MODULUL 9

INTEGRALA DE SUPRAFAŢĂ

8.1 BREVIAR TEORETIC

Definiţia 8.1. Se numeşte pânză parametrizată netedă orice aplicaţie
s : D ⊂ 2 → 3 de clasă C1 pe mulţimea deschisă D.
În felul acesta oricărui punct ( u , v ) ∈ D îi corespunde un punct s ( u, v ) din
3
având coordonatele
⎧ x = f ( u, v )
⎪
⎨ y = g ( u, v ) , ( u, v ) ∈ D.
⎪
⎩ z = h ( u, v )
Aceste relaţii se numesc ecuaţiile parametrice ale pânzei s sau
reprezentarea parametrică a pânzei s. Pânza s se numeşte simplă dacă s este
injectivă. Mulţimea S := s ( D ) se numeşte urma pânzei s. De multe ori notăm
suprafaţa cu S.
2 3
Definiţia 8.2. O pânză netedă s : D ⊂ → ,
s ( u, v ) = ( f ( u, v ) , g ( u, v ) , h ( u, v ) )
se numeşte nesingulară dacă în fiecare punct ( u , v ) ∈ D , matricea jacobiană a
lui s
⎛ ∂f ∂g ∂h ⎞
⎜ ∂u ∂u ∂u ⎟
⎜ ⎟
⎜ ∂f ∂g ∂h ⎟
⎜ ⎟
⎝ ∂v ∂v ∂v ⎠
are rangul maxim, adică are rangul doi.
În spaţiu alegem reperul ortogonal Oxyz de versori i, j , k . Atunci punctul
curent ( f ( u, v ) , g ( u, v ) , h ( u, v ) ) al urmei lui s are vectorul de poziţie r dat de
relaţia
r ( u, v ) = f ( u, v ) i + g ( u, v ) j + h ( u, v ) k .
Să considerăm vectorii
∂f ∂g ∂h
ru ( u , v ) = ( u, v ) i + ( u, v ) j + ( u, v ) k ,
∂u ∂u ∂u

396
 ∂f ∂g ∂h
rv ( u , v ) = ( u, v ) i + ( u, v ) j + ( u, v ) k .
∂v ∂v ∂v
Fie ( u0 , v0 ) ∈ D . Planul care trece prin punctul P ( x0 , y0 , z0 ) , unde
x0 = f ( u0 , v0 ) , y0 = g ( u0 , v0 ) , z0 = h ( u0 , v0 ) , paralel cu vectorii ru ( u0 , v0 ) şi
rv ( u0 , v0 ) se numeşte planul tangent la s în punctul ( u0 , v0 ) . Acest plan are
ecuaţia
x − x0 y − y0 z − z0
∂f ∂g ∂h
( u0 , v0 ) ( u0 , v0 ) ( u0 , v0 ) = 0 .
∂u ∂u ∂u
∂f ∂g ∂h
( u0 , v0 ) ( u0 , v0 ) ( u0 , v0 )
∂v ∂v ∂v
Versorul-normală la suprafaţa s în punctul ( u0 , v0 ) este
ru ( u0 , v0 ) × rv ( u0 , v0 )
n ( u0 , v0 ) = ,
ru ( u0 , v0 ) × rv ( u0 , v0 )
unde
i j k
∂f ∂g ∂h
ru × rv = .
∂u ∂u ∂u
∂f ∂g ∂h
∂v ∂v ∂v
Dacă notăm cu
D ( g, h) D ( h, f ) D( f , g )
A= ,B , A= ,
D ( u, v ) D ( u, v ) D ( u, v )
observăm că
ru ( u0 , v0 ) × rv ( u0 , v0 ) = A2 + B 2 + C 2

şi versorul-normalei la suprafaţa s în punctul ( u0 , v0 ) are expresia

Ai + Bj + Ck
n= ,
A2 + B 2 + C 2
unde am renunţat la specificarea punctului ( u0 , v0 ) .
Dacă notăm cu

397
 2 2 2
⎛ ∂f ⎞ ⎛ ∂g ⎞ ⎛ ∂h ⎞
E =⎜ ⎟ +⎜ ⎟ +⎜ ⎟ ,
⎝ ∂u ⎠ ⎝ ∂u ⎠ ⎝ ∂u ⎠
∂f ∂f ∂g ∂g ∂h ∂h
F= + + ,
∂u ∂v ∂u ∂v ∂u ∂v
2 2 2
⎛ ∂f ⎞ ⎛ ∂g ⎞ ⎛ ∂h ⎞
G =⎜ ⎟ +⎜ ⎟ +⎜ ⎟ ,
⎝ ∂v ⎠ ⎝ ∂v ⎠ ⎝ ∂v ⎠
atunci avem identitatea
A2 + B 2 + C 2 = EG − F 2 > 0.
Două pânze parametrizate netede s : D ⊂ 2 → 3 şi s1 : D1 ⊂ 2 → 3
( D şi D1 deschişi) se numesc echivalente şi se notează s s1 , dacă există o
funcţie bijectivă ϕ : D → D1, ϕ∈ C1 ( D ) , ϕ−1 ∈ C1 ( D ) , astfel încât jacobianul lui
ϕ să fie strict pozitiv în fiecare punct al deschisului D şi s1 o ϕ = s . Funcţia ϕ se
numeşte schimbare de parametri.
Dacă s s1 , atunci urmele celor două pânze parametrizate netede coincid.
Relaţia „~” este o relaţie de echivalenţă în mulţimea pânzelor parametrizate
netede.

Definiţia 8.3. Se numeşte suprafaţă parametrizată netedă o clasă de

echivalenţă de pânze parametrizate netede.
Să considerăm suprafaţa s : D1 ⊂ 2 → 3 netedă, definită pe mulţimea
deschisă D1 , având reprezentarea parametrică
⎧ x = f ( u, v )
⎪
s : ⎨ y = g ( u, v ) , ( u, v ) ∈ D1.
⎪
⎩ z = h ( u, v )
2
Dacă D ⊂ D1 este un domeniu compact din , atunci mulţimea
s ( D ) = S reprezintă o porţiune din suprafaţa netedă dată. Presupunem că
suprafaţa s este simplă şi nesingulară.
3
Definiţia 8.4. Se numeşte aria porţiunii de suprafaţă S ⊂ numărul real
pozitiv:
aria S = ∫∫ ru × rv dudv = ∫∫ A 2 + B 2 + C 2 d ud v = ∫∫ EG − F 2 dudv .
D D D

398
 Forma diferenţială

dσ = ru × rv dudv = A2 + B 2 + C 2 dudv = EG − F 2 dudv

se numeşte elementul de arie al suprafeţei S.
Integrala dublă

∫∫ A 2 + B 2 + C 2 d ud v
D

este independentă de reprezentarea parametrică a suprafeţei S.

Dacă suprafaţa S este dată explicit de ecuaţia
z = f ( x, y ) , ( x, y ) ∈ D ⊂ 2
,
atunci
aria S = ∫∫ 1 + p 2 + q 2 dx dy ,
D
unde
∂f ∂f
p=
, q= .
∂x ∂y
2
Fie D ⊂ o mulţime compactă şi suprafaţă netedă, simplă, nesingulară
⎧ x = f ( u, v )
⎪
s : ⎨ y = g ( u, v ) , ( u , v ) ∈ D,
⎪
⎩ z = h ( u, v )
unde f , g , h ∈ C1 ( D ) . Să considerăm funcţia F : S ⊂ 3
→ şi o diviziune
( )
δ = s1 , s2 ,..., s p a suprafeţei S. Definim suma
p
σδ ( F , ξk , nk , ζ k ) = ∑ F ( ξk , ηk , ζ k ) ⋅ aria sk ,
k =1

unde ( ξk , ηk , ζ k ) ∈ sk , 1 ≤ k ≤ p . Deoarece

⎧ξk = f ( uk , vk )
⎪
⎨ηk = g ( uk , vk ) , 1 ≤ k ≤ p,
⎪
⎩ζ k = h ( uk , vk )
rezultă că
p
σ δ ( F , ξ k , ηk , ζ k ) = ∑ F ( f ( uk , vk ) , g ( uk , vk ) , h ( uk , vk ) ) ⋅ aria sk .
k =1

399
 Diviziunii δ a suprafeţei S îi corespunde o diviziune Δ a domeniului D,
iar porţiunilor de suprafaţă s1 , s2 ,..., s p le corespund subdomeniile δ1 , δ2 ,..., δ p .
Aşadar, ( uk , vk ) ∈δk , 1 ≤ k ≤ p .
Definiţia 8.5. Dacă pentru orice şir de diviziuni ( δn )n≥1 ale suprafeţei S
cu proprietatea că δn → 0 , şirul sumelor σδn ( )n ≥1 are o aceeaşi limită finită,
atunci şirului ( σδ )n ≥1
n
se numeşte integrala de suprafaţă de primul tip pe
suprafaţa S şi se notează
∫∫ F ( x, y, z ) dσ .
S
3
Teorema 8.6. În condiţiile de mai sus, dacă F : S ⊂ → este
continuă atunci:

∫∫ F ( x, y, z ) dσ = ∫∫ F ( f ( u, v ) , g ( u, v ) , h ( u, v ) ) A 2 + B 2 + C 2 d u dv .
S D

Dacă suprafaţa S este dată de

z = f ( x, y ) , ( x, y ) ∈ D ⊂ 2
,
atunci

∫∫ F ( x , y , z ) dσ = ∫∫ F ( x , y , f ( x , y ) ) 1 + p 2 + q 2 dx d y ,
S S
unde
∂f ∂f
p= , q= .
∂x ∂y
Propoziţia 8.7.
a) Dacă F şi G sunt funcţii continue pe un deschis care conţine S şi α, β
sunt constante reale, atunci:

∫∫ ( αF + βG ) dσ = α ∫∫ F dσ + β∫∫ Gdσ .
S S S

b) Dacă S este juxtapunerea a două porţiuni disjuncte S1, S 2 de suprafaţă,

atunci:
∫∫ F dσ = ∫∫ F dσ + ∫∫ F dσ .
S S1 S2

c) Aria unei porţiuni de suprafaţă S este

aria S = ∫∫ dσ .
S

400
 2
Fie D ⊂ o mulţime compactă şi suprafaţa netedă simplă, nesingulară
⎧ x = f ( u, v )
⎪
s : ⎨ y = g ( u, v ) , ( u , v ) ∈ D,
⎪
⎩ z = h ( u, v )
unde f , g , h ∈ C1 ( D ) . Fie M ( x, y, z ) un punct al lui S = s ( D ) . Putem considera
în punctul M doi versori-normală la S:
Ai + Bj + Ck Ai + Bj + Ck
n1 = , n2 = − ,
2 2 2 2 2 2
A + B +C A + B +C
având sensuri opuse.
Suprafaţa S se numeşte orientabilă dacă în fiecare punct din S este definit
un versor-normală şi aplicaţia
( x , y , z ) a n ( x, y , z )
este continuă. Suprafaţa orientabilă S împreună cu unul din cei doi versori-
normală se numeşte suprafaţă orientală.
O suprafaţă S în 3 se numeşte închisă dacă există o aplicaţie bijectivă

