatice crescute de uree apar ca rezultat al unei diete hiperproteice, al
catabolismului crescut al proteinelor, după hemoragii gastrointestinale, deshidratare medie,
șoc sau funcționare cardiacă defectuoasă (uremie pre-renala).
Uremia post-renala este cauzată de factori care obstrucționează fluxul urinar:
nefrolitiaza, tumori sau hipertrofie a prostatei.
Utilitatea ureei ca indicator al funcției renale este limitată de variabilitatea
concentrației plasmatice ca rezultat al factorilor non-renali.

 Acid uric – este un acid organic care se găsește în urină și în sânge, rezultat din
arderea proteinelor. Acidul uric este produsul final al degradarii purinelor libere: adenina,
hipoxantina, guanina.
Nivelul acidului uric în sânge=uricemie=2-5 mg/100ml ser
Creșteri anormale ale valorii acidului uric seric se întâlnesc în caz de: gută,
insuficiență renală cronică, leucemie, boli infecțioase, terapie cu ACTH sau hidrocortizon,
poliglobulie, intoxicații cu plumb și mercur.

 Creatinina - este produsul catabolic final al creatinei (sau fosfocreatinei).

Cantitatea produsa în fiecare zi este legată de masa musculară. Creatinina este filtrată

4
 Prof. gr. I Carmen-Oana
MOCANU

liber de catre glomerulii renali (mici cantități sunt reabsorbite și de asemenea sunt secretate de
către tubuli).
Dozarea creatininei este realizată aproape exclusiv pentru evaluarea funcției rinichilor
(perfuzie renală defectuoasă, pierdere a funcționării nefronilor) și în monitorizarea dializei
renale.
Valori normale: 0,6-1,2 mg%
Valori crescute ale creatininei sangvine: în nefrita conică, funcționare renală
defectuoasă, afecțiuni musculare (cauzate de gigantism, acromegalie, distrofie musculară,
poliomielită).

 Lipide totale (lipemia) – reprezintă determinarea concentrației lipidelor totale la o

sută de mililitri de plasmă. Cunoașterea valorii lipemiei totale este utilă în a orienta
investigațiile în fața unei hiperlipemii.
Valori normale: 600-800 mg%

 Colesterolul - este transportat în plasmă cu ajutorul lipoproteinelor. Este excretat

nemodificat în bilă sau după transformare în acizi biliari.
Valori normale: 120-200 mg% (sau mg/dl)
Creșterea valorilor colesterolului total se asociază în principal cu creșterea progresivă
a riscului aterosclerozei și a bolilor coronariene. Creșterea nivelului colesterolului total apare
și în alte tipuri de afecțiuni cum ar fi: afecțiuni hepatocelulare, afecțiuni renale, hipotiroidism,
diabet zaharat prost controlat, neoplasme, alcoolism, obezitate, dieta bogata în grăsimi.
Hipocolesterolemia este constatată în următoarele boli: hepatite acute, hepatite cronice
(numai colesterolul esterificat), hipertiroidie, infectii bacteriene (pneumonie, difterie, lepra,
tuberculoza, febra tifoidă), hemopatii severe (anemie Biermer, leucemii, boala Hodgkin).

 LDL- Colesterol – lipoproteine cu densitate joasă- sunt bogate în colesterol, ele

transportă și facilitează depozitarea colesterolului în țesuturi, crescând riscul de ateroscleroză.
Sunt câteva afecțiuni sau influențe ale mediului de viață asociate cu niveluri crescute
de LDL -colesterol: nefroza, diabetul, obezitatea, anumite medicamente și fumatul.
Nivelul optim al LDL - colesterolului este mai mic de 160 mg/dl pentru adultul tânăr,
mai mic de 130 mg/dl pentru persoanele care asociaza alți factori de risc cardiovascular și mai
mic de 100 mg/dl pentru persoanele cu cardiopatie ischemica manifestă.

5
 Prof. gr. I Carmen-Oana
MOCANU

 HDL- Colesterol – lipoproteine cu densitate înaltă- sunt produse în special la

nivelul ficatului, rolul lor principal constând în îndepărtarea colesterolului din țesuturile
periferice prin transportul către ficat și excretia ulterioară.
Nivelul optim de HDL - colesterol este în jur de 45 mg/dl pentru barbati și în jur de 55
mg/dl pentru femei. Nivelurile plasmatice scăzute de HDL-colesterol sunt corelate în mod
pozitiv cu incidenta crescută a afecțiunilor aterosclerotice, a infarctului miocardic și a
accidentelor vasculare cerebrale.

 Trigliceridele - sunt transportate în plasma de lipoproteine și sunt utilizate de

țesutul adipos, de cel muscular, dar și de altele. Funcția primara este aceea de furnizor de
energie pentru celule.
Valori normale: 150 mg/dl
În organismul uman trigliceridele intră în constitutia lipoproteinelor: VLDL (59 %),
chilomicronilor (98 %) și HDL (3%).
Determinarea în plasmă sau ser a trigliceridelor este importantă, deoarece se identifică
cu determinarea factorilor de risc în ateroscleroză.

