Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Moromeții - Comentariu
Moromeții - Comentariu
Moromeții
de Marin Preda
Opera „Moromeții” este primul roman scris de Marin Preda și este alcătuit din
două volume publicate la 12 ani distanța, în 1955 primul volumul, iar în 1967 al
doilea volum.
Romanul este specia genului epic, în proză, de mare întindere, cu o acțiune
care se desfășoară pe mai multe planuri la care participă un număr mare de
personaje și cu conflicte multiple.
Temă prozei lui Marin Preda o reprezintă dispariția țărănimii tradiționale, dar
alături de această problemă, autorul tratează și tema timpului, care trece fără a
tine cont de dorințele oamenilor și care aduce cu el schimbări radicale și
neașteptate.
Titlul „Moromeții” pune în centrul romanului tema familiei, însă evoluția și
criza familiei Moromete sunt simbolice pentru transformările din satul
tradițional românesc.
Perspectiva narativă este una obiectivă, narațiunea fiind realizată la persoana
a III-a de către un narator omniscient și omniprezent. Această perspectivă
narativă se completează prin personajele reflectoare: în primul volum rolul de
personaj-reflector îi aparține lui Ilie Moromete, iar în cel de-al doilea volum Ilie
Moromete intră într-un con de umbră, astfel rolul de personaj-reflector
aparținând-i lui Niculae Moromete.
Primul volum utilizează tehnica decupajului și accelerarea gradată a timpului
narațiunii, și poate fi considerat o monografie a familiei țărănești și a satului
românesc din Câmpia Dunării, într-o perioadă de frământări social-istorice.
Acțiunea primului volum este structurată pe mai multe planuri narative. În
prim-plan se află destinul familiei Moromete. Ilie Moromete încearcă să păstreze
întreg pământul familiei, cu prețul unui trai modest, pentru a-l putea transmite
mai apoi băieților.
Volumul este structurat în trei părți, cu o acțiune care se desfășoară pe
parcursul verii, cu trei ani înaintea celui de-al doilea război mondial
când „timpul era foarte răbdător cu oamenii” din satul Siliștea-Gumești.
Prima parte se desfășoară de sâmbătă seara până duminică noaptea și conține
scene care ilustrează viața rurală: cina, tăierea salcâmului, întâlnirea
duminicală din fierăria lui Iocan și hora. Partea a doua se derulează pe
parcursul a două săptămâni, începând cu plecarea lui Achim cu oile la
București. Partea a treia se desfășoară de la seceriș până la sfârșitul verii și se
încheie cu fuga băieților.
Astfel, cele trei părți conferă echilibrul compoziției, fiecare parte începând cu o
prezentare de ansamblu: cina, prispa și secerișul. Simetria compozițională este
dată de legătura dintre incipit și final, prin care este subliniată tema timpului.
Daca la început „timpul era foarte răbdător cu oamenii”, în final imaginea
timpului se schimbă, acesta devenind necruțător și intolerant „timpul nu mai
avea răbdare.”.