MODULUL 5

INTEGRALE IMPROPRII. INTEGRALE CU PARAMETRII

În acest modul sunt prezentate pe parcursul a două lecţii principalele

noţiuni teoretice referitoare la integralele improprii şi cu parametrii.
După parcurgerea celor două lecţii din cuprinsul modulului studenţii vor
dobândi cunoştinţele teoretice şi îşi vor forma deprinderile practice cu ajutorul
cărora vor putea recunoaşte, înţelege şi rezolva probleme referitoare la:
- noţiunea de convergenţă a unei integrale improprii şi tipurile de
integrale improprii;
- criterii de convergenţă pentru integrale improprii (din funcţii pozitive,
din funcţii oarecare);
- legătura integralelor improprii cu serile numerice;
- integrale cu parametrii şi integrale improprii cu parametrii;
- noţiunile de convergenţă simplă şi uniformă pentru integrale improprii
cu parametrii;
- criterii de convergenţă simplă şi uniformă pentru integrale improprii cu
parametrii;
- propietăţiile de continuitate, derivabilitate, integrabilitate şi existenţă a
primitivelor pentru o funcţie definită printr-o integrală cu parametru;
- integralele euleriene de prima şi a doua speţă: definiţii, proprietăţi,
formule de calcul, relaţii de legătură, aplicaţii.

Materialul trebuie parcurs în ordinea sa firească prezentată în cuprinsul

modulului, inclusiv în porţiunea referitoare la aplicaţii. Metoda de studiu va fi
cea specifică disciplinelor matematice, cu utilizarea expresă a adnotărilor făcute
cu creionul pe tot parcursul textului. Pentru fiecare tip de exerciţiu se recomandă
identificarea algoritmului şi descompunerea acestuia în etape succesive. Se
recomandă studierea soluţiilor problemelor rezolvate şi rezolvarea completă a
problemelor propuse în testele de autoevaluare şi în tema de control propusă.

Timpul mediu necesar parcurgerii şi însuşirii noţiunilor teoretice,

algoritmilor de rezolvare a problemelor, formării deprinderilor practice de
rezolvare şi dobândirii competenţelor enumerate anterior este de aproximativ 6-
8 ore de studiu pentru fiecare lecţie, într-un ritm de 2-3 ore pe zi.

205
 LECŢIA 1

INTEGRALE IMPROPRII

6.1 Definiţii şi proprietăţi ale integralelor improprii

b
Este cunoscută noţiunea de integrală definită ∫ f ( x ) dx , unde
a
f : [ a, b ] → este o funcţie mărginită pe [ a, b ] .
Există probleme care conduc la extinderea noţiunii de integrală definită.
Fie, astfel, f : [ 0, +∞ ) → ( 0,1] , f ( x ) = e− x . Aria porţiunii din plan
cuprinsă între dreptele x = 0, x = u , y = 0 şi graficul funcţiei f este dată de
u
relaţia ∫ e − x dx = 1 − e −u . Rezultă, în mod natural, aria cuprinsă între dreptele
0
x = 0, y = 0 şi graficul funcţiei f, de forma:
u

∫ (
lim e− x dx = lim 1 − e −u = 1 .
u →∞ u →∞
)
0

1
Dacă f : [1, +∞ ) → ( 0,1] , f ( x ) = , atunci aria cuprinsă între dreptele
x
u
1
x = 0, x = u , y = 0 şi graficul funcţiei f va fi ∫ x
dx = ln u . În acest caz, nu se
1
mai poate da un sens natural noţiunii de arie a porţiunii plane cuprinsă între
dreptele x = 0, y = 0 şi graficul lui f, deoarece
u
1
u →∞ ∫ x
lim dx = lim ln u = +∞ .
u →∞
1

Astfel de probleme conduc la studiul existenţei unor limite de forma

u a u
lim
u →∞ ∫ f ( x ) dx, ulim
→−∞ ∫
f ( x ) dx, lim ∫ f ( x ) dx .
u →∞
a u −u

