MODULUL 10

FORMULE INTEGRALE
9.1 BREVIAR TEORETIC
Formulele integrale sunt formule de legătură între integralele multiple,
integralele curbilinii şi integralele de suprafaţă fiind aplicaţii particulare ale
relaţiei ∫ ω = ∫ αdω , unde ω este o formă diferenţială, dω este diferenţiala sa
∂X X
exterioară, iar X este un domeniu cu bord regulat, orientabil, orientările lui X şi
∂X fiind asociate.
Definiţia 9.1.
(i) Fie în spaţiul euclidian real 2 triunghiul T1 cu vârfurile în punctele
A 0 ( 0,0 ) ; A1 (1,0 ) ; A 2 ( 0,1) . Vom spune că triunghiul T1 este orientat pozitiv
dacă se consideră pe mulţimea vârfurilor sale relaţia de ordine A 0 < A1 < A 2 .
(ii) Un triunghi oarecare M1 ( a1, b1 ) , M 2 ( a2 , b2 ) , M 3 ( a3 , b3 ) este orientat
pozitiv dacă şi numai dacă
a1 b1 1
a2 b2 1 > 0 .
a3 b3 1
(iii) Un domeniu poligonal D a cărui frontieră este imaginea unei curbe
simple şi închise este orientat pozitiv dacă orice triunghi format din mulţimea
vârfurilor domeniului este orientat pozitiv.
(iv) Fie D un domeniu compact din 2 a cărui frontieră este imaginea
unei curbe simple şi închise. Vom spune că D este orientat pozitiv dacă frontiera
lui D este orientată pozitiv (orice linie poligonală formată din puncte ale
frontierei este pozitiv orientată).
Observaţia 9.2. Fie D un domeniu compact în spaţiul euclidian 2 a
cărui frontieră ∂D este imaginea unei curbe simple şi incluse. Fie A un punct
arbitrar pe ∂D . Notăm C ( A ) curba simpla şi închisă care are proprietatea că
orientează pozitiv domeniul D având ca imagine ∂D .
Fie P, Q : D → două funcţii astfel încât integrala
curbilinie ∫∂D P ( x, y ) dx + Q ( x, y ) dy există. Atunci pentru orice A ∈ ∂D

443
integrala ∫C ( A) P ( x, y ) dx + Q ( x, y ) dy există şi nu depinde de A. Vom nota

∫ P ( x, y ) dx + Q ( x, y ) dy valoarea comună a acestor integrale.

∂D

Propoziţia 9.3 (Formula lui Green-Riemann).

Fie D ⊂ 2 un domeniu compact având ca frontieră o curbă simplă,
închisă rectificabilă.
Fie P, Q : D → două funcţii continue pe D care admit derivatele parţiale
∂P ∂Q
şi continue pe D.
∂y ∂x
În aceste condiţii integralele următoare există şi are loc relaţia
⎛ ∂Q ∂P ⎞
∫ ∂D P ( x , y ) d x + Q ( x , y ) dy = ∫∫ ⎜
D ⎝ ∂x
−
∂y ⎟⎠
dxdy .

Observaţia 9.4.
Fie D un domeniu compact având ca frontieră o curbă simplă închisă şi
rectificabilă. Atunci are loc egalitatea
1
ariaD =
2 ∫
x d y − yd x .
∂D
Observaţia 9.5.
Fie S ⊂ 3 o suprafaţă netedă deschisă definită de x = f ( u , v ) ;
y = g ( u , v ) ; z = h ( u , v ) ( u , v ) ∈ D mărginită de o curbă închisă, netedă C = ∂S ,
funcţiile f , g , h fiind funcţie de clasă C 2 pe D ⊂ 2 .
Vom alege pentru normala suprafeţei S acea orientare care determină
parcurgerea frontierei ∂S în sens direct şi vom numi această faţă, faţa superioară
a lui S.
Propoziţia 9.6 (Formula lui Stokes).
Fie
3
S⊂
S= {( x, y, z ) x = f (u, v ) , y = g (u, v ) , z = h (u, v ) , (u, v ) ∈ D, }
f , g, h ∈ C 2 ( D)

o suprafaţă orientată, netedă, deschisă mărginită de o curbă închisă C.

Fie D ⊂ 3 un domeniu care conţine suprafaţa S şi P, Q, R : D → trei
funcţii continue care admit derivate parţiale de ordinul I continue pe D.

444
 Atunci are loc egalitatea

∫ P ( x , y , z ) d x + Q ( x , y , z ) dy + R ( x , y , z ) d z =
C

⎛ ∂R ∂Q ⎞ ⎛ ∂P ∂R ⎞ ⎛ ∂Q ∂P ⎞
= ∫∫ ⎜
⎝ ∂y
−
∂z
⎟ dydz + ⎜
⎠ ⎝ ∂z
−
∂x
⎟ d zd x + ⎜
⎠ ⎝ ∂x
−
∂y
⎟ dxdy.
⎠
S

Observaţia 9.7. Formula lui Green se obţine din formula lui Stokes dacă
C şi S sunt în 2 (dacă z = 0, dz = 0 ).
Propoziţie 9.8 (Formula lui Gauss-Ostrogradski).
Fie Ω ⊂ 3 un volum mărginit de o suprafaţă S = ∂Ω închisă, netedă
orientată după normala exterioară a corpului Ω . Dacă volumul Ω este simplu în
raport cu toate planele de coordonate şi dacă funcţiile P, Q, R : Ω ∪ S → sunt
continue şi admit derivate parţiale continue pe Ω , atunci are loc egalitatea

∫∫ P ( x, y, z ) dydz + Q ( x, y, z ) dzdx + R ( x, y, z ) dxdy =

S =∂Ω

⎛ ∂P ∂Q ∂R ⎞
= ∫∫∫ ⎜
⎝ ∂x
+
∂y
+
∂z
⎟ dxdydz.
⎠
Ω

Observaţii 9.9. r
(i) Dacă se consideră câmpul vectorial F ( x, y, z ) de componente
( P, Q, R ) definit într-un domeniu V ⊂ 3
prin
r r r r
F ( x, y , z ) = P ( x , y , z ) i + Q ( x , y , z ) j + R ( x , y , z ) k ,
dacă funcţiile P, Q, R : V → sunt continue şi dacă n este versorul normalei la
r r r
suprafaţa S ⊂ V , n = α i + β j + γk , atunci fluxul vectorului F prin suprafaţa
orientată S va fi
r
φ= ∫∫S ∫∫
F ⋅ ndσ = P ( x, y, z ) dydz + Q ( x, y, z ) dzdx + R ( x, y, z ) dxdy .
S

(ii) Dacă F este un câmp vectorial de componente P, Q, R de clasă C 1 pe

3
V⊂ , atunci se numeşte rotorul lui F vectorul
⎛ ∂R ∂Q ⎞ r ⎛ ∂P ∂R ⎞ r ⎛ ∂Q ∂P ⎞ r
rot F = ⎜ − ⎟i + ⎜ − ⎟ j +⎜ − ⎟k .
⎝ ∂y ∂z ⎠ ⎝ ∂z ∂x ⎠ ⎝ ∂x ∂y ⎠
Atunci formula lui Stokes devine
r
F ⋅ dr = ∫∂S
n ⋅ rot F ⋅ dσ , ∫∫S
445
adică circulaţia vectorului câmp de-a lungul unei curbe închise este egală cu
fluxul rotorului său prin orice suprafaţa S ce se sprijină pe această curbă închisă.
(iii) Numim divergenţa câmpului vectorial
r r r r
F = P ( x , y , z ) i + Q ( x, y , z ) j + R ( x, y , z ) k
şi notăm
∂P ∂Q ∂R
div F = + + .
∂x ∂y ∂z

Cu această definiţie formula lui Gauss Ostrogradski devine

∫∫∫ div F dv = ∫∫ F ⋅ n ⋅ dσ ,
Ω S

adică integrala triplă a divergenţei unui câmp vectorial continuu diferenţial pe

compactul simplu Ω este egală cu fluxul câmpului prin suprafaţa frontieră a
domeniului.

9.2 PROBLEME REZOLVATE

1 Fie Γ = {( x, y ) x 2/3
}
+ y 2 / 3 = a 2 / 3 , a > 0 . Se poate aplica formula lui
Green pentru calculul integralei curbilinii
y y
∫ −
x2 + y 2
d x +
x2 + y 2
dy ?
Γ

Rezolvare. Fie D domeniul mărginit de curba Γ . Funcţiile

y x
P ( x, y ) = − 2 2
, Q ( x, y ) = 2
x +y x + y2
nu sunt definite în punctul ( 0,0 ) ∈ D .
Să se calculeze următoarele integrale curbilinii, folosind formula lui
Green:

∫Γ ( x ) ( )
3
2 I= − 3 xy 2 dx + 3 x 2 y − y 3 dy ,

unde Γ este frontiera domeniului

D= {( x, y ) x 2
}
+ y 2 ≤ R 2 , x ≥ 0, y ≥ 0 ,

parcursă în sens pozitiv.

