Desi majoritatea comunista cauta inspiratie in modelele de guvernare a

tarilor din Comunitatea Statelor Independente (CSI), moldovenii de rind,

inclusiv multi simpatizanti ai Partidului Comunistilor, considera drept
exemplu de urmat performantele Tarilor Baltice. E si normal. Fiind parti
componente ale comunismului sovietic, Estonia, Letonia si Lituania au
reusit, nu si R. Moldova, intr-o perioada relativ scurta de tranzitie sa se
integreze practic in NATO si UE; in plus sa majoreze pensia medie
lunara la nivelul de peste $100. Succesele Tarilor Baltice nu se datoreaza
conditiilor mai favorabile la inceputul procesului de tranzitie, nici
vecinatatii lor cu statele scandinave, dar nici structurii etnice
comparabile cu cea din R. Moldova. A contat enorm faptul ca toate au
fost (si continua sa fie) conduse de guverne de coalitie. Aceasta formula
de guvernare nu numai ca a permis celor mai principale forte politice sa
negocieze proiectele de reforma in cadrul forului legislativ, dar si a creat
acel mecanism politic capabil sa anihileze coruptia in institutiile statului.
Guvernul de coalitie este cheia succesului liderilor tranzitiei
postcomuniste, precum Polonia, Ungaria si R. Ceha. Numai o guvernare
in coalitie va permite R. Moldova sa iasa din impas.

Într-un guvern, perspectivele diferite pe care le pot oferii partidele ce

susțin si ideologiile de dreapta, dar și cele de stânga, sunt necesare unei
alegeri făcute cu scopul de a avantaja o societate întreaga, datorită
beneficiilor ambelori ideologii, care, dacă sunt combinate, pot aita
societatea mult mai multe decat beneficiile ideologiei unui singur partid,
iar aceasta coaliție poate duce si la minimalizarea dezavantajelor
ideologiilor susținute de partidele respective.

Partidele, deși având în teorie aceeași ideologie (de stânga sau de

dreapta), acestea pot aduce rezoluții diverse anumitor probleme, a.î.
considerăm că mai multe partide pe scena politică sunt prolifice unei
dezvoltari eficiente.

Au fost luate masuri extrem de importante pentru cetateni, atat la nivel

parlamentar cat si la nivel guvernamental. In primul rand, situatia este
una stabile prin care stim ca Moldova a avut o crestere considerabila,
crestere economica, crestere a investitiilor, crestere a locurile de munca
Si astfel incep moldovenii sa simta reducerea potei de TVA cu 9 la suta
privind alimentele. Deasemenea reducerea preturilor la medicamente cu
20%, reactualizarea normei de hrana pentru sistemul de aparare si
Securitate nationala. In concluzie, din toate datele pe care le avem pot
spune ca Moldova se afla pe drumul cel bun, pe drumul de crestere
economica si stabilitate si facem apel ca avem in continuare nevoie la
aceasta stabilitate, si nu suntem deacord sa existe vreo perturbare de la
acest drum atat de important pentru moldova.

Alianța pentru Integrare Europeană a fost o coaliție de partide din

Republica Moldova, constituită după alegerile anticipate din iulie 2009,
cu scopul de a prelua guvernarea țării. Alianța este formată din
următoarele partide: Partidul Liberal Democrat (18 locuri), Partidul
Liberal (15 locuri), Partidul Democrat (13 locuri) și Alianța „Moldova
Noastră” (7 locuri).Pe 8 august 2009 cele patru partide au convenit să
creeze o coaliție de guvernământ care să trimită Partidul Comuniștilor în
opoziție; comuniștii au guvernat în Moldova din 2001. Numele coaliției
este „Alianța pentru Integrare Europeană”. „Alianța pentru Integrarea
Europeană” se angajează în fața societății să realizeze următoarele
obiective majore:1. Restabilirea statului de drept 2. Depășirea crizei
social - economice și asigurarea creșterii economice 3. Descentralizarea
puterii și asigurarea autonomiei locale 4. Reintegrarea teritorială a
Republicii Moldova 5. Integrarea europeană a Republicii Moldova și
promovarea unei politici externe echilibrate, consecvente și responsabile
Partidul Liberal Democrat, Partidul Liberal, Partidul Democrat și
Alianța „Moldova Noastră” și-au luat responsabilitatea de a duce la bun
sfârșit anumite țeluri ca doborârea crizelor economice și sociale,
asigurarea creșterii economice, reintegrarea teritoriilor, integrarea
europeană, promovarea stabilității și o politică externă consistentă și
responsabilă.

Există țări cu un sistem politic baroc, unde un guvern nu poate fi decât

de coaliție: Belgia de pildă. Țările de structură federală și multi-etnică au
cel mai adesea, precum în cazul Belgiei, partide politice împărțite pe
linii etnice, ceea ce face că este absolut imposibil ca o formațiune
politică să conducă singură. E nevoie atunci de un guvern de coaliție sau
o coabitare.

In Belgia, de pildă, este absolut obligatoriu —și oricum nu s-ar putea

face altfel— ca guvernul să fie compus din reprezentanți politici atât ai
francofonilor, cât și ai flamanzilor.