{
ϕ : ( x, y , z ) ∈ 3
x2 + y 2 + z 2 = 1 → S ,}
astfel încât ϕ şi ϕ−1 să fie continue (adică sfera unitate şi suprafaţa S sunt
homeomorfe).
Fie S ⊂ 3 o suprafaţă orientabilă. Dacă S este închisă, atunci în fiecare
punct din S este definit versorul-normală. Notăm cu ne versorul normalei
exterioare (care iese din domeniul mărginit de S) şi cu ni versorul normalei
interioare ( ni = −ne ) . În primul caz, perechea {S , ne } se numeşte faţa exterioară
şi se notează cu Se , iar perechea {S , ni } se numeşte faţa interioară şi se notează
cu Si .
Dacă S este neînchisă, proiectabilă pe planul xOy , atunci vom numi faţa
exterioară a suprafeţei S în raport cu planul Oxy perechea {S , ne } , notată Se ,
unde ne este versorul-normală care face un unghi ascuţit cu axa Oz . Faţa
interioară a suprafeţei S va fi {S , ni } , notată Si , cealaltă faţă a lui S, adică faţa
pentru care versorul-normală face un unghi obtuz cu axa Oz .
Fie C conturul suprafeţei S şi Γ proiecţia lui C pe planul Oxy . Pe C se pot
considera două sensuri de parcurs. Sensul asociat suprafeţei exterioare este acela
care corespunde sensului direct (pozitiv) pe conturul Γ . Feţei interioare i se
asociază sensul invers (negativ). În acest mod se defineşte un sens de parcurs pe

401
conturul oricărei părţi din suprafaţa S. Totodată am indus o orientare şi pe
domeniul D din planul Ouv .
Dacă ( cos α,cos β,cos γ ) sunt cosinuşii directori ai versorului-normală n
la suprafaţa S atunci
A B
cos α = , cos β = ,
2 2 2 2 2 2
A + B +C A + B +C
C
cos γ = .
2 2 2
A + B +C
Fie R = R ( x, y, s ) : S → o funcţie definită pe suprafaţa orientată S.

Definiţia 8.8. Fie F : V ⊂ 3 → o funcţie vectorială continuă pe

domeniul V, domeniu care conţine suprafaţa S,
F ( x , y , z ) = P ( x, y , z ) i + Q ( x , y , z ) j + R ( x, y , z ) k .
Integrala de suprafaţă de al doilea tip a funcţiei vectoriale F pe suprafaţa
Se sau fluxul câmpului vectorial F prin suprafaţa Se sau fluxul câmpului
vectorial F prin suprafaţa Se , cu notaţia:

∫∫ P ( x, y, z ) dydz + Q ( x, y, z ) dzdx + R ( x, y, z ) dxdy

Se
sau
Φ Se ( F ) = ∫∫ F ⋅ ndσ
Se
se defineşte prin egalitatea

∫∫ Pdydz + Qdzdx + Rdxdy =∫∫ ( P cos α + Q cos β + R cos γ ) dσ .

Se S

În mod asemănător se defineşte

∫∫ Pdydz + Qdzdx + Rdxdy = − ∫∫ ( P cos α + Q cos β + R cos γ ) dσ .

Si S

Utilizând regula de calcul a integralei de suprafaţă de primul tip, rezultă

că
∫∫ Pdydz + Qdzdx + Rdxdy =∫∫ ( P cos α + Q cos β + R cos γ ) dσ =
Se S

PA + QB + RC
= ∫∫ A2 + B 2 + C 2
dσ = ∫∫ ( PA + QB + RC ) dudv
S D

402
 Am obţinut regula de calcul a integralei de suprafaţă de al doilea tip

∫∫ Pdydz + Qdzdx + Rdxdy =∫∫ ( PA + Qβ + RC ) dudv ,

Se S
unde
P = P ( f ( u, v ) , g ( u, v ) , h ( u, v ) ) ,
Q = Q ( f ( u, v ) , g ( u, v ) , h ( u, v ) ) ,
R = R ( f ( u, v ) , g ( u, v ) , h ( u, v ) ) ,

iar A = A ( u , v ) , B = B ( u , v ) , C = C ( u , v ) .
Dacă folosim scrierea vectorială, rezultatele anterioare devin:
ru × rv
∫∫ Pdydz + Qdzdx + Rdxdy =∫∫ F ⋅ ndσ = ∫∫ F ⋅ ru × rv
dσ =
Se S S

( F , ru , rv ) dσ =
= ∫∫ ru × rv ∫∫ ( F , ru , rv ) dudv,
S D

unde produsul mixt este

P Q R

( F , ru , rv ) = ∂∂uf ∂g
∂u
∂h
∂u
.

∂f ∂g ∂u
∂v ∂v ∂v
În cazul în care suprafaţa netedă este de ecuaţie z = f ( x, y ) , ( x, y ) ∈ D .
Atunci versorul-normală ne , corespunzător feţei exterioare Se , este
− pi − qj + k
ne = ,
p2 + q2 + 1
iar versorul-normală ni , corespunzător feţei interioare Si , este ni = − ne .
Să considerăm o placă materială neomogenă curbă, de grosime
neglijabilă, care are forma dată de urma S a suprafeţei s din spaţiu. Presupune
cunoscută în fiecare punct al plăcii materiale dată de funcţia continuă ρ ( x, y, z ) .
În acest caz, pentru placa materială se pot calcula:
a) masa M a plăcii:
M= ∫∫ ρ ( x, y, z ) dσ ;
S

403
 b) coordonatele centrului de greutate G al plăcii:
1
xG =
M ∫∫ xρ ( x, y, z ) dσ,
S
1
yG =
M ∫∫ yρ ( x, y, z ) dσ,
S
1
zG =
M ∫∫ zρ ( x, y, z ) dσ;
S

c) momentele de inerţie ale plăcii materiale în raport cu axele de

coordonate:
I Ox = ∫∫( S ) ( )
y 2 + z 2 ρ ( x, y, z ) dσ,

I Oy = ∫∫ ( x 2 + z 2 ) ρ ( x, y, z ) dσ,
(S )
I Oz = ∫∫ ( x 2 + y 2 ) ρ ( x, y, z ) dσ;
(S )
d) momentele de inerţie ale plăcii materiale în raport cu planele de
coordonate:
I xOy = ∫∫( S )
z 2ρ ( x, y, z ) dσ,

I yOz = ∫∫ x 2ρ ( x, y, z ) dσ,
(S )
I xOz = ∫∫ y 2ρ ( x, y, z ) dσ;
(S )
e) momentele de inerţie ale plăcii materiale în raport cu originea:

∫∫ ( x )
+ y 2 + z 2 ρ ( x , y , z ) dσ .
2
IO =
(S )
8.2 PROBLEME REZOLVATE
1 Să se stabilească dacă paraboloidul eliptic
x2 y 2 *
z= + , a, b ∈
a 2 b2
este o suprafaţă orientabilă.

404
 ⎛ ∂z ∂z ⎞ ⎛ 2 x 2 y ⎞
Rezolvare. Observăm că n = ⎜ − , − ,1⎟ = ⎜ − 2 , − 2 ,1⎟ şi
⎝ ∂x ∂y ⎠ ⎝ a b ⎠
4 x2 4 y 2
n = 4
+ 4 + 1 ≠ 0 pentru orice ( x, y ) ∈ 2 . Deoarece n = n ( x, y ) este o
a b
funcţie continuă nenulă pe 2 , suprafaţa este orientabilă.

2 Să se stabilească dacă hiperboloidul cu două pânze

x2 y 2 z 2 *
S : 2 + 2 − 2 + 1 = 0, a, b, c ∈
a b c
este o suprafaţă orientabilă.
⎛ 2x 2 y 2z ⎞
Rezolvare. n = ⎜ 2 , 2 − 2 ⎟ ≠ ( 0,0,0 ) pentru orice ( x, y , z ) ∈ S .
⎝a b c ⎠
Normala n este o funcţie continuă, deci S este orientabilă.

3 Să se calculeze aria suprafeţei x = y 2 + z 2 situată în interiorul

cilindrului x 2 + y 2 = a 2 , a > 0 .
Rezolvare. Din simetria figurii faţă de planul xOy , Aria S = 2 ∫∫ dσ , unde
S
S este suprafaţa care are reprezentarea parametrică

z = x 2 − y 2 , ( x, y ) ∈ D = {( x, y ) x 2
+ y2 ≤ a2 . }
Observăm că
2 2
⎛ ∂z ⎞ ⎛ ∂z ⎞ x2 + y 2 x
dσ = 1 + ⎜ ⎟ + ⎜ ⎟ dxdy = 1 + 2 2
dxdy = dxdy
∂
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
x ∂y x − y x −y 2 2

π a
x cos θ 2π cos θ
Aria S = 2 ∫∫ 2
x −y 2
dxdy =2 ∫
0
4
1 − sin θ 2 ∫
dθ ρdρ + 2 ∫
7π
4 1 − 2sin θ 2
dθ
D 0

π
2
a2 a 2π
2π
a
( ) ( )
a 4
∫0 ρdρ = 2
arcsin 2 sin θ +
0 2
arcsin 2 sin θ
7π
=
2
.
4

4 Să se calculeze aria decupată de cilindrul x 2 + y 2 − ay = 0, a > 0 ,

în emisfera superioară x 2 + y 2 + z 2 = a 2 .
405
 Rezolvare. Ecuaţia emisferei superioare este z = a 2 − x 2 − y 2 şi

x2 y2 a
dσ = 1 + + dx dy = dxdy .
a2 − x2 − y 2 a2 − x2 − y 2 2 2
a −x −y 2

adxdy
Aria = ∫∫ 2
a −x −y 2 2
,
D

unde D este proiecţia pe planul xOy a suprafeţei decupată de cilindru în

suprafaţa emisferei
a
ay − y 2 dx
∫ ∫−
Aria = a dy
ay − y 2
a2 − x2 − y 2
=
0

x = ay − y 2
a⎡ x ⎤
∫
= a ⎢arcsin
⎢ 2
⎥
2 ⎥
a − y ⎦ x =−
dx =
0⎣ ay − y 2
a
y
∫
= 2a arcsin
a+ y
dy = a 2 ( π − 2 ) .
0

5 Să se calculeze integrala de suprafaţă

I= ∫∫ x 2 + y 2 dσ ,
S

unde S este suprafaţa laterală a conului

x2 y 2 z 2
+ − = 0; 0 ≤ z ≤ b, a > 0 .
a 2 a 2 b2
Rezolvare. Observăm că

b 2
z= x + y2,
a

b2 x2 b2 y 2 1
dσ = 1+ 2 2 2
+ 2 2 2
dx dy = a 2 +b 2 dxdy
a x +y a x +y a

a 2 + b2
I=
a ∫∫ x 2 + y 2 dxdy ,
D

406
unde D este proiecţia pe planul xOy a suprafeţei S, adică
D= {( x, y ) x 2
+ y2 ≤ a2 . }
a 2 + b2 2π a2πa 2 a 2 + b 2
∫0 ∫
2
I= dθ ρ dρ = .
a 0 3

6 Să se calculeze
1
I= ∫∫ 2
x + y + 4z 2 2
dσ ,
S

unde S este emisfera superioară x 2 + y 2 + z 2 = a 2 , z ≥ 0, a ≠ 0 .

Rezolvare. O reprezentare parametrică a lui S este x = a sin θ cos ϕ ,
⎡ π⎤
y = a sin θ sin ρ, z = a cos θ , cu θ∈ ⎢0, ⎥ , ϕ∈ [ 0,2π] . Avem
⎣ 2⎦
2 2 2
⎛ ∂x ⎞ ⎛ ∂y ⎞ ⎛ ∂z ⎞
E = ⎜ ⎟ + ⎜ ⎟ + ⎜ ⎟ = a2
⎝ ∂θ ⎠ ⎝ ∂θ ⎠ ⎝ ∂θ ⎠
2 2 2
⎛ ∂x ⎞ ⎛ ∂y ⎞ ⎛ ∂z ⎞
G = ⎜ ⎟ + ⎜ ⎟ + ⎜ ⎟ = a 2 sin 2 θ
⎝ ∂ϕ ⎠ ⎝ ∂ϕ ⎠ ⎝ ∂ϕ ⎠
∂x ∂x ∂y ∂y ∂z ∂z
F= ⋅ + ⋅ + ⋅ = 0,
∂θ ∂ϕ ∂θ ∂ϕ ∂θ ∂ϕ
deci dσ = a 2 sin θ dθ dϕ
π π
2π 2
a 2 sin θ
2
d ( cos θ )
I= ∫ ∫ dϕ
2
a + 3a cos θ 2 2
dθ = −2πa ∫ 1 + 3cos θ 2
=
0 0 0
π

=
−2πa
3
ln ( 3 cos θ + 1 + 3cos 2 θ ) 2

0
=
2πa
3
(
ln 2 + 3 . )

7 Să se calculeze integrala de suprafaţă

I= ∫∫ xdydz + ydzdx + zdxdy ,

S

unde S este faţa exterioară a sferei

x2 + y 2 + z 2 = R2 , R > 0 .

407
 Rezolvare. Versorul normală n al feţei exterioare a sferei este
⎛x y z⎞
n =⎜ , , ⎟
⎝R R R⎠
⎛ x2 y2 z 2 ⎞ R2
I = ⎜⎜ + ∫∫
R R R⎠
+ ⎟⎟ dσ =
R ∫∫
dσ = R dσ = R ⋅ 4πR 2 = 4πR3 . ∫∫
S ⎝ S S

8 Să se calculeze
I= ∫∫ xzdxdy + xydydz + yzdxdz ,
S

unde S este faţa exterioară a suprafeţei

S= {( x, y, z ) x + y + z = a , z ≥
2 2 2 2
}
x2 + y2 , a > 0 .

Rezolvare. O parametrizare a suprafeţei S este

⎡ π⎤
x = a sin θ cos ϕ; y = a sin θ sin ϕ; z = a cos θ, θ∈ ⎢0, ⎥ , ϕ∈ [ 0, 2π] .
⎣ 4⎦
Deducem
A = a 2 cos ϕ sin 2 θ, B = a 2 sin ϕ sin 2 θ, C = a 2 sin θ cos θ,

A2 + B 2 + C 2 = a 2 sin θ .
Atunci n are coordonatele
( cos ϕ sin θ,sin ϕ sin θ,cos θ ) .
Rezultă:
π
πa 4
( )
2π
∫ ∫ a4 2 4 2 3 2 2
I= 4 dθ cos ϕ sin ϕ sin θ + sin ϕ sin θ cos θ + cos ϕ cos θ sin θ dϕ = .
0 0 16

9 Să se afle coordonatele centrului de greutate a emisferei superioare

x + y + z2 = R2 , R > 0 .
2 2

Rezolvare. Ecuaţia emisferei superioare S este

z = R2 − x2 − y 2 , D = {( x, y ) x 2
+ y2 ≤ R2 .}
Observăm că

R
∫∫ dσ = 2πR
2
dσ = dxdy , iar S =
2 2 2
R −x −y S

408
 R 1 2π

∫ ( )
x 2 −2
∫∫ xdσ = R ∫∫ ∫ cos θdθ = 0
2 2
Sx = dxdy = R ρ R −ρ dρ ⋅
2 2 2
S D R −x −y 0 0
R 1 2π

∫ ( )
y −
∫∫ ydσ = R ∫∫ ∫ sin θdθ = 0
2 2 2
Sy = dxdy = R ρ R − ρ 2 dρ ⋅
2 2 2
S D R −x −y 0 0

R
Sz = ∫∫ z dσ = ∫∫ R2 − x2 − y 2
2
R −x −y 2 2
dxdy =
S D
R 2π

∫∫ dxdy = R ∫ ρ dρ ⋅ ∫ dθ = πR .
2 3
=R
D 0 0

Coordonatele centrului de greutate sunt

Sx Sy S R
xG = = 0; yG = = 0; zG = z = .
S S S 2

10 Să se calculeze fluxul câmpului vectorial F prin faţa exterioară

a suprafeţei semisferei S unde
F ( x, y , z ) = ( x, y , z )

S= {( x, y, z ) x 2
+ y2 + z 2 = R2 , z ≥ 0 , R > 0 . }
Rezolvare. Avem

z = R 2 − x 2 − y 2 , ( x, y ) ∈ D = {( x, y ) x 2
+ y2 ≤ R2 , }
⎛ x y R2 − x2 − y2 ⎞
n =⎜ , , ⎟
⎜R R R ⎟
⎝ ⎠
⎛ x y R2 − x2 − y 2 ⎞
Φs ( F ) = ∫∫ F ⋅ ndσ = ∫∫ ⎜x⋅ + y + z⋅
⎜ R R R
⎟ dσ =
⎟
S S ⎝ ⎠

∫∫ ( x )
1
∫∫ dσ = R ⋅ 2πR
2
= + y 2 + R 2 − x 2 − y 2 dσ = R 2
= 2πR 3.
R
S S

409
 11 Să se calculeze aria suprafeţei z = x 2 + y 2 situată în interiorul
cilindrului x 2 + y 2 = 2 x .

Rezolvare.
y

O 2 x
1

Fig. 8.1

Aria suprafeţei considerate va fi

2 2
⎛ ∂z ⎞ ⎛ ∂z ⎞
S= ∫∫ dσ = ∫∫ 1 + ⎜ ⎟ + ⎜ ⎟ dxdy ,
⎝ ∂x ⎠ ⎝ ∂y ⎠
S D

unde D = {( x, y ) x 2
}
+ y 2 ≤ 2 x şi este proiecţia lui S în planul xOy .

x2 y2
S= ∫∫ 1+ +
x2 + y2 x2 + y2
dxdy = 2 ∫∫ dxdy =
D D
π π
2 cos θ
= 2 ∫ ∫
2
π
− 0
ρdρ = 2 ∫
−
2 2cos 2θdθ =
π π 2.
2 2

12 Să se calculeze aria suprafeţei sferei x 2 + y 2 + z 2 = a 2 situată

în exteriorul cilindrului x 2 + y 2 = ± ax (Viviani).
Rezolvare. Cei doi cilindri decupează în sferă patru ferestre de arie egală.
Pentru a afla aria suprafeţei sferei situată în exteriorul cilindrilor vom calcula
aria situată în interiorul celor patru

410
ferestre:

( ) ( )
2 2
⎛ ∂ ⎞ ⎛ ∂ ⎞
∫∫ dσ = ∫∫
2 2 2 2 2 2
Af = 1+ ⎜ a −x −y ⎟ +⎜ a −x −y ⎟ dxdy =
S 2 2 ⎝ ∂x ⎠ ⎝ ∂y ⎠
x + y ≤ ax

x2 y2
= ∫∫ 1+ 2 +
a − x2 − y 2 a2 − x2 − y 2
dxdy.
x + y 2 ≤ ax
2

Fig. 8.2

Trecând la coordonatele polare, integrala devine:

π π
a cos θ a2
Af = 2 ∫ ∫2
0 0 a 2 − ρ2
ρdρdθ = 2 ∫
0
2a ( a − a sin θ ) dθ = πa 2 − 2a 2 .
Aria din suprafaţa sferei aflată în interiorul cilindrului este prin urmare
4πa − 8a 2 .
2

Aria totală a sferei este S = 4πa 2 . Deci, aria suprafeţei din sferă aflată în
afara ferestrelor Viviani va fi

(
A = 4πa 2 − 4πa 2 − 8a 2 = 8a 2 . )
13 Calculaţi aria porţiunii din planul 6 x + 3 y + 2 z = 12 conţinută în
planul octant.
Rezolvare. Aria suprafeţei ABC va fi
2
⎛ 3⎞ 49 7
∫∫ dσ = ∫∫ 1 + ( −3) + ⎜ − ⎟ dxdy = ∫∫ ∫∫
2
A= dxdy = dxdy = 14 .
ABC OAB
⎝ 2⎠ OAB
4 2
OAB

411
 z
6 C

B
O 4 y
A
2
x
x2 y 2
14 Să se calculeze aria suprafeţei z = + situată în interiorul
2a 2b
x2 y 2 ∗
cilindrului 2 + 2 ≤ c 2 , a, b, c ∈ +.
a b
x2 y2
Rezolvare. Suprafaţa decupată din paraboloidul z = + de cilindrul
2a 2b
x2 y 2 x2 y 2
2
+ 2 ≤ c se proiectează în planul xOy în elipsa 2 + 2 ≤ c 2 . Atunci,
2
a b a b
∂z x ∂z y
deoarece p = = q= = , aria se calculează cu
∂x a ∂y b

x2 y2
A= ∫∫ dσ = ∫∫ 1+ 2 + 2 dxdy .
a b
S pr xOy

⎧ x = acρ cos θ;
Trecând în planul xOy la coordonate polare generalizate ⎨
⎩ y = acρ sin θ.
Jacobianul transformării va fi egal cu abc 2ρ şi deci integrala va deveni
2πab ⎡
( ) ⎤
1 2π 3
A= ∫0 ∫0 1 + c 2ρ2 abc 2ρdθdρ =
3 ⎣
⎢ 1 + c2 − 1⎥ .
⎦

15 Să se calculeze ∫∫ ( x + y + z ) dσ dacă S este suprafaţa

S

x 2 + y 2 + z 2 = a 2 cu z ≥ 0 .
Rezolvare. Considerăm parametrizarea suprafeţei S dată de

412
 ⎡ π⎤
x = a sin θ cos ϕ , y = a sin θ sin ϕ , z = a cos θ, θ∈ ⎢0, ⎥ , ϕ∈ [ 0, 2π] .
⎣ 2⎦
Atunci:
D ( y, z ) a cos θ sin ϕ a sin θ cos ϕ
A= = = a 2 sin 2 θ cos ϕ
D ( θ, ϕ ) − a sin θ 0

D ( z, x ) −a sin θ 0
B= = = a 2 sin 2 θ sin ϕ
D ( θ, ϕ ) a cos θ cos ϕ − a sin θ sin ϕ

D ( x, y ) a cos θ cos ϕ − a sin θ sin ϕ

C= = = a 2 sin 2 θ cos θ
D ( θ, ϕ ) a cos θ sin ϕ a sin θ cos ϕ
şi
A2 + B 2 + C 2 = a 4 sin 4 θ + a 4 sin 2 θ cos2 θ = a 2 sin θ .

În aceste condiţii:
π
2π
∫∫ ( x + y + z ) dσ = ∫ ∫ 2
0 0
( a cos θ cos ϕ + a sin θ sin ϕ + a cos θ ) ⋅ a 2 sin θdϕdθ =
S
π2
= 2 a 3π ∫0 sin θ cos θ dθ = a 3π.

16 Să se calculeze integrala

∫∫ ( y − z ) dydz + ( z − x ) dzdx + ( x − y ) dxdy ,

S
dacă S este faţa exterioară a conului x 2 + y 2 = z 2 ( 0 ≤ z ≤ h ) .
Rezolvare. Deoarece suprafaţa S este exprimată explicit prin relaţia
∂z x ∂z y
z = x 2 + y 2 , deducem imediat că = ; = şi deci
∂x 2
x +y 2 ∂y 2
x +y 2

normala la suprafaţă va fi dată de formula

x y
i + j −k
2
x +y 2 2
x +y 2
1 ⎛ x y ⎞
ne = = ⎜ i + j −k ⎟
x2 y2 2 ⎜ x2 + y2 2
x +y 2 ⎟
+ +1 ⎝ ⎠
x2 + y 2 x2 + y 2

413
 ∫∫ ( y − z ) dydz + ( z − x ) dzdx + ( x − y ) dxdy =
S

⎡ ⎤
= ∫∫ ⎢
Pr ( S ; xOy ) ⎣
(
⎢ y − x2 + y2 ) 2
x +y
x
2
+ ( 2
x +y −x 2
) 2
y
x +y 2
− x + y ⎥ dxdy =
⎥⎦

= ∫∫ ( 2 y − 2 x ) dxdy.
x 2 + y 2 ≤1

Trecând la coordonate polare

⎧ x = ρ cos θ;
⎨ ρ∈ ( 0,1]; θ∈ [ 0,2π ) ,
⎩ y = ρ sin θ,
integrala devine
2π 1 2π
∫0 ∫0 2ρ ( sin θ − cos θ ) ρdρdθ = ∫0 ( sin θ − cos θ ) dθ = 0 .
17 Să se calculeze integrala
1 1 1
∫∫ x
dxdz + dzdx + dxdy ,
y z
S

dacă S este faţa exterioară a elipsoidului

x2 y2 z 2 ∗
+ + = 1, a, b, c ∈ +.
a 2 b2 c2
Rezolvare. Pentru suprafaţa S considerăm parametrizarea
⎧ x = a sin θ cos ϕ,
⎪ θ∈ [ 0, π];
⎨ y = b sin θ sin ϕ,
⎪ z = c cos θ, ϕ∈ [ 0,2π].
⎩
Atunci
D ( y, z ) b cos θ sin ϕ b sin θ cos ϕ
A= = = bc sin 2 θ cos ϕ
D ( θ, ϕ ) −c sin θ 0

D ( z, x ) − c sin θ 0
B= = = ac sin 2 θ sin ϕ
D ( θ, ϕ ) a cos θ cos ϕ − a sin θ sin ϕ

D ( x, y ) a cos θ cos ϕ − a sin θ sin ϕ

C= = = ab sin θ cos θ
D ( θ, ϕ ) b cos θ sin ϕ b sin θ cos ϕ
şi

414
 1 1 1 π 2π ⎛ A B C⎞
∫∫ x
dydz + dzdx + dxdy =
y z ∫0 ∫0 ⎜ x + y + z ⎟ dϕdθ =
⎝ ⎠
S
π 2 π ⎛ bc sin 2 θ cos ϕ ac sin 2 θ sin ϕ ab sin θ cos θ ⎞
= ∫0 ∫0 ⎜⎜
⎝ a sin θ cos ϕ
+
b sin θ sin ϕ
+
c cos θ ⎟⎠
⎟ dϕdθ =

b 2c 2 + a 2c 2 + a 2b 2 π⎛ 2π ⎞
=
abc ∫ ∫0
⎜
0 ⎝
sin θ dϕ ⎟ =
⎠
b 2c 2 + a 2c 2 + a 2b 2
= 4π .
abc
`

18 Să se calculeze masa pânzei parabolice z =

2
(
1 2
x + y2 ) ( 0 ≤ z ≤ 1) a
cărei densitate variază după legea ρ = z .
Rezolvare. Masa pânzei parabolice se calculează după formula

M= ∫∫ ρdσ = ∫∫
1 2
2
( )
x + y 2 ⋅ 1 + x 2 + y 2 dxdy .
S 2 2
x + y ≤2

O 2 y

x
Fig. 8.4

Trecând la coordonate polare în planul xOy , integrala devine:

2π 2 1 3 2π ⎡
M= ∫0 ∫0 2
ρ 1 + ρ2 dρdθ =
15 ⎣
1 + 6 3 ⎤⎦ .

19 Să se calculeze aria globului terestru (presupunem că globul

pământesc este o sferă cu raza R ≈ 6400 km ) cuprinsă între meridianele
ϕ = 30o , ϕ = 60o şi paralelele θ = 45o şi θ = 60o .
415
 Rezolvare.
z

O
y

Fig. 8.5

Aria căutată se calculează cu formula A = ∫∫ dσ . Trecând la coordonate

S
polare x = R sin θ cos ϕ , y = R sin θ sin ϕ , z = R cos θ , deoarece Jacobianul
2
transformării este R sin θ integrala devine

2 π 2 − 1 R2π
( )
π / 3⎛ π/3 ⎞
∫ ∫
2
⎜ R sin θ dϕ ⎟ dθ = R ⋅ ⋅ = 2 −1 ;
π/4 ⎝ π/6 ⎠ 6 2 12
A = 4,6 ⋅ 106 km 2 .

20 Să se calculeze suprafaţa totală a corpului limitat de sfera

x + y + z 2 = 3a 2 şi de paraboloidul x 2 + y 2 = 2az ( a > 0 ) .
2 2

Rezolvare.
z

S2

Q
S1

O
D a 2 y

416
 Fig. 8.6

Cele două suprafeţe se intersectează după curba z = a, x 2 + y 2 = 2a 2

S = S1 ∪ S2 , unde
x2 y2
A1 = ∫∫ dσ = ∫∫ 1 + 2 + 2 dxdy =
a a
S1 D

( )
1 2π a 2
=
a ∫0 ∫0 a 2 + ρ2 ρdρdθ = 2πa 2 3 3 − 1

x2 y2
A2 = ∫∫ dσ = ∫∫ 1+ 2 +
3a − x 2 − y 2 3a 2 − x 2 − y 2
dxdy =
S2 D

( )
2π a 2 a 3
= ∫0 ∫0 3a 2 − ρ2
ρdρdθ = 2πa 2 3 3 −1 .

Suprafaţa totală va fi deci A1 + A2 = 4 πa 2 1 + 3 . ( )

21 Să se afle aria porţiunii de suprafaţă, exprimată sub formă explicită,
secţionată:
(i) de cilindrul x 2 + y 2 = R 2 , R > 0 ( x, y > 0 ) din paraboloidul hiperbolic
z = xy ;
x2 y2
(ii) de cilindrul 2
+ 2 = c2 , c > 0 , din paraboloidul eliptic
a b
x2 y 2
z= + ; a, b > 0 ;
2a 2b
( )
2
(iii) de cilindrul x2 + z 2 = 2a 2 xz, a > 0 , din paraboloidul hiperbolic
xz = ay.
Rezolvare.
(i) Cum suprafaţa este exprimată sub formă explicită este comod să
folosim formule:
2 2
⎛ ∂z ⎞ ⎛ ∂z ⎞
A1 = ∫∫ dσ = ∫∫ 1 + ⎜ ⎟ + ⎜ ⎟ dxdy ,
⎝ ∂x ⎠ ⎝ ∂y ⎠
S Dxy

unde D este proiecţia suprafeţei S pe planul xOy .

În acest caz Dxy = {( x, y ) ∈ 2
+ }
x 2 + y 2 ≤ R 2 şi

417
 A1 = ∫∫ 1 + x 2 + y 2 dx dy .
Dxy

Trecând la coordonate polare, găsim:

π⎡
( )
π/ 2⎛ R ⎞ 3/ 2 ⎤
A= ∫0 ∫0⎜
⎝
r 1 + r 2 dr ⎟ dθ = ⎢ r + R 2
⎠ 6⎣
− 1⎥ .
⎦
(ii) Procedând similar ca la punctul (i), deducem:
2 2
⎛ ∂z ⎞ ⎛ ∂z ⎞
A2 = ∫∫ dσ = ∫∫ 1 + ⎜ ⎟ + ⎜ ⎟ dx dy ,
⎝ ∂x ⎠ ⎝ ∂y ⎠
S D
unde:
⎧⎪ x2 y 2 ⎫
2⎪
Dxy = ⎨( x, y ) ∈ 2
+ ≤ c ⎬.
⎩⎪ a 2 b2 ⎭⎪
Prin urmare,
2 2
⎛x⎞ ⎛ y⎞
A2 = ∫∫ 1 + ⎜ ⎟ + ⎜ ⎟ dxdy .
⎝a⎠ ⎝b⎠
Dxy

Folosind coordonatele polare generalizate obţinem:

( )
2π ⎛ R ⎞ 2 ⎡ 3/ 2 ⎤
A= ∫0 ∫0
⎜
⎝
1 + r 2 ⋅ a ⋅ b ⋅ r dr ⎟ dθ = π ⋅ a ⋅ b ⎢ 1 + c 2
⎠ 3 ⎣
− 1⎥ .
⎦
(iii) Schimbând rolul lui y cu z şi procedând similar ca la punctele
precedente; obţinem:
2 2 2 2
⎛ ∂y ⎞ ⎛ ∂y ⎞ ⎛ z⎞ ⎛x⎞
A= ∫∫ dσ = ∫∫ 1 + ⎜ ⎟ + ⎜ ⎟ dxdz =
⎝ ∂x ⎠ ⎝ ∂z ⎠ ∫∫ 1 + ⎜ ⎟ + ⎜ ⎟ dxdz ,
⎝a⎠ ⎝a⎠
S Dxz D xz
unde:
⎧
( ) ⎫
2
Dxz = ⎨( x, z ) ∈ 2
x2 + z 2 ≤ 2a 2 xz ⎬ .
⎩ ⎭
Folosim coordonatele polare.
⎧ x = r cos θ; ⎡ π⎤
T :⎨ 0 ≤ r ≤ a sin 2θ , θ∈ ⎢0, ⎥ ,
⎩ y = r sin θ, ⎣ 2⎦
iar imaginea domeniului Dxz prin transformarea T este:
⎧ ⎡ π ⎤⎫
T ( Dxz ) = ⎨( r , θ ) 0 ≤ r ≤ a sin 2θ , θ∈ ⎢ 0, ⎥ ⎬ .
⎩ ⎣ 2 ⎦⎭

418
 Prin urmare,
π
π/ 2⎛ a sin 2 θ 1 2 ⎞ 2
A= ∫0 ⎜⎝ ∫0 a
a + r 2 ⋅ r dr ⎟ d θ = a 2
⎠ 3 ∫ 2⎡
0 ⎣
(1 + sin 2θ )3 / 2 − 1⎤⎦ dθ .
π
Efectuând şi schimbarea de variabilă θ = + λ , obţinem
4
2 ⎛ 10 π ⎞
A = a2 ⎜ − ⎟ .
3 ⎝ 3 2⎠
22 Să se afle aria porţiunii de suprafaţă, exprimată sub formă implicită,
secţionată:
(i) de cilindrul x + y = Rx, R > 0 , din sfera x 2 + y 2 + z 2 = R 2 ,
2 2

(suprafaţa Viviani);
(ii) de cilindrul x 2 + y 2 = R 2 , R > 0 , din conul y 2 + z 2 = x 2 ;
(iii) de conul z 2 = ax 2 + by 2 , a, b > 0 din sfera:
x 2 + y 2 + z 2 = 2 Rz , R > 0 .
Rezolvare.
(i) Metoda recomandată în astfel de cazuri este de a obţine o reprezentare
parametrică a suprafeţei pentru care calculăm aria.
Vom folosi coordonatele sferice:
⎧ x = r cos θ sin ϕ, r = R,
⎪
T ⎨ y = r sin θ sin ϕ, ϕ∈ [ 0, π],
⎪
⎩ z = r cos ϕ, θ∈ [ 0,2π].

Fig. 8.7

Cu ajutorul matricei derivatelor

419
 ⎛ R cos ϕ cos θ R cos ϕ sin θ − R sin ϕ ⎞
M =⎜
⎝ − R sin ϕ sin θ R sin ϕ cos θ 0 ⎟⎠
se determina coeficienţii formei Gauss ai sferei
E = R 2 , F = 0, G = R 2 sin 2 ϕ
şi
A= ∫∫ dσ = ∫∫ EG − F 2 dϕdθ = ∫∫ R 2 sin ϕdϕdθ ,
S Dϕθ Dϕθ

unde pentru Dϕθ vom face următoarele consideraţii.

Vom studia numai porţiunea din suprafaţă situată în primul cadran. Pentru
punctele de pe curba Viviani curba de intersecţie dintre sferă şi cilindru) vom
avea
π π π
sin ϕ = cos θ şi cum 0 ≤ θ ≤ iar 0 ≤ ϕ ≤ ⇒ ϕ + θ = .
2 2 2
În consecinţă:
⎧ π ⎡ π ⎤⎫
Dϕθ = ⎨( ϕ, θ ) ∈ 0≤ϕ≤ − θ, θ∈ ⎢0, ⎥ ⎬ ,
⎩ 2 ⎣ 2 ⎦⎭
iar
π/ 2⎛ π / 2 −θ ⎞ ⎛π ⎞
A = 4R2 ∫0 ∫0 ⎜
⎝
sin ϕdϕ ⎟ dθ = 4 R 2 ⎜ − 1⎟ .
⎠ ⎝2 ⎠
Obs. Aria părţii de emisferă care rămâne după decuparea suprafeţei
Viviani este 4R 2 , fapt ce arată că valoarea ei nu se exprimă prin intermediul
numerelor iraţionale.
(ii) O altă metodă folosită este cea în care se explicitează ecuaţia
suprafeţei. În acest caz vom calcula numai partea superioară ( z > 0 ) a
suprafeţei.

z = + x2 + y 2
şi
2 2
⎛ ∂z ⎞ ⎛ ∂z ⎞ xdxdy
A=2 ∫∫ dσ = 2 ∫∫ 1 + ⎜ ⎟ + ⎜ ⎟ dxdy = 8 2
⎝ ∂x ⎠ ⎝ ∂y ⎠ ∫∫ 2
x −y 2
,
S Dxy D xy

unde
⎧ R ⎫
Dxy = ⎨( x, y ) ∈ 2
y ≤ x ≤ R2 − y2 , 0 ≤ y ≤ ⎬.
⎩ 2⎭
Folosind teorema lui Fubini se obţine:

420
 R ⎛ R2 − y2 x ⎞
A=8 2 ∫0 ⎜ ∫y
2⎜ dx ⎟ dy = 2πR 2 .
x 2 − y 2 ⎟⎠
⎝
(iii) Folosim coordonatele sferice
⎧ x = R cos θ sin ϕ
⎪ ϕ∈ [ 0, π]
T : ⎨ y = R sin θ sin ϕ ,
⎪ z = R cos ϕ + R θ∈ [ 0,2π]
⎩

∫∫ dσ = ∫∫ EG − F 2 dϕdθ = ∫∫ R
2
şi A = sin ϕdϕdθ , unde domeniul Dϕθ este
S Dϕθ Dϕθ
domeniul plan mărginit de curba
ϕ
ctg 2 = a cos 2 θ + b sin 2 θ, θ∈ [ 0,2π] .
2
z

O y

x
Fig. 8.8

Prin urmare:
2π ⎛ 2 arctg a cos 2 + b sin 2 θ ⎞
A= ∫0 ∫0 ⎜
⎜
⎝
R 2 sin ϕdϕ ⎟ dθ =
⎟
⎠
π dθ 4πR 2
∫
2
= 2R = .
−π ( a + 1) cos 2 θ + ( b + 1) sin 2 θ ( a + 1)( b + 1)

23 Să se calculeze aria suprafeţelor exprimată sub formă parametrică:

(i) torul eliptic:

421
 ⎧ x = ( r + R cos ϕ ) cos θ,
⎪ ϕ∈ [ 0,2π] ,
⎨ y = ( r + R cos ϕ ) sin θ, 0< r < R.
⎪ z = R sin ϕ, θ∈ [ 0,2 π ] ,
⎩

Fig. 8.9

(ii) suprafaţa lui Dini:

⎧ x = cos u sin v, u ∈ [ 0,2π] ,
⎪⎪ y = sin u sin v,
⎨ ⎡π π⎤
v ∈ ⎢ , ⎥.
⎪ z = cos v + ln tg v + u , ⎣6 3⎦
⎪⎩ 2

Fig. 8.10

(iii) suprafaţa „opt”:

⎧ x = cos u sin 2v u ∈ [ 0,2π] ,
⎪
⎨ y = sin u sin 2v , ⎡ π 3π ⎤
⎪ z = sin v v ∈ ⎢ , ⎥.
⎩ ⎣2 2 ⎦

422
 Fig. 8.11

Rezolvare.
(i)
A= ∫∫ dσ = ∫∫ rθ × rϕ dθ dϕ ,
S Dϕθ
unde
{
Dϕ, θ = ( ϕ, θ ) ∈ 2
( ϕ, θ ) ∈ [0,2π]2 }
şi
⎧⎪rϕ = − R sin ϕ cos θ ⋅ i − R sin ϕ sin θ ⋅ j + R cos ϕ ⋅ k ;
⎨
⎪⎩rθ = − ( r + R cos ϕ ) sin θ ⋅ i + ( r + R cos ϕ ) cos θ ⋅ j .
Deducem:
rθ × rϕ = R ⋅ ( r + R ⋅ cos ϕ ) ,
de unde:
2π ⎛ 2π ⎞
A= ∫0 ∫0
⎜
⎝
R ( r + R cos ϕ ) dϕ ⎟ dθ = 4π2 rR .
⎠
(ii) Matricea derivatelor
⎛ − sin u ⋅ sin v cos u ⋅ sin v 1 ⎞
M =⎜ ⎟,
⎝ cos u ⋅ cos v sin u ⋅ cos v cos v ⋅ ctg v ⎠
de unde
E = 1 + sin 2 v, G = ctg 2 v şi F = cos v ⋅ ctg v ,
iar
EG − F = 2cos 2 v

( )
2π ⎛ π/3 ⎞
A= ∫∫ dσ = ∫∫ EG − F 2 dudv = ∫0 ∫π / 6
⎜
⎝
3 cos vdv ⎟ du = π 2
⎠
3 −1 ,
S Duv

423
unde
⎧ ⎡ π π ⎤⎫
Duv = ⎨( u , v ) ∈ 2
u ∈ [ 0, 2π] , v ∈ ⎢ , ⎥ ⎬ .
⎩ ⎣ 6 3 ⎦⎭
(iii) Matricea derivatelor este:
⎛ − sin u ⋅ sin 2v cos u ⋅ sin 2v 0 ⎞
M =⎜ ⎟,
⎝ 2cos u ⋅ cos 2v 2sin u ⋅ cos 2v cos v ⎠
de unde:
E = sin 2 2v, G = 4cos 2 2v + cos 2 v şi F = 0 ,
iar
(
EG − F 2 = sin 2 2v 4cos 2 2v + cos 2 v )
3π
2π ⎛ ⎞
∫∫ dσ = ∫∫ ∫0 ⎜⎜ ∫
2 2
A= EG − F du dv = π
2 sin 2v 4cos 2v + cos v dv ⎟ du =
⎟
S Duv ⎝ 2 ⎠
⎡ 31 30 + 17 5 ⎤
= 2π ⎢
256
(
ln 17 + 8 5 +
32
)
⎥ ≅ 16057.
⎣ ⎦