446
 Rezolvare. Fie P, Q : D → , P ( x, y ) = x3 − 3xy 2 , Q ( x, y ) = 3x 2 y − y 3 .
Se observă că P, Q ∈ C1 ( D ) , iar
∂P ∂Q
= −6 xy, = 6 xy .
∂y ∂x
⎛ ∂Q ∂P ⎞
I= ∫∫
⎜
∂x
−
∂y
⎟ dxdy = 12 xy dxdy = ∫∫
D⎝ ⎠ D
π π
2 R 4 2
3R
∫
= 12 cos θ sin θ dθ ρ3dρ = ∫ 2 ∫ sin 2θdθ =
0 0 0
π
4
3R ⎛ cos 2θ ⎞ 3R 4 2
= ⎜ − ⎟ = .
2 ⎝ 2 ⎠0 2

3 I= ∫ ( xy + x + y ) dx + ( xy + x − y ) dy,
Γ
unde Γ este frontiera domeniului
⎧⎪ ⎛ a⎞ a2 ⎫⎪
D = ⎨( x, y ) ⎜ x − ⎟ + y = , a > 0 ⎬ ,
2

⎩⎪ ⎝ 2⎠ 4 ⎭⎪
parcursă în sens pozitiv.
Rezolvare. Fie P, Q : D → , P ( x, y ) = xy + x + y; Q ( x, y ) = xy + x − y .

P, Q ∈ C1 ( D )
şi
∂Q ∂P
= y + 1, = x +1
∂x ∂y
a
2 2π
⎛ a ⎞
I= ∫∫ ( y − x ) dxdy = ∫ ∫ ⎜ ρ sin θ −
d ρ
⎝ 2
− ρ cos θ ⎟ ρdθ =
⎠
D 0 0
a a a
3 2 2 2 3 2
ρ 2π a ρ ρ 2π a 3π
= ( − cos θ ) − ⋅ 2π ⋅ − sin θ =− .
3 0 0 2 2 0 3 0 0 8

447
 Folosind formula Gauss-Ostrogradski, să se calculeze integralele de
suprafaţă de tipul al doilea:

∫∫ 4 xdydz − 2 y dzdx + z dxdy ,

2 2
4 I=
S
unde S este faţa exterioară a domeniului
V= {( x, y, z ) x 2
}
+ y 2 ≤ 4, z ∈ [ 0,3] .

Rezolvare. Fie P, Q, R : V → ,

P ( x, y, z ) = 4 x, Q ( x, y, z ) = −2 y 2 , R ( x, y, z ) = z 2 .

Observăm că P, Q, R ∈ C1 (V ) şi că
∂P ∂Q ∂R
+ + = 4 − 4 y + 2z .
∂x ∂y ∂z
Deci:
⎛3 ⎞
I= ∫∫∫ ∫∫ ∫
( 4 − 4 y + 2 z ) dxdydz = ⎜ ( 4 − 4 y + 2 z ) dz ⎟⎟ ⋅ dxdy =
⎜
V D ⎝0 ⎠
z =3
∫∫ ( 4 z − 4 yz + z ) z =0 dxdy = ∫∫ (12 − 12 y + 9) dxdy,
2
=
D D

unde
D= {( x, y ) x 2
}
+ y2 ≤ 4 .

Avem

2π 2

∫∫ ∫ ∫
I = 21 dxdy − 12 dθ ρ2 sin θdρ = 21 ⋅ 4π − 0 = 84π .
D 0 0

∫∫ x dydz + y dzdx + z dxdy,

2 2 2
5 I=
S
unde S este faţa exterioară a cubului
0 ≤ x ≤ a, 0 ≤ y ≤ a, 0 ≤ z ≤ a, a > 0 .

Rezolvare. Fie V = {( x, y, z ) 0 ≤ x ≤ a, 0 ≤ y ≤ a, 0 ≤ z ≤ a}

448
 a a a
I =2 ∫∫∫ ( x + y + z ) dxdydz =2∫ dx ∫ dy ∫ ( x + y + z ) dz =
V 0 0 0
a a a

∫ ∫ ( 2ax + 2ay + a ) dy = ∫ ( 2a x + a x ) dx = 3a .
3 2 22 4
= dx
0 0 0

6 I= ∫∫ x3dydz + y 3dzdx + z 3dxdy,

S
unde S este faţa exterioară a sferei
x2 + y 2 + z 2 = R2 .

∫∫∫ 3( x )
2
Rezolvare. I = + y 2 + z 2 dxdydz ,
V

unde V = {( x, y, z ) x 2
+ y2 + z2 ≤ R2 . }
Trecând la coordonate sferice, avem
2π π R
ρ5 π R 12πR 5
∫ ∫ ∫ dϕ dθ ρ ⋅ ρ sin θ dρ = 6π ⋅ ( − cos θ ) ⋅
2 2
I =3 = .
0 5 0 5
0 0 0

7 Să se calculeze fluxul câmpului vectorial

(
F ( x, y, z ) = 2 xz, − yz, x 2 + y 2 )
prin faţa exterioară S a primului octant:
x 2 + y 2 + z 2 ≤ R 2 , x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0 .

Rezolvare. Fie V = {( x, y, z ) x 2
+ y 2 + z 2 ≤ R 2 , x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0 . }
r r
Fluxul câmpului vectorial F este dat de integrala Φ = F ⋅ n dσ , unde S ∫∫
S
este compusă din suprafaţa sferică a octantului şi trei suprafeţe plane, iar n este
normala exterioară la fiecare suprafaţă
Φ= ∫∫∫ div F dxdydz = ∫∫∫ ( 2 z − z ) dxdydz = ∫∫∫ zdxdydz .
V V V

Trecem la coordonate sferice x = ρ sin θ cos ϕ, y = ρ sin θ sin ϕ, z = ρ cos θ

⎡ π⎤ ⎡ π⎤
cu ρ∈ [ 0, R ] , ϕ∈ ⎢0, ⎥ , θ∈ ⎢0, ⎥ , J = ρ2 sin θ . Avem
⎣ 2⎦ ⎣ 2⎦

449
 π π
2 2 R

∫ ( cos θ)( sin θ) dθ∫ dϕ∫ ρ dρ =

3
Φ=
0 0 0
π π π
4 2 2 42
R πR πR 4
=
4 ∫ cos θ sin θdθ dθ = ∫ 4 ∫ cos θ sin θdθ =
16
.
0 0 0

Folosind formula lui Stokes, să se calculeze:

8 ∫ ( ) (
I = x y 2 + z 2 dx + y z 2 + x 2 dy + z x 2 + y 2 dz , ) ( )
Γ

unde Γ este curba dată de ecuaţiile

x2 + y2 + z 2 = R2 , x + y + z = 0 .
Rezolvare.
I= ∫∫ ( 2 yz − 2 yz ) dydz + ( 2 zx − 2 xz ) dzdx + ( 2 xy − 2 xy ) dxdy = 0 ,
Se
Se este faţa exterioară a suprafeţei mărginită de curba Γ .

9 ∫
I = x 2 y 3dx + dy + dz , unde Γ = {( x, y, z ) x 2
}
+ y2 = R2 , z = 0 .
Γ

Rezolvare. I = ∫∫ −3 x 2 y 2 dxdy , unde Se reprezintă o suprafaţă mărginită

Se

de curba Γ , z = f ( x, y ) , ( x, y ) ∈ D = {( x, y ) x 2
}
+ y 2 ≤ R 2 . Atunci

∂f ∂f
A=− , B = − , C = 1.
∂x ∂y
Rezultă:
R 2π

∫∫ x ∫∫ x ∫ ∫
2 2 2 2
I = −3 ⋅ y ⋅ C dxdy = −3 y dxdy = −3 ρ dρ cos 2θ sin 2 θdθ =
5

D D 0 0
R θ= 2 π R 6
⎡ θ sin 4θ ⎤ 3π 5 πR
∫ ∫
5
= −3 ρ dρ ⎢ − ⎥ =− ρ dρ = − .
⎣ 8 32 ⎦ θ= 0 4 8
0 0

10 I= ∫ ( z − y ) dx + ( x − z ) d y + ( y − x ) d z , unde conturul poligonal

Γ
închis Γ = ABCA are vârfurile

450
 A (1,0,0 ) , B ( 0,1,0 ) , C ( 0,0,1) .
Rezolvare. Ecuaţia planului ( ABC ) este
x + y + z −1= 0 .
⎛ 1 1 1 ⎞
Normala la planul ( ABC ) este ⎜ , , ⎟.
⎝ 3 3 3⎠
Atunci
I =2 ∫∫ dydz + dzdx + dxdy = 2 ∫∫ 3dxdy = 3 .
ΔABC ΔOAB

11 Să se calculeze integrala curbilinie

∫AMO ( e ) ( )
x
sin y − my dx + e x cos y − m dy ,

unde AMO este semicercul superior x 2 + y 2 = ax parcurs de la A ( a,0 ) la

O ( 0,0 ) .
Rezolvare. Fie
P ( x, y ) = e x sin y − my;
Q ( x, y ) = e x cos y − m.

