Utilizarea mijloacelor moderne de comunicare- reţea Internet în

eficientizarea activităţilor de predare-învăţare”.

Prof consilier: Potîng Alina

Acum 2000 de ani Seneca spunea: „Etiam seni esse discendum” (chiar şi cei bătrâni
trebuie să înveţe), cugetare în care regăsim ideea învăţării continue pe parcursul întregii vieţi.
În societatea zilelor noastre, aptitudinile, abilităţile, cunoştinţele oamenilor au devenit cel mai
valoros capital al lor. Întreaga dezvoltare trece prin educaţie: valorile ştiinţei şi tehnicii,
spiritul inventiv şi pragmatic, noile atitudini şi mentalităţi, modul de a fi şi de a evolua cerut
de societatea modernă, toate acestea sunt învăţate în cadrul sistemului educaţional.
Desi modul de învătare traditional este în continuare relativ lent, noile tehnologii îl vor
transforma într-un proces mult mai productiv. Schimburile majore din sfera învăţării asistate
de calculator au condus la obţinerea unei noi tehnicii de învăţare: în locul realizării unui flux
informaţional cu un singur sens - de exemplu de la profesor către un grup pasiv de elevi -
noile tehnici de învăţare sunt ca şi internetul - bidirecţionale, colaborative şi interdisciplinare.
Pătrunderea noilor tehnologii în sălile de clasă a schimbat radical relaţia care era
fundamentată între profesori şi elevi. Astfel, profesorii au trecut de la poziţia de conducători
atotştiutori la cea de ghizi ai infosferei iar materialele instructive au evoluat de la cărţile rigide
la programele administrabile. Informaţia a devenit mult mai accesibilă, iar utilizatorii îşi aleg
singuri ceea ce doresc, fiecare devenind un creator de conţinut. Mediul educaţional al
viitorului va fi un campus electronic: locul în care se vor desfăsura orele de clasă, în care se
va consulta biblioteca şi desigur unde vor avea loc contactele sociale.
În această lume în care singurul aspect nemodificat este schimbarea, învăţământul trebuie să
se integreze şi să îşi adapteze ofertele pentru a veni în sprijinul noii generaţii, actualizându-şi
permanent finalităţile şi resursele, astfel încât să răspundă noilor provocări şi, în acelaşi timp,
să le ofere subiecţilor educaţiei deprinderi şi instrumente de muncă eficiente.
Resursele informatice se dovedesc eficace în activitatea de învăţare în colaborare.
Strategiile bazate pe T.I. determină creşterea motivaţiei elevilor, le oferă posibilitatea să
interacţioneze cu alţi indivizi, să profite de experienţa şi cunoştinţele acestora în scopul
construirii propriului cod de valori şi atitudini. Mediile virtuale construite în această
perspectivă vor permite un învăţământ individualizat, interactiv, bazat pe activităţi complexe.

1
În ceea ce priveşte resursele multimedia, acestea oferă acces la informaţie, însă nu garantează
stratificarea cunoştinţelor. Comisia Europeană, în studiul A.F.E.C. – Info 2004, defineşte e-
learningul ca „utilizare a noilor tehnologii multimedia şi a Internetului pentru a ameliora
calitatea învăţării, facilitând accesul la resurse şi servicii, precum şi schimburile şi colaborarea
la distanţă”. T.I. permit depozitarea, accesul şi recuperarea unor mari cantităţi de informaţie.
Scrierea şi citirea textelor înregistrează schimbări în special calitative, în sensul în care se
trece de la un text imprimat liniar la posibilitatea de a citi şi scrie un hipertext într-un mediu
electronic. Creşterea volumului de informaţie şi schimbările tehnologice accelerate din marile
instituţii cer ca personalul să aibă competenţe adecvate pentru a putea lua decizii şi pentru a
rezolva problemele care apar. În acest context, individul trebuie să-şi dezvolte abilităţile care
să-i permită, cu ajutorul noilor tehnologii, accederea la educaţie (dacă nu ca prezenţă activă,
măcar în cadrul unui program de educaţie la distanţă). Pregătirea constă în dezvoltarea
competenţelor care permit o adaptare flexibilă la schimbările rapide care se produc în secolul
nostru şi la impactul utilizării T.I.C. în viaţa cotidiană. Evoluţia vertiginoasă a informaţiei, a
ideilor, a societăţii ne semnalează faptul că tot ceea ce am învăţat în şcoală, în adolescenţă,
pregătirea de specialitate, universitatea nu sunt suficiente pentru dezvoltarea vieţii
profesionale. Adultul trebuie să înţeleagă că învăţarea permanentă este o parte integrantă din
viaţa sa, un proces continuu şi neîntrerupt, numai astfel putându-se adapta social şi
profesional. După Sorin Cristea, “educaţia permanentă reprezintă o direcţie importantă de
evoluţie a activităţii de formare-dezvoltare a personalităţii care urmăreşte valorificarea
tuturor dimensiunilor şi a formelor educaţiei proiectate şi realizate pe tot parcursul existenţei
umane şi în orice moment al existenţei umane”. Dezvoltarea serviciilor de Internet oferă
posibilitatea creării de noi situaţii de învăţare bazate pe educaţia digitală care comportă
caracteristici precum: actualizări rapide de conţinuturi, partajarea datelor, studiul în reţea. E-
learning înseamnă accesul la informaţiile cele mai noi, dobândirea de noi cunoştinţe, învăţarea
continuă, metode noi şi eficiente de învăţare.
Pentru a exista un proces real de învăţare, nu este suficient să petreci timp în universuri
virtuale, să utilizezi CD-uri multimedia sau să comunici cu softuri inteligente. Este necesar ca
aceste operaţii să fie realizate de un subiect cu scopul de a realiza o sarcină didactică, ataşată
unui proiect şcolar. Elaborarea unei sarcini trebuie să aibă în vedere: obiectivele pedagogice,
situaţia iniţială, tipul activităţii, participarea subiectului şi profesorului şi dispozitivul.
Sarcinile didactice bazate pe T.I. au în vedere competenţe privind:
- informarea, culegerea şi procesarea datelor (referatul, eseul, diverse proiecte);

