MODULUL 8

INTEGRALA TRIPLĂ

7.1 BREVIAR TEORETIC

Fie V o mulţime compactă din 3 , astfel încât V ⊂ [ a, b ] × [ c, d ] × [ e, g ] .

Frontiera domeniului V este o reuniune de suprafeţe netede. Să considerăm
diviziunile
δ = ( a = x0 < x1 < K < xn = b ) ,
δ = ( c = y0 < y1 < K < ym = d ) ,

(
δ = x = z0 < z1 < K < t p = g )
ale intervalelor [ a, b ] , [ c, d ] , [ e, g ] . Planele paralele cu planele zOz, zOx, xOy
duse prin punctele diviziunilor δ, δ, δ împart paralelipipedul
[ a, b] × [ c, d ] × [ e, g ] în n × m × p paralelipipede de forma:
I ijk = [ xi −1, xi ] × ⎡⎣ y j −1, y j ⎤⎦ × [ zk −1, zk , ] , 1 ≤ i ≤ n, 1 ≤ j ≤ m, 1 ≤ k ≤ p .

Să notăm cu Δ mulţimea paralelipipedelor conţinute în V sau care au

puncte comune cu V.
Definiţia 7.1. Vom numi diviziune a domeniului V mulţimea
paralelipipedelor δ1 , δ 2 ,K , δ r din Λ şi o vom nota:
Δ = ( δ1 , δ2 ,K, δr ) , r = n × m ×ρ ,
ordinea de numerotare fiind arbitrară. Norma diviziunii Δ este egală cu

Δ = max
1≤ i ≤ n , 1≤ j ≤ m.1≤ k ≤ p
{ xi − xi −1, y j − y j −1, zk − zk −1} = max { δ , δ , δ }.
Să considerăm diviziunile δ, δ, δ ale intervalelor [ a, b ] × [ c, d ] × [ e, g ] ,
care sunt mai fine decât δ, δ, δ ⊃ δ, δ′ ⊃ δ . Acestor diviziuni le corespunde o
diviziune Δ′ a domeniului V care este mai fină decât Δ şi Δ′ ≤ Δ , deoarece

δ′ ≤ δ , δ′ ≤ δ′ , δ′ ≤ δ .

349
 3
Fie f : D ⊂ → o funcţie mărginită. Notăm cu

{ }
mk = inf f ( x, y, z ) ( x, y, z ) ∈ δk , 1 ≤ k ≤ r ,

M k = sup { f ( x, y, z ) ( x, y, z ) ∈ δk } , 1 ≤ k ≤ r ,

şi cu υk volumul paralelipipedului δ k , 1 ≤ k ≤ r . Definim

r r
sΔ ( f ) = ∑ mk ⋅ υk ; SΔ ( f ) = ∑ M k ⋅ υk
k =1 k =1

suma Darboux inferioară, respectiv suma Darboux superioară asociată funcţiei f

şi diviziunii Δ .
Sumele Darboux sΔ ( f ) şi SΔ ( f ) aproximează prin lipsă, respectiv prin
adaos, masa unui corp neomogen de densitate variabilă f ( x, y, z ) ≥ 0 şi de
volum V.
Fie ( ξk , ηk , ζ k ) ∈ δk , 1 ≤ k ≤ r , un sistem de puncte intermediare asociat
diviziunii Δ a domeniului V. Numărul real
r
σΔ ( f , ξk , ηk , ζ k ) = ∑ f ( ξk , ηk , ζ k ) ⋅ υk
k =1

se numeşte suma Riemann asociată funcţiei f, diviziunii Δ şi sistemului de

puncte intermediare ( ξk , ηk , ζ k ) ∈ δk , 1 ≤ k ≤ r .
Propoziţia 7.2
1. Dacă Δ′ este o diviziune mai fină decât Δ , atunci:
sΔ ( f ) ≤ sΔ ′ ( f ) ≤ SΔ ′ ( f ) ≤ SΔ ( f ) .
2. Pentru orice diviziuni Δ şi Δ′ ale lui V avem:
sΔ ( f ) ≤ SΔ ′ ( f ) .
3. Pentru orice sumă Riemann σΔ ( f , ξk , ηk , ζ k ) avem
sΔ ( f ) ≤ σΔ ( f , ξk , ηk , ζ k ) ≤ SΔ ( f ) .

Definiţia 7.3. Spunem că funcţia f este integrabilă Riemann pe V ⊂ 3

dacă există I ∈ R cu proprietatea că oricare ar fi ε > 0 există δ > 0 astfel încât
pentru orice diviziune Δ a lui V cu Δ < δε şi pentru orice alegere a punctelor
intermediare ( ξk , ηk , ζ k ) ∈ δk , 1 ≤ k ≤ r , rezultă că:

σΔ ( f , ξk , ηk , ζ k ) − I < ε .

350
 Numărul I cu această proprietate se notează:
I= ∫∫∫ f ( x, y, z ) dxdydz
V

şi se numeşte integrala triplă (sau integrala de volum) a lui f pe V. Domeniul V

se numeşte domeniul de integrare, iar dxdy dz se numeşte elementul de volum.
Teorema 7.4 (Criteriul lui Darboux)
Funcţia mărginită f : D ⊂ 3 → este integrabilă Riemann pe V ⊆ D
dacă şi numai dacă oricare ar fi ε > 0 există δε > 0 astfel încât pentru orice
diviziune Δ a lui V cu Δ < δε să avem
S Δ ( f ) − sΔ ( f ) < ε .

3
Teorema 7.5. Orice funcţie continuă f : V ⊂ → este integrabilă
pe V.
Din definiţia integralei triple rezultă următoarele proprietăţi (presupunem
că integralele există):
a) volumul domeniului V este
volumV = ∫∫∫ dxdydz ;
V

b) liniaritatea integralei triple este dată de formulele:

∫∫∫ ⎡⎣ f1 ( x, y, z ) + f2 ( x, y, z )⎤⎦ dxdydz = ∫∫∫ f1 ( x, y, z ) dxdydz + ∫∫∫ f2 ( x, y, z ) dxdydz,

V V V

∫∫∫ αf ( x, y) dxdydz = α∫∫∫ f ( x, y) dxdydz, α∈ ,

V V

c) dacă V este împărţit în două subdomenii V1 şi V2 printr-o suprafaţă,

atunci:

∫∫∫ f ( x, y ) dxdydz = ∫∫∫ f ( x, y ) dxdydz + ∫∫∫ f ( x, y ) dxdydz ;

V V1 V2

d) f ( x, y, z ) ≥ 0, ∀ ( x, y ) ∈ D implică

∫∫∫ f ( x, y, z ) dxdydz ≥ 0 ;
V

351
 e) are loc inegalitatea

∫∫∫ f ( x, y ) dxdydz ≤ ∫∫∫ f ( x, y, z ) dxdydz .

V V

Calculul integralei triple se reduce la calculul succesiv a trei integrale

simple.
Teorema 7.6. Fie f : V = [ a, b] × [ c, d ] × [ e, g ] ⊂ 3 → o funcţie
mărginită şi integrabilă pe V, astfel încât pentru orice ( x, y ) ∈ [ a, b ] × [ c, d ] există
integrala:
g

∫ f ( x, y, z ) dz := F ( x, y ) .
e

Atunci funcţia F : [ a, b] × [ c, d ] → este integrabilă pe [ a , b] × [ c, d ] →

şi are loc formula
⎛g ⎞
∫∫∫ ∫∫ ∫
f ( x, y, z ) dxdyd z = ⎜ f ( x, y, z ) dx ⎟dxdy ,
⎜ ⎟
V D ⎝e ⎠
unde am notat D := [ a, b ] × [ c, d ] .
3
Definiţia 7.7. V ⊂ se numeşte domeniu simplu în raport cu axa Oz
dacă
V= {( x, y, z ) ∈ 3
( x, y ) ∈ D, ϕ ( x, y ) ≤ z ≤ ψ ( x, y )} ,
2
unde funcţiile ϕ, ψ : D ⊂ → sunt continue.
Teorema 7.8. Fie V ⊂ 3 un domeniu simplu în raport cu axa Oy şi
f : V → o funcţie mărginită şi integrabilă astfel încât pentru orice ( x, y ) ∈ D
există integrala
ψ ( x, y )

∫ f ( x, y, z ) dz := F ( x, y ) .
ϕ( x , y )

Atunci funcţia F : D → este integrabilă pe D şi are loc formula

⎛ ψ( x, y ) ⎞
⎜ f ( x, y, z ) dz ⎟dxdy .
∫∫∫ f ( x, y, z ) dxdy d z =
⎜ ∫∫ ∫ ⎟
V D ⎝ ϕ( x , y ) ⎠

352
 2
Dacă domeniul D ⊂ este simplu în raport cu axa Oy,

D= {( x, y ) ∈ 2
a ≤ x ≤ b, u ( x ) ≤ x ≤ v ( x ) , }
2
iar V ⊂ un domeniu simplu în raport cu axa Oz,

V= {( x, y, z ) ∈ 3
( x, y ) ∈ D, ϕ ( x, y ) ≤ z ≤ ψ ( x, y )} ,
atunci avem următoarea formulă de calcul pentru integrala triplă:
b v( x ) ψ( x, y )

∫∫∫ f ( x, y, z ) dxdyd z = ∫ dx ∫∫ ∫ dy ∫ f ( x , y , z ) dz .
V a D u( x) ϕ( x , y )

Pentru calculul integralelor triple pe domenii mai complicate, împărţim

aceste domenii cu ajutorul unor paralele cu planele de coordonate, în
subdomenii care sunt simple în raport cu una din axe, apoi folosim formulele
anterioare şi proprietatea de aditivitate a integralei triple.
Fie V ′ ⊂ 3 un domeniu compact, raportat la sistemul de referinţă
cartezian Ouvw, având frontiera S ′ , care este o suprafaţă închisă netedă. Să
considerăm transformarea regulată
⎧ x = f ( u , v, w ) ;
⎪
⎪ D ( f , g, h)
T : ⎨ y = g ( u , v, w ) ; f , g , h ∈ C1 (V1 ) ; ≠ 0 pe V ⊂ 3
,
⎪ D ( u , v, w )
⎪ z = h ( u , v, w ) ,
⎩
unde V1 este o mulţime deschisă ce conţine compactul V ′ ⊂ 3 . Atunci când
( u, v, w ) parcurge pe V ′, ( x, y, z ) prin transformarea regulată T parcurge
compactul V ⊂ 3 raportat la sistemul de referinţă cartezian Oxzy. În acest caz,
spunem că domeniul V ⊂ 3 este imaginea domeniului V ′ ⊂ 3 prin
transformarea regulată T şi se scrie V = T (V ′ ) , iar frontiera S a domeniului V
este imaginea frontierei S ′ prin transformarea regulată T, adică S = T ( S ′ ) . În
aceste condiţii are loc formula schimbării de variabilă în integrala triplă.
Teorema 7.9. (Formula schimbării de variabilă în integrala triplă)
Fie F : V ⊂ 3 → o funcţie continuă pe V. Atunci:
D ( f , g, h)
∫∫∫ F ( x, y, z ) dxdydy = ∫∫∫′ F ( f ( u, v, w) , g ( u, v, w) , h ( u, v, w) ) dudvdw .
D ( u , v, w )
V V

353
 Să considerăm trecerea de la coordonatele carteziene x, y , z la
coordonatele sferice ρ, θ, ϕ prin
⎧ x = ρ sin θ cos ϕ;
⎪
T : ⎨ y = ρ sin θ sin ϕ; ρ∈ [ 0, R ], θ∈ [ 0, π] , ϕ∈ [ 0,2π] ,
⎪ z = ρ cos θ;
⎩
unde
D ( x, y , z )
= ρ2 sin θ .
D ( ρ, θ, ϕ )
În acest caz formula de schimbare de variabilă în integrala triplă devine:

∫∫∫ F ( x, y, z ) dxdydy =
V

∫∫∫′ F ( ρ sin θ cos ϕ, ρ sin θ sin ϕ, ρ cos θ) ρ

2
= sin θ dρdθdϕ.
V

Mai general, se poate considera transformarea regulată

⎧ x = aρ sin θ cos ϕ;
⎪
T : ⎨ y = bρ sin θ sin ϕ; ρ∈ [ 0,1] , θ∈ [ 0, π] , ϕ∈ [ 0, 2π] ,
⎪ z = ρ cos θ;
⎩
unde
D ( x, y , z )
= abcρ2 sin θ ,
D ( ρ, ϕ, θ )
care permite trecerea de la coordonatele carteziene x, y, z la coordonatele sferice
generalizate ρ, θ, ϕ .
De asemenea, se utilizează trecerea de la coordonate carteziene la
coordonate cilindrice prin transformarea regulată
⎧ x = ρ cos ϕ;
⎪
T : ⎨ y = ρ sin ϕ; ρ∈ [ 0, R ], θ∈ [ 0,2π] , ϕ∈ [ 0, h ] ,
⎪ z = z;
⎩
unde
D ( x, y , z )
= ρ.
D ( ρ, ϕ, z )

354
 În acest caz, formula de schimbare de variabilă în integrala triplă devine:

∫∫∫ F ( x, y, z ) dxdydz = ∫∫∫′ F ( ρ cos ϕ, ρ sin ϕ, z ) ρ dρdϕdz .

V V

Cele mai importante aplicaţii ale integralelor triple sunt:

a) Fie V ⊂ 3 un domeniu compact a cărui frontieră este urma unei
suprafeţe închise netede (sau netedă pe porţiuni). Volumul domeniului V este dat
de formula
volum (V ) = ∫∫∫ dxdydz .
V

b) Să considerăm un corp material neomogen ce ocupă în spaţiu domeniul

compact V ⊂ 3 şi presupunem cunoscută densitatea în fiecare punct a corpului
material dată de funcţia continuă ρ :V ⊂ 3 → + . Masa corpului material este

M= ∫∫∫ ρ ( x, y, z ) dxdydz ,
V

iar coordonatele centrului de greutate ( xG , yG , zG ) sunt date de formulele:

1
xG =
M ∫∫∫ xρ ( x, y, z ) dxdydz ;
V

1
yG =
M ∫∫∫ yρ ( x, y, z ) dxdydz ;
V

1
zG =
M ∫∫∫ zρ ( x, y, z ) dxdydz .
V

c) Momentele de inerţie faţă de axele de coordonate ale unui corp

material, de densitate ρ care ocupă domeniul V, sunt date de egalităţile:

∫∫∫ ( x )
+ z 2 ρ ( x, y, z ) dxdy dz ;
2
I Ox =
V

∫∫∫ ( x )
+ z 2 ρ ( x, y, z ) dxdy dz ;
2
I Oy =
V

∫∫∫ ( x )
+ z 2 ρ ( x , y , z ) dx d y d z .
2
I Oz =
V

355
 Momentele de inerţie faţă de planele de coordonate ale aceluiaşi corp sunt

∫∫∫ z ρ ( x, y, z ) dxdydz ;
2
I xOy =
V

I xOz = ∫∫∫ y 2 ρ ( x , y , z ) dx d y d z ;
V

∫∫∫ x ρ ( x, y, z ) dxdydz ,
2
I yOz =
V

iar momentul de inerţie faţă de originea axelor de coordonate este

∫∫∫ ( x )
+ y 2 + z 2 ρ ( x, y, z ) dxdy dz .
2
IO =
V

d) Fie un corp material neomogen care ocupă în spaţiu domeniul compact

V ⊂ 3 şi presupunem cunoscută densitatea în fiecare punct al corpului material
dată de funcţia continuă ρ :V ⊂ 3 şi presupunem cunoscută densitatea în
fiecare punct al corpului material dată de funcţia continuă ρ :V ⊂ 3 → + .
Potenţialul newtonian al corpului în punctul P ( a, b, c ) este dat de formula
ρ ( x, y , z )
U ( a , b, c ) = ∫∫∫ r ( x, y , z )
dxdy dz ,
V

unde r ( x, y, z ) = ( x − a )2 + ( y − b )2 + ( z − c )2 este distanţa dintre punctul

curent M ( x, y, z ) ∈V şi punctul P ( a, b, c ) .
Corpul material neomogen atrage punctul material P ( a, b, c ) de masă m
cu o forţă F (îndreptată spre corpul material) ale cărei proiecţii pe axele de
coordonate sunt:
x−a
Fx = K ⋅ m ⋅ ∫∫∫ r 3 ( x, y , z )
ρ ( x , y , z ) dx dy d z ,
V
y −b
Fy = K ⋅ m ⋅ ∫∫∫ r 3 ( x, y , z )
ρ ( x, y, z ) dxdy dz ,
V
z −c
Fz = K ⋅ m ⋅ ∫∫∫ r 3 ( x, y, z ) ρ ( x, y, z ) dxdydz,
V

unde K este constanta atracţiei universale.

356
 7.2 PROBLEME REZOLVATE

1 Să se calculeze volumul corpului mărginit de x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0

z ≤ 1 − y 2 , x + y ≤ 1.
Rezolvare. Volumul unui corp este dat de expresia
Vol = ∫∫∫ dxdydz ,
V
unde
V= {( x, y, z ) x ∈[0,1], 0 ≤ y ≤ 1 − x, 0 ≤ z ≤ 1 − y } , 2

domeniu simplu în raport cu axa Oz (în spaţiu) şi axa Oy (în plan). Rezultă:
1 1− x 1− y 2 1 1− x 1⎛ y =1− x ⎞
y3
∫ ∫ dy ∫ ∫ ∫( ⎜ ) ∫ ⎟ dx =
2
Vol = dx d z = dx 1 − y dy = 1 − x −
⎜ 3 ⎟
0 0 0 0 0 0⎝ y =0 ⎠
1⎛
(1− x) ⎞
3
1 1 5
= ∫⎜ ⎜1 − x − ⎟dx = 1 − −
3 ⎟
= .
2 12 12
0⎝ ⎠

2 Să se calculeze volumul corpului Ω mărginit de suprafeţele

−1 ≤ x ≤ 2, z = 4 − y 2 , z = y 2 + 2 .
Rezolvare.
2
Vol = ∫∫∫ dxdyd z = ∫∫ dydz ∫ dx = 3∫∫ dydz =
Ω D −1 D
1 4− y2 1

∫
= 3 dy ∫ dz = 3 ∫ ( 2 − 2 y ) d y = 6
⎛
2
⎜
⎝
2 −
2⎞
⎟ = 8.
3⎠
−1 y2 + 2 −1

3 Să se calculeze volumul corpului sferic

V= {( x, y, z ) x 2
+ y2 + z2 ≤ R . }
Rezolvare. Coordonatele sferice ρ, θ, ϕ sunt legate de coordonatele
carteziene prin relaţiile
x = ρ sin θ cos ϕ, y = ρ sin θ sin ϕ, z = ρ cos θ
cu

357
 0 ≤ ρ ≤ R, θ∈ [ 0, π] , ϕ∈ [ 0,2π] şi J = ρ2 sin θ (Jacobianul).
Aşadar:
2π π R π R
4πR 3
∫∫∫ dxdydz = ∫ ∫ ∫ ∫ ∫
2 2
dϕ dθ ρ sin θdρ = 2π sin θdθ ρ dρ = .
3
V 0 0 0 0 0

4 Să se calculeze volumul elipsoidului

⎪⎧ x 2 y 2 z 2 ⎪⎫
V = ⎨( x, y, z ) 2 + 2 + 2 ≤ 1⎬ .
⎩⎪ a b c ⎪⎭
Rezolvare. Aplicăm coordonatele sferice generalizate
x = aρ sin θ cos ϕ, y = bρ sin θ sin ϕ, z = cρ cos θ
cu
0 ≤ ρ ≤ 1, θ∈ [ 0, π] , ϕ∈ [ 0,2π] .

Jacobianul transformării este J = abcρ2 sin θ .

2π π 1
4π
Vol = ∫∫∫ ∫ ∫
dxdy dz = dϕ sin θdθ abcρ2dρ = ∫ 3
abc .
V 0 0 0

Dacă a = b = c = R , se obţine volumul corpului sferic.

5 Să se calculeze volumul cilindrului

V= {( x, y, z ) x 2
}
+ y 2 ≤ R2 , 0 ≤ z ≤ h .

Rezolvare. Trecând la coordonate cilindrice

x = ρ cos θ, y = ρ sin θ, z = z şi J = ρ ,
obţinem:
2π R h
R2
Vol = ∫∫∫ ∫ ∫
dxdy dz = dθ ρdρ dz = 2π
2 ∫
h = πR 2 h .
V 0 0 0

( )
3
6 Să se calculeze volumul mărginit de suprafaţa z 2 = x 2 + y 2 şi de
planele z = 0 şi z = a 3 , a > 0.
Rezolvare. Trecând la coordonate cilindrice

358
 x = ρ cos θ, y = ρ sin θ, z = z , J = ρ , observăm că

ρ6 = z 2 cum z ≥ 0 ⇒ z = ρ3 , deci ρ∈ [ 0, a ] .
Avem
2π a ρ3 a
2πa5
∫ ∫ ∫ ∫
4
Vol = dθ ρdρ dz = 2π ρ dρ = .
5
0 0 0 0

7 Să se calculeze următoarele integrale triple:

I= ∫∫∫ xyzdxdydz ,
V

unde V este delimitat de suprafeţele x = 0, y = 0, z = 0, x + y + z = 1 .

Rezolvare. Domeniul
V= {( x, y, z ) 0 ≤ x ≤ 1, 0 ≤ x ≤ 1, 0 ≤ y ≤ 1 − x, 0 ≤ z ≤ 1 − x − y}
este un domeniu simplu în raport cu axa Oz. Rezultă:
1− x 1− x − y 1− x
xy (1 − x − y )
1 1 2
I = dx∫ ∫ dy ∫ ∫ ∫
xyz dz = dx
2
dy
0 0 0 0 0
1− x y =1− x
xy (1 − x − y )
2
⎛ xy 2 x3 y 2 xy 4 x 2 y 2 xy 3 x 2 y 3 ⎞
∫ 2
dy = ⎜⎜
⎝ 4
+
4
+
8
−
2
−
3
+
3
⎟⎟
⎠ y =0
=
0

=
( x + x ) (1 − x )
3 2

+
x (1 − x )
4
−
x 2 (1 − x )
2
−
3
(
(1 − x ) x 2 − x x (1 − x )4
=
).
4 8 2 3 24
Deci:
x (1 − x )
1 4 1

∫ ( )
1
I= ∫
24
dx =
24
x 1 − 4 x + 6 x 2 − 4 x3 + x 4 dx =
0 0
x =1
1 ⎛ x 2 4 x3 6 x 4 4 x5 x 6 ⎞ 1
= ⎜⎜ − + − ⎟⎟ = .
24 ⎝ 2 3 4 5 6 ⎠ 720
x =0

x2 y2 z2
8 I= ∫∫∫ x 2 y 2 z 2dz dy dz , unde V este elipsoidul
a2
+
b2
+
c2
≤ 1.
V

359
 Rezolvare. Facem schimbarea de variabile x = aρ sin θ cos ϕ,
y = bρ sin θ sin ϕ, z = cρ cos θ cu ρ∈ [ 0,1] , θ∈ [ 0, π] , ϕ∈ [ 0, 2π] , J = abcρ2 sin θ .
2π π 1

∫ sin ϕ cos ∫ ∫
3 3 3 2 2
I =a b c ϕ dϕ sin θ cos θ dθ ρ8dρ =
5 2

0 0 0
3 3 3 2π π
abc
∫ sin ϕ cos ∫
2 2
= ϕ dϕ sin 5θ cos 2 θ dθ =
9
0 0
2π 2π
16a3b3c3 4a3b3c3
∫ ∫ sin
2 2 2
= sin ϕ cos ϕ dϕ = 2ϕ dϕ =
945 945
0 0

4a3b3c3 ⎛ ϕ sin 4ϕ ⎞ 2 π πa 3b3c3

= ⎜ − ⎟ = .
945 ⎝ 8 32 ⎠ 0 945

9 Să se determine coordonatele centrului de greutate al corpului cuprins

între paraboloidul z = 1 − x 2 − y 2 şi planul z = 0 .
Rezolvare. Calculăm volumul şi momentele statice faţă de planele de
coordonate
⎛ 1− x 2 − y 2 ⎞
V= dxdy dz = dxdy ⎜
∫∫∫ dz ⎟ =
∫∫ ∫
⎜⎜ ⎟⎟
V D ⎝ 0 ⎠
2π 1

∫∫ (1 − x ) ∫ dθ∫ ρ (1 − ρ ) dρ =
2 2 2
= − y dxdy =
D 0 0
π
= , unde D =
2
{( x, y ) x 2
+ y2 ≤ 1 ⊂ } 2
.