206
 Definiţia 6.1.1. Fie f : [ a, +∞ ) → integrabilă pe orice interval
u
compact [ a, u ] ⊂ [ a, +∞ ) şi fie F ( u ) = ∫ f ( x ) dx . Funcţia f este integrabilă pe
a
[ a, +∞ ) , dacă există lim F ( u ) finită.
u →∞

+∞
Notaţie. lim F ( u ) =
u →∞ ∫ f ( x ) dx .
a

Observaţia 6.1.2. Dacă funcţia f este integrabilă pe [ a, +∞ ) , spunem că

+∞
integrala ∫ f ( x ) dx este convergentă. În caz contrar, integrala este divergentă.
a

Observaţia 6.1.3. În mod asemănător se definesc integralele

a a

∫ f ( x ) dx = lim
u →−∞ ∫ f ( x ) dx
−∞ u
şi
+∞ a u

∫ f ( x ) d x = lim
u →−∞ ∫ f ( x ) d x + ulim
→∞ ∫
f ( x)d x .
−∞ u a

Definiţia 6.1.4. Fie f : [ a, b ) → integrabilă pe orice interval compact

u
[ a, u ] ⊂ [ a, b ) şi fie F ( u ) = ∫ f ( x ) dx . Funcţia f este integrabilă pe [ a, b ) , dacă
a
există lim F ( u ) şi este finită.
u b

b −0
Notaţie. lim F ( u ) =
u b ∫ f ( x ) dx .
a

Observaţia 6.1.5. Dacă f este integrabilă pe [ a, b ) , spunem că integrala

b−0

∫ f ( x ) dx este convergentă. În caz contrar, ea este divergentă.

a

207
 Observaţia 6.1.6. În mod asemănător se definesc integralele
b b b −0 b −ε

∫ f ( x ) dx = lim
u a ∫ f ( x ) dx şi ∫ f ( x ) dx = lim
ε→ 0 ∫ f ( x ) dx .
a+0 u a+0 a +ε

Observaţie. Integralele
∞ a ∞ b−0 b

∫ f ( x ) dx, ∫ f ( x ) dx, ∫ f ( x ) dx , ∫ f ( x ) dx , ∫ f ( x ) dx
a −∞ −∞ a a +0

se numesc integrale improprii.

Exemplu:
⎧ 1
⎪ , pentru x ∈ [ 0,1) ;
Fie f : [ 0,1] → , f ( x ) = ⎨ 1 − x
⎪0, pentru x = 1.
⎩
1 u

∫ f ( x ) dx = lim
u 1 ∫
1
1− x
(
dx = lim 2 1 − 1 − u = 2 .
u 1
)
0 0

Rezultă că funcţia f este integrabilă pe [ 0,1) , dar nu este integrabilă pe

[0,1] , deoarece este nemărginită pe [0,1] .
Definiţia 6.1.7. Fie f : [ a, b ) → (b finit sau infinit), integrabilă pe
u
orice interval compact [ a, u ] ⊂ [ a, b ) şi fie F ( u ) = ∫ f ( x ) dx . Funcţia f este
a
integrabilă pe [ a, b ) , dacă există lim F ( u ) şi este finită.
u b

b
Notaţie. lim F ( u ) =
u b ∫ f ( x ) dx .
a

Teorema 6.1.8. Fie f : [ a, b ) → (b finit sau infinit), integrabilă pe

orice interval compact [ a, u ] ⊂ [ a, b ) . Dacă a < c < b , atunci integralele
b b

∫ f ( x ) dx şi ∫ f ( x ) dx au aceeaşi natură.
a c

208
 Teorema 6.1.9. Fie f , g : [ a, b ) → (b finit sau infinit), integrabile pe
b b
orice interval compact [ a, u ] ⊂ [ a, b ) . Dacă integralele ∫ f ( x ) dx şi ∫ g ( x ) dx
a a
b
sunt convergente, atunci şi integrala ∫ ( α ⋅ f ( x ) + β ⋅ g ( x ) ) dx, α, β∈ este
a
convergentă.