A ( a,0 )

D
x

O A ( a,0 )
Fig. 9.1

2 ∂P ∂Q 2
P, Q : → sunt funcţii diferenţiabile. Funcţiile , : → .
∂y ∂x
∂P ∂Q
= cos y − m şi, respectiv, = e x cos y sunt şi ele funcţii continue.
∂y ∂x
Considerăm curba determinată de reuniunea dintre arcul AMO şi segmentul
OA şi aplicăm formula lui Green pe acest contur închis

451
 ∫ ( e sin y − my ) dx + ( e cos y − m ) dy =
x x

AMO ∪OA

⎛ ∂Q ∂P ⎞
= ∫∫ ⎜ ∂x − ∂y ⎟ dxdy = ∫∫ mdxdy,
D⎝ ⎠ D

unde D = {( x, y ) x 2
+ y 2 ≤ ax; y ≥ 0 . }
Trecând la coordonate polare, integrala devine:
π ⎛ a cos θ ⎞ π

∫ ( )
m 2
∫∫ mdxdy = ∫ 2⎜
0 ⎜ ∫ mρdρ ⎟ dθ = 2
⎟ 0 2
a cos 2 θ dθ =
D ⎝ 0 ⎠
π
ma 2 ma 2π
=
4 ∫0
2 (1 + cos 2θ ) dθ =
8
.

Deci:
∫ (e ) ( )
x
sin y − my dx + e x cos y − m dy +
AMO

ma 2 π
∫OA ( ) ( )
x x
+ e sin y − my dx + e cos y − m dy = .
8
⎧ x = t,
O parametrizare pentru OA este ⎨ t ∈ [ 0, a ] şi
⎩ y = 0,

∫OA ( ) ( )
a
e x sin y − my dx + e x cos y − m dy = ∫0 0dt = 0 .
Rezultă deci că
ma 2 π
∫( ) ( )
x x
e sin y − my dx + e cos y − m dy = .
8
AMO

12 Să se calculeze

∫
C
x 2 + y 2 dx + y ⎡ xy + ln x + x 2 + y 2 ⎤ dy ,
⎢⎣ ⎥⎦ ( )
⎧ x = 2 + 2cos θ;
unde C este curba C : ⎨ θ∈ [ 0, 2π] .
⎩ z = 2 + 2sin θ,
Rezolvare. Curba C este cercul centrat în ( 2,2 ) şi de raza 2 deci este o
curbă închisă.

452
 y

O 2 x

Fig. 9.2

Fie D = {( x, y ) ( x − y ) 2
+ ( y − 2) ≤ 4 ;
2
}
P , Q : D → ; P ( x, y ) = x 2 + y 2 ,
Q ( x, y ) = xy 2 + y ln x + x 2 + y 2 . ( )
Deoarece ( 0,0 ) ∉ D, P, Q sunt funcţii continue şi cu derivate parţiale
continue. Fiind satisfăcute ipotezele formulei Green rezultă

∫C ⎢⎣ (
x 2 + y 2 dx + y ⎡ xy + ln x + x 2 + y 2 dy ⎤ =
⎥⎦ ) ∫∫ y dxdy =
D
2

2π 2
∫0 ∫0 [2 + ρ sin θ] ρdρdθ =
2
=
2π 2
= ∫ ∫ ⎡⎣ 4ρ + 4ρ2 sin θ + ρ3 sin 2 θ ⎤⎦ dρdθ = 20π.
0 0

13 Să se calculeze în două moduri integrala

∫ x + y =1
2
+ y2
2 2
ex ( − ydx + xdy ) .
Rezolvare. Prin calcul direct, o parametrizare a curbei C este
⎧ x = cos θ;
⎨ θ∈ [ 0, 2π] .
⎩ y = sin θ,

453
 y
1

O
−1 1 x

−1

Fig. 9.3

Integrala devine atunci

( )
2π
∫ x + y =1 ( − ydx + xdy ) = ∫0
2
+ y2
2 2
ex e sin 2 θ + cos 2 θ dθ = 2π e .

Deoarece curba C este o curbă închisă şi funcţiile sunt continue, cu

derivate parţiale continue pe D = {( x, y ) x 2
}
+ y 2 ≤ 1 se poate aplica formula lui
Green:

∫ x + y =1 ∫∫ ( 2 + 2x )
2
+ y2 2
+ y2
2 2
ex ( − ydx + xdy ) = ex 2
+ 2 y 2 dxdy =
2 2
x + y ≤1

∫0 ∫0 ( )
2π 1 2
=2 eρ 1 + ρ2 ρdρdθ = ( e − 1) 2π + 2π = 2π e.

14 Să se calculeze integrala

∫ C ( y − z ) dx + ( z − x ) dy + ( x − y ) dz ,
dacă C este elipsa
⎧ x2 + y 2 = a2 ,
⎪ a>0
C :⎨x z
⎪ + = 1, h>0
⎩a h
parcursă în sens trigonometric dacă privim din partea pozitivă a axei Ox .
Rezolvare.
Elipsa considerată este un contur simplu, închis, ce mărgineşte suprafaţa
⎧ x z ⎫
D = ⎨( x, y, z ) + = 1, x 2 + y 2 ≤ a 2 ⎬ .
⎩ a h ⎭
454
 z

−a a y

x
Fig. 9.4

Funcţiile
P ( x, y, z ) = y − z; Q ( x, y, z ) = z − x; R ( x, y, z ) = x − y
sunt funcţii continue care admit derivate parţiale continue. Atunci aplicând
formula lui Stokes, obţinem

∫C ( y − z ) dx + ( z − x ) dy + ( x − y ) dz =
= ∫∫ −2dy dz − 2dz dx − 2dxdy =
D
⎛ h ⎞
= −2 ∫∫ ⎜ + + 0 + 1⎟ dxdy = −2 ( h + a ) πa.
2⎝
a ⎠
x2 + y2 ≤ a

15 Să se calculeze integrala:

∫C ( y ) ( ) ( )
2
− z 2 dx + z 2 − x 2 dy + x 2 − y 2 dz ,

unde C este secţiunea cubului 0 < x < a, 0 < y < 0, 0 < z < 0 cu planul
3
x + y + z = a parcursă în sens trigonometric, dacă privim din partea pozitivă a
2
axei Ox .
Rezolvare. Curba MNPQRS obţinută prin intersecţia cubului cu planul
a 2
este un hexagon regulat de latură . Funcţiile
2
P ( x, y , z ) = y 2 − z 2
Q ( x, y , z ) = z 2 − x 2
R ( x, y , z ) = x 2 − y 2

455
 3
sunt funcţii continue ce admit derivate parţiale continue pe . Aplicând
formula lui Stokes, vom obţine

∫ (y ) ( ) ( )
2
− z 2 dx + z 2 − x 2 dy + x 2 − y 2 dz =
C

= ∫∫ ( −2 y − 2 z ) dydz + ( −2 z − 2 x ) dz dx + ( −2 x − 2 y ) dxdy.
MNPQRS

z
3
a
2

O′ S C′
M
B′ R
A′
3
a
O C 2 y
N

Q
A
P B
3
a
2

Fig. 9.5

Hexagonul MNPQRS fiind inclus în planul

3
x+ y+z= a
2
obţinem
1
cos α = cos β = cos γ =
3

∫C ( y ) ( ) ( )
2
⇒ − z 2 dx + z 2 − x 2 dy + x 2 − y 2 dz =

⎛ 3 ⎞ 9
= −4 ∫∫ ⎜ x + y + a − x − y ⎟ d x d y = −6 a
⎝ 2 ⎠
dxdy = − a3.
2 ∫∫
VAPQCT VAPQCT

456
 16 Să se calculeze integrala

∫C xdx + ( x + y ) dy + ( x + y + z ) dz ,
dacă C este curba
⎧ x = a sin t ,
⎪
C : ⎨ y = a cos t , t ∈ [ 0,2π] .
⎪
⎩ z = a ( sin t + cos t ) ,
Rezolvare. Curba C este elipsa obţinută prin intersecţia cilindrului
x 2 + y 2 = a 2 cu planul z = x + y şi este o curbă simplă închisă care mărgineşte
domeniul D pe planul z = x + y .
Funcţiile P ( x, y, z ) = x, Q ( x, y, z ) = x + y şi R ( x, y, z ) = x + y + z fiind
continue şi cu derivate parţiale continue putem aplica formula lui Stokes şi vom
obţine:
∫ C x dx + ( x + y ) dy + ( x + y + z ) d z =
= ∫∫ +dy dz − dz dx + dxdy = − ∫∫ dxdy = −πa 2 .
D
x2 + y 2 ≤ a2

