După o clipă, se îndreptă şi se ridică.

Stătu în picioare privindu-1 de sus preţ de mai multe secunde. Cu

chii mijiţi şi buzele strânse, se gândi dacă să îndrăznească...
Decise că avea să o facă. întorcându-se, se îndreptă spre uşă

Capitolul 2

Marcus îşi reveni uşor din inconştienţă. Se trezi încet-încet, până

când, în sfârşit, îşi reveni.
Cu ochii închişi, încercă să îşi amintească...
Vorbea cu Niniver. Despre problema ei.
Era pe cale să îi spună ca avea să se gândească la cel mai bun mod
de a o ajuta şi că intenţiona să facă o vizită la conacul Carrick a doua
zi, ca să caute soluţii. Intenţionase să ceară sfatul tatălui lui, deşi nu
avea de gând să-i dezvăluie asta lui Niniver.
Apoi... întuneric total.
Iar acum era întins undeva într-un pat, îmbrăcat complet, cu o
saltea moale şi cuverturi sub el şi o pernă cu pene pe care i se cuibă-
rea capul care îl durea...
Deschise ochii şi o văzu pe Niniver şezând într-un fotoliu aflat la
câţiva metri de pat. Lumina după-amiezii târzii intra prin fereastră şi îi
deschidea părul blond până la un auriu-argintiu. Privea în jos - cosea
ceva
Marcus avea braţele deasupra capului. Se mişcă şi încercă să le
coboare, dar îşi dădu seama că încheieturile îi erau legate cu o
eşarfă fină de mătase, care fusese petrecută în jurul stâlpului de la ca-
pul patului.
Mişcarea îi atrase atenţia lui Niniver. Privirile li se întâlniră
-Vai, ce bine! Eşti treaz
Putea să jure că ea adăugase un „slavă Cerului! şoptit.
0 privi cum se aplecă şi îşi aşeză lucrul într-un coş, apoi se
îndreptă în fotoliu şi îl privi cu nesiguranţă.
El miji ochii.
- M-ai pocnit în cap?
Ochii ei se măriră.