Criteriul lui Cauchy-Bolzano

Fie F : [ a, b ) → (b finit sau infinit). lim F ( u ) există şi este finită dacă
u b
şi numai dacă pentru ( ∀ ) ε > 0, ( ∃) b0 ( ε ) ∈ ( a, b ) , astfel încât pentru orice
u′, u′′ cu b0 ( ε ) < u′ < u′′ < b să avem F ( u ′ ) − F ( u ′′ ) < ε .

Criteriul lui Cauchy

Fie f : [ a, b ) → (b finit sau infinit), integrabilă pe orice interval
b
compact [ a, u ] ⊂ [ a, b ) . Integrala ∫ f ( x ) dx este convergentă dacă şi numai dacă
a
pentru ( ∀ ) ε > 0, ( ∃) b0 ( ε ) ∈ ( a, b ) , astfel încât pentru orice u′, u′′ cu
u ′′
b0 ( ε ) < u′ < u′′ < b să avem ∫′ f ( x ) dx < ε .
u

Definiţia 6.1.10. Fie f : [ a, b ) → (b finit sau infinit), integrabilă pe

b
orice interval compact [ a, u ] ⊂ [ a, b ) . Integrala ∫ f ( x ) dx se numeşte absolut
a
b
convergentă, dacă ∫ f ( x ) dx este convergentă.
a

Teorema 6.1.11. Fie f : [ a, b ) → (b finit sau infinit), integrabilă pe

b
orice interval compact [ a, u ] ⊂ [ a, b ) . Dacă integrala ∫ f ( x ) dx este absolut
a
convergentă, atunci ea este convergentă.

Definiţia 6.1.12. O integrală improprie se numeşte semiconvergentă,

dacă ea este convergentă, dar nu este absolut convergentă.
209
 Definiţia 6.1.13. i) Fie f: → continuă. Integrala improprie
+∞

∫ f ( x ) dx se numeşte convergentă în sensul valorii principale Cauchy, dacă şi

−∞
+a +∞ def +a
numai dacă există lim
a →∞ ∫ f ( x ) dx ∈ şi ∫ f ( x ) dx = lim
a →∞ ∫ f ( x ) dx ;
−a −∞ −a
ii) Fie f : [ a , c ) ∪ ( c, b ] → , unde a<c<b
b
continuă. Integrala improprie ∫ f ( x ) dx se numeşte convergentă în sensul
a
valorii principale Cauchy, dacă şi numai dacă există
⎡ c −u b ⎤
lim ⎢
u 0⎢ ∫ f ( x ) dx + ∫
f ( x ) dx ⎥ ∈
⎥⎦
⎣ a c +u
şi avem
b def ⎡ c −u b ⎤
∫ f ( x ) dx = lim ⎢
u 0⎢ ∫ f ( x ) dx + ∫
f ( x ) dx ⎥ .
⎥⎦
a ⎣ a c +u

6.2 Integrale improprii din funcţii pozitive

Teorema 6.2.1 (Criteriul de comparaţie I). Fie f , g : [ a, b ) → (b finit

sau infinit), integrabile pe orice interval compact [ a, u ] ⊂ [ a, b ) .
Dacă se verifică:
i) 0 ≤ f ( x ) ≤ g ( x ) , ( ∀ ) x ∈ [ a, b ) ;
b
ii) ∫ g ( x ) dx este convergentă,
a
b
atunci ∫ f ( x ) dx este convergentă.
a

Corolar 6.2.2. Fie f , g : [ a, b ) → (b finit sau infinit), integrabile pe

orice interval compact [ a, u ] ⊂ [ a, b ) .
Dacă se verifică:
i) 0 ≤ f ( x ) ≤ g ( x ) , ( ∀ ) x ∈ [ a, b ) ;

210
 b
ii) ∫ f ( x ) dx este divergentă,
a
b
atunci ∫ g ( x ) dx este divergentă.
a