 Sideremia – definește concentrația procentuală de fier din plasmă. Conținutul de

fier al sângeului circulant din organism se repartizează în doua sectoare: în eritrocite, în
structura hemoglobinei.
Valori normale: - bărbaţi: 100-160µg%, femei: 80-140µg%
Cauzele hipersideremiei pot fi: hepatita virală acută, anemia hemolitică, eritropoieză
diminuată. Hiposideremia poate apărea în următoarele cazuri: infecții și tumori maligne,
scorbut, postoperator (în primele săptămâni), anemia prematurilor etc.

 Ionograma – dozarea ionilor:

- sodiu (Na+): 137-152 mmoli/l (310-345 mg%)
- potasiu (K+): 3,8-5,4 mmoli/l (15-21 mg%)
- calciu (Ca2+): 4,5-5,5 mmoli/l (9 -12mg%)
- clor (Cl–): 94-111 mmoli/l (345-395 mg%)
- magneziu (Mg2+): 1,6-2,3 mmoli/l (1,7-2,7 mg%)
- fosfatemie : 2-4 mg%

6
 Prof. gr. I Carmen-Oana
MOCANU

 Proteine totale serice - Totalitatea proteinelor serice definește proteinemia (6,5

-8,6 g/100 ml ser la adulți). Proteinele plasmatice se împart în trei categorii:
- Albumine ( cca 4,5 g/100 ml ser )
- Globuline ( cca 3 g/100 ml ser )
- Fibrinogen ( cca 0,3 g/100 ml ser )
Dacă se împarte valoarea albuminelor la valoarea globulinelor se obține un raport, care
la oamenii sănătoși este de 1,5 -2=raportul A/G.
Creșterea raportului A/G nu are importanță prea mare, dar scăderea acestui raport sub
cifra 1 arată că este vorba fie de boli care scad sinteza de albumină sangvină, fie de boli care
cresc sinteza de globuline.

 Transaminaze (TGO, TGP)

Prin dozarea transaminzelor se masoară, în general, afectarea ficatului.
TGO = transaminaza glutamică oxaloacetică sau aspartat-aminotransferaza (AST)
TGO se găseste în mod normal în multe tesuturi inclusiv în ficat, mușchi, rinichi, inima,
creier. Este eliberată în sânge când unul din organe este afectat, deci nu este foarte specifică
pentru afectarea ficatului.
TGP = transaminaza glutamică piruvică sau alanin-aminotransferaza (ALT)
TGP se găsește în majoritate în ficat. Mai este prezentă și în alte organe, dar în general valori
mari ale TGP în sânge înseamna o afectare hepatică (este, deci, specifică pentru afectarea
ficatului).
Cele mai mari creșteri ale transminazelor se găsesc în hepatita A sau B, supradoza de
paracetamol, șoc hipovolemic. Creșterile moderate ale transaminzelor se întalnesc cel mai
des, fiind descoperite cel mai adesea în cursul unor analize de rutină la persoane sanatoase.
Cea mai comună cauză a acestor creșteri este depunerea de grăsime în ficat, care poate
fi cauzata de alcool, diabet si obezitate. Hepatita cronica C este și ea o cauză de creștere
moderată a transaminazelor. Există și o serie de medicamente care cresc concentrațiile
transaminazelor, de exemplu: aspirina, diclofenac, ibuprofen, izoniazida, fenilbutazona,
statinele, antidepresivele triciclice, tetraciclina, fenobarbital, etc.
Valori normale: TGO= 14-36 U/l; TGP=9-52 U/l

 Fosfataza alcalină (ALP) – o enzimă din clasa hidrolazelor cu activitate la pH

alcalin. Forma prezentă în serul adulților normali derivă în special din ficat și oase.

7
 Prof. gr. I Carmen-Oana
MOCANU

Determinarea fosfatazei alcaline este de obicei folosită pentru diagnosticul diferențial

al bolilor hepatice, în patologia țesutului osos și în hiperparatiroidism. Deasemenea, ALP are
valoare de marker tumoral (depistarea metastazelor hepatice sau osoase).
Modificări fiziologice, cum ar fi creșterea oaselor și sarcina pot duce la creșterea
nivelurilor serice ale ALP.

 Gama-glutamil transpeptidaza sau gama-glutamiltransferaza (GGT)

GGT este cel mai sensibil indicator pentru depistarea alcoolismului, fiind enzima a
cărei creștere depășește celelalte enzime hepatice dozate în mod curent. La alcoolici nivelul
seric al GGT poate ajunge la valori de 50 de ori peste valoarea normala, gradul de creștere
depinzând atât de cantitatea de alcool consumată, cât mai ales de persistența îndelungată a
consumului. Are rol de asemenea în monitorizarea abstinenței de la alcool
Valori normale: bărbați:  61 și femei: 36