Curentul Realism Perioada Postbelică

Moromeții
de Marin Preda

Opera „Moromeții” este primul roman scris de Marin Preda și este alcătuit din
două volume publicate la 12 ani distanța, în 1955 primul volumul, iar în 1967 al
doilea volum.
Romanul este specia genului epic, în proză, de mare întindere, cu o acțiune
care se desfășoară pe mai multe planuri la care participă un număr mare de
personaje și cu conflicte multiple.
Temă prozei lui Marin Preda o reprezintă dispariția țărănimii tradiționale, dar
alături de această problemă, autorul tratează și tema timpului, care trece fără a
tine cont de dorințele oamenilor și care aduce cu el schimbări radicale și
neașteptate.
Titlul „Moromeții” pune în centrul romanului tema familiei, însă evoluția și
criza familiei Moromete sunt simbolice pentru transformările din satul
tradițional românesc.
Perspectiva narativă este una obiectivă, narațiunea fiind realizată la persoana
a III-a de către un narator omniscient și omniprezent. Această perspectivă
narativă se completează prin personajele reflectoare: în primul volum rolul de
personaj-reflector îi aparține lui Ilie Moromete, iar în cel de-al doilea volum Ilie
Moromete intră într-un con de umbră, astfel rolul de personaj-reflector
aparținând-i lui Niculae Moromete.
Primul volum utilizează tehnica decupajului și accelerarea gradată a timpului
narațiunii, și poate fi considerat o monografie a familiei țărănești și a satului
românesc din Câmpia Dunării, într-o perioadă de frământări social-istorice.
Acțiunea primului volum este structurată pe mai multe planuri narative. În
prim-plan se află destinul familiei Moromete. Ilie Moromete încearcă să păstreze
întreg pământul familiei, cu prețul unui trai modest, pentru a-l putea transmite
mai apoi băieților.
Volumul este structurat în trei părți, cu o acțiune care se desfășoară pe
parcursul verii, cu trei ani înaintea celui de-al doilea război mondial
când „timpul era foarte răbdător cu oamenii” din satul Siliștea-Gumești.
 Prima parte se desfășoară de sâmbătă seara până duminică noaptea și conține
scene care ilustrează viața rurală: cina, tăierea salcâmului, întâlnirea
duminicală din fierăria lui Iocan și hora. Partea a doua  se derulează pe
parcursul a două săptămâni, începând cu plecarea lui Achim cu oile la
București. Partea a treia se desfășoară de la seceriș până la sfârșitul verii și se
încheie cu fuga băieților.
Astfel, cele trei părți conferă echilibrul compoziției, fiecare parte începând cu o
prezentare de ansamblu: cina, prispa și secerișul. Simetria compozițională este
dată de legătura dintre incipit și final, prin care este subliniată tema timpului.
Daca la început „timpul era foarte răbdător cu oamenii”, în final imaginea
timpului se schimbă, acesta devenind necruțător și intolerant „timpul nu mai
avea răbdare.”.

Tema si viziunea despre lume

În centrul primului volum se află figura lui Ilie Moromete și problema
paternității, a raporturilor acestuia cu fiii lui, care reprezintă însă o deghizare a
problemelor social generale.
Scena cinei pare a surprinde un moment din existenta familiei tradiționale,
condusă de un tată autoritar, dar „semnele” din text dezvăluie conflicte mocnite.
Ilie Moromete domină o familie numeroasă, formată din copii proveniți din două
căsătorii. Așezarea acestora în jurul mesei prefigurează iminenta destrămare a
familiei.
O altă secvență epică cu valoare simbolică este aceea a tăierii salcâmului. Ilie
Moromete taie salcâmul pentru a achita datoriile familiei, fără a vinde pământ
sau oi. Tăierea salcâmului, prefigurează declinul familiei Moromete și prăbușirea
satului tradițional românesc.
Un triplu conflict va destrăma familia Moromete. Este vorba mai întâi despre
dezacordul dintre tată și cei trei fii ai săi din prima căsătorie, Paraschiv, Nile și
Achim, conflict izvorât dintr-o modalitate diferită de a înțelege lumea. Fiii cei
mari își disprețuiesc tatăl fiindcă nu știe să transforme în bani produsele
economiei rurale, precum vecinul Tudor Bălosu.
Al doilea conflict exterior izbucnește între Moromete și Catrina, soția lui.
Moromete vându-se în timpul secetei un pogon din lotul soției, promițând-i în
schimb, trecerea casei pe numele ei. De teama celor 3 fii care își urau mama
vitregă, Moromete astfel amână îndeplinirea promisiunii, iar din această cauză,
femeia își găsește refugiul într-o biserică, plângând-și nemulțumirile.
 Al treilea conflict se desfășoară între Moromete și sora lui, Gaica, care și-ar fi
dorit ca fratele ei să nu se mai căsătorească și a doua oară si sa rămână văduv,
urmând ca ea sa aibă grija de gospodărie si de copii, pentru a nu rămâne
singură la bătrânețe.
Ca urmare a celor evidențiate si argumentate, opera literară „Moromeții” de
Marin Preda este un roman realist social obiectiv, oferind o imagine amplă
asupra concepției scriitorului despre lumea rurală înainte și după celui de-al
doilea Război Mondial.

Evoluția personajului principal

El este reprezentantul țărănimii tradiționale, ale cărei valori le apără cu
îndârjire. Accentul se pune mai ales pe capacitățile intelectuale ale personajului.
Datorită meditațiilor și concepțiilor sale despre viață, Moromete este considerat
țăranul filozof al literaturii române.
Portretul și evoluția acestuia sunt urmărite în raport cu familia, cu ceilalți
săteni, cu statul și cu pământul. Deși este caracterizat în mod direct atât de
autor, cât și de celelalte personaje, acțiunile și felul său de a vorbi spun cel mai
mult despre Ilie Moromete.
Spre deosebire de personajul Ion al lui Liviu Rebreanu, pentru țăranul
Moromete pământul nu reprezintă o obsesie. El nu își dorește mult pământ, ci
doar atât cât să aibă din ce trăi. Pentru el, sănătatea morală nu înseamnă a
avea bani, ci a putea trăi senin. Moromete își dorește liniștea căminului și
posibilitatea de a se bucura de micile bucurii ale vieții.
Ilie Moromete încearcă să păstreze întreg pământul familiei, cu prețul unui trai
modest, pentru a-l putea transmite mai apoi băieților.
Din păcate însă, fiii cei mari nu împărtășesc idealurile tatălui deoarece ei își
doresc independență economică. Ei se simt neîndreptățiți pentru că, după
moartea mamei lor, Moromete s-a însurat cu altă femeie și pentru că numărul
copiilor s-a dublat.
Îndemnați de Gaica, cei trei băieți pun la cale un plan care va amplifica
problemele economice ale familiei. Conflictul dintre Moromete si cei trei fii ai săi
din prima căsătorie va duce, în final, la destrămarea familiei.
Având in vedere aceste caracteristici, caracterizarea lui Ilie Moromete
demonstrează ca personajul are o complexitate care li aseamănă cu un
intelectual veritabil, fiind considerat un taran filosof.