Teorema 6.2.3 (Criteriul de comparaţie II). Fie f , g : [ a, b ) → (b finit

sau infinit), integrabile pe orice interval compact [ a, u ] ⊂ [ a, b ) .
Dacă se verifică:
i) f ( x ) > 0, g ( x ) > 0, ( ∀ ) x ∈ [ a, b ) ;
f ( x)
ii) lim = A > 0, A ≠ ∞ ,
x b g ( x)

b b
atunci integralele ∫ f ( x ) dx şi ∫ g ( x ) dx au aceeaşi natură.
a a

Observaţia 6.2.4. Un rol important în utilizarea criteriilor de comparaţie I

b ∞
dx dx
şi II îl au integralele I1 = ∫ ( b − x )α şi I 2 = ∫ xα
, a > 0.
a a

Natura integralei I1 :
1−α u
( b − x)
b u
dx dx
Pentru α ≠ 1 , I1 = ∫ ( b − x )α = ulimb ∫ ( b − x )α = − lim
u b 1− α
=
a a a

⎧ ( b − a )1−α
⎪
= ⎨ 1 − α , pentru α < 1;
⎪
⎩+∞, pentru α > 1.
b u
dx dx u
Pentru α = 1 , I1 = ∫
= lim
b−x u b b−x u b ∫
= − lim ln ( b − x ) a = +∞ .
a a

Rezultă că I1 este convergentă pentru α < 1 şi divergentă pentru α ≥ 1.

211
 Natura integralei I 2 :
∞ u
dx dx 1 1−α u
Pentru α ≠ 1 , I 2 = α = lim
x ∫
u →∞ x α
= ∫
lim
1 − α u →∞
x
a
=
a a

⎧ a1−α
⎪ , pentru α > 1;
= ⎨1 − α
⎪ ∞, pentru α < 1.
⎩
∞ u
dx dx
Pentru α = 1, I 2 = = lim ∫
x u →∞ x u →∞ ∫
= lim ( ln u − ln a ) = ∞ .
a a

Rezultă că integrala I 2 este convergentă pentru α > 1 şi divergentă pentru

α ≤ 1.

Teorema 6.2.5. Fie f : [ a, +∞ ) → +, a > 0 , integrabilă pe orice interval

compact [ a, u ] ⊂ [ a, +∞ ) . Dacă lim xα ⋅ f ( x ) = A , atunci:
x →∞
∞
i) dacă α > 1 şi 0 ≤ A < ∞ , integrala ∫ f ( x ) dx este convergentă;
a
∞
ii) dacă α ≤ 1 şi 0 < A ≤ ∞ , integrala ∫ f ( x ) dx este divergentă.
a

Exemplu:
∞
ln x ln x
Fie I = ∫ 1+ x 3
dx . Se consideră funcţia f ( x ) =
1+ x 3
şi se calculează
1
x α ⋅ ln x 3
lim x ⋅ f ( x ) = lim
α
= 0 pentru un α = − ε > 1 , deci integrala
x →∞ x →∞ 3 / 2 1 2
x ⋅ 3 +1
x
este convergentă.

Teorema 6.2.6. Fie f : [ a, b ) → + , integrabilă pe orice interval compact

[ a, u ] ⊂ [ a, b ) . Dacă α
lim ( b − x ) ⋅ f ( x ) = A , atunci:
x b
b
i) dacă α < 1 şi 0 ≤ A < ∞ , integrala ∫ f ( x ) dx este convergentă;
a

212
 b
ii) dacă α ≥ 1 şi 0 < A ≤ ∞ , integrala ∫ f ( x ) dx este divergentă.
a

Exemplu:
1
xdx x
Fie I = ∫ 1− x 2
. Funcţia f ( x ) =
1− x 2
este nemărginită în x = 1 .
0

α α x 1 1
lim (1 − x ) ⋅ f ( x ) = lim (1 − x ) ⋅ = , pentru α = < 1 , deci
x 1 x 1
1 − x2 2 2
integrala este convergentă.

