Ghiocelul
autor: Crăița Georgescu
Dragul meu, scump ghiocel,
Eşti firav şi mititel,
Tu vesteşti în toată ţara
Că vine Zâna Primăvara.
Clopoţelul tău răsună
Să vestească vreme bună.
Păsări vin din depărtare –
Aud îndată a ta chemare...
Lumea toată se-ncălzeşte,
Soarele mai mult pripeşte
Şi-n pasteluri de culori
Ne pictează de cu zori.
Lacramioara
Multe flori lucesc in lume,
Multe flori mirositoare!
Dar ca voi, mici lacramioare,
N-are-n lume nici o floare
Miros dulce, dulce nume!
Voi santeti lacrimi de ingeri
Pe pamant din cer picate,
Cand, prin stele leganate,
A lor suflete curate
Zbor varsand duioase plangeri.
Santeti fragede si albe
Cu voi, scumpe strugurele,
Albe margaritarele,
Primavara-si face salbe.
Dar deodata vantul rece
Fara vreme va coseste!
Astfel soarta crunt rapeste
Tot ce-n lume ne zambeste ...
Floarea pere, viata trece!
Flori de toamnă
Un secret mi-a spus bunica:
Crizantema, tufănica
Flori de toamnă se numesc,
Că atunci ele-nfloresc.
Dar vă spun acum eu vouă
Cred că mai cunosc vreo două,
De cu vara înfloresc
Dar și toamna se găsesc.
Dalia, cârciumareasa,
Sunt precum Toamna – crăiasa.
Au rochițe înfoiate
Și cu brumă dantelate.
 Tufănica
Pomii par a fi cărunți
Sub steluțele de nea.
Tufănică, tu înfrunți
Singură-n grădina mea,
Floare mică, tufanică.
Pași de gheață, fără glas,
Culcă florile-n grădină.
Doar tu, dreaptă ai rămas
De mireasmă parcă plină,
Floare mică, tufanică.
Florile îmi sunt surori
Florile îmi sunt surori
Și le sunt de ajutor:
Pentru fiecare floare
Apă torn din stropitoare.
Roz, albastre, roșii, toate
Mă așteaptă însetate.
După ce le răcoresc,
Frumusețe-mi dăruiesc.