Tema: Inteligența emoțională

1. Definirea și caracterizarea conceptului "inteligența emoțională"

În cercetările R. Bar-On inteligența emoțională a fost determinată ca un complex de
abilități, care ne permit să facem față în mod eficient cerințelor și presiunii din partea mediului
înconjurător. În același timp R. Bar-On a subliniat astfel de componente ca: auto-cunoașterea,
starea de spirit predominată, abilitățile interpersonale, gestionarea diferitor situații stresante și
adaptabilitate.

Jeanne Segal a evidențiat patru componente ale inteligenței emoționale:

 Conștiința emoțională - trăirea autentică a tuturor emoțiilor.
 Acceptarea - care se referă la acceptarea emoțiilor conștientizate, asumarea
responsabilității propriilor trăiri afective;
 Conștiința emoțională activă - trăirea experienței prezente și nu cea a trecutului;
 Empatia - răspunsul nostru la sentimente și la nevoie celorlalți fără a renunța la propria
experiență emoțională.

Conform viziunii lui Daniel Goleman, inteligența emoțională desemnează o capacitate

de control și autocontrol al stresului și emoțiilor negative, o meta abilitate, care determină
și influențează modul și eficiența cu care ne putem folosi celelalte capacități și abilități pe
care le posedăm, inclusiv inteligența educațională.

O. Vlasova a desemnat "inteligența emoțională" ca abilitate emoțională cognitivă, care

constă în conștientizarea și capacitatea de gestionare a emoțiilor, ce permit omului să
consoleze sentimentul sănătății mintale, armoniei sufletești și bunăstării vieții private.

Conform autorului M.A. Manoilova tipul dat de inteligență constă din două componente:
a) Intrapersonală (auto-evaluarea, conștientizarea sentimentelor proprii,
responsabilitatea, răbdarea, auto-controlul, nivelul de activate, flexibilitatea,
optimismul);
b) Interpersonală (empatia, respectul față de oameni, comunicativitatea)
1.1.

Abilitatea de a
gestiona și
controla propriile
emoții

Abilitatea de a
recunoaște,
Abilitatea de a se
înțelege și
adapta
exprima emoțiile
și sentimentele

Inteligența
emoțională

Abilitatea de a
Abilitatea de a
înțelege
rezolva adecvat
sentimentele
problemele de
celorlalți și a
natură personală și
putea relaționa
interpersonală
eficient cu ei

1.2. Elementele cheie ale EQ

1.2.1. Autocunoașterea - înseamnă abilitatea de a recunoaște cu precizie emoțiile și
sentimentele atunci când se întâmplă.
Beneficii:
 Încrederea de sine;
 Conștientizarea emoțiilor proprii;
 Recunoașterea impactului comportamentului nostru asupra altora;
  Observarea modului în care alții ne influențează emoțional.
1.2.2. Stăpânirea de sine - reprezintă abilitatea de a-ți folosi sentimentele într-un mod
constructiv. Asta înseamnă să te lași ghidat de sentimentele pozitive pentru lucrurile
care crezi tu că sunt importante pentru tine, sau pentru un interes mai înalt -
umanitar.
Beneficii:
 Autocontrol peste emoții negative;
 Recunoașterea greșelilor proprii;
 Poți să transmiți clar idei și informație;
 Flexibilitate și adaptabilitate;
 Inițiativă și ambiție;
 Optimism.
1.2.3. Conștiința socială - reprezintă capacitatea de a înțelege și simți emoțiile,
gândurile, motivațiile persoanelor. Această aptitudine este de folos în orice relație,
fie la serviciu, fie în viața de familie.
Beneficii:
 Empatie - înțelegi emoțiile, gândurile și motivațiile celorlalți;
 Înțelegerea rețelelor sociale;
 Menținerea relațiilor cu alții la un nivel bun.
1.2.4. Gestionarea relațiilor - reprezintă capacitatea de a inspira și influența
persoanele.
Beneficii:
 Respect și cooperare;
 Gestionarea conflictelor;
 Facilitarea schimbărilor;
 Influențarea și formarea altora.
1.3.

2 Noiembrie 2018
1. Când simți că nu mai poți și totul se prăbușește plâng
2. Când ești obosit ... mă odihnesc un pic
 3. Când ești mulțumit sunt dispusa
4. Când ești nemulțumit sunt trista
5. Când te simți fericită

2. Afectivitatea
2.1. Definiție

Afectivitatea este acea componentă a vieții psihice, care reflectă, în forma unei trăiri
subiective de un anumit semn, de o anumită intensitate și de o anumită durată, raportul dintre
dinamica evenimentelor din plan obiectiv extern.
Afectivitatea este o trăire diferențiată, ca stare față de situații, evenimente, persoana,
conținuturi de comunicări, la care se participă etc.
Afectivitatea noastră se manifestă nu numai față de evenimentele prezente, ci și cele
evocate din trecut, dar și asociate de trăiri, ce se vor putea produce în viitor.
Expresiile afectivității, dacă sunt legate de un moment sau situație, se numesc afecte și
emoții. Dacă sunt latente (de fond), se numesc sentimente, iar când au o intensitate foarte
puternică și obsesivă, răscolitoare, cu efecte de reflux în întreaga viață psihică, se numesc
pasiuni.
2.2. Rolul expresiilor emoționale
2.2.1. Rolul de comunicare;
2.2.2. Rolul de influențare a conduitei altora în vederea săvârșirii unor acte;
2.2.3. Rolul de autoreglare în vederea adaptării mai bune la situațiile cu care ne
confruntăm;
2.2.4. Rolul de contagiune;
2.2.5. Rolul de accentuare sau de diminuare a stării afective (plângând ne putem
„descărca”, elibera sau, dimpotrivă, „încărca”afectiv).