6.3 Integrale improprii din funcţii oarecare

Criteriul lui Dirichlet

Fie f , g : [ a, +∞ ) → . Dacă:
i) funcţia f este continuă şi admite o primitivă F mărginită pe [ a, +∞ ) ;
ii) funcţia g are derivata continuă pe [ a, +∞ ) ;
iii) funcţia g este monoton descrescătoare pe [ a, +∞ ) ;
iv) lim g ( x ) = 0 ,
x →∞
∞
atunci ∫ f ( x ) ⋅ g ( x ) dx este convergentă.
a

Exemple:
∞
sin x
1) Integrala ∫ x α
dx , α > 0 este convergentă, deoarece verifică
0
1
cerinţele Criteriului lui Dirichlet, pentru f ( x ) = sin x şi g ( x ) = .
xα
∞ ∞

∫ ∫ cos x dx sunt convergente.

2 2
2) Integralele lui Fresnel sin x dx,
0 0
∞ 1 ∞

∫ ∫
Demonstraţie. sin x dx = sin x dx + sin x 2dx . ∫
2 2

0 0 1

213
 1

∫ sin x dx
2
Integrala este pe un interval compact. Pentru studiul
0
∞

∫ sin x dx , se face schimbarea de variabilă

2
convergenţei integralei improprii
1
∞ u u2 ∞
sin t 1 sin t
∫ sin x dx = ulim
→∞ ∫
sin x dx = lim ∫ ∫
2 2 2
x =t şi avem dt = ⋅ dt , iar
u →∞ 2 t 2 t
1 1 1 1
∞
sin t
integrala ∫ t
dt verifică cerinţele Criteriului lui Dirichlet, deci este
1
convergentă.
∞
Similar se demonstrează convergenţa integralei cos x 2dx . ∫
0

6.4 Integrale improprii şi serii numerice

Fie f : [ a, b ) → (b finit sau infinit), integrabilă pe orice interval

compact [ a, u ] ⊂ [ a, b ) şi fie a = b0 < b1 < ... < bn < ... < b un şir cu proprietatea că
lim bn = b .
n →∞
∞ bn +1
Se defineşte seria numerică ∑∫ f ( x ) dx .
n = 0 bn

b
Teorema 6.4.1. Dacă integrala ∫ f ( x ) dx este convergentă, atunci şi seria
a
∞ bn +1
numerică ∑∫ f ( x ) dx este convergentă şi are loc egalitatea:
n = 0 bn
b ∞ bn+1

∫ f ( x ) dx = ∑
n =0
∫ f ( x ) dx .
a bn

Observaţii:
1) Pentru f : [ a, b ) → +, atunci este adevărată şi reciproca teoremei
6.4.1.

214
 2) Dacă f : [ a, b ) → nu păstrează semn constant pe [ a, b ) , atunci
reciproca teoremei 6.4.1 nu se verifică întotdeauna.

Exemplu:
∞ 2( k +1) π ∞

∑ cos x 2(k π
2 k +1) π
Seria ∑ ∫ sin x dx = − = 0 , deci este convergentă.
k =0 2k π k =0

∞ u
În acelaşi timp, integrala ∫ sin x dx = ulim
→∞ ∫
sin x dx = lim (1 − cos u ) , care
u →∞
0 0
nu există.

Criteriul integral al lui Cauchy

∞
Fie funcţia f : [1, +∞ ) → +, descrescătoare. Seria numerică ∑ f ( n)
n =1
∞
este convergentă, dacă şi numai dacă ∫ f ( x ) dx este convergentă.
1

Exemplu
∞ ∞
1 1
Seria ∑
n α
are aceeaşi natură cu integrala ∫ xα
dx .
n =1 1

6.5 Aplicaţii

6.5.1 Să se studieze convergenţa şi, în caz afirmativ, să se calculeze

următoarele integrale improprii:
∞ ∞ ∞
dx
∫ ∫
− x2
∫
−λx
a) e dx, λ > 0 ; b) x⋅e dx ; c) 2
;
0 0 0
1 + x
∞ ∞ ∞
arctg x x x2
d)
1∫+ x 2
d x ; e)
1 + x 2∫dx ; f)
1 + x 2
dx ; ∫
0 0 0