17 Să se calculeze

∫∫S y
2
⋅ z dxdy + xz dy dz + x 2 y dz dx ,

dacă S este suprafaţa exterioară a corpului din primul octant limitat de

suprafeţele z = x 2 + y 2 ; x 2 + y 2 = 1 şi planele de coordonate.
Rezolvare. Suprafaţa paraboloidului z = x 2 + y 2 şi cea a cilindrului se
întâlnesc în z = 1 şi deoarece funcţiile P ( x, y, z ) ; Q ( x, y, z ) şi R ( x, y, z ) sunt
continue şi cu derivate parţiale continue se poate aplica formula Gauss-
Ostrogradski şi vom obţine:

∫∫ y 2 z dxdy + xz dy dz + x 2 y dz dx = ∫∫∫ ( y )
2
+ z + x 2 dx d y d z =
∂Ω= S Ω

⎛ x2 + y 2 ⎞
= ∫∫ ∫0
⎜ ( )
x 2 + y 2 + z dz ⎟ dxdy =
2 2 ⎝ ⎠
x + y ≤1
x, y >0
π/ 2⎛ 1 ⎞
∫∫ (
2 2
) 1
( ) 3 3π
2
∫ ∫
2
= x +y + x2 + y 2 dxdy = ⎜ ρ3dρ ⎟ dθ = .
2 2 ⎜ ⎟ 16
2 2
x + y ≤1 0 ⎝0 ⎠
x, y >0

457
 z

1 y
O

Fig. 9.6

r r r r
18 Să se calculeze fluxul vectorului de poziţie a = xi + yj + zk prin
suprafaţa conului z = 1 − x 2 + y 2 , z ≥ 0 .
r
Rezolvare. Fluxul vectorului a prin suprafaţa considerată va fi
φ= ∫∫S xdydz + ydzdx + zdxdy .
z

O 1
A B y

Fig. 9.7

458
 Vom închide suprafaţa conului cu discul din planul xOy (x 2
)
+ y 2 ≤ 1 şi
vom aplica formula lui Gauss-Ostrogradski, deoarece ipotezele acesteia sunt
îndeplinite

∫∫S xdydz + ydzdx + zdxdy + ∫∫ xdydz + ydzdx + zdxdy =

x 2 + y 2 ≤1
z =0

= ∫∫∫ (1 + 1 + 1) dxdydz.
Ω

Dar ∫∫ xdydz + ydz dx + z dxdy = 0 şi deci

x 2 + y 2 ≤1
z =0

⎛ 1− x2 + y 2 ⎞
⎜ ⎟
φ=3 ∫∫∫ dxdydz = 3 ⎜ ∫∫ ∫ dz ⎟ d x d y =
Ω x 2 + y 2 ≤1 ⎜ 0 ⎟
⎝ ⎠
=3 ∫∫
x 2 + y 2 ≤1
(1 − x 2 + y 2 dxdy = 3 ) 2π 1
∫0 ∫0 (1 − ρ) ρdρdθ = π.

19 Să se calculeze fluxul vectorului a = x 2 i + y 2 j + z 2 k prin octantul

pozitiv al sferei x 2 + y 2 + z 2 = 1 ( x > 0, y > 0, z > 0 ) .
Rezolvare. Deoarece suprafaţa considerată este deschisă, o vom închide
adăugând planele de coordonate x = 0, y = 0, z = 0 . Fluxul vectorului a prin
suprafaţa considerată va fi:

∫∫ x dydz + y dzdx + z dxdy .

2 2 2
φ=
S
Observăm că

∫∫ x 2dy dz + y 2dz dx + z 2dxdy =

z =0
2 2
x + y ≤1, x , y > 0

= ∫∫ x 2dy dz + y 2dz dx + z 2dxdy =

x =0
x 2 + y 2 ≤1, y , z > 0

= ∫∫ x 2dy dz + y 2dz dx + z 2dxdy = 0.

y =0
x 2 + y 2 ≤1, x , z > 0

459
 Deoarece P ( x, y, z ) = x 2 , Q ( x, y, z ) = y 2 şi R ( x, y, z ) = z 2 sunt funcţii de
3
clasă C1 pe , suntem în condiţiile formulei Gauss-Ostrogradski şi
φ= ∫∫∫ ( 2 x + 2 y + 2 z ) dxdydz ,
Ω

unde Ω = {( x, y, z ) x 2
+ y 2 + z 2 ≤ 1, x, y, z ≥ 0 . }
⎧ x = ρ sin θ cos ϕ, ρ ∈ [ 0,1];
⎪
⎡ π⎤
Trecând la coordonate sferice Ω : ⎪⎪ y = ρ sin θ sin ϕ, θ∈ ⎢0, ⎥ ;
⎨ ⎣ 2⎦
⎪
⎪ z = ρ cos θ, ⎡ π⎤
ϕ∈ ⎢0, ⎥ ,
⎪⎩ ⎣ 2⎦
Jacobianul transformării este J = ρ2 sin θ . Obţinem:
π/ 2 π/2 1
∫0 ∫0 ∫0 ( ρ sin θ cos ϕ + ρ sin θ sin ϕ + ρ cos θ) ⋅ ρ
2
φ=2 sin θ dρ dθ dϕ =

∫0 ∫0 ( sin θ cos ϕ + sin θ sin ϕ + sin θ cos θ) dϕdθ =

1 π/ 2 π/2
2 2
=
2
1 π/ 2⎛ π ⎞ 3π
∫0
2 2
= ⎜ sin θ + sin θ + sin θ cos θ ⎟ dθ = .
2 ⎝ 2 ⎠ 8

20 Să se calculeze integrala

∫∫S x dydz + y dzdx + z dxdy ,

2 2 2

dacă S este suprafaţa exterioară a conului

x2 y2 z 2
+ − = 0, z ∈ [ 0, b ] , a, b > 0 .
a 2 a 2 b2
Rezolvare. Deoarece suprafaţa S este o suprafaţă deschisă, o vom închide
considerând discul D = {( x, y, z ) z = b, x 2
+ y2 ≤ a2 }
∫∫D x dydz + y dzdx + z dxdy = ∫∫
2 2 2
b 2dxdy = πa 2b 2 .
x2 + y 2 ≤ a2

Deoarece funcţiile P ( x, y, z ) = x 2 , Q ( x, y, z ) = y 2 şi R ( x, y, z ) = z 2 sunt

funcţii de clasă C1 pe 3 şi suprafaţa S ∪ D este o suprafaţă închisă, putem
aplica formula Gauss-Ostrogradski şi vom obţine:

460
 ∫∫S x dydz + y dzdx + z dxdy + πa b = ∫∫∫ ( 2 x + 2 y + 2 z ) dxdydz =
2 2 2 2 2

Ω
⎛ b ⎞
=2 ∫∫ ∫ba ⎜
⎜ x2 + y 2
( x + y + z ) ⎟⎟ dxdy =
d z
x2 + y 2 ≤ a ⎝ ⎠
⎛ x2 + y 2 ⎞ b2 ⎛ x2 + y 2 ⎞
=2 ∫∫ ( x + y )b 1 −
⎜
⎜ a
⎟ + ⎜1 −
⎟ 2 ⎜⎝ a 2 ⎟⎠
⎟ dxdy =
2 2
x + y ≤a 2 ⎝ ⎠
2π a ρ⎞
2⎛ b 2ρ b 2ρ3 πb 2a 2
=2 ∫0 ∫ 0
bρ ⎜1 − ⎟ ( cos θ + sin θ ) +
⎝ a⎠ 2
−
2a 2
dρdθ =
2
.