24 (i) Să se determine momentul de inerţie al suprafeţei paraboloidului

conic x 2 + y 2 = 2az , 0 < z < a , în raport cu axa Oz.
(ii) Pentru aceeaşi suprafaţă determinaţi coordonatele centrului de
greutate.
Rezolvare.
(i) Cum suprafaţa este dată printr-o ecuaţie explicită deduc
2 2
⎛ ∂z ⎞ ⎛ ∂z ⎞
∫∫ ( x ) ∫∫ ( x )
2 2 2 2
Iz = + y dσ = +y 1 + ⎜ ⎟ + ⎜ ⎟ dxdy ,
S Dxy
⎝ ∂x ⎠ ⎝ ∂y ⎠
unde
Dxy = {( x, y ) ∈ 2
0 ≤ x 2 + y 2 ≤ 2a 2 . }

Fig. 8.12

424
 Folosim transformarea în coordonate polare şi apoi teorema lui Fubini,
deducem:
1 2π ⎛ 2a 3 2 ⎞ 4π
Iz = ⎜
a 0 ⎝ 0 ∫ ∫
ρ a + ρ 2 dρ ⎟ d θ =
⎠ 15
1 + 6 3 a4 . ( )
(ii) Datorită simetriei faţă de axa Oy deducem xG = yG = 0
2 2
⎛ ∂z ⎞ ⎛ ∂z ⎞
∫∫ zdS = ∫∫ ( )
1 2
Sz = x + y2 1 + ⎜ ⎟ + ⎜ ⎟ dxdy =
S Dxy
2a ⎝ ∂x ⎠ ⎝ ∂y ⎠
2π
=
1
2a
⋅ Jz =
15
(
1 + 6 3 a3. )
2π
Cum aria suprafeţei paraboloidului este S = ∫∫ dσ =
3
( )
3 3 − 1 a2
S
deducem că
S z 55 + 9 3
zG = = a.
S 130

25 Dacă proiecţiile vitezei unui fluid în punctul ( x, y, z ) la momentul t

3
sunt funcţiile u , v, w : × + → , atunci debitul de fluid care curge prin
suprafaţa S este
Q= ∫∫ ( u cos α + v cos β + w cos γ ) dσ =
S

= ∫∫ udy ∧ dz + vdz ∧ dx + wdx ∧ dy.

S

Să se calculeze debitul de fluid care curge prin faţa superioară a jumătăţii

superioare a elipsoidului
x2 y2 z 2
+ + = 1; a, b, c > 0 ,
a 2 b2 a 2
cunoscând că viteza fluidului este:
V = x 3 ⋅ i + yz ⋅ j .
Rezolvare.
Considerăm reprezentarea parametrică a suprafeţei
⎧ x = a sin ϕ cos θ, ⎡ π⎤
⎪ ϕ∈ ⎢0, ⎥ ⎧⎪ A = bc sin 2 ϕ cos θ,
S = ⎨ y = b sin ϕ sin θ, ⎣ 2⎦ ⇒ ⎨ 2
⎪ z = c cos ϕ, θ∈ [ 0,2π] ⎪⎩ B = ac sin ϕ sin θ.
⎩
425
 Prin urmare:

∫∫ ⎡⎣ x ( ϕ, θ ) ⋅ A ( ϕ, θ ) + y ( ϕ, θ ) ⋅ z ( ϕ, θ ) ⋅ B ( ϕ, θ )⎤⎦ dϕdθ =
3
Q=
Dϕθ

∫0 ⎜⎝ ∫0 ( a bc sin ϕ cos θ + abc sin ϕ sin θ cos ϕ) dθ ⎟⎠ dϕ =

π/ 2⎛ 2π ⎞
3 5 4 2 3 2
=

π/ 2⎛ 3π ⎞
=
0∫ ⎜
⎝
a 3bc ⋅ sin 5 ϕ + abc 2 π sin 3 ϕ cos ϕ ⎟ dϕ =
4 ⎠
=
6π 3
15
π π
a bc + abc 2 = abc 24a 2 + 15c .
4 60
( )
26 Dacă proiecţiile diferenţei de presiune, pe axele de coordonate, în
punctul ( x, y, z ) la momentul t, sunt funcţiile p x , p y , p z : 3 × + → , atunci
rezultanta presiunilor pe suprafaţa S este.
F= ∫∫ p ⋅ n dσ =∫∫ ( px cos α + p y cos β + pz cos γ ) dσ =
S S

= ∫∫ pxdy ∧ dz + p ydz ∧ dx + pzdx ∧ dy.

S

Să se calculeze forţa rezultantă pe faţa exterioară a sferei:

( x − a )2 + ( y − b )2 + ( z − c 2 ) = R 2 , R > 0; a, b, c ∈ ,

cunoscând că diferenţa de presiune este:

p = x2 ⋅ i + y2 ⋅ j + z 2 ⋅ k .
Rezolvare.
Expresia ce rămâne de calculat este:

∫∫ x dy ∧ dz + y dz ∧ dx + z dx ∧ dy .
2 2 2
F=
S

Datorită simetriei relaţiilor vom calcula numai integrala

∫∫ z dx ∧ dy .
2
I3 =
S

Trecând în coordonate sferice:

426
 ⎧ x = R cos ϕ sin θ + a, ϕ∈ [ 0,2π] ,
⎪
S : ⎨ y = R sin ϕ sin θ + b, θ∈ [ 0, π] ,
⎪ z = R cos θ + c,
⎩
deducem:
I3 = ∫∫ z ( ϕ, θ) ⋅ C ( ϕ, θ) dϕdθ =
Dϕθ
π⎛ 2π
= ∫0 ∫0
⎜ ( R cos θ + a )2 R 2 sin θ cos θdϕ ⎟⎞ dθ =
⎝ ⎠
π 8π 3
∫
= 2πR 2 ( R cos θ + a ) sin θ cos θ dθ =
2
R a.
0 3
În concluzie:
8π 3
F= R (a + b + c) .
3

3 3
27 Dacă intensitatea câmpului termic este Q = × + → , atunci
fluxul termic prin suprafaţa S este:
Φ= ∫∫ Q ⋅ n dσ =∫∫ (Qx cos α + Qy cos β + Qz cos γ ) dσ =
S S

= ∫∫ Qxdy ∧ dz + Qydz ∧ dx + Qz dx ∧ dy.

S

Să se calculeze fluxul termic prin suprafaţa conică exterioară

x + y 2 = 2 z , 0 ≤ z ≤ 1 , cunoscând că intensitatea câmpului termic este:
2

Q = x⋅i + y⋅ j + z⋅k .
Rezolvare.
Cum normala la faţa exterioară a conului este
x⋅i + y⋅ j + k
n =+
1 + x2 + y 2
deducem că:
Φ= ∫∫ ( x ⋅ cos α + y cos β + z cos γ ) dσ =
S

⎛ 2 x2 + y 2 ⎞
∫∫ ( )
1
∫∫
2
= ⎜⎜ x + y − ⎟⎟ dxdy = x 2 + y 2 dx d y ,
2 ⎠ 2
Dxy ⎝ Dxy
unde
427
 Dxy = {( x, y ) ∈ 2
0 ≤ x2 + y 2 ≤ 2 . }
Trecând în coordonate polare, deducem:
1 2π ⎛ 2 ⎞
Φ=
2 ∫0 ∫0
⎜
⎝
ρ 2 dρ ⎟ dθ = π .
⎠

Fig. 8.13

3 3
28 Dacă intensitatea câmpului magnetic este B : × + → , atunci
fluxul magnetic prin suprafaţa S este:
Φ= ∫∫ B ⋅ n dσ =∫∫ ( Bx cos α + By cos β + Bz cos γ )dσ =
S S

= ∫∫ Bxdy ∧ dz + Bydz ∧ dx + Bz dx ∧ dy.

S

Să se calculeze fluxul magnetic prin suprafaţa exterioară a sferei

x 2 + y 2 + z 2 = R 2 , R > 0 , cunoscând că intensitatea câmpului magnetic este:
B = x⋅i + y⋅ j + z⋅k .
Rezolvare.
Folosim coordonatele sferice
⎧ x = R cos ϕ sin θ,
⎪
S : ⎨ y = R sin ϕ sin θ, ( θ, ϕ ) ∈ Dθϕ = {( θ, ϕ ) θ∈ [0, π], ϕ∈ [0,2π]}
⎪ z = R cos θ,
⎩
şi atunci fluxul magnetic prin suprafaţa S este:
Φ= ∫∫ ⎡⎣ x ( ϕ, θ ) ⋅ A ( ϕ, θ ) + y ( ϕ, θ) ⋅ B ( ϕ, θ ) + z ( ϕ, θ ) ⋅ C ( ϕ, θ)⎤⎦ dϕdθ .
Dϕθ

Cum

428
 ⎧ A ( ϕ, θ ) = R 2 cos ϕ sin 2 θ
⎪⎪
⎨ B ( ϕ, θ ) = R sin ϕ sin θ
2 2

⎪
⎪⎩C ( ϕ, θ ) = R sin ϕ cos θ
2

deducem

∫∫ ( R )
3
Φ= cos 2 ϕ sin 3 θ + R3 sin 2 ϕ sin 3 θ + R3 sin θ cos 2 θ dϕdθ =
Dϕθ
2π ⎛ π ⎞
= R3 ∫0 ∫ ⎜
⎝ 0
sin θ dθ ⎟ dϕ = 4πR3.
⎠

Fig. 8.14

3 3
29 Dacă intensitatea câmpului electric este E : × + → , atunci
fluxul câmpului electric prin suprafaţa S este:
Φ= ∫∫ E ⋅ n dσ =∫∫ ( Ex cos α + E y cos β + Ez cos γ )dσ =
S S

= ∫∫ Exdy ∧ dz + E ydz ∧ dx + Ezdx ∧ dy.

S

Să se calculeze fluxul electric prin faţa exterioară a jumătăţii superioare a

elipsoidului:
x2 y 2 z 2
2
+ 2 + 2 = 1; a, b, c ∈ ∗ ,
a b c
cunoscând că intensitatea câmpului electric este:
E = yz ⋅ j .
Rezolvare. Avem de calculat integrala
Φ= ∫∫ yzdz ∧ dx .
S

429
Folosind coordonatele sferice generalizate

⎧ x = a cos θ sin ϕ,
⎪
S : ⎨ y = b sin θ sin ϕ, ( θ, ϕ ) ∈ Dθϕ = {( θ, ϕ ) θ∈ [0, π], ϕ∈ [0, 2π]}
⎪ z = c cos ϕ
⎩
deducem:
I= ∫∫ y ( θ, ϕ) ⋅ z ( θ, ϕ) ⋅ B ( θ, ϕ) dθdϕ =
Dϕθ

∫∫ bc sin θ sin ϕ cos ϕ ⋅ ac sin θ sin ϕdϕdθ =

2
=
Dϕθ
2π ⎛ π ⎞ π
= abc 2 ∫0 ⎜⎝ ∫0 sin
2
θ sin 3 ϕ cos ϕ dϕ ⎟ = abc 2 .
⎠ 4

30 Fie Ω ⊂ 3 un domeniu şi S = ∂Ω . Potenţialul newtonian al

suprafeţei S în punctul M ( x, y, z ) (numit şi potenţialul stratului simplu) este prin
definiţie
ρ
PS ( x, y, z ) =
r
dσ , ∫∫
S

unde ρ = ρ ( ξ, η, ς ) este densitatea punctual distribuită pe suprafaţa S, iar r este

distanţa de la un punct arbitrar N ( ξ, η, ς ) ∈ S la punctul M:

r = dist ( M, N ) = ( x − ξ )2 + ( y − η)2 + ( z − ς )2 .
Forţa newtoniană de atracţie cu care punctul M de masă m este atras de
suprafaţa S este:
⎛ ∂P ∂P ∂P ⎞
FS ( x, y, z ) = k ⋅ m ⋅ ⎜ s ⋅ i + s ⋅ j + s ⋅ k ⎟ =
⎝ ∂x ∂j ∂z ⎠
⎛ ∂ρ 1 ξ−x ⎞
= k ⋅m⋅ ⎜ ∑ ∫∫ ∫∫
⋅ dσ − ρ 3 dσ ⎟ ⋅ i ,
⎜ ∂ξ r r ⎟
⎝S S ⎠
unde k = 6,67 ⋅ 10−11 m3 ⋅ kg −1 ⋅ s −2 este constanta de atracţie universală.
Să se determine:
(i) potenţialul suprafeţei conice omogene în vârful conului, suprafaţa
conică fiind
h 2
z= x + y 2 , 0 ≤ z ≤ h, R > 0 .
R
430
 (ii) forţa newtoniană de atracţie cu care centrul bazei conului este atras de
suprafaţa conică omogenă.
Rezolvare.
(i) distanţa de la un punct arbitrar N ∈ S la vârful O al conului este

r = x2 + y 2 + z 2 .
z
C

O y

x
Fig. 8.15

Prin urmare, potenţialul newtonian al suprafeţei conice în vârful său O

este
2 2
⎛ ∂z ⎞ ⎛ ∂z ⎞
1+ ⎜ ⎟ + ⎜ ⎟
ρ ⎝ ∂x ⎠ ⎝ ∂y ⎠
Ps ( 0,0,0 ) = ∫∫ 2 2 2
dσ = ρ ∫∫ 2
dxdy ,
S x +y +z Dxy
x2 + y 2 +
h
R 2 (
x2 + y 2 )
unde:
Dxy = {( x, y ) ∈ 2
x2 + y2 ≤ R2 . }
Efectuând calcule algebrice simple, se obţine:
R⎛ 2π ⎞
PS ( 0,0,0 ) = ρ ⋅ ∫0 ∫0⎜
⎝
dθ ⎟ dr = 2πρR .
⎠
(ii) Din motive de simetrie Fx = Fy = 0 , iar

431
 z−h
FSZ ( 0,0, h ) = − k ⋅ m ⋅ ∫∫ ρ ⋅ ⎡ 2 ⎤3 / 2
dσ =
S x + y + ( z − h)
2 2
⎣ ⎦
z ( x, y ) − h 2 2
⎛ ∂z ⎞ ⎛ ∂z ⎞
= −k ⋅ m ⋅ ∫∫ ⎡ 3/ 2
⋅ 1 + ⎜ ⎟ + ⎜ ⎟ dxdy =
⎝ ∂x ⎠ ⎝ ∂y ⎠
x2 + y 2 + ( z − h ) ⎤
2
Dxy
⎣ ⎦
h h2 x2 + y2 − R
= −k ⋅ m ⋅ ρ ⋅ ⋅ 1 + 2 ⋅
R R D ⎡ ∫∫ 2 ⎤3 / 2
dxdy,
2 2 ⎛ h ⎞
xy
⎢x + y + ⎜ x2 + y2 − h ⎟ ⎥
⎢⎣ ⎝R ⎠ ⎥⎦
unde:
Dxy = {( x, y ) ∈ 2
x2 + y2 ≤ R2 . }
Folosind coordonatele polare şi teorema lui Fubini se obţine:
h R r (r − R)
FSZ ( 0,0, h ) = −2πkmρ
R 2
h2 + R2 ∫0 ⎡ 2 ⎤3 / 2
dr
2 ⎛ h ⎞
⎢r + ⎜ r − h ⎟ ⎥
⎢⎣ ⎝R ⎠ ⎥⎦
şi notând cu l = h 2 + R 2 , deducem:
R r (r − R)
FSZ ( 0,0, h ) = −2πkmhlRρ ∫0 dr .
(l r2 2 2
− 2 Rh r + R h )
2 2 3/ 2

Integrala se scrie ca sumă a trei integrale:

1 R dr (
R h2 − R 2 ) R l 2r − Rh 2
∫0 + ∫0 dr −
l2
(l r
2 2 2
− 2 Rh r + R h )
2 2 3/ 2 l4
(l r
2 2 2
− 2 Rh r + R h 2 2 3/ 2
)
2 R 4h2 R r 2dr 1 ⎛ R l + R ⎞ h2 − R 2
− 4 ∫0 = 3 ln ⎜ ⋅ ⎟+ ( R − h) −
( )
3/ 2
l l 2r 2 − 2 Rh 2 r + R 2h 2 l ⎝ h l−h ⎠ Rhl 4

2
− ( R + h ).
l2
Reunind toate rezultatele se obţine:
2πkmhR R l + R 2πρmk ( R + h )
FSZ ( 0,0, h ) = − 2
ρ ln ⋅ + .
l h l−h l

432
 8.3 TEMĂ DE CONTROL

1. Suprafaţa
S= {( x, y, z ) z = }
x 2 + y 2 − {0,0,0}
este orientabilă?
Răspuns. Da.

2. Să se calculeze aria suprafeţei

S= {( x, y, z ) xy + z = 0, x 2
}
+ y 2 ≤ 0, x 2 + y 2 ≤ a 2 .

2π ⎡
( ) ⎤
2 3/ 2
Răspuns. 1 + a − 1⎥ .
3 ⎢⎣ ⎦

3. Să se calculeze integrala de suprafaţă

∫∫ a 2 − x 2 − y 2 dσ,
S

{
unde S = ( x, y, z ) z = a 2 − x 2 − y 2 , a > 0 . }
Răspuns. πa 3 .

4. Să se calculeze integrala de suprafaţă

zdσ
∫∫ 2
a +x +y 2 2
,
S

⎧
unde S = ⎨( x, y, z ) z =
⎩
1 2
2a
( ⎫
x + y 2 ,0 ≤ z ≤ h ⎬ .
⎭
)
2
Răspuns. πh .

5. Să se calculeze
x2 y 2 z 2
∫∫
*
+ + dσ, a, b, c ∈ +,
S
a 4 b4 c4

⎧⎪ x2 y 2 z 2 ⎫⎪
unde S = ⎨( x, y, z ) 2 + 2 + 2 − 1 = 0⎬.
⎩⎪ a b c ⎭⎪

433
 4 ⋅ π a 2 ⋅ b2 + b2 ⋅ c2 + c 2 ⋅ a 2
Răspuns. ⋅ .
3 a ⋅b⋅c
6. Să se calculeze

∫∫ x 2 dydz + y 2 dxdz + z 2 dxdy ,

S
x2 y2 z 2 *
unde S este faţa exterioară a conului + − = 0, a, b, c ∈ +, 0≤ z ≤b.
a 2 b2 c 2
πa 2b 2
Răspuns. .
2

7. Să se calculeze
∫∫ x dydz + y dxdz + z dxdy ,
S

unde S este faţa exterioară a cilindrului

x 2 + y 2 = a 2 , − h ≤ z ≤ h, a , h ∈ *
+.

Răspuns. 3πa 2 h .

8. Să se calculeze masa plăcii de grosime neglijabilă şi de densitate

ρ ( x, y, z ) = x 2 + 4 având forma dată de

S= {( x, y, z ) x 2
}
− 4 z = 0, x 2 + y 2 − 2 x ≤ 0 .

21π
Răspuns. .
8

9. Să se afle momentele de inerţie, în raport cu axele de coordonate pentru

placa de densitate ρ ( x, y, z ) = y + z , având forma dată de

S = {( x, y, z ) z = 1 − 2 x − y, x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0} .

6 3 6
Răspuns. I Ox = , I Oy = I Oz = .
15 80

10. Să se calculeze fluxul câmpului vectorial F ( x, y, z ) = ( yz , zx, xy ) prin

faţa exterioară a suprafeţei care delimitează domeniul
⎧⎪ x2 y 2 z 2 ⎫⎪
⎨ ( x , y , z ) 2
+ 2
+ 2
≤ 1, x ≤ y , a , b, c > 0 ⎬.
⎩⎪ a b c ⎭⎪
434
 Răspuns. 0.

11. Să se calculeze ∫∫ x 2 + y 2 dσ dacă S este suprafaţa exterioară a

S
conului
x2 y2 z2
+ − = 0 ( 0 ≤ z ≤ b, a , b > 0 ) .
a2 a2 b2

2πa 2 a 2 + b 2
Răspuns. .
3

12. Să se calculeze ∫∫ ( xy + yz + zx ) dσ dacă S este porţiunea suprafeţei

S

conului z = x 2 + y 2 decupată de suprafaţa x 2 + y 2 = 2ax, a > 0 .

64 2 4
Răspuns. a .
15

13. Să se calculeze coordonatele centrului de greutate al suprafeţei

omogene z = a 2 − x 2 − y 2 , x ≥ 0; y ≥ 0; x + y ≤ a, a > 0 .
a
Răspuns. xG = yG = .
2 2

14. Să se calculeze ∫∫ xyz dσ dacă S este partea suprafeţei z = x2 + y 2

S
situată sub planul z = 1.
125 5 − 1
Răspuns.
420

15. Să se calculeze integrala ∫∫ xyzdσ dacă S este porţiunea din planul

S
x + y + z = 1 aflată în planul octant.
3
Răspuns. .
120

435
 ∫∫ z dx dy dacă S este suprafaţa exterioară a
2
16. Să se calculeze integrala
S
2 2 2
x y z
elipsoidului + + = 1, a, b, c > 0 .
a2 b2 c2
Răspuns. 0.
∫∫ y zdxdy + xzdydz + x
2 2
17. Să se calculeze integrala ydxdz dacă S
S
suprafaţa din primul octant constituită din z = x 2 + y 2 ; x 2 + y 2 = 1 şi planele de
coordonate.
π
Răspuns. .
8

18. Să se calculeze ∫∫ xzdxdy + xydydz + yzdxdz dacă S este suprafaţa

S
exterioară a piramidei limitată de planele x = 0; y = 0; z = 0 şi x + y + z = 1.
Răspuns. 1 .
8

19. Să se calculeze ∫∫ x 2 dydz + y 2 dxdz + z 2 dxdy dacă S este suprafaţa

S
exterioară a sferei
( x − a ) 2 + ( y − b ) 2 + ( z − c ) 2 = R 2 , a , b, c , R > 0 .
8π
Răspuns. ( a + b + c ) R3 .
3

20. Să se calculeze ∫∫ xdydz + ydxdz + zdxdy dacă S este suprafaţa

S
exterioară a sferei x + y + z = a 2 , a > 0 .
2 2 2

Răspuns. 4πa 3 .

21. Determinaţi aria suprafeţei unui corp format prin intersecţia celor doi
cilindri
x2 + y 2 = a2 , y2 + z 2 = a2 , a > 0 .
Răspuns. 16a 2 .

22. Determinaţi aria hiperboloidului cu o pânză care are următoarea

reprezentare parametrică

436
 ⎧ x = ch v cos u , ⎡π ⎤
⎪ u ∈ ⎢ ,2π ⎥ ;
⎨ y = ch v sin u , ⎣2 ⎦
⎪ v ∈ [ −2,2].
⎩ z = shv

Fig. 8.16

Indicaţie. Coeficienţii primei forme diferenţiale a suprafeţei sunt

A = cos u ch 2 v, B = sin u ch 2 v, C = − sh v ch v

2π
⎛ 2 ⎞
Aria = ∫ ⎜
π / 2 ⎝ −2 ∫
ch v ⋅ 1 + 2sh 2 v dv ⎟ du =
⎠
3π
( )
= ⎡sh 2 ⋅ ch 2 2 + sh 2 2 − 2 ⋅ ln ch 2 2 + sh 2 2 − 2 ⋅ sh 2 ⎤ ≅ 97,103 m 2 .
2 ⎢⎣ ⎥⎦

23. Să se calculeze momentul de inerţie al suprafeţei conului

( )
h2 x 2 + y 2 = a 2 z 2 în raport cu axa Oz, pentru 0 < z < h, a ∈ ∗
+.

πa3 2
Răspuns. I 2 = a + h2 .
2

Fig. 8.17

437
 24. Să se calculeze aria suprafeţei lui Mobius care are reprezentarea
parametrică:
⎧ ⎛ v ⎛ u ⎞⎞
⎪ x ( u , v ) = ⎜ r + ⋅ cos ⎜ ⎟ ⎟ ⋅ cos ( u ) ,
⎪ ⎝ 2 ⎝ 2 ⎠⎠
⎪⎪ ⎛ v ⎛ u ⎞⎞ u ∈ [ 0,2 ⋅ π];
⎨ y ( u , v ) = ⎜ r + ⋅ cos ⎜ ⎟ ⎟ ⋅ sin ( u ) ,
⎪ ⎝ 2 ⎝ 2 ⎠⎠ v ∈ [ −1,1].
⎪ ⎛u⎞
⎪ z ( u , v ) = v ⋅ sin ⎜ ⎟ ,
⎪⎩ ⎝2⎠

Fig. 8.18

25. Să se determine debitul fluidului ce are viteza

v = x2 ⋅ i − y 2 ⋅ j + z 2 ⋅ k
prin suprafaţa domeniului

{
Ω = ( x, y , z ) ∈ 3
}
x 2 + y 2 + z 2 ≤ 3R 2 ,0 ≤ 2 ≤ x 2 + y 2 − R 2 ,0 ≤ x 2 + y 2 ≤ R 2 , R > 0

în direcţia normalei exterioare la suprafaţă.

Indicaţie. Domeniul Ω este partea superioară a intersecţiei dintre o sferă
şi un hiperboloid cu o pânză.
Prin urmare, suprafaţa este mărginită superior de segmentul sferic
x + y 2 + z 2 = 3R 2 , lateral de suprafaţa hiperboloidului cu o pânză
2

x 2 + y 2 − z 2 = R 2 şi inferior discului
⎧⎪ x 2 + y 2 ≤ R 2 ;
⎨
⎪⎩ z = 0.

438
 z

O y

x
Fig. 8.19

Datorită simetriei

∫∫ v ⋅ n dσ = ∫∫ ( x ) ∫∫ z
2
Q= cos α − y 2 cos β + z 2 cos γ dσ = 2
cos γdσ .
∂Ω ∂Ω ∂Ω

Segmentul sferic se proiectează în planul Oxy în discul x 2 + y 2 ≤ 2 R 2 ,

porţiunea de hiperboloid se proiectează în planul Oxy în inelul
R2 ≤ x2 + y 2 ≤ 2R2 ,
iar partea inferioară a suprafeţei ∂Ω este discul x 2 + y 2 ≤ R 2 . Pentru segmentul
sferic cos γ < 0 , pentru hiperboloid cos γ < 0 , iar pentru partea inferioară a
suprafeţei ∂Ω avem z = 0 .
De aceea

∫∫ z ∫∫ (3R − x − y ) dxdy −
2 2 2 2
Q= cos γdσ =
∂Ω x2 + y 2 ≤ 2 R2

− ∫∫ (x 2
) 7
+ y 2 − R 2 dxdy = πR 4 .
2
R2 ≤ x2 + y2 ≤ 2 R2

26. Determinaţi fluxul termic prin suprafaţa cilindrului

x 2 + y 2 = R 2 , x ≥ 0, y ≥ 0, 0 ≤ z ≤ h, R > 0
în direcţia normalei exterioare, cunoscând intensitatea câmpului termic
Q = 2x ⋅ i − y ⋅ j .
πR 2 h
Răspuns. φ = .
4
439
 Fig. 8.20

27. Să se calculeze fluxul magnetic prin suprafaţa domeniului

Ω= {( x, y, z ) ∈ 3
}
x2 + y 2 ≤ z ≤ 2R2 − x2 − y 2 , 0 ≤ x2 + y2 ≤ 2R2 , R > 0

în direcţia normalei exterioare cunoscând intensitatea câmpului magnetic

B = 2 x2 ⋅ i + 3 y 2 ⋅ j + z 2 ⋅ k .

Răspuns. φ = πR 4 .

28. Să se calculeze fluxul electric prin suprafaţa paraboloidului

z=
R
h
2 (x 2
− y2 ) secţionat cu cilindrul x 2 + y 2 = R 2 , h > 0, R > 0 , în direcţia
pozitivă a axei Oz , cunoscând intensitatea câmpului electric
E = x2 ⋅ i + y2 ⋅ j + z ⋅ k .
Răspuns. φ = 0 .

29. Să se determine:
(i) forţa de atracţie newtoniană cu care un punct arbitrar este atras de un
strat sferic omogen ( ρ = const.) ;
(ii) potenţialul unui strat sferic omogen într-un punct arbitrar ales.
Indicaţie. Sfera este x 2 + y 2 + z 2 = R 2 , R > 0 , iar punctul M se poate
alege pe axa Oz .
Răspuns.
⎧0, a ≤ R;
⎪
(i) Fz ( 0,0, a ) = ⎨ 4πR 2ρ
⎪− , a > R,
⎩ a2

440
 ⎧4πRρ, a < R;
⎪
(ii) P ( 0,0, a ) = ⎨ 4πR 2ρ
⎪ , a ≥ R, a > 0.
⎩ a2

30. Dacă S este o suprafaţă închisă cu plan tangent continuu pe porţiuni,

având reprezentarea parametrică
⎧ x = x ( u, v ) ,
⎪
S ⎨ y = y ( u, v ) , ( u, v ) ∈ Δ ⊂ 2
,
⎪
⎩ z = z ( u, v ) ,
să se arate volumul domeniului Ω mărginit de suprafaţa S este
x ( u, v ) y ( u, v ) z ( u, v )
1
V=
3 ∫∫ xu′ ( u , v ) yu′ ( u , v ) zu′ ( u , v ) du dv .
Δ xv′ ( u , v ) yv′ ( u , v ) zv′ ( u , v )

Aplicaţie. Să se calculeze volumul următoarelor suprafeţe închise:

(i) astroida:
⎧ x = cos3 u cos3 v, u ∈ [ 0,2π]
⎪⎪ 3 3
⎨ y = sin u cos v, ⎡ π π⎤
⎪ 3
v ∈ ⎢⎣ − 2 , 2 ⎥⎦
⎪⎩ z = sin v

Fig. 8.21

(ii) suprafaţa Steiner Roman:

⎧ x = sin u cos u cos 2 v,
⎪
⎨ y = sin u sin v cos v; u, v ∈ [ 0, π]
⎪ z = cos u sin v cos v,
⎩

441
 Fig. 8.22

(iii) suprafaţa „cross-cap”:

⎧ x = sin u sin v cos v, u ∈ [ 0, π];
⎪
⎪ 2 ⎡ π π⎤
⎨ y = sin 2u cos v, v ∈ ⎢− , ⎥ ;
⎪ ⎣ 2 2⎦
⎪ z = cos 2u cos 2 v.
⎩

Fig. 8.23

4π
Răspuns. (i) v = ;
35
1
(ii) v = ;
6
π
(iii) v = .
2

442
 BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ PENTRU MODULUL 9

1. I. Colojoară, Analiză matematică, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1983
2. M. Craiu, V. V. Tănase, Analiză matematică, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1980
3. M. Craiu, M. Roşculeţ, Culegere de probleme de analiză matematică,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976
4. N. Donciu, D. Flondor, Algebră şi analiză matematică. Culegere de
probleme, vol. I, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978
5. I. P. Elianu, Principii de analiză matematică. Calcul diferenţial,
Editura Academiei Militare, Bucureşti, 1976
6. P. Flondor, O. Stănăşilă, Lecţii de analiză matematică, Editura
ALL, 1993
7. M. Nicolescu, N. Dinculeanu, S. Marcus, Manual de Analiză
matematică, vol. I, II, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1966
8. M. Roşculeţ, Culegere de probleme de analiză matematică, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1968
9. I. Sprinţu, Elemente de analiză matematică, Editura Academiei
Tehnice Militare, Bucureşti, 2001
10. O. Stănăşilă, Analiză matematică, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1981
11. Sprinţu, I.; Gârban, V. – Analiză matematică, vol I. Calcul
diferenţial şi integral, Editura A.T.M., Bucureşti, 2003

443