2
- redactarea şi prezentarea lucrărilor folosind resurse ale T.I. (redactarea de documente,
realizarea de prezentări Power Point);
- utilizarea de softuri educaţionale în cadrul realizării unor teme.
Cel care doreşte să utilizeze produse multimedia în scopul învăţării şi aprofundării
disciplinei limba română dispune de resurse pedagogice precum CD-uri şi site-uri Internet.
CD-urile conţin cărţi electronice, dicţionare, enciclopedii virtuale privind opera marilor
scriitori români. Unele edituri au realizat instrumente de lucru precum corectoarele
ortografice care ajută elevii în efectuarea temelor. Un astfel de soft înglobează un dicţionar şi
are posibilitatea de a învăţa cuvinte noi pe măsură ce utilizatorul le întâlneşte şi le introduce în
baza de date. Multe dintre materialele multimedia fac apel la imagine, sunet, text, animaţie,
iar atenţia utilizatorului este atrasă de elementele de noutate, ingeniozitate şi diversitate. Site-
uri de poezie, de literatură, site-uri ale revistelor literare oferă şi cărţi virtuale, forumuri,
anchete ale ziarelor. Forumurile acestor site-uri sunt o resursă importantă pentru schimburile
de opinii privind cărţi apărute, articole pe teme de literatură, limbă şi cultură, evenimente
literare, apariţii editoriale. În ceea ce priveşte gestionarea datelor, atât profesorul, cât şi elevul
pot să se mulţumească să utilizeze Internetul pentru a căuta date pe Internet pe care le vor
exploata ulterior; de asemenea, pot găsi aici idei de activităţi, de proiecte. Elevul poate să se
documenteze pe o anumită temă care îl interesează, poate desfăşura activităţi fără a fi evaluat.
Scopul acestor activităţi este de a trezi la elevi dorinţa de a se informa, de a se perfecţiona, de
a căuta informaţii utile în vederea studiului individual. Francois Mangenot susţine că
Internetul stă la baza achiziţiei cunoştinţelor afirmând că: Saloanele virtuale reprezintă
modalitatea cea mai simplă de comunicare în timp real cu persoane conectate la Internet din
orice colţ al lumii. Denumite „chat” sau „messenger”, aplicaţiile permit schimbul de mesaje,
fotografii, videoclipuri. Această modalitate de comunicare permite schimbul rapid de opinii
între specialişti, elevi, profesori şi nu necesită costuri mari. Un alt tip de comunicare în spaţiul
virtual este cel reprezentat de forumurile de discuţii. Comunicarea nu se realizează
instantaneu, există un timp mai îndelungat între schimburile de replici. Avantajul este dat de
faptul că mesajul rămâne mult timp pe forum, el putând fi citit şi de alte persoane. La
literatura română există o multitudine de resurse în acest sens. Citind opiniile celorlalţi
participanţi la discuţii, elevul îşi îmbogăţeşte cunoştinţele şi dezvoltă spiritul critic. Astfel de
forumuri au un moderator care propune teme interesante de discuţie şi stimulează interesul
participanţilor. Participarea elevilor la un forum nu poate fi impusă. Forumul este un mijloc
de comunicare în vederea realizării unei alte sarcini didactice.

3
BIBLIOGRAFIE:
1. BRUT, Mihalea, Instrumente pentru E-Learning. Ghidul informatic al profesorului
modern, Editura Polirom, Iaşi, 2006
2. CUCOS, Constantin, Informatizarea în educaţie, Editura Polirom, Iaşi, 2006
GHEORGHE, Mioara, Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor, Editura Corint,
Bucureşti, 2005