1− x 2 − y 2

∫∫∫ xdxdydz =∫∫ xdxdy ∫ ∫∫ x (1 − x )

2
S yOz = dz = − y 2 dxdy =
V D 0 D
2π 1 2π 2π
∫ ( ) 4 4
= ∫ cos θdθ ρ2 1 − ρ2 dρ =
15 ∫ cos θdθ =
15
sin θ = 0.
0
0 0 0

1− x 2 − y 2

∫∫∫ ydxdydz = ∫∫ ydxdy ∫ ∫∫ y (1 − x )

2
S xOz = dz = − y 2 dx dy =
V D 0 D
1 2π 2π 2π
∫ ( ) ∫
4 4
∫ sin θ dθ = ( − cos θ ) = 0.
2 2
= ρ 1 − ρ dρ sin θdθ =
15 15 0
0 0 0

360
 1− x 2 − y 2
S xOy = ∫∫∫ zdxdydz = ∫∫ dxdy ∫ zdz =
V D 0
2π 1

∫∫ ( ) ∫ ∫( ) ρdρ = π6 .
2 2 2 1 2
= 1− x − y dxdy = dθ 1 − ρ2
2
D 0 0

Rezultă coordonatele centrului de greutate:

S yOz S xOz S xOy 1
xG = = 0; yG = = 0; zG = = .
V V V 3

10 Să se calculeze momentul de inerţie faţă de planul ( yOz ) al unui

sfere cu centrul în origine şi de densitate constantă ρ .
Rezolvare.
∫∫∫ x dxdydz , unde
2
I yOz = ρ0
V

V= {( x, y, z ) x 2
+ y2 + z2 ≤ 2
}.
Folosind coordonatele sferice
x = ρ sin θ cos ϕ , y = ρ sin θ sin ϕ, z = ρ cos θ , j = ρ2 sin θ
se obţine
2π π R
4πR 5
∫ ∫
cos ϕdϕ sin θdθ ρ4dρ = ∫
2 3
I yOz = .
15
0 0 0

11 Se dă suprafaţa ( σ ) definită prin relaţia implicită

( ) +z
2
2 2 2 ∗
x + y −a = R 2 ; a, R ∈ +.

Să se determine:
(i) aria suprafeţei;
(ii) volumul corpului mărginit de suprafaţa ( σ ) ;
(iii) să se calculeze fluxul câmpului v = r prin suprafaţa ( σ ) ;
(iv) considerând reprezentarea parametrică a suprafeţei ( σ )

⎧ x = ( a + R cos u ) cos v, u ∈ [ 0, 2π] ,

⎪
σ : ⎨ y = ( a + R cos u ) sin v, v ∈ [ 0, 2π] ,
⎪ z = R sin u,
⎩

361
 y
să se calculeze circulaţia câmpului w = i + j + k de-a lungul curbei Γ situate
z
pe suprafaţa σ pentru care u = v .

Fig. 7.1

Rezolvare.
(i) Aria suprafeţei torului ( σ ) este:

A= ∫∫ dσ = ∫∫ A 2 + B 2 + C 2 d u dv = ∫∫ ru′ × rv′ dudv ,

σ Δ Δ
unde
{
Δ = ( u, v ) ∈ 2
( u, v ) ∈ [ 0,2π]2 }
şi
⎧ ′ ∂x ∂y ∂z
⎪⎪ru = ∂u i + ∂u j + ∂u k = − R sin u cos v ⋅ i − R sin u sin v ⋅ j + R cos u ⋅ k ;
⎨
⎪r ′ = ∂x i + ∂j j + ∂z k = − ( a + R cos u ) sin v ⋅ i + ( a + R cos u ) cos v ⋅ j .
⎪⎩ v ∂v ∂v ∂v
Rezultă ru′ × rv′ = R ( a + R cos u ) ⇒
2π 2π
A= ∫0 ∫0 R ( a + R cos u ) dvdu = 4π2 aR .

(ii) Pentru calculul volumului folosim schimbarea de variabilă

⎧ x = ( a + ρR cos u ) cos v, u ∈ [ 0,2π];
⎪
T : ⎨ y = ( a + ρR cos u ) sin v, v ∈ [ 0,2π];
⎪
⎩ z = R ρ sin u, ρ∈ [ 0,1].
Jacobianul transformării este:
D ( x, y , z )
J = = ( a + ρR cos u ) ρR 2 ≠ 0
D ( ρ, u , v )

362
şi

{
T ( Ω ) = Δ ′ = ( ρ, u , v ) ∈ [ 0,1] × [ 0,2π]
2
}.
Rezultă:
ϑ= ∫∫∫ dxdy dz = ∫∫∫ ρR 2 ( a + ρR cos u ) dρdu dv =
Ω Δ
1 2π 2π
= ∫0 ∫0 ∫0 ρR 2 ( a + ρR cos u ) dvdu dρ = 2π2 R 2 a.

(iii) Fluxul câmpului v prin suprafaţa σ este:

Φ (v , σ) = ∫∫ v ⋅ n dσ =
σ

= ∫∫ ⎡⎣( a + R cos u ) cos v ⋅ i + ( a + R cos u ) sin v ⋅ j + R sin u ⋅ k ⎤⎦ ×

σ

× ( cos u cos v ⋅ i + cos u sin v ⋅ j + sin u ⋅ k ) dσ =

∫∫ ⎡⎣( a + R cos u ) cos u + R sin u ⎤⎦ ( a + R cos u ) Rdu dv = 6π2 R 2 a.

2
=
Δ

Se putea folosi şi formula integrală Gauss-Ostrogradski

Φ (v , σ) = ∫∫∫ 3dxdydz = 3ϑ = 6π R a .
2 2

(iv) Circulaţia câmpului w pe curba Γ este:

y
C ( w, Γ ) = ∫Γ w ⋅ dr = ∫Γ dx + dy + z dz =
2π
= ∫0 ⎡⎣ − R sin 2u + R cos 2u + ( a + R cos u ) cos u ⎤⎦ du = 2π ( a + R ) .

12 Fie funcţia: f : D ⊂ 3
→ , f ( x, y, z ) = ⎡⎣ x 2 + y 2 + z 2 ⎤⎦ , unde

D= {( x, y, z ) ∈ 3
x2 + y2 + z 2 < 2 . }
Dacă σ∈ D ( D ) este o diviziune de forma σ = {d0 , d1} cu

dk = {( x, y, z ) ∈ D k ≤ x 2
}
+ y 2 + z 2 < k + 1 , k = 0,1 ,

să se calculeze sumele Darboux superioare şi inferioare corespunzătoare

diviziunii σ şi funcţiei f.

363
 Să se precizeze dacă f este Darboux integrabilă pe D şi în caz afirmativ
să se calculeze ∫∫∫ f .
D
Rezolvare. Notăm cu

{
M k = max f ( x, y ) ( x, y ) ∈ d k şi }
{ }
mk = min f ( x, y ) ( x, y ) ∈ d k , k = 0,1 ,
şi constatăm că M k = mk , k = 0,1 .
Prin urmare
S ( f , σ) = s ( f , σ) .

O y

Fig. 7.2

Mai mult

S ( f , σ ) = M 0 măs d0 + M1 măs d1 = 0 +1
3
4π ⋅ 1 4π 1 − 0
3
=
4π(.
)
3 3 3
În concluzie, f este Darboux integrabilă pe D şi
4π
∫∫∫ f =
3
.
D

13 Să se arate că funcţia f : [ 0, 2] →
3

⎧ x + y + z , ( x, y, z ) ∈ [ 0,1]2 × [ 0,2]
⎪
⎪⎪ xyz , ( x, y, z ) ∈ [ 0,1] × (1, 2] × [ 0, 2]
f ( x, y , z ) = ⎨
⎪ xy + yz + zx, ( x, y, z ) ∈ (1,2] × [ 0,1] × [ 0, 2]
⎪ 2
⎪⎩ x + y + z , ( x, y, z ) ∈ (1,2] × (1,2] × [ 0,2]
2 2

364
este integrabilă pe [ 0, 2] şi să se calculeze ∫∫∫
3
f.
[0,2]3
Rezolvare. Constatăm că funcţia f este mărginită pe [ 0, 2] şi că
3

punctele sale de discontinuitate sunt conţinute într-o reuniune finită de

dreptunghiuri paralele cu planele de coordonate. În consecinţă, f este
integrabilă pe [ 0, 2] şi
3

1⎛ 1⎛ 2 ⎞ ⎞ 1⎛ ⎛ 2 ⎞ 2 ⎞
∫∫∫ f = ∫0 ⎜ ∫0 ⎜ ∫0 ( x + y + z ) dz ⎟ dy ⎟dx + ∫0 ⎜ ∫1 ⎜ ∫0 xyzdz ⎟ dy ⎟ dx +
⎝ ⎝ ⎠ ⎠ ⎝ ⎝ ⎠ ⎠
[0,2]3

( ) ⎞
2 ⎛ 1⎛ 2 ⎞ ⎞ ⎛ 2⎛ 2 2 ⎞ 77
∫1 ∫0 ∫0 ( ) ∫1 ∫1 ∫0
2 2 2
+ ⎜ ⎜ xy + yz + zx d x ⎟ d y ⎟d x + ⎜ ⎜ x + y + z d z ⎟ dy ⎟dx = .
⎝ ⎝ ⎠ ⎠ ⎝ ⎝ ⎠ ⎠ 3

14 Fie funcţia f : [ 0,1] →

3

⎧1, dacă x ∈ − Q sau y ∈ − Q sau z ∈ − Q;

⎪
f ( x, y , z ) = ⎨ 1 p
1
⎪ q− , dacă x , y , z ∈ Q şi x = , unde p, q ∈ , ( p, q ) = 1.
⎩ q

(i) Să se arate că f este integrabilă pe [ 0,1] şi să se calculeze ∫∫∫ f .

3

[0,1]3
(ii) Pentru orice x ∈ ( − Q ) ∩ [ 0,1] definim funcţia parţială

f1( ) ( y, z ) = f ( x, y, z ) , f1( ) : [ 0,1] →

x x 2
.

Să se arate că f1( ) este integrabilă pe [ 0,1] şi să calculeze ∫∫ f1( ) .

x 2 x

[0,1]2
p
(iii) Pentru orice x ∈ Q ∩ [ 0,1] cu x = ; p, q ∈ , ( p, q ) = 1 , definim
q
( x)
funcţia parţială f 2( ) ( y, z ) = f ( x, y, z ) , f 2( ) : [ 0,1] →
x x 2
. Să se arate că f 2 nu
este integrabilă pe [ 0,1] .
2

Rezolvare.
(i) Se demonstrează că mulţimea punctelor de discontinuitate a funcţiei f
este
D ( f ) = ( Q ∩ [ 0,1]) × [ 0,1] .
2

365
 ⎧ 1 ⎫
Cum Q ∩ [ 0,1] = ⎨1 − n ∈ ∗ ⎬ şi pentru orice n ∈ ∗ dreptunghiul
⎩ n ⎭
⎧ 1⎫
× [ 0,1] este de măsură Jordan nulă rezultă că mulţimea D ( f ) este
2
⎨1 − ⎬
⎩ n ⎭n∈ ∗
de măsură Lebesgue nulă; prin urmare, f este integrabilă pe [ 0,1] .
3

Cum în orice paralelipiped Δ ⊂ [ 0,1] se găsesc puncte care au abscisa

3

iraţională rezultă că
∀ σ ∈D ([0,1] )3

S ( f , σ) − s ( f , σ) = ∑ ( M Δ ( f ) − mΔ ( f ) ) măs ( Δ ) = ∑ măs ( Δ ) = 1 ⇒ ∫∫∫ f = 1 .

Δ∈σ Δ∈σ
[0,1]3

(ii) Dacă x ∈ ( − Q ) ∩ [ 0,1] ⇒ f1( ) ( y, z ) = 1, ∀ ( y, z ) ∈ [ 0,1] ; aşadar,

x 2

f1( ) este integrabilă pe [ 0,1] , iar ∫∫ f1( ) = 1.

x 2 x

[0,1]2
p
(iii) Pentru x ∈ Q ∩ [ 0,1] cu x = ; p, q ∈ şi ( p, q ) = 1 se obţine că
q
funcţia f 2( ) : [ 0,1] → ,
x 2

⎧1, dacă y ∈ − Q sau y ∈ − Q;

f 2( )
x
( y, z ) = ⎪⎨1 − 1 , dacă y, z ∈ Q.
⎪ q
⎩
( x)
Prin urmare, mulţimea punctelor de discontinuitate a funcţiei f 2 este:

( ) D f 2( ) = [ 0,1] , ∀ x ∈ Q ∩ [ 0,1] .
x 2

Cum mulţimea D ( f ( ) ) nu este de măsură Lebesgue nulă deducem că

x
2

f 2( ) nu este integrabilă pe [ 0,1] .

x 2

Observaţie. În concluzie, deşi f este integrabilă pe [0,1]3 nu toate

funcţiile parţiale sunt integrabile pe [ 0,1] .
2

366
 15 Fie funcţia f : [ −1,1] →
3

⎧0, dacă ( x, y, z ) = ( 0,0,0 ) ;

⎪⎪
f ( x, y , z ) = ⎨ xyz
, dacă ( x, y, z ) ∈ [ −1,1] − {( 0,0,0 )}.
3

(
⎪ x2 + y2 + z 2
)
2
⎪⎩

Să se arate că f nu este integrabilă Riemann pe [ −1,1] , dar există

3

integralele iterate şi ele sunt egale.

Rezolvare. Se verifică uşor că f nu este mărginită pe [ −1,1] . Într-adevăr
3

pentru şirul ( xn , yn , zn )n cu yn = α xn , zn = xn , n ∈ , α ∈ ∗
, iar lim xn = 0
n
obţinem
α 1
lim f ( xn , yn , zn ) = lim = ±∞, α ∈ ∗
.
(2 + α )
2
n 2 n xn

În concluzie, f nu este integrabilă Riemann pe [ −1,1] .

3

Integralele iterate există şi deoarece funcţiile parţiale sunt impare pe

[ −1,1] , deducem că ele sunt egale cu zero.

16 Fie funcţia f : [ 0,1] →

3

⎧ x2 − y2
( ) [ ] − {( 0,0,0 )};
3
⎪⎪ z , x , y , z ∈ 0,1
(
f ( x, y , z ) = ⎨ x + y2 2 2
)
⎪
⎪⎩0, ( x, y, z ) ∈ ( 0,0,0 ) .
Să se arate că f nu este integrabilă Riemann pe [0,1]3 , dar există
integralele iterate şi
1⎛ 1⎛ 1 ⎞ ⎞ 1⎛ 1⎛ 1 ⎞ ⎞
∫ ∫ ∫0
⎜
0⎝
⎜
0⎝
f ( x, y, z ) dx ⎟ dy ⎟ dz ≠
⎠ ⎠ ∫ ∫ ∫0
⎜
0⎝
⎜
0⎝
f ( x, y, z ) dy ⎟ dx ⎟ dz .
⎠ ⎠
Rezolvare. Considerăm şirul ( xn , yn , zn ) ⊂ 3
cu
∗
yn = α xn , zn = xn , n ∈ , α ∈ +, iar lim xn = 0 .
n
Atunci
1 − α2 1
lim f ( xn , yn , zn ) = lim = ±∞ .
(1 + α )
n 2 2 n xn

Deducem că f nu este integrabilă pe [ 0,1] .

3

367
 Integralele iterate există şi
1⎛ 1⎛ 1 ⎞ ⎞ 1⎛ 1 −z ⎞ π
∫ ∫ ∫0
⎜
0⎝
⎜
0⎝
f ( x, y, z ) dx ⎟ dy ⎟ dz =
⎠ ⎠ ∫ ∫0
0
⎜
⎝
d
y2 + 1 ⎠
y ⎟ d z = −
4
;

1⎛ 1⎛ 1 ⎞ ⎞ 1⎛ 1 z ⎞ π
∫ ∫ ∫0
⎜
0⎝
⎜
0⎝
f ( x, y, z ) dy ⎟ dx ⎟ dz =
⎠ ⎠ ∫ ∫
⎜
0⎝ 0 x2 + 1
d x ⎟
⎠
dz =
4
.

17 Să se calculeze folosind teorema lui Fubini, integrala

I= ∫∫∫ xyzdxdydz ,
V
unde
⎧⎪ 3 z
2
x2 y 2 ⎫⎪
V = ⎨( x, y, z ) ∈ 2
≥ 2
+ 2
, z ≤ c , x ≥ 0, y ≥ 0 ∗
⎬ , a, b, c ∈ + .
⎪⎩ c a b ⎪⎭
Rezolvarea. Constatăm că integrantul este o funcţie continuă pe V (vezi
figura), deci integrabilă pe V .

z
c

O b y
a

x
Fig. 7.3

Putem folosi teorema lui Fubini cel puţin în patru moduri.

M1. Integrând mai întâi în raport cu z, apoi cu y şi în final cu x găsim că:
⎧⎪ x2 y 2 ⎫⎪
Dyx = ⎨( x, y ) ∈ 2
+ ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0 ⎬
⎪⎩ a 2 b2 ⎪⎭

368
 ⎛ x2 ⎞
b 1− 2
⎛ c ⎞ a⎜ a ⎛ c ⎞ ⎟
⎟
⎜
I= ⎜∫∫ ⎜ ∫ xyz dz ⎟ dy dx = ⎜
⎟ ∫ ∫ ⎜
⎜ ∫ xyz dz ⎟ dy ⎟ dx =
⎟ ⎟
D yx 2 2 0⎜ 0 2
y2
⎜⎜ c x y
+ 2 ⎟⎟ ⎜ ⎜⎜ c x
+ ⎟⎟ ⎟
⎝ 2
a b ⎠ ⎝ ⎝ a 2 b2 ⎠ ⎠
⎛ x2 ⎞
b 1− 2
a⎜ a ⎟ a 2 2
⎡ 2 2⎤
a 2b 2 c 2
⎜ xy x y ⎟ b c
( )
2
∫ ∫ ∫
2
= ⎜ c ⎢1 − 2 − 2 ⎥ dy ⎟ dx = x a2 − x2 dx = .
⎜ 2 ⎣ a b ⎦ ⎟⎠ 8a 4
48
0⎝ 0 0

M2. Calculul se simplifică dacă se integrează în altă ordine. Domeniul V

se proiectează pe planul zOy sub formă de triunghi mărginit de dreptele
b
y = 0, z = c, y = z .
c
⎧ b ⎫
Notăm cu Dyz = ⎨( x, y ) ∈ 2 0 ≤ y ≤ z, z ≥ 0 ⎬ şi obţinem
⎩ c ⎭
⎛ z2 y2 ⎞ ⎛b ⎛ z2 y2 ⎞ ⎞
− −
⎜a c⎜c ⎜ ⎟ ⎟
2 2 ⎟ z a 2 2
c b c b
⎜ ⎟ ⎜ ⎜ ⎟ ⎟
I= ⎜ ∫∫ ∫ ∫ ∫
xyz dx ⎟ dy dz = ⎜ ⎜ ∫ xyz dx ⎟ dy ⎟ dz =
D yz ⎜ 0 ⎟ 0⎜ 0 ⎜ 0 ⎟ ⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎜ ⎟ ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎝ ⎠ ⎠
⎛bz ⎞
c⎜c ⎟ c 2 2
a z⎛2 2
y 2⎞
b a 5 a 2b 2c 2
= ⎜
⎜
∫ ∫ ⎜ − ⎟ yz dy ⎟ dz =
2 ⎜⎝ c 2 b 2 ⎟⎠ ⎟ 8 c 4
z dz =
4 8∫ .
0⎜ 0 ⎟ 0
⎝ ⎠

M3. Dacă secţionăm domeniul D cu un plan paralel cu zOy , cuprins între

planele x = 0 şi x = a , obţinem o secţiune (care are aria)
⎧⎪ x2 y 2 x 2 ⎫⎪
Dx = ⎨( y, z ) ∈ 2
c ≥ z ≥ c 2 + 2 , 0 ≤ y ≤ b 1− 2 ⎬.
⎪⎩ a b a ⎪
⎭

369
 Prin urmare:
⎛ x2 ⎞
b 1− 2
a a⎜ b ⎛ c ⎞ ⎟
⎟
⎜
⎜ ∫ ∫∫
I = ⎛ xyz dydz ⎞ dx = ⎜
⎟ ∫ ∫ ⎜
⎜ ∫ xyz dz ⎟ dy ⎟ dx =
⎟ ⎟
0 ⎝ Dx ⎠ 0⎜ 0 2
y2
⎜ ⎜⎜ c x
+ ⎟⎟ ⎟
⎝ ⎝ a 2 b2 ⎠ ⎠
⎛ x2 ⎞
b 1− 2
a⎜ b ⎟
⎜ c 2 xy ⎛ x2 y 2 ⎞ ⎟ a 2b 2 c 2
∫ ∫
= ⎜
⎜
⎜ 1 − − ⎟
2 ⎜⎝ a 2 b 2 ⎟⎠ ⎟⎟
dy d x =
48
.
0⎝ 0 ⎠

M4. Dacă secţionăm domeniul D cu un plan paralele cu xOy cuprins între

planele z = 0 şi z = c , obţinem o secţiune (care are aria)
⎧⎪ z 2 x2 y 2 ⎫⎪
Dz = ⎨( x, y ) ∈ 2
≥ + , x ≥ 0, y ≥ 0 ⎬ , z ∈ ( 0, c ) .
⎩⎪ c2 a 2 b2 ⎭⎪
Prin urmare:
⎛b ⎛ z2 y2 ⎞ ⎞
−
c⎜c ⎜ ⎟ ⎟
z a 2 2
c c b
⎜ ⎜ ⎟ ⎟ a 2b 2 c 2
I= ⎛
⎜ ∫ ∫∫ xyz dy dx ⎞ dz = ⎜ ⎜
⎟ ⎜ ⎜ ∫ ∫ ∫ xyz dx ⎟ dy ⎟ dz =
⎟ ⎟ 48
.
0 ⎝ Dz ⎠ 0⎝ 0 ⎝ 0 ⎠ ⎠
O altă modalitate de a calcula integrala este teorema de schimbare de
variabilă.

M5. Pentru calculul integralei se mai poate folosi şi schimbarea de

variabilă (coordonate cilindrice)
⎧ ⎡ π⎤
⎪ x = aρ cos θ, θ∈ ⎢⎣0, 2 ⎥⎦
⎪
T : ⎨ y = bρ sin θ, ρ∈ ( 0,u ]
⎪
⎪ z = cu , u ∈ ( 0,1]
⎩
D ( x, y , z )
cum ∃ = abcρ > 0 deducem că transformarea T este regulată şi
D ( ρ, θ, u )

⎛ u ⎛π 2
1 ⎞ ⎞
2 2 2 3 sin 2θ a 2b 2 c 2
I= ∫∫∫ xyz dxdy dz = ∫ ∫ ∫
⎜
⎜ ⎜
⎜ a b c ρu
2
⎟ ⎟
dθ dρ du =
⎟ ⎟ 48
.
D 0− ⎝ 0− ⎝ 0 ⎠ ⎠

370
 18 Să se calculeze volumul mărginit de următoarea suprafaţă:
2
⎛ x2 y2 z 2 ⎞ xyz ∗
σ : ⎜⎜ 2 + 2 + 2 ⎟⎟ = 3 , a, b, c, h ∈ +.
⎝a b c ⎠ h
Rezolvare. Este convenabil să folosim coordonatele sferice generalizate
cu ajutorul formulelor:
⎧ x = a ρ sin θ cos ϕ, ϕ∈ ( 0, π / 2 )
⎪
T = ⎪ y = b ρ sin θ sin ϕ, θ∈ ( 0, π / 2 )
⎨
⎪ ⎛ abc 2 ⎤
⎪ z = c ρ cos θ, ρ∈ ⎝⎜ 0, 2h3 sin θ cos θ sin 2ϕ ⎦⎥
⎩
iar
D ( x, y , z )
∃ = abcρ2 sin θ > 0, ∀ ( ρ, ϕ, θ ) ∈ T ( Ω ) ,
D ( ρ, ϕ,0 )
deci transformarea este regulată şi
π ⎛ π ⎛ abc sin 2 θ cos θ sin 2ϕ ⎞ ⎞
− −
2 ⎜ 2 ⎜ 2 h3 ⎟ ⎟
∫∫∫ dxdydz = ∫ ⎜⎜ ∫ ⎜⎜ ∫ abcρ sinθdρ ⎟ dθ ⎟ dϕ =
2
I=
⎟ ⎟
D 0 − ⎝ 0- ⎝ 0- ⎠ ⎠
π⎛ π ⎞ π
2⎜ 2 ⎟ 2 4 4 4
a 4b 4 c 4 7 a b c a 4b 4c 4
∫∫ ∫
3 3 3
= ⎜ sin θ cos θ sin 2ϕdθ ⎟ dϕ = sin 2ϕdϕ = .
⎜ 24h9 ⎟ 960 h 9
1440 h 9
0⎝ 0 ⎠ 0

19 Să se calculeze volumul corpului mărginit de următoarea suprafaţă:

2
⎛x y⎞ z2 x y ∗
σ : ⎜ + ⎟ + 2 = + ; x > 0, y > 0, z > 0, a, b, c, h, k ∈ +.
⎝a b⎠ c h k
Rezolvare. Vom folosi următoarea transformare de coordonate sferice
generalizate:
⎧ σ σ ⎛ π⎞
⎪ x = a ρ sin θ cos ϕ, θ∈ ⎜ 0, 2 ⎟ , σ > 0
⎪ ⎝ ⎠
⎪ ⎛ π⎞
T : ⎪ y = b ρ sin σ θ sin σ ϕ, ϕ∈ ⎜ 0, ⎟
⎪ ⎝ 2⎠
⎨
⎪ ⎛ a σ σ b σ ⎤
⎪ ⎜ sin θ cos ϕ + sin θ sin σ ϕ ⎥
⎪ z = c ρ cos θ, ρ∈ ⎜ 0, h k
σ
⎥
( )
2σ σ σ 2 2σ
⎪ ⎜ sin θ cos θ + sin θ + cos θ ⎥
⎪⎩ ⎝ ⎦
371
 a σ b
sin θ cosσ ϕ + sin σ θ sin σ ϕ
şi notăm ρmax = h k .
( )
2σ σ σ 2 2σ
sin σ cos θ + sin θ + cos θ
În cazul acest, jacobianul transformării se calculează după formula
J = J1 J 2 J 3 , unde J1, J 2 şi J 3 sunt determinanţii funcţionali ai transformărilor
regulate
⎧ x = aξσ
⎪
T1 : ⎨ y = bησ ; ξ, η, ζ ∈ *+
⎪ σ
⎩ z = cζ
⎧ξ = r sin θ cos ϕ
⎪
T2 : ⎨η = r sin θ sin ϕ , ϕ∈ [ 0, 2π] , θ∈ [ 0, π] , r > 0
⎪ζ = r cos θ
⎩
⎧ 1
⎪⎪r = ρ σ
T3 : ⎨θ = θ , θ, ϕ∈ , ρ > 0.
⎪
⎪⎩ϕ = ϕ
Prin urmare:

D ( x, y , z ) ⎛ 1 1 −1 ⎞
J=
D ( ρ, θ, ϕ )
(
3 σ−1 σ−1 σ−1
= abc σ ξ η ρ 2
)( )
r sin θ ⎜ ⋅ ρ σ ⎟ =
⎜σ ⎟
⎝ ⎠
= abc σ2ρ2 sin 2σ−1 θ cosσ−1 ϕ sin σ−1 ϕ cosσ−1 θ.
Volumul corpului va fi:
π⎛ π ⎞
2 ⎜ 2 ⎛ ρmax ⎞ ⎟
I= ∫∫∫ dxdydz = ∫ ⎜⎜ ∫ ⎜⎜ ∫ abc σ2ρ2 sin2σ−1 θcosσ−1 ϕsinσ−1 ϕcosσ−1 θdρ ⎟ dθ ⎟ dϕ =
⎟ ⎟
D 0⎝ 0⎝ 0 ⎠ ⎠
π⎛ π
⎞ ⎞
3
⎛ a σ σ b σ σ
2⎜ 2 sin θcos ϕ + sin θsin ϕ ⎟ ⎟
abc 2σ−1 σ−1 ⎜ h
∫∫ k
⎜ σ−1 σ−1
= sin θcos ϕsin ϕcos θ⎜ ⎟ dθ ⎟ dϕ
( )
2
⎜ 3
0 0 ⎜ sin θ cos ϕ + sin ϕ + cos θ ⎟ ⎟
2σ σ σ 2σ
⎜
⎝ ⎝ ⎠ ⎟⎠
Vom considera σ = 2 (pentru a simplifica calculele).

372
 Deducem:
⎛ ⎛ ⎛ a b ⎞ ⎞
3 ⎞
π/ 2⎜ π/ 2 2 2
⎜⎜ h cos ϕ + sin ϕ ⎟ 2 ⎟ ⎟
abc
I= ⎜ ∫ ∫ k
⎟ sin θ ⎟ dθ ⎟ dϕ =
5
sin θ cos ϕ sin ϕ cos θ ⎜ ⎜
⎜ 3 ⎜⎜ ⎜ sin 4
θ + cos 4
θ ⎟ ⎟⎟ ⎟
0 ⎜ 0 ⎟
⎝ ⎝⎝ ⎠ ⎠ ⎠
⎛ π/2 ⎞⎛ π / 2 ⎞
abc ⎜ sin11 θ ⋅ cos θ ⎟⎜ ⎛ a b 2 ⎞
∫ ∫
2
= dθ cos ϕ + sin ϕ cos ϕ sin ϕd ϕ ⎟=
3 ⎜⎜ ⎟ ⎜ ⎜⎝ h ⎟
⎝ ( 4
0 sin θ + cos θ
4 3
)
⎟⎝ 0
⎠
k ⎠ ⎟
⎠

abc ⎛ 7 π 1 ⎞ b3h3 + a 3k 3 + a 2bhk 2 + ab 2 h 2k

= ⎜ − ⎟⋅ .
3 ⎝ 64 8 ⎠ 8h 3 k 3

20 Fie Ω ⊂ 3 un domeniu. Potenţialul Newtonian al domeniului Ω în

punctul M ( x, y, z ) este prin definiţie
ρ ( ξ, η, ζ ) ρ ( ξ, η, ζ )
PΩ ( x, y, z ) = ∫∫∫ r
dμ3 = ∫∫∫ r
dξdηdζ ,
Ω Ω

unde ρ = ρ ( ξ, η, ζ ) este densitatea punctual distribuită a corpului ce ocupă

domeniul Ω , iar r este distanţa de la un punct arbitrar N ( ξ, η, ζ ) ∈ Ω la
punctul M:
r = dist ( M, N ) = ( x − ξ ) 2 + ( y − η) 2 + ( z − ζ ) 2 .
Forţa Newtoniană de atracţie cu care punctul M de masă m este atras de
corpul ce ocupă domeniul Ω este:

⎛ ∂P ∂P ∂P ⎞ ⎛ ∂ρ dμ3 ξ− x ⎞
FΩ = k ⋅ m ⋅ ⎜ Ω i + Ω j + Ω k ⎟ = k ⋅ m ⋅
⎝ ∂x ∂y ∂z ⎠
⎜
⎜∑ ∫∫∫∂ξ r
−
r ∫∫∫
ρ 3 dμ3 ⎟ i ,
⎟
⎝ Ω Ω ⎠
unde k = 6,67 ⋅ 10 −11 m3kg −1 ⋅ s −2 este constanta de atracţie universală.
Să se determine:
(i) potenţialul Newtonian al unui cilindru omogen în centrului bazei sale;
(ii) forţa de atracţie Newtoniană dintre centrul bazei unui cilindru omogen
şi cilindru;
(iii) potenţialul Newtonian al unei sfere omogene în punctul arbitrar M;
(iv) forţa de atracţie Newtoniană cu care un punct oarecare M de masă m
este atras de o sferă omogenă.

373
 Rezolvare.
(i) Folosim teorema lui Fubini şi o schimbare de coordonate polare:
dxdy dz
PΩ ( 0,0,0 ) = ∫∫∫ ρ
2
x +y +z 2 2
,
Ω
unde
Ω= {( x, y, z ) ∈ 3
}
x 2 + y 2 ≤ R 2 , 0 ≤ z ≤ h , R, h ∈ ∗
+, (7.1)

z
z
M ( 0,0, a )

O y
O y

x x

Fig. 7.4

Obţinem:

∫0 ( )
h⎛ dxdy ⎞ h
PΩ ( 0,0,0 ) = ρ ∫0 ⎜⎜ ∫∫ 2 2
x +y +z 2 ⎟
⎟
dz = 2πρ R 2 + z 2 − z dz =
⎝x 2 2
+ y ≤R 2
⎠
2
= ρπR ln
h + R 2 + h2
R
+ ρπh ( R 2 + h2 − h . )
(ii) Pentru forţa de atracţie avem numai o singură componentă nenulă.
Procedăm ca mai sus, cu Ω dat de (7.1):

ρz ⎛ h ⎞
ρz dz
Fz = ∫∫∫ 2 2
x +y +z 2
dx dy d z = ⎜
⎜ ∫∫ ∫0 2 2
⎟ dxdy =
2 ⎟
x +y +z ⎠
Ω x2 + y 2 ≤ R2 ⎝

⎛ ⎞
= ∫∫ ρ⎜
1
⎜ x2 + y2
x2 + y2 ≤ R2 ⎝
−
1
x2 + y 2 + h2 ⎟
⎠
(
⎟ dxdy = 2πρ R + h − R 2 + h 2 . )
(iii) Putem alege sistemul de coordonate astfel ca M ∈ Oz . Astfel,
M = M ( 0,0, a ) , a ∈ *+ şi

374
 ρdxdy dz
P ( 0,0, a ) = ∫∫∫ x + y + ( z − a)
2 2 2
,
Ω
unde:
Ω= {( x, y, z ) ∈ 3
x2 + y 2 + z 2 ≤ R2 , R ∈ } ∗
+

R ⎛ dx dy ⎞
P ( 0,0, a ) = P ( M ) = ρ ∫ −R ⎜ ∫∫
⎜ x2 + y 2 ≤ R2 − z 2 x2 + y2 + ( z − a )
2 ⎟ dz =
⎟
⎝ ⎠

∫− R ( )
R
= 2πρ R 2 − 2az + a 2 − z − a dz = (7.2)

⎡1
(( R + a )3 − R − a 3 ) − ∫− R z − a dz ⎤⎥ .
R
= 2πρ ⎢
⎣ 3a ⎦
Pentru
R
a≥R⇒ ∫− R z − a dz = 2aR , (7.3)
iar pentru 0 ≤ a ≤ R ⇒
R a R
∫− R ∫− R ( z − a ) dz + ∫a ( a − z ) dz = a + R .
2 2
z − a dz = (7.4)

Din (7.1), (7.2) şi (7.3) deducem că potenţialul în M al sferei omogen

este:
⎧ 4h R 3
⎪ ⋅ ρ, a ≥ R
⎪3 a
P(M ) = ⎨
⎪⎛ 2πR 2 − 2 πa 2 ⎞ ρ, 0 ≤ a < R
⎪⎩⎜⎝ 3
⎟
⎠
aici a este interpretat ca dist ( M,0 ) .
Observaţie. Constatăm că potenţialul în M situat în exteriorul sferei este
aceleaşi pentru toate punctele egal depărtate de centrul sferei, ca şi cum toată
masa sferei ar fi concentrată în centrul ei.
Al doilea rezultat obţinut (cazul 0 ≤ a < R ) conduce la următoarea
concluzie. Dacă se consideră o sferă omogenă cu raza interioară R1 şi raza
exterioară R2 , potenţialul sferei în punctul M situat în cavitatea sa ( 0 ≤ a < R1 )
se reprezintă sub forma diferenţei de potenţial:
⎛ 2 ⎞ ⎛ 2 ⎞
PΩ ( M ) = PΩ1 ( M ) − PΩ2 ( M ) = ⎜ 2πR22 − πa 2 ⎟ ρ − ⎜ 2πR12 − πa 2 ⎟ ρ =
⎝ 3 ⎠ ⎝ 3 ⎠
(
= 2π R22 − R12 ρ )
375
şi nu depinde de a = dist ( M,0 ) .
În concluzie, potenţialul sferei cu cavitate simetrică într-un punct M situat
în cavitatea sa are valoarea constantă (nu depinde de poziţia punctului M din
cavitatea sferei).
(iv) Procedând similar ca la punctul (iii), se obţine că numai o singură
componentă a forţei de atracţie este nenulă, şi anume:
ρ( z − a)
F2Ω = km ⋅ ∫∫∫ ⎡ 2 ⎤3 2
dxdy dz ,
Ω x + y + ( z − a)
2 2
⎣ ⎦
unde Ω este domeniul de la punctul (iii).
Folosind teorema lui Fubini şi transformarea în coordonate polare
obţinem:
R ⎛ z−a ⎞
FzΩ = kmρ ⋅ ⎜ ∫ ∫∫ dxdy ⎟ dz =
( )
−R 3 2
⎜ x2 + y2 ≤ R2 − z 2 x2 + y 2 + ( z − a )
2
⎟
⎝ ⎠ (7.5)
R ⎛ z−a z−a ⎞
= kmρ ⋅ ⎜ ∫
−R ⎜ z − a
⎝
−
2
R − 2az + a ⎠
⎟⎟ dz.

Cum:
R z−a R ⎧−2 R, dacă a ≥ R
∫
−R z − a
dz =
−R ∫
sgn ( z − a ) dz = ⎨
⎩ − 2 a , dacă a < R
(7.6)

şi, cu ajutorul schimbării de variabilă t = R 2 − 2az + a 2 , a doua integrală are

valoarea:
⎧ 2 R3
R z−a ⎪⎪ 2 − 2 R, dacă a ≥ R;
∫ dz = ⎨ 3 a (7.7)
−R 2 2 4
R − 2az + a ⎪− a, dacă a < R.
⎪⎩ 3
Din (7.5), (7.6) şi (7.7) găsim că
⎧ 4π 3 1
−
⎪⎪ 3 R km ρ 2
, dacă a ≥ R;
FzΩ =⎨ a
⎪− 4π πa km ρ, dacă a < R.
⎪⎩ 3
Cum FxΩ = FyΩ = 0 forţa de atracţie va fi îndreptată înspre centrul sferei.

376
 Observaţie. Un punct M care se găseşte în afara sferei ( a ≥ R ) este atras
cu aceeaşi forţă de atracţie ca oricare alt punct egal depărtat de centrul sferei, ca
4π 3
şi cum toată masa sferei R ρ ar fi concentrată în centrul sferei.
3
Pe de altă parte, forţa de atracţie exercitată de o sferă de rază R asupra
unui punct M aflat în interiorul ei este aceeaşi pentru toate punctele egal
depărtate de centrul sferei şi nu depinde de dimensiunea R a sferei. Altfel spus,
stratul sferei exterior nu exercită nici o influenţă asupra unui punct interior.

21 Să se calculeze momentele de inerţie J x şi J z ale corpului Ω

mărginit de suprafaţă tirbuşon din figură şi a cărui reprezentare parametrică este:
⎧ x = a cos u cos v, u ∈ [ 0,2π];
⎪
⎪ ⎡ π π⎤ ∗
σ = ∂Ω : ⎨ y = a sin u cos v, v ∈ ⎢ − , ⎥ , a, b ∈ +;
⎪ ⎣ 2 2⎦
⎪ z = a sin v + bu,
⎩

Fig. 7.5

Rezolvare.
Momentul de inerţie J z are expresia

∫∫∫ ( x )
2
Jz = + y 2 dxdy dz .
Ω
Folosind transformarea de coordonate
⎧ x = ρ cos u cos v, u ∈ [ 0,2π]
⎪
⎪ ⎡ π π⎤
T = ⎨ y = ρ sin u cos v, v ∈ ⎢ − , ⎥
⎪ ⎣ 2 2⎦
⎪ z = ρ sin v + bu , ρ∈ [ 0, a ]
⎩
al cărui Jacobian este:

377
 D ( x, y , z ) ⎛ π π⎞
J= = ρ2 cos v > 0, ∀ ( u, v, ρ ) ∈ [ 0,2π] × ⎜ − , ⎟ × ( 0, a ) .
D ( ρ, u , v ) ⎝ 2 2⎠
Folosind teorema de schimbare de variabile se obţine
⎛ π/2 a⎛ 2π ⎞ ⎞ a 5 4 8π 5
∫ ∫0 ⎜⎝ ∫0
4 3
J2 = ⎜ ρ cos vdu ⎟ dρ ⎟ dv = 2π ⋅ ⋅ = a .
−π 2 ⎝ ⎠ ⎠ 5 3 15
În mod similar:

∫∫∫ ( y )
2
Jx = + z 2 dxdydz =
Ω
⎛
( ⎞ ⎞
)
π/ 2 a ⎛ 2π
= ∫ ⎜
−π / 2 ⎝ ∫0 ⎜⎝ ∫0 ρ2 cos v ρ2 sin 2 u cos2 v + ρ2 sin 2 v + 2ρbu sin v + b2u 2 du ⎟ dρ ⎟ dv =
⎠ ⎠
π/ 2 ⎛ a⎛ 8π3 2 2 ⎞ ⎞
∫ ∫
4 3 4 2 2 3
= ⎜ ⎜ πρ cos v + 2ρ π cos v sin v + 4π bρ cos v sin v + ρ b cos v ⎟⎟ dρ ⎟⎟dv =
−π / 2 ⎜ 0⎜ 3
⎝ ⎝ ⎠ ⎠
π/ 2⎛ a5 2π 5 8π3 3 2 ⎞
∫
3 2 4 2
= ⎜⎜ π cos v + a cos v sin v + a π b sin v cos v + a b cos v ⎟⎟dv =
−π / 2
⎝ 5 5 9 ⎠
8 5 16π3 3 2
= πa + ab .
15 9

22 Să se calculeze integrala ∫∫∫ x 2 + y 2 dxdydz , domeniul V fiind

V
2 2 2
limitat de suprafeţele x + y = z ; z = 1 .
Rezolvare.
⎛ 1 ⎞
∫∫∫ x 2 + y 2 dxdydz = ∫∫ ∫ x + y
⎜
⎝
2 2
x 2 + y 2 dz ⎟ dxdy =
⎠
V pr xOy V

=
2
∫∫
x + y ≤1 2
(
x 2 + y 2 1 − x 2 − y 2 dxdy. )

378
 z

O y

x
Fig. 7.6
⎧⎪ x = ρ cos θ, ρ∈ [ 0, ∞ ) ;
Trecând la coordonate polare ⎨ domeniul
⎪⎩ y = ρ sin θ, θ∈ [ 0,2a ) ,
D= {( x, y ) x 2
+ y2 ≤ 1 } {
devine Δ = ( ρ, θ ) ρ∈ ( 0,1] , θ∈ [ 0,2π ) } şi deoarece
Jacobianul transformării este ρ ≠ 0 obţinem că:

∫∫
x 2 + y 2 ≤1
(
x 2 + y 2 1 − x 2 + y 2 dxdy = ) ∫0 ∫0
2π 1
ρ2 (1 − ρ ) dρdθ =
π
6
.

23 Să se calculeze

∫∫∫ ⎡⎣2 ( x )
+ y 2 + 3az − 5a 2 ⎤ dxdy dz ,
2
⎦
D
dacă
D := {( x, y, z ) ∈ 3
x 2 + y 2 − az ≤ 0; x 2 + y 2 + z 2 − 2a ≤ 0 . }
Rezolvare. Paraboloidul de rotaţie x 2 + y 2 − az = 0 şi sfera
x 2 + y 2 + z 2 = 2a 2 se intersectează după cercul z = a ; x 2 + y 2 = a 2 . Ecuaţiile
proiecţiei cercului de secţiune pe planul xOy sunt z = 0 şi x 2 + y 2 = a 2 .

379
Deci:

∫∫∫ ( )
⎡ 2 x 2 + y 2 + 3az − 5a 2 ⎤ dxdydz =
⎣ ⎦
V

⎧⎪ 2a2 − x2 − y 2 ⎫
= ∫∫ ⎨ ∫x +a y
2 2
⎣ ( )
⎡ 2 x 2 + y 2 + 3az − 5a 2 ⎤ dz ⎪⎬dzdy =
⎦
x2 + y 2 ≤ a2 ⎩⎪ ⎭⎪

∫∫ ( 2 ( x )
⎛ x2 + y 2 ⎞
= 2
+y 2
) 2 2 2 2
− 5a ⎜⎜ 2a − x − y −
a
⎟⎟ +
2 2
x + y ≤a 2 ⎝ ⎠

3a
⎡
+ ⎢⎢ 2a 2 − x 2 − y 2 −
x 2
+ y 2 2⎤
(
⎥ dxdy = )
2 a 2 ⎥
⎢⎣ ⎥⎦

2 ⎛ ρ2 ⎞ 3aρ ⎡ 2 ρ4 ⎤
∫ ∫( )
2π a 139 5
3 2 2 2
= 2ρ − 5a ρ ⎜⎜ 2a − ρ + ⎟⎟ + ⎢ 2a − ρ − 2 ⎥ dρdθ = a π.
0 0
⎝ a ⎠ 2 ⎣ a ⎦ 6 0

a 2

O a 2

x
Fig. 7.7

24 Să se calculeze valoarea integralei

∫∫∫ x P y q z r (1 − x − y − z ) dxdy dz , p, q, r , s > 0 ,

s

unde D = {( x, y, z ) ∈ 3
}
x + y + z − 1 ≤ 0, x, y, z ≥ 0 .

Rezolvare. Funcţia integrant este continuă şi domeniul este simplu în

raport cu Oz.

380
 z
C ( 0,0,1)

O ( 0,1,0 )
B y
A
(1,0,0 )
x
Fig. 7.8

Folosind teorema lui Fubini deducem

⎛ 1− x − y ⎞
∫∫∫ x p y q z r (1 − x − y − z ) dxdy dz = ∫∫ ∫0 x p y q z r (1 − x − y − z ) dz ⎟ dz dy .
s s
⎜
D AOB
⎝ ⎠

Făcând în această integrală schimbarea de variabilă z = (1 − x − y ) u ,

integrala devine:
⎛1 r + s +1 r
⎞
∫∫
x y ⎜ (1 − x − y ) ∫ u (1 − u ) du ⎟ dxdy =
p q s
I=
⎜ ⎟
AOB ⎝0 ⎠
1 1− x
r + s +1
= B ( r + 1, s + 1) ∫∫ x p y q (1 − x − y ) dxdy.
0 0
Cu schimbarea de variabilă y = (1 − x ) v integrala devine
1 1
I = B ( r + 1, s + 1) ∫0 ∫0 x
p
(1 − x )q + r + s + 2 v q (1 − v )r + s +1 dvdx =
= B ( r + 1, s + 1) B ( q + 1, r + s + 2 ) B ( p + 1, q + r + s + 3) =
Γ ( r + 1) Γ ( s + 1) Γ ( q + 1) Γ ( p + 1)
= .
Γ ( p + q + r + s + 4)

25 Să se afle volumul corpului Ω limitat de suprafeţele x 2 + y 2 = az şi

z = 2a − x 2 + y 2 ( a > 0) .
x2 + y 2
Rezolvare. Paraboloidul de rotaţie z= şi conul
a
z = 2a − x 2 + y 2 se intersectează după cercul z = a x 2 + y 2 = a 2 a cărui
proiecţie în planul xOy este z = 0, x 2 + y 2 = a 2 .

381
 z
2a

O y

Fig. 7.9
În aceste condiţii volumul corpului Ω va fi
⎛ 2a − x2 + y2 ⎞
∫∫ ⎜
⎜ ∫x +a a
2 2 dz ⎟ dxdy =
⎟
x2 + y 2 ≤ a2 ⎝ ⎠
⎛ x2 + a2 ⎞
∫∫
2 2
= ⎜⎜ 2 a − x + y − ⎟⎟ dxdy =
a
x2 + y2 ≤ a2 ⎝ ⎠
2π a ⎡ ρ3 ⎤ 5πa3
∫0 ∫0
2
= ⎢ 2aρ − ρ − ⎥ dρdθ = .
⎣ a ⎦ 6

26 Să se stabilească în ce raport este împărţit volumul sferei

x + y + z 2 = 4az de suprafaţa x 2 + y 2 + az = 4a 2 .
2 2

x 2 + y 2 + ( z − 2a ) = 4a 2
2
Rezolvare. Sfera se intersectează cu
paraboloidul de rotaţie x 2 + y 2 + az = 4a 2 după cercul de ecuaţie
2 2 2
z = a, x + y = 3a .

382
 z
4a

2a

O y

Fig. 7.10

Volumul interior paraboloidului şi sferei se proiectează în planul xOy pe

domeniul D = {( x, y ) x 2
}
+ y 2 ≤ 3a 2 . Acest volum V1 se va calcula cu integrala
⎛ 4a −
x2 + y 2 ⎞
⎜
∫∫ ∫
⎜
a
2a − 4a2 − x2 − y 2
dz ⎟ dxdy =
⎟
D ⎝ ⎠
x2 + y 2
= ∫∫ 2a −
a
+ 4a 2 − x 2 − y 2 dxdy.
D
Considerând în această integrală transformarea în coordonate polare
⎧ x = ρ cos θ, ρ > 0,
⎨
⎩ y = ρ sin θ, θ∈ [ 0, 2π ) ,
va rezulta
2π a 3 ρ 37a 3
∫ ∫
2 2
V1 = 2aρ − + ρ 4a − ρ dρdθ = π.
0 0 a 6
4π8a3 32πa3
Cum volumul sferei este V = = rezultă că volumul interior
3 3
27 πa3
sferei şi exterior paraboloidului va fi egal cu V2 = .
6
Raportul celor două volume va fi deci
V1 37
= .
V2 27

383
 27 Să se calculeze volumul corpului Ω limitat de suprafeţele
x + y + z 2 = 2az şi x 2 + y 2 ≤ z 2 .
2 2

x2 + y 2 + ( z − a ) = a2
2
Rezolvare. Sfera intersectează conul
z 2 = x 2 + y 2 după curba z = a, x 2 + y 2 = a 2 care se proiectează în planul xOy
în curba z = 0, x 2 + y 2 = a 2 . În aceste condiţii volumul corpului limitat de cele
două suprafeţe va fi
⎛ x2 + y 2 ⎞
V= ∫∫∫ dxdy dz = ∫∫⎜
⎜ ∫a − a2 − x2 − y 2
dz ⎟ dxdy =
⎟
Ω x2 + y 2 ≤ a2 ⎝ ⎠

∫0 ∫0 (ρ ) dρdθ = ∫
2π a 2 π a3 a3 1 3 πa 3
2 2 2
= − aρ + ρ a − ρ − + a dθ = .
0 3 2 3 3

y
O

x
Fig. 7.11

28 Să se calculeze volumul corpului cuprins între suprafeţele

z = 4 − y 2 , z = y 2 + 2 şi x = −1, x = 2 .
Rezolvare. Corpul cuprins între cilindrii z = 4 − y 2 şi z = y 2 + 2 se
proiectează în planul yOz în domeniul ABCD.
În aceste condiţii volumul corpului va fi
⎛ 2 1 ⎛ 4− y 2 ⎞ ⎞
V= ∫∫∫ dxdydz = ⎜
−1 ⎜
⎝
∫ ∫ ∫ −1
⎜
⎝ y2 + 2
d z ⎟ dy ⎟ dx =
⎠ ⎠
⎟
Ω

(
⎛
) ⎞ ⎛ 4⎞
2 1
∫ ∫
2
= ⎜ 2 − 2 y dy ⎟ d x = ⎜ 4 − ⎟ 3 = 8.
−1 ⎝ −1 ⎠ ⎝ 3⎠

384
 z
D

A C

−2 −1 O 1 2 y

Fig. 7.12

29 Determinaţi centrul de greutate al unui corp având forma unei

semisfere z ≥ 0 şi x 2 + y 2 + z 2 ≤ a 2 ştiind că densitatea într-un punct oarecare
al solidului este proporţională cu distanţa de la acest punct la centrul sferei.
Rezolvare. Coordonatele centrului de greutate se calculează cu ajutorul
formulelor:
∫∫∫
γ ( x, y, z ) xdxdy dz
xG = Ω

∫∫∫ γ ( x, y, z ) dxdydz
Ω

∫∫∫ γ ( x, y, z ) ydxdydz
yG = Ω

∫∫∫ γ ( x, y, z ) dxdydz
Ω

∫∫∫ γ ( x, y, z ) zdxdydz
zG = Ω ,
∫∫∫ γ ( x, y, z ) dxdy dz
Ω

unde γ ( x, y, z ) este densitatea corpului Ω în punctul ( x, y, z ) .

Trecând la coordonate sferice, vom obţine relaţiile

385
 π / 2 2π a

∫∫∫ k ⋅ ∫ ∫ ∫k ⋅ρ⋅ρ
2 2 2 2
M= x + y + z dxdy dz = sin θdρdϕdθ =
Ω 0 0 0
4 π / 2 k πa 4
a
=k ⋅ 2π ⋅ ( − cos θ ) =
4 0 2

Mx = ∫∫∫ x ⋅ k ⋅ x 2 + y 2 + z 2 dxdy dz =
Ω
π / 2 2π a
=k ∫ ∫∫ ρ sin θ cos ϕ ⋅ ρ3 sin θ dρdϕdθ = 0
0 0 0

My = ∫∫∫ y ⋅ k ⋅ x 2 + y 2 + z 2 dxdy dz =
Ω
π / 2 2π a

∫ ∫ ∫ ρ sin θ sin ϕ ⋅ ρ sin θ dρdϕdθ = 0

3
=k
0 0 0
π / 2 2π a

∫∫∫ z ⋅ k ⋅ ∫ ∫ ∫ ρ cos θρ sin θ sin θ dρdϕdθ =

2 2 2 3
Mz = x + y + z dxdy dz = k
Ω 0 0 0

a 5 ⎛ cos 2θ ⎞ π / 2 ka 5π
= k 2π ⎜ − ⎟ = .
5 ⎝ 4 ⎠ 0 5
2a
Obţinem deci xG = 0, yG = 0 şi zG = .
5

30 Calculaţi integrala
2r ⎛ 2 rx − x 2 ⎛ 4r2 − x2 − y 2 ⎞ ⎞
∫0 ∫−⎜
⎜
⎜
2 rx − x 2 ⎜ ∫0 ( )
3 x 3 + y 2 dz ⎟ dy ⎟ dx ,
⎟ ⎟
⎝ ⎝ ⎠ ⎠
determinând domeniul de integrare.
Rezolvare. Domeniul de integrare Ω este determinat de intersecţia
cilindrului x 2 + y 2 = 2rx cu semisfera x 2 + y 2 + z 2 = 4r 2 ( z ≥ 0 ) .

386
 Fig. 7.13
Trecând la coordonate cilindrice
⎧ x = ρ cos θ, ρ ≥ 0,
⎪
⎪ ⎡ π π⎤
⎨ y = ρ sin θ, θ∈ ⎢ − , ⎥ ,
⎪ ⎣ 2 2⎦
⎪⎩ z = z , z∈ ,
integrala devine
⎛ 4r 2 − x2 − y 2 ⎞
∫∫∫ ( ) ∫∫ ( )∫
2 2
3 x + y dxdy dz = ⎜ 3 x2 + y 2 dz dx dy ⎟ =
⎜ 0 ⎟
Ω x 2 + y 2 ≤ 2 rx ⎝ ⎠
π
2 2 r cos θ
⎛ ⎞
= ∫ ∫0
π
⎜
⎝
3ρ2 4r 2 − ρ2 ρdρdθ ⎟ =
⎠
−
2
π
2⎛
2 r cos θ ⎞ ⎛ 1036 64 ⎞
=2 ∫ ∫ ⎜
0 ⎝ 0
3ρ3 4r 2 − ρ2 dρ ⎟ dθ = r 5 ⎜
⎠ ⎝ 75
+ π ⎟.
5 ⎠

31 Să se calculeze integrala

x2 y 2 z 2
∫∫∫ 1 − 2 − 2 − 2 dxdy dz ,
a b c
Ω

x2 y2 z2
dacă Ω este domeniul compact mărginit de elipsoidul + + −1≤ 0 .
a 2 b2 c2
Rezolvare. Trecând la coordonate sferice generalizate

387
 ⎧ x = aρ sin θ cos ϕ, ρ∈ [ 0,1] ,
⎪
⎨ y = bρ sin θ sin ϕ, θ∈ [ 0, π] ,
⎪ z = cρ cos θ, ϕ∈ [ 0, 2π],
⎩
Jacobianul transformării este J = abcρ2 sin θ şi integrala devine
π 2π 1 π 2π π π2
J = abc ∫0 ∫0 ∫0 1 − ρ2 ⋅ ρ2 sin θdρdϕdθ = abc ∫0 ∫0 16
sin θdϕdθ = abc.
4
z

c
−a

−b b y
a
−c
x
Fig. 7.14

7.3 TEMĂ DE CONTROL

3
Să se calculeze volumele domeniilor din :
1. V = {( x, y, z ) x 2
}
+ y 2 ≤ a2 , 0 ≤ z ≤ x2 + y 2 .

πa 4
Răspuns. .
2

2. V = {( x, y, z ) x 2
}
+ y 2 + z 2 ≤ 5, x 2 + y 2 ≤ 4 z .
2π
Răspuns.
3
(
5 5−4 . )
3. Să se afle volumul unui cilindru eliptic drept a cărui axă coincide cu
y2 z2
axa Ox , înălţimea fiind egală cu 2a , iar ecuaţia bazei fiind 2 + 2 − 1 = 0 .
b c
Răspuns. 2πabc .

388
 4. Să se afle volumul corpului situat în primul octant şi delimitat de
suprafeţele:
x 2 + y 2 = R 2 , z = 0, z = 1, y = x şi y = x 3 .
πR 2
Răspuns. .
24

Să se calculeze:

∫∫∫ 45x
2
5. y dxdy dz , unde
V

V = {( x, y, z ) x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0, 4 x + 2 y + z ≤ 8} .
Răspuns. 128 .

dx dy dz
6. ∫∫∫ (1 + x + y + z )n , n ≥ 2, n ∈ , unde
V

V = {( x, y, z ) x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0, x + y + z ≤ 1} .
⎧
⎪ 3 − ln 2, dacă n = 2;
⎪2
⎪⎪ 1 ⎛ 5⎞
Răspuns. ⎨ ⎜ ln 2 − ⎟ , dacă n = 3;
⎪ 2 ⎝ 8 ⎠
⎪ 2n − n 2 + n − 2
⎪ , dacă n ≥ 4.
⎪⎩ ( n − 1)( n − 2 )( n − 3) 2
n

7. ∫∫∫ zdxdzdy , unde domeniul V este mărginit de sferele

V

x 2 + y 2 + z = R 2 şi x 2 + y 2 + ( z − R ) = R 2 .
2 2

5πR 4
Răspuns. .
24

8. Să se calculeze coordonatele centrului de greutate a jumătăţii

superioare a unui elipsoid omogen de semiaxe a, b, c .
3c
Răspuns. xG = 0; yG = 0; zG = .
8

389
 9. Să se calculeze potenţialul newtonian în punctul P ( a, b, c ) al unui corp
omogen de densitate constantă ρ0 , care ocupă în spaţiu domeniul

V= {( x, y, z ) x 2
+ y 2 + z 2 ≤ R 2 , a 2 + b2 + c2 > R 2 . }
4πR 3ρ0
Răspuns. .
2 2 2
3 a +b +c

10. Să se calculeze
(
− x2 + y 2 + z 2 ) dxdydz .
∫∫∫ 3
e

Răspuns. π π .

∫∫∫ ( x )
2
11. Să se calculeze + y 2 dxdy dz dacă domeniul
Ω

Ω= {( x, y, z ) z ≥ 0, r 2
≤ x2 + y 2 + z 2 ≤ R2 , r, R ∈ } ∗
+ ; r < R.

Răspuns.
4
15
(
π R5 − r 5 . )
12. Să se calculeze volumul corpului mărginit de sfera x 2 + y 2 + z 2 = R 2
şi paraboloidul x 2 + y 2 = R ( R − 2 z ) , z ≥ 0, R > 0 .
5
Răspuns. πR3 .
12

13. Să se calculeze volumul corpului mărginit de suprafeţele următoare:

x 2 + y 2 + z 2 = 1; x 2 + y 2 + z 2 = 16; z 2 = x 2 + y 2 ;
x = 0; y = 0; z = 0 ( x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0 ).

Răspuns.
(
21 2 − 2 ) π.
4

⎛ x2 y 2 z 2 ⎞
14. Să se calculeze ∫∫∫ ⎜⎜ 2 + 2 + 2 ⎟⎟ dxdy dz dacă domeniul Ω este
⎝a b c ⎠
Ω
2 2
x y z2
limitat de suprafaţa + + = 1.
a2 b2 c2

390
 4
Răspuns. πabc .
5

15. Să se calculeze volumul corpului Ω limitat de suprafeţele

az = x 2 + y 2 , z = x 2 + y 2 ( a > 0) .
πa3
Răspuns. .
6

16. Să se calculeze volumul corpului Ω limitat de suprafeţele

az = a 2 − x 2 − y 2 , z = a − x − y, x = 0, y = 0, z = 0, a > 0 .
a3
Răspuns. ( 2 + 3π ) .
24

17. Să se calculeze volumul cilindrului x 2 + y 2 = 2ax cuprins între planul

xOy şi suprafaţa x 2 + y 2 = 2az .
3
Răspuns. πa3 .
4

18. Să se calculeze volumul corpului limitat de sfera x 2 + y 2 + z 2 = 4 şi

suprafaţa x 2 + y 2 = 3 z (interiorul acestei suprafeţe).
19π
Răspuns. .
6

19. Din porţiunea bilei x 2 + y 2 + z 2 ≤ c aflată în primul octant

( x ≥ 0; y ≥ 0; z ≥ 0 ) se decupează un corp OABC limitat de planele de
x y
coordonate şi de planul + − 1 = 0 ( a ≤ c; b ≤ c ) a, b, c > 0 .
a b
Determinaţi masa acestui corp dacă în fiecare punct densitatea sa este
egală cu z .
Răspuns.
ab
24
(
6c 2 − a 2 − b 2 . )
20. Fie funcţia f :D⊂ 3
→ , f ( x, y, z ) = ⎡⎣ x + y + z ⎤⎦ , unde
D = [ −1,1] .
3

(i) Dacă σ ∈ D ( D ) este o diviziune de forma σ = {d h }k = 0,1

391
 dk = {( x, y, z ) ∈ D }
k ≤ x + y + z < k + 1 , k = 0,1,

să se calculeze sumele Darboux superioară şi inferioară corespunzătoare

diviziunii σ şi funcţiei f.
(ii) Să se precizeze dacă f este Darboux integrabilă pe D şi în caz
afirmativ să se calculeze ∫∫∫ f .
D
20
Răspuns. ∫∫∫ f = 3
.
D
z

Fig. 7.15

⎛ 4 ⎞ 20
Indicaţie. S ( f , z ) = M 0 măs d 0 + M1 măs d1 = ⎜ 23 − ⎟ = = s ( f , σ) .
⎝ 3⎠ 3

21. Să se arate că funcţia f : [ 0,1] →

3

⎧1 p
⎪ , dacă ( x, y, z ) ∈ Q ∩ [ 0,1] şi z = , unde p, q ∈ şi ( p, q ) = 1
3 3
f ( x, y , z ) = ⎨ q q
⎪0, în caz contrar
⎩
este Darboux integrabilă pe [ 0,1] şi ∫∫∫ f = 0 .
3

[0,1]3

22. Fie funcţia f : [ −1,1] →

3

392
 ⎧ xy + yz + zx
, ( x, y, z ) ∈ [ −1,1] − {( 0,0,0 )};
3
⎪⎪ 2
( )
3 2
f ( x, y , z ) = ⎨ x + y + z
2 2

⎪
⎪⎩0, ( x, y, z ) = ( 0,0,0 ) .

Să se arate că f nu este Riemann integrabilă pe [ −1,1] , dar integralele

3

iterate există şi sunt egale.

∫∫∫ z dxdydz , unde

2
23. Să se determine valoarea integralei I = Ω este
Ω
partea comună a două sfere de ecuaţii:
S1 : x 2 + y 2 + z 2 ≤ R 2 ;
S2 : x 2 + y 2 + z 2 ≤ 2 R z, R > 0.

O y

Fig. 7.16

59
Răspuns. I = πR5 .
480

24. Să se arate cu funcţia f : [ −1,1] →

3

f ( x, y, z ) = sgn x + sgn y + sgn z

este integrabilă pe [ −1,1] şi să se calculeze ∫∫∫

3
f.
[ −1,1]3
Răspuns. ∫∫∫ f = 4.
[ −1,1]3

393
 25. Folosind coordonatele sferice să se determine volumul corpului
mărginit de suprafaţa:
2
⎛ x2 y2 z 2 ⎞ x
σ : ⎜⎜ 2 + 2 + 2 ⎟⎟ = , a, b, c ∈ , h > 0 .
⎝a b c ⎠ h

π ⋅ a 2bc
Răspuns. .
3h
26. Folosind coordonatele sferice generalizate să se calculeze volumul
corpului mărginit de suprafaţa
2
⎛x y z⎞ z ∗
σ : ⎜ + + ⎟ = , x > 0, y > 0, z > 0, a, b, c, l ∈ +.
⎝a b c⎠ l
abc 4
Răspuns. .
60l 3

27. Să se afle momentele de inerţie ale torului

⎧ x = ( a + r cos θ ) cos ϕ, θ∈ [ 0,2π];
⎪
T : ⎨ y = ( a + r cos θ ) sin ϕ, ϕ∈ [ 0,2π]; a > R > 0.
⎪
⎩ z = r sin θ, r ∈ [ 0, R ] ,

⎧ π2 aR 2
⎪
J
⎪ x = J y =
2
(
4a 2 + 3R 2 ; )
Răspuns. ⎨
2
(
⎪ J = π R 2 a 4a 2 + 5 R 2 .
⎪⎩ z 4 )
28. (i) Să se determine potenţialul Newtonian al unui con omogen în
vârful său.
(ii) Să se determine forţa de atracţie Newtoniană cu care un punct
situat în vârful unui con omogen este atras de con (vezi figura).

394
 z

O′ A

O y

x
OA = l, O′A = R, OO′ = h
Fig. 7.17

⎧ PΩ ( 0,0,0 ) = πh ( l − h ) ρ;
⎪
Răspuns. ⎨ 2πh
⎪⎩ FzΩ ( 0,0,0 ) = l ρ ( l − h ) .

29. Determinaţi coordonatele centrului de greutate şi momentele de inerţie

x y z
ale piramidei formată de planele x = 0, y = 0, z = 0; + + = 1; a, b, c ∈ ∗+ .
a b c
⎧ a b c
⎪ xG = , jG = , z G = ;
4 4 4
⎪
⎪ a3bc b3ac c3ab
Răspuns. ⎨ J x = , Jy = , Jz = ;
⎪ 60 60 60
⎪ abc 2
(
⎪ 0 60 a + b + c .
J = 2 2
)
⎩

395
 BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ PENTRU MODULUL 8

1. I. Colojoară, Analiză matematică, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1983
2. M. Craiu, V. V. Tănase, Analiză matematică, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1980
3. M. Craiu, M. Roşculeţ, Culegere de probleme de analiză matematică,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976
4. N. Donciu, D. Flondor, Algebră şi analiză matematică. Culegere de
probleme, vol. I, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978
5. I. P. Elianu, Principii de analiză matematică. Calcul diferenţial,
Editura Academiei Militare, Bucureşti, 1976
6. P. Flondor, O. Stănăşilă, Lecţii de analiză matematică, Editura
ALL, 1993
7. M. Nicolescu, N. Dinculeanu, S. Marcus, Manual de Analiză
matematică, vol. I, II, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1966
8. M. Roşculeţ, Culegere de probleme de analiză matematică, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1968
9. I. Sprinţu, Elemente de analiză matematică, Editura Academiei
Tehnice Militare, Bucureşti, 2001
10. O. Stănăşilă, Analiză matematică, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1981
11. Sprinţu, I.; Gârban, V. – Analiză matematică, vol I. Calcul
diferenţial şi integral, Editura A.T.M., Bucureşti, 2003

396