πa 2b 2
∫∫
2 2 2
Deci, x dydz + y dzdx + z dxdy = − .
S 2

21 Fie forma diferenţială ω de grad 1 şi clasă C ∞ pe 2

ω ( x , y ) = ( x + y ) d x − ( x − y ) dy
2 2

şi curbele C1 şi C2 având următoarele reprezentări parametrice

⎪⎧ x = t 2 ; ⎪⎧ x = t ;
C1 = ⎨ t ∈ [ 0,1]; C2 = ⎨ 2
t ∈ [ 0,1] .
⎩⎪ y = t , ⎪⎩ y = t ,

Să se calculeze diferenţa integralelor

I1 = ∫C ω şi I 2 = ∫C ω
1 2
în două moduri:
(i) prin calcul direct;
(ii) cu ajutorul formulei Green.
Rezolvare.
(i) Folosind teorema de reducere a integralei curbilinie la o integrală Riemann
deducem:

∫ ( ) ( ) ∫ ( ) − (t )
1⎡ 2 2⎤ 1⎡ 2 2 ⎤ 3
I1 − I 2 = ⎢ t2 + t 2t − t 2 − t ⎥ dt − ⎢ t 2 + t 2
−t 2t ⎥ dt = .
0⎣ ⎦ 0⎣ ⎦ 5

461
 1

t
2 0.5
t

0
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
2
t ,t

Fig. 9.8

(ii) Cum curba Γ = C1− ∪ C2 este simplă, închisă şi rectificabilă. În plus,

determină orientarea pozitivă a domeniului.
Ω= {( x, y ) ∈ 2
x 2 ≤ y ≤ x , x ∈ [ 0,1] . }
Cum funcţiile P ( x, y ) = ( x + y ) şi Q ( x, y ) = − ( x − y ) sunt polinomiale
2 2

ele au derivate parţiale continue pe Ω , iar:

I1 − I 2 = ∫C ω − ∫C ω = −∫C
1 2
−
1
ω− ∫C ω = −∫C ∪C =Γ ω .
2
−
1 2

Folosind formula lui Green deducem:

⎛ ∂Q ∂P ⎞
I1 − I 2 = ∫∫ ⎜⎝ ∂x − ∂y ⎟⎠ dxdy = 4∫∫ xdxdy .
Ω Ω

Din teorema Fubini deducem:

1⎛ x ⎞ 3
I1 − I 2 = 4 ⎜
0⎝ ∫ ∫x 2
xdy ⎟ dx = .
⎠ 5

22 Cu ajutorul integralei curbilinii să se calculeze ariile următoarelor

domenii:
⎧
( ) ⎫
( )
2
(i) D = ⎨( x, y ) ∈ 2 x 2 + y 2 ≤ a 2 x 2 − y 2 , x ≥ 0 ⎬ , a > 0 ;
⎩ ⎭
(ii) D mărginit de imaginea curbei
⎧ x = 3cos t − cos3t ;
C :⎨ t ∈ [ 0,2π] .
⎩ y = 2sin t − sin 2t ,

462
 Rezolvare.

0.4

0.2

sin( t ) ⋅ cos( 2⋅ t ) 0

0.2

0.4
1 0.5 0 0.5 1
cos( t ) ⋅ cos( 2⋅ t )

Fig. 9.9

(i) O reprezentare parametrică a frontierei domeniului D este:

⎧⎪ x = a cos θ cos 2θ ; ⎡ π π⎤
Γ = ∂D : ⎨ θ∈ ⎢ − , ⎥ .
⎪⎩ y = a sin θ cos 2θ , ⎣ 4 4⎦
Această curbă este simplă, închisă şi rectificabilă. În plus, determină
orientarea pozitivă a domeniului D.
Aplicând formula de exprimare a ariei unui domeniu (Green) cu ajutorul
unei integrale curbilinii, obţinem:
1
aria D =
2 Γ ∫
xdy − ydx .
Folosind teorema de reducere la o integrală Riemann deducem:
a2 π/4 ⎛ cos3θ sin 3θ ⎞
aria D =
2 ∫ ⎜
−π / 4 ⎝
cos θ ⋅ cos 2θ ⋅
cos 2θ
+ sin θ cos 2θ ⎟ dθ =
cos 2θ ⎠
a2 π/4 a2
=
2 ∫ −π / 4
cos 2θdθ = .
2
(ii) Curba C este simplă, închisă şi rectificabilă.
În plus, determină orientarea pozitivă a domeniului D.
Aplicând formula de exprimarea a ariei unui domeniu cu ajutorul unei
integrale curbilinii, obţinem:

463
 1
aria D =
2 ∫C xdy − ydx =
1 2π
=
2 ∫0 ⎡⎣( 3cos t − cos3t ) ⋅ ( 2cos t − 2cos 2t ) − ( 2sin t − sin 2t )( 3sin 3t − 3sin t ) ⎤⎦ dt =

∫−π (12 − 24cos )

1 π
2
= t + 4cos3 t + 16cos 4 t − 8cos5 t dt = 6π.
2

4
2.598

2⋅ sin( t ) − sin( 2⋅ t ) 0

− 2.598 4
4 2 0 2 4
− 2.828 3⋅ cos( t ) − cos( 3⋅ t ) 2.828

Fig. 9.10

23 Folosind formula Stokes să se calculeze integrala curbilinie

∫
I = y 2 dx + z 2 dy + x 2 dz ,
Γ

unde Γ este curba definită prin intersecţia paraboloidului de revoluţie

y 2 + z 2 = 4 x cu cilindrul x 2 + y 2 = x, z ≥ 0 .

Fig. 9.11

464
 Rezolvare. O reprezentare parametrică a paraboloidului de revoluţie
y 2 + z 2 = 4 x ( z ≥ 0 ) este:
⎧ 1 2
⎪ x = ρ , ρ ≥ 0,
4
⎪⎪
⎨ ⎡ π π⎤
S : y = ρ sin θ, θ∈ ⎢ − , ⎥ ,
⎪ ⎣ 2 2⎦
⎪
⎪⎩ z = ρ cos θ.
Porţiunea din paraboloid care se află în interiorul cilindrului respectă
condiţia:
⎡ π π⎤
ρ ≤ 1 − 4 ⋅ sin 2 θ , θ∈ ⎢ − , ⎥ .
⎣ 6 6⎦
Cum P ( x, y, z ) = y 2 , Q ( x, y, z ) = z 2 şi R ( x, y, z ) = x 2 au derivate
parţiale continue, iar suprafaţa este cu plan tangent continuu pe porţiuni, prin
aplicarea teoremei Stokes obţinem:
I = −2 ∫∫ ( z cos α + x cos β + y cos γ ) ∂σ .
S

Matricea derivatelor este:

⎛ ∂x ∂y ∂z ⎞
⎜ ∂θ ⎛ 0 ρ cos θ −ρ sin θ ⎞
∂θ ∂θ ⎟ ⎜ ⎟,
M =⎜ ⎟=
⎜ ∂x ∂y ∂z ⎟ ⎜⎜ ρ sin θ cos θ ⎟⎟
⎜ ∂ρ
⎝ ∂ρ ∂ρ ⎟⎠ ⎝ 2a ⎠

iar coeficienţii primei forme diferenţiale sunt

1 1
A = ρ, B = − sin θ, C = − cos θ .
2 2
Prin teorema de transformare a integralei de suprafaţă într-o integrală
dublă, alegând normala exterioară la suprafaţă, obţinem:
I =2 ∫∫ ⎡⎣ z ( ρ, θ) A( ρ, θ) + x (ρ, θ) B ( ρ, θ) + y (ρ, θ) C ( ρ, θ)⎤⎦ dρdθ ,
Ω

unde domeniul
⎪⎧ 1 ⎡ π π ⎤ ⎪⎫
Ω = ⎨( ρ, θ ) ∈ 0≤ρ≤4 − sin 2 θ , θ∈ ⎢ − , ⎥ ⎬ .
⎪⎩ 4 ⎣ 6 6 ⎦ ⎪⎭

465
 După prelucrări algebrice simple, folosind teorema Fubini se obţine
succesiv:
⎛ 2 1 2 1 ⎞
I =2 ∫∫ ⎜ ρ cos θ − ρ sin θ − ρ sin θ cos θ ⎟ dρdθ =
⎝ 8 2 ⎠
Ω
π ⎛ 1 ⎞
4 − sin 2 θ ⎛ 1 2 1 ⎞ ⎟
∫ ∫
6 ⎜ 2
=2 π 0
4
⎜ ρ cos θ − ρ sin θ − ρ sin θ cos θ ⎟ dρ dθ =
− ⎜ ⎝ 8 2 ⎠ ⎟
6⎝ ⎠

∫ ( 4cos − 3) (8cos θ
π
=
2
3 −
6
π
6
2
4cos 2 θ − 3 − sin θ 4cos 2 θ − 3 − 3sin θ cos θ dθ = π.)
24 Să se calculeze circulaţia vectorului

( ) ( ) (
v = y 2 + z 2 i + z 2 + x2 j + y 2 + x2 k )
de-a lungul curbei Γ definită de reprezentarea parametrică
⎧ x = r (1 + cos t ) ,
⎪⎪
Γ : ⎨ y = r sin t , t ∈ [ 0,2π] , 2r > a > r > 0 .
⎪
⎪⎩ z = 2r ( a − r )(1 + cos t ) ,
Rezolvare. Prin eliminarea parametrului t se determină două suprafeţe a
căror intersecţie este curba Γ .
Imaginea curbei Γ se află la intersecţia sferei
x2 + y 2 + z 2 = a2

cu cilindrul x 2 + y 2 = 2rx, z ≥ 0 .
Din teorema Stokes deducem:
C(v ,Γ) = ∫Γ ( y + z ) dx + ( z + x ) dy + ( x + y ) dz =
2 2 2 2 2 2

= ∫∫ 2 ⎡⎣( y + z ) cos α + ( z + x ) cos β + ( x + y ) cos γ ⎤⎦ dσ.

S

Prin teorema de reducere a unei integrale de suprafaţă la o integrală dublă

deducem:
C(v ,Γ) = 2 ∫∫ ⎡⎣( y + z ) A + ( z + x ) B + ( x + y ) C ⎤⎦ dθdϕ,
Ω

466
unde pentru suprafaţa S am folosit reprezentarea parametrică
⎧ x = a cos θ sin ϕ, θ∈ [ −π, π];
⎪
⎪ ⎡ π⎤
S : ⎨ y = a sin θ sin ϕ, ϕ∈ ⎢0, ⎥ ;
⎪ ⎣ 2⎦
⎪ z = a cos ϕ,
⎩
matricea derivatelor fiind
⎛ a cos θ cos ϕ a sin θ cos φ − a sin ϕ ⎞
M =⎜
⎝ − a sin θ sin ϕ a cos θ sin ϕ 0 ⎟⎠
coeficienţii primei forme diferenţiale (alegând sensul normalei exterioare) sunt:
A = a 2 cos θ sin 2 ϕ, B = a 2 sin θ sin 2 ϕ, C = a 2 sin ϕ cos ϕ ,
iar domeniul Ω este definit prin:
⎧ ⎡ π⎤ ⎡ a a ⎤⎫
Ω = ⎨( ϕ, θ ) ∈ 2
ϕ∈ ⎢0, ⎥ , θ∈ ⎢ −arccos ,arccos ⎥ ⎬ .
⎩ ⎣ 2⎦ ⎣ 2r 2r ⎦ ⎭
În final, prin teorema Fubini, deducem că C ( v , Γ ) este egală cu
a

∫ ( 2a sin )
arc cos ⎡ π/ 2 ⎤
∫ ϕ ( cos θ sin θ sin ϕ + cos θ cos ϕ + sin θ sin ϕ) dϕ⎥dθ =
2r 3 2
2 a ⎢⎣
-arc cos
2r
0 ⎦
a
arccos 2 3 4 3 4r 2 − a 2
=2 ∫ -arc cos
2r
a
3
a ( cos θ + sin θ + sin 2θ) dθ = a
3 r2
.
2r

25 Cu ajutorul teoremei Stokes să se calculeze integrala

I= ∫∫ ⎡⎣( z cos α + x cos β + y cos γ )⎤⎦ dσ ,
S

unde S este jumătatea superioară a sferei

x2 + y 2 + z 2 = R2 , R > 0 ,
iar α, β, γ sunt unghiurile făcute de normala exterioară la sferă cu axele de
coordonate.
Rezolvare. Vom căuta un câmp vectorial
v = P ( x, y , z ) i + Q ( x , y , z ) j + R ( x , y , z ) k

467
diferenţiabil astfel încât
⎧ ∂R ∂Q
⎪ ∂y − ∂z = z;
⎪
⎪ ∂P ∂R
rot v = zi + xj + yk ⇒ ⎨ − = x; (9.1)
⎪ ∂z ∂x
⎪ ∂Q ∂P
⎪ ∂x − ∂y = y.
⎩
Determinând o soluţie a sistemului (9.1) de forma P ( x, y, z ) = xz ,
z2
Q ( x, y, z ) = xy − şi R ( x, y, z ) = 0 , deducem
2
2
⎛ z⎞
∫
I = xz dx + ⎜ xy − ⎟ dy ,
Γ ⎝ 2⎠
⎧⎪ x 2 + y 2 = R 2 ;
unde Γ este cercul ⎨
⎪⎩ z = 0.
Din cele de mai sus deducem:
2π
∫
I = xy dy = ∫0 R 3 cos 2 θ sin θ dθ = 0 ,
Γ

unde pentru Γ am folosit reprezentare parametrică

⎧ x = R cos θ;
Γ:⎨ θ ∈ [ 0,2π] .
⎩ y = R sin θ,

26 Să se determine circulaţia vectorului

v = yi − 2 zj + xk
de-a lungul elipsei definite ca fiind intersecţia hiperboloidului
2x 2 − y 2 + z 2 = R 2 , R > 0 , cu planul y = x . Să se verifice rezultatul cu ajutorul
teoremei Stokes.
Rezolvare.
(i) Ecuaţia parametrică a elipsei este:
⎧ x = R ⋅ cos θ,
⎪
Γ : ⎨ y = R ⋅ cos θ , θ∈ [ 0, 2π] .
⎪ z = R ⋅ sin θ,
⎩

468
 Prin urmare:

∫ ∫
C ( v , Γ ) = vdr = ydx − 2 zdy + xdz =
Γ Γ
2π

∫ ( − sin θ cos θ + 2sin )

2 2
=R θ + cos 2 θ dθ = 3πR 2 .
0

(ii) Verificarea cu ajutorul teoremei Stokes

Deoarece rot v = 2 i − j − k , deducem

C (v ,Γ) = ∫∫ rot v ⋅ n dσ .
S

Cum suprafaţa S ce are ca bordură Γ este porţiunea din planul y = x

aflată în interiorul hiperboloidului 2 x 2 − y 2 + z 2 = R 2 deducem
1
v= (i − j )
2
şi
3 3
C (v ,Γ) = ∫∫ 2
dσ =
2
aria S .
S

Dar cum elipsa Γ are semiaxele a = R 2 şi b = R deducem

3
C (v ,Γ) = πab = 3πR 2 .
2

27 Folosind teorema Gauss-Ostrogradski să se determine fluxul

câmpului vectorial
v = x3 i + y 3 j + zR 2 k
prin suprafaţa domeniului
⎧
Ω = ⎨( x, y, z ) ∈
⎩
3 h 2
R2
x (
+ y 2
≤ z ≤ h)⎫
⎬ ; R, h ∈
⎭
∗
+

în direcţia normalei exterioare.

Rezolvare. Cum
(
div v = 3 x 2 + y 2 + R 2 )
deducem:
φ ( v , ∂Ω ) = ∫∫ v ⋅ n dσ = ∫∫∫ ⎡⎣3( x )
+ y 2 + R 2 ⎤ d x dy d z .
2
⎦
∂Ω Ω

469
 Folosind coordonatele cilindrice

⎧ x = ρ cos θ, θ∈ [ 0,2π]
⎪ D ( x, y , z )
⎪ y = ρ sin θ, ρ∈ [ 0, R ] iar =ρ
⎨ D ( ρ, θ, z )
⎪ ⎡ hρ2 ⎤
⎪ z = z, z ∈ ⎢ 2 , h⎥
⎩ ⎣R ⎦
deducem:
2π ⎛ R⎛ ⎞ ⎞
∫0 ∫0 ⎜⎜ ∫hρ ( )
h
φ ( v , ∂Ω ) = ⎜ 2 3ρ + R ρdz ⎟ dρ ⎟ dθ =
2 2
⎜ ⎟ ⎟
⎝ ⎝ R 2
⎠ ⎠
⎛ hρ2 ⎞
∫0 ( )
R
= 2π 3r + R ⎜⎜ h − 2 ⎟⎟ ⋅ ρdρ = πhR 4 .
2 2

⎝ R ⎠

28 Să se calculeze integrala

∫∫ y zdxdy + z xdydz + x
2 2 2
I= y dz dx ,
S

unde S este bordura domeniului

Ω= {( x, y, z ) ∈ 3
0 ≤ z ≤ x 2 + y 2 ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0 . }
Rezolvare.

z
y

O x

Fig. 9.12

Integrala se mai poate scrie şi sub forma

470
 ∫∫ ( y z cos γ + xz )
2 2
I= cos α + x 2 y cos β dσ
S

şi folosind formula Gauss-Ostrogradski se obţine

∫∫∫ ( x )
2
I= + y 2 + z 2 dx d y d z .
Ω

Folosind coordonatele cilindrice se obţine:

⎧ ⎡ π⎤
⎪ x = r cos θ, θ∈ ⎢0, 2 ⎥
⎪ ⎣ ⎦
⎨ y = r sin θ, r ∈ 0,1 D ( x, y , z )
⎪ [ ] iar =r
D ( r , θ, z )
⎪ z = z,
⎩ z ∈ [ 0, r ]

1⎛ r4 ⎞
∫0 ⎜⎝ ∫0 ⎜⎝ ∫0 ( )
π / 2 ⎛ 1⎛ r ⎞ ⎞ π 2π
∫
2 2 4
Γ= r + z r dz ⎟ dr ⎟ dθ = ⎜⎜ r + ⎟⎟ dr = .
⎠ ⎠ 2 0
⎝ 3 ⎠ 15

29 Se dă câmpul vectorial v = x ⋅ f ( xy ) i + y ⋅ f ( xy ) j + zk , unde

f : 2 → este de clasă C1 2 şi f (1) = − .( ) 1

2
(i) Să se determine funcţia f astfel încât fluxul lui v prin orice suprafaţă
S închisă, cu plan tangent continuu pe porţiuni, să fie nul.
(ii) Să se determine fluxul lui v prin suprafaţa S a conului
x2 y 2 z 2
+ − = 0 aflată între planele z = 0 şi z = b .
a 2 a 2 b2
Rezolvare.
(i) Condiţia din problemă este echivalentă cu div v = 0 pe 3 , adică:
2 f ( xy ) + xyf ′ ( xy ) + 1 = 0, ∀ ( x, y ) ∈ 2
.
Notând cu u = xy , se obţine ecuaţia diferenţială
2uf ′ ( u ) + 2 f ( u ) + 1 = 0 ,
care are soluţia generală:
1 C
f (u ) = − + , C ∈ , u ≠ 0 .
2 u
1
Cum f este diferenţiabil pe 2
⇒ C = 0 şi f ( xy ) = − , iar câmpul
2
vectorial v este

471
 1 1
v = − xi − yj + zk .
2 2
⎛ 1 1 ⎞
(ii) φ ( v , S ) = ∫∫ ⎜ − x cos α − y cos β + z cos γ ⎟ dσ .
⎝ 2 2 ⎠
S
Completăm suprafaţa S cu planul π : z = b , obţinând o suprafaţă închisă
Σ = S ∪ π . Întrucât fluxul lui v prin suprafaţa Σ este nul, deducem:
⎛ 1 1 ⎞
φ ( v , S ) = −φ ( v , π ) = − ∫∫ ⎜⎝ − 2 x cos α − 2 y cos β + z cos γ ⎟⎠ dσ ,
π

unde α, β, γ sunt unghiurile formate de normala exterioară la planul π cu axele

⎛ π π ⎞
de coordonate ⎜ α = , β = , γ = 0 ⎟ .
⎝ 2 2 ⎠
Deducem:
∫∫
φ ( v , S ) = − z d σ = −b dxdy = −bπa 2 . ∫∫
π x + y2 ≤ a2
2

30 Stabiliţi identitatea (formula lui Green)

⎛ du dv ⎞
∫∫∫ ( vΔu − uΔv ) dxdydz = ∫∫ ⎜v
⎝ dn
− u ⎟ dσ ,
dn ⎠
Ω ∂Ω= S

unde u şi v sunt funcţii continue cu derivate de ordinul doi continue în

domeniul Ω .
Rezolvare. În formula lui Gauss-Ostrogradski
⎛ ∂P ∂Q ∂R ⎞
∫∫∫ ⎜ ∂x + ∂y + ∂z ⎟ dxdy dz =
⎝ ⎠
∫∫
( P cos α + Q cos β + R cos γ ) dσ
Ω S =∂Ω

punem:
⎧ P = v ⋅ u′x − u ⋅ v′x
⎪
⎨Q = v ⋅ u′y − u ⋅ v′y
⎪
⎩ R = v ⋅ u′z − u ⋅ v′z
atunci:
∂P ∂Q ∂R
+ +
∂x ∂y ∂z
( ) ( )
= v u′′xx + u′′yy + u′′zz − u v′′xx + v′′yy + v′′zz = vΔu − uΔv, (9.2)

iar

472
 (
P cos α + Q cos β + R cos γ = v u′x cos α + u′y cos β + u′z cos γ − )
du dv (9.3)
(
−u v′x cos α + v′y cos β + v′z cos γ = v ) dn
−u .
dn
Reunind (9.2) şi (9.3) în combinaţie cu formula Gauss-Ostragradski se
obţine rezultatul dorit.

9.3 TEMĂ DE CONTROL

Folosind formula lui Green, să se calculeze:

∫
1. − x 2 y dx + xy 2dy ,
Γ
unde Γ este cercul x 2 + y 2 = R 2 parcurs în sens pozitiv.
πR 4
Răspuns. .
2

∫ (
2. I = xy dx + x 2 − y 2 dy , )
Γ
unde Γ este conturul ΔOAB de vârfuri O ( 0,0 ) , A ( 2,1) , B (1, 2 ) parcurs în sens
pozitiv.
3
Răspuns. .
2

∫ ( 3x )
− 8 y 2 dx + ( 4 x − 6 xy ) dy ,
2
3. I =
Γ
unde Γ este frontiera domeniului
D = {( x, y ) x + y ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0} .
5
Răspuns. .
3

4. Să se calculeze aria domeniului plan mărginit de astroida

2/3
x + y2 / 3 = a2 / 3, a > 0 .
Indicaţie. O reprezentare parametrică a astroidei este:
⎧⎪ x = a cos 2 t ;
⎨ t ∈ [ 0, 2π];
3
⎪⎩ y = a sin t ,

473
 3πa 2
Răspuns. .
8

Să se calculeze integralele de suprafaţă, utilizând formula Gauss-

Ostrogradski:
5. ∫∫ xdydz + ydzdx + zdxdy ,
S
3
unde S este faţă exterioară a domeniului din , delimitat de planele
x + y + z = a, x = 0, y = 0, z = 0 .
a3
Răspuns. .
2

∫∫ x ( y ) ( ) ( )
2
6. I = − z 2 dy dz + y z 2 − x 2 dz dx + z x 2 − y 2 dxdy ,
S
unde S este faţa exterioară a sferei x 2 + y 2 + z 2 = R 2 .
Răspuns. 0.

7. I = ∫∫ xdydz + ydzdx − 2 zdxdy ,

S
3
unde S este forţa exterioară a domeniului din mărginit de planele
x = 0, y = 0, z = 0, x = 1, y = 1, z = 1 .
Răspuns. 0.

Să se calculeze integralele următoare, aplicând formula lui Stokes:

8. ∫ y 2dx + z 2dy + x 2dz , unde ABCA este conturul poligonal
ABCA
determinat de punctele A ( a,0,0 ) , B ( 0, a,0 ) , C ( 0,0, a ) .
Răspuns. − a 3 .

∫ ( 2 x − z ) dx + ( y − z + 1) dy + z dz ,
2
9.
Γ
unde Γ mărgineşte suprafaţa
S= {( x, y, z ) x 2
+ y 2 = z 2 , z ∈ [1,2] , x ≥ 0, y ≥ 0 . }
Răspuns. 0.

474
 10. Fie câmpul vectorial
F ( x, y, z ) = ( 2 z − 2 y,2 x − 2 z ,2 y − 2 x )

x2 y 2
şi elipsoidul + + z 2 = 1 Să se calculeze circulaţia câmpului F în lungul
4 9
curbei de intersecţie dintre elipsoid şi semiplanele de coordonate x ≥ 0 , y ≥ 0 ,
z ≥ 0 în sens pozitiv.
Răspuns. 11π .

11. Fie domeniul D = {( x, y ) x 2

}
+ y 2 ≤ 1 şi funcţiile

⎧0, dacă ( x, y ) = ( 0, 0 )
⎪⎪
P ( x, y ) = ⎨ −y
, dacă ( x, y ) ≠ ( 0, 0 )
(
⎪ x2 + y2
)
2
⎪⎩
şi
⎧0, dacă ( x, y ) = ( 0,0 ) ;
⎪⎪
Q ( x, y ) = ⎨ xy 2
, dacă ( x, y ) ≠ ( 0,0 ) .
(
⎪ 2
)
2
2
⎪⎩ x + y
∂Q ∂P
Dacă funcţia − se prelungeşte prin continuitate în origine, să se
∂x ∂y
calculeze integralele
I1 = ∫ P ( x, y ) dx + Q ( x, y ) dy
∂D
şi
⎛ ∂Q ∂P ⎞
I2 = ∫∫⎜
∂x
−
∂y
⎟ dx dy .
D ⎝ ⎠
Să se explice rezultatul obţinut.
Răspuns.
I1 = ∫∂D Pdx + Qdy = π
⎛ ∂Q ∂P ⎞
I2 = ∫∫ ⎜
D ⎝ ∂x
−
∂y ⎟⎠
dx d y = 0

I1 ≠ I 2 , deoarece funcţiile P şi Q nu sunt continue şi nu admit derivate

parţiale în origine.

475
 12. Să se calculeze ∫ ( x − y ) dx + dy , dacă
∂D

D= {( x, y ) x 2
}
+ y 2 ≤ 2 x, y ≥ 0 .
π
Răspuns. .
2

13. Să se calculeze ∫AMB e xy ⎡⎣ y 2dx + (1 + xy ) dy ⎤⎦ dacă punctele A şi B se

găsesc pe axa Ox şi aria figurii limitate de curba considerată AMB şi segmentul

AB este egală cu S.
Răspuns. 0.

14. Să se calculeze

∫C e ⎡⎣(1 − cos y ) dx − ( y − sin y ) dy ⎤⎦ ,

x

dacă C este frontiera domeniului

D= {( x, y ) x ∈ [0, π], 0 ≤ y ≤ sin x}
parcurs în sens pozitiv.
1
(
Răspuns. 1 − eπ .
5
)
15. Să se calculeze integrala

∫C ( y − z ) dx + ( z − x ) dy + ( x − z ) dz ,
curba C este obţinută prin intersecţia cilindrului x 2 + y 2 = 1 cu planul x + z = 1 .
Răspuns. 4π .

16. Să se calculeze integrala

∫C ( y ) ( ) ( )
2
+ z 2 dx + x 2 + z 2 dy + x 2 + y 2 dz ,

dacă C este curba aflată la intersecţia sferei x 2 + y 2 + z 2 = 2 ⋅ R ⋅ x cu cilindrul

x 2 + y 2 = 2 ⋅ r ⋅ x, 0 < r < R, z > 0 , parcursă în sens trigonometric privind dinspre
partea pozitivă a axei Ox.
Răspuns. 2πRr 2 .

476
 17. Să se calculeze integrala

∫∫ ( ) ⎛ 1 ⎞
2 x + xy 2 dydz + ⎜ z 2 − y 3 ⎟ dzdx + xy x 2 + y 2 dxdy ,
⎝ 3 ⎠
S
x2 y 2
unde S este suprafaţa exterioară a solidului comun suprafeţelor + = 2 z şi
4 9
x2 y2
+ = z2 .
4 9
Răspuns. 16π .

18. Să se calculeze integrala

∫ C y dx + z dy + x dz ,
2 2 2

dacă C este curba lui Viviani definită prin intersecţia suprafeţelor

x 2 + y 2 + z 2 = a 2 şi x 2 + y 2 = a ⋅ x, a > 0 .
πa3
Răspuns. − .
4

19. Folosind formula lui Green să se calculeze integrala

∫Γ x dy − y dx ,
2 2
I=

unde Γ este bucla lui Descartes dată de ecuaţia

∗
x3 + y 3 = 3a ⋅ x ⋅ y, a ∈ +.

Să se verifice rezultatul prin calcul direct.

28 3π 3
Răspuns. I = a .
9
Indicaţie. O reprezentare parametrică posibilă a buclei Descartes este:
⎧ x = 3a ⋅ ( ρ ( θ ) cos θ )2 / 3 ;
⎪ ⎡ π⎤
Γ:⎨ θ ∈ ⎢0, ⎥ .
⎪⎩ y = 3a ⋅ ( ρ ( θ ) sin θ ) , ⎣ 2⎦
2/3

477
 2
1.587

1.5

(
3⋅ cos( t ) ⋅ sin( t )
2 3) 1

0.5

0 0
0 0.5 1 1.5 2
0 2 1.587
( 2
3⋅ cos( t ) ⋅ sin( t ) ) 3

Fig. 9.13

unde
ρ ( θ ) = cos θ ⋅ sin θ .

20. Calculaţi integrala curbilinie

∫
I = xdy − y dx ,
Γ
unde Γ este hipocicloida
⎧⎪ x = a cos3 θ;
Γ:⎨ θ ∈ [ 0,2π] .
3
⎪⎩ y = a sin θ,

1
1

3
sin( t ) 0

−1 1
1 0 1
−1 cos( t )
3 1

Fig. 9.14

3π 2
Răspuns. I = a .
4

478
 21. Calculaţi direct şi apoi verificaţi rezultatul folosind formula Stokes,
următoarea integrală curbilinie

∫
Γ = x 2 y 3dx + dy + zdz ,
Γ
unde Γ este cercul
⎧⎪ x 2 + y 2 = R 2 ;
Γ:⎨
⎪⎩ z = 0.
πR 6
Răspuns. I = − .
8
22. Determinaţi circulaţia vectorului
v = z 3 i + x 3 j + y 3k

pe curba Γ aflată la intersecţia hiperboloidului 2 x 2 − y 2 + z 2 = R 2 cu planul

x + y = 0 . Verificaţi rezultatul cu formula Stokes.

Fig. 9.15

3
Răspuns. C ( v , Γ ) = πR 4 .
2

23. Determinaţi cu ajutorul teoremei Gauss-Ostrogradski fluxul câmpului

vectorial
v = x 2 yi + xy 2 j + xyzk
prin suprafaţa S ce este bordura domeniului
Ω= {( x, y, z ) ∈ 3
}
x 2 + y 2 + z 2 ≤ R 2 , x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0 , R > 0 ;

în direcţia normalei exterioare.

479
 R5
Răspuns. φ ( v , S ) = .
3

24. Să se calculeze integrala

∫∫ ( x cos α + y )
3 3
I= cos β + z 3 cos γ dσ ,
S

unde S este suprafaţa sferei x 2 + y 2 + z 2 = R 2 , R > 0 , iar α, β, γ sunt unghiurile

formate de normala exterioară cu direcţia pozitivă a axelor de coordonate.
12
Răspuns. I = πR5 .
5
25. Să se calculeze, aplicând formula lui Gauss-Ostrogradski, integrala de
suprafaţă
I= ∫∫ ( x − y + z ) dydz + ( y − z + x ) dzdx + ( z − x + y ) dxdy ,
S

unde S = ∂Ω este faţa exterioară a suprafeţei octoedrului

Ω := {( x, y, z ) ∈ 3
}
x − y + z + y − z + x + z − x + y ≤1 .

Fig. 9.16

Răspuns. I = 1.
Indicaţie. În integrala triplă se face schimbarea de variabile
⎧ x − y + z = u, u ∈ [ −1,1];
⎪
T = ⎨ y − z + x = v, v ∈ [ −1,1];
⎪
⎩ z − x + y = w, w ∈ [ −1,1].

26. Calculaţi folosind formula Gauss-Ostrogradski integrala de suprafaţă:

I= ∫∫ xzdxdz + yxdydx + zydzdy ,
S

unde S este bordura domeniului

480
 Ω= {( x, y, z ) ∈ 3
}
x 2 + y 2 ≤ R 2 , x ≥ 0, y ≥ 0, 0 ≤ z ≤ h , R, h ∈ ∗
+.

⎛ 2 R πh ⎞
Răspuns. I = R 2 h ⎜ + ⎟.
⎝ 3 3 ⎠

27. Determinaţi fluxul câmpului vectorial

v = x 2 i + y 2 j + z 2k
prin suprafaţa S a conului
⎧⎪ x2 y 2 z 2 ⎫⎪
Ω = ⎨( x, y, z ) ∈ 3
+ − ≤ 0, 0 ≤ z ≤ b ⎬
⎪⎩ a 2 a 2 b2 ⎪⎭
în direcţia normalei exterioare.
πa 2b 2
Răspuns. φ ( v , S ) = .
2

28. Să se calculeze, folosind formula integrală a lui Stokes, integrala:

I= ∫ ydx + zdy + xdz ,
C

unde C este conturul aflat la intersecţia planului x + y + z = 0 cu sfera

x 2 + y 2 + z 2 = a 2 , a > 0 , parcurs în sens direct faţă de axa Ox.
Răspuns. πa 2 3 .

29. Să se calculeze, folosind formula integrală lui Gauss-Ostrogradski,

integrala:
I= ∫∫ ( x − y + z ) dy ∧ dz + ( y − z + x ) dz ∧ dx + ( z − x + y ) dx ∧ dy ,
S

unde S este suprafaţa tetraedrului ABCO cu vârfurile A (1,0,0 ) , B ( 0,1,0 ) ,

C ( 0,0,1) şi O ( 0,0,0 ) .
1
Răspuns. .
2

30. (i) Să se calculeze în două moduri integrala:

∫
I = − x 2 ⋅ y dx + x ⋅ y 2dy ,
C

unde C este curba închisă dată de ecuaţia: x 2 + y 2 = a 2 , a > 0 .

481
 (ii) Calculaţi valoarea integralei:

∫ (x )
2
I= + y 2 dx ,
AB

unde AB este arcul din cercul x 2 + y 2 = 2 ⋅ x cu A ( 0,0 ) şi B (1,1) .

π
Răspuns. (i) a 4 ; (ii) 1.
2

BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ PENTRU MODULUL 10

1. I. Colojoară, Analiză matematică, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1983
2. M. Craiu, V. V. Tănase, Analiză matematică, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1980
3. M. Craiu, M. Roşculeţ, Culegere de probleme de analiză matematică,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976
4. N. Donciu, D. Flondor, Algebră şi analiză matematică. Culegere de
probleme, vol. I, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978
5. I. P. Elianu, Principii de analiză matematică. Calcul diferenţial,
Editura Academiei Militare, Bucureşti, 1976
6. P. Flondor, O. Stănăşilă, Lecţii de analiză matematică, Editura
ALL, 1993
7. M. Nicolescu, N. Dinculeanu, S. Marcus, Manual de Analiză
matematică, vol. I, II, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1966
8. M. Roşculeţ, Culegere de probleme de analiză matematică, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1968
9. I. Sprinţu, Elemente de analiză matematică, Editura Academiei
Tehnice Militare, Bucureşti, 2001
10. O. Stănăşilă, Analiză matematică, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1981
11. Sprinţu, I.; Gârban, V. – Analiză matematică, vol I. Calcul
diferenţial şi integral, Editura A.T.M., Bucureşti, 2003

482