⎛1⎞
∞ ∞ ∞ sin ⎜ ⎟
⎝ x ⎠ dx ;
∫ ∫ x ⋅ cos x dx ; i) ∫
2
g) sin x dx ; h)
0 1 1
x2

215
 ∞ ∞
ln x
j) ∫ x1+α ∫
dx, α > 0 ; k) e −αx ⋅ cos ( β x ) dx, α > 0 ;
1 0
∞ ∞
x
∫ ∫ 1 + x 4 dx ;
− ax
l) e ⋅ sin x dx, a > 0 ; m)
0 −∞
0 1/ 2
dx dx
n) ∫ 1 − x2
; o) ∫ x ⋅ ln 2 x
.
−1 0

Indicaţie de rezolvare:
u
1 −λx u 1
u →∞ ∫
a) I = lim e−λx dx = lim −
u →∞ λ
⋅e
0
= ,
λ
deci integrala este
0
convergentă;
1
b) ;
2
π
c) ;
2
π2
d) ;
8
u
x 1
( )
u
e) I = lim ∫
u →∞ 1 + x 2
d x = lim
u →∞ 2
⋅ ln 1 + x 2
0
= ∞, deci integrala este
0
divergentă;
f) divergentă;
g) divergentă;
h) divergentă;
⎛1⎞
sin ⎜ ⎟
⎛ 1 ⎞′
u u
⎝ x⎠ ⎛1⎞
i) I = lim
u →∞ x 2 ∫dx = − lim ⎜
u →∞ ⎝ x ⎠
⎟
⎝ x⎠ ∫
⋅ sin ⎜ ⎟ dx =
1 1
u
⎛1⎞
= lim cos ⎜ ⎟ = 1 − cos1;
u →∞ ⎝ x ⎠1

216
 u
ln x
u u x −α ′
( )
j) I = lim
u →∞ ∫ x1+α u →∞ ∫
dx = lim x −1−α ⋅ ln x dx = lim
u →∞ ( −α )
⋅ ln x dx = ∫
1 1 1
⎡ x −α u u x −α 1 ⎤ ⎡ 1⎛ 1 ⎞ 1 ⎛ 1 ⎞⎤
= lim ⎢
u →∞ ⎢ −α
− ∫
⋅ dx ⎥ = lim ⎢ − ⎜ α − 1⎟ − 2 ⎜ α − 1⎟ ⎥ =
−α x ⎥ u →∞ ⎣ α ⎝ u ⎠ α ⎝u ⎠⎦
⎣ 1 1 ⎦
1 1
= + 2;
α α
α
k) ;
α 2 + β2
u u
l) I = lim e ∫
− ax
⋅ sin x dx = lim e − ax ⋅ ( − cos x )′ dx =
∫
u →∞ u →∞
0 0
⎛ ⎞
u

∫( )
− ax u − ax ′
⎜
= lim − e ⋅ cos x + e ⋅ cos x dx ⎟ =
u →∞ ⎜ 0 ⎟
⎝ 0 ⎠
⎛ u
u ⎞
∫
= lim ⎜ − e ⋅ cos x − a ⋅ e − ax ⋅ cos x dx ⎟ =
− ax
u →∞ ⎜ 0 ⎟
⎝ 0 ⎠
(
= lim 1 − e − au ⋅ cos u − a ⋅ e − au ⋅ sin u − a 2 ⋅ I ;
u →∞
)
1
rezultă astfel că I = ;
1 + a2

x
u
1
u x 2 ′ dx
1 ( ) 2u
m) I = lim ∫
u →∞ 1 + x 4
dx = lim
u →∞ 2
⋅
1 + x 4
= lim
u →∞ 2
⋅ ∫
arctg x
−u
= 0;
−u −u
0
dx π
∫ = lim arcsin x u = lim ( − arcsin u ) =
0
n) I = lim ;
u −1 1 − x2 u −1 u −1 2
u
1
o) I = .
ln 2

6.5.2 Să se studieze convergenţa integralelor:

∞ ∞ 1 100
dx dx dx dx
a) ∫1 + x 4
; b) ∫x 1 + x2
; c) ∫ 3 1 − x4 ; d) ∫ 3
x + 24 x + 5 x
;
0 1 0 0

217
 b 1 π/2
dx ln x
e) ∫ ( x − a )( b − x )
, a < b ; f) ∫ 1− x 2
dx ; g) ∫ ln ( sin x ) dx ;
a 0 0
∞ ∞
x a −1
h) ∫ x a −1 ⋅ e − x dx ; i) ∫ 1+ x
dx, a ≥ 0 .
0 1

Indicaţie de rezolvare:
1
a) se consideră f : [ 0, +∞ ) → ; f ( x) = ; se calculează
1 + x4
xα
lim x α ⋅ f ( x ) = lim = 1 pentru α = 4 > 1 , deci conform teoremei 6.2.5
x →∞ x →∞ 1 + x 4
integrala este convergentă;
b) convergentă;
1
c) se consideră funcţia f : [ 0,1) → , f ( x ) = şi se calculează
3 4
1− x
α α 1 1 1
lim (1 − x ) ⋅ f ( x ) = lim (1 − x ) ⋅ = 3 pentru α = < 1, deci
x 1 x 1 3 1 − x2 ⋅ 1 + x2
(
4 )(3
)
integrala este convergentă, conform teoremei 6.2.6;
1
d) se consideră funcţia f : ( 0,100] → , f ( x) = 3
şi se
x + 24 x + 5 x
1
calculează lim xα ⋅ f ( x ) = 1 pentru α = < 1 , deci integrala este convergentă;
x 0 5
e) convergentă;
f) convergentă;
⎛ π⎤
g) se consideră funcţia f : ⎜ 0, ⎥ → , f ( x ) = ln ( sin x ) şi se calculează
⎝ 2⎦
α
⎛ x ⎞ α
lim x ⋅ f ( x ) = lim x ⋅ ln ( sin x ) = lim ⎜
α α
⎟ ⋅ ( sin x ) ⋅ ln ( sin x ) =
x 0 x 0 x 0 ⎝ sin x ⎠

α ln ( sin x )
= lim ( sin x ) ⋅ ln ( sin x ) = lim = 0,
x 0 x 0 ( sin x ) −α

pentru α < 1, deci integrala este convergentă;

∞ 1 ∞

∫x ∫ ∫
a −1 −x a −1 −x
h) ⋅e dx = x ⋅e dx + x a −1 ⋅ e− x dx = I1 + I 2 ;
0 0 1

218
pentru integrala I1 , aceasta este improprie pentru a < 1 , se consideră funcţia
f : ( 0,1] → , f ( x ) = x a −1 ⋅ e − x şi se calculează lim xα ⋅ f ( x ) =
x 0
a +α−1 −x
= lim x ⋅e < +∞ , pentru a + α − 1 ≥ 0 ; deci 1 > α ≥ 1 − a , de unde obţinem
x 0
că integrala I1 este convergentă pentru a > 0 ; pentru integrala I 2 se consideră
funcţia f : [1, ∞ ) → , f ( x ) = x a −1 ⋅ e− x şi se calculează lim xα ⋅ f ( x ) = 0
x →∞
pentru a + α − 1 > 0 , deci pentru α > 1 şi obţinem astfel convergenţa integralei
I = I1 + I 2 ;
x a −1
i) se consideră funcţia f : [1, +∞ ) → , f ( x) = , a ≥ 0 şi se
1+ x
x a −1 α x α+ a −1
calculează lim x ⋅ = lim < +∞ pentru α + a − 1 ≤ 1 , deci pentru
x →∞ 1 + x x →∞ 1 + x
1 < α ≤ 2 − a . Obţinem astfel convergenţa integralei pentru a < 1 şi divergenţa ei
pentru a ≥ 1 .

f ( x)
6.5.3 Fie f , g : [ a, +∞ ) → + , astfel încât lim = L , unde
x →∞ g ( x )

0< L<∞.
i) Să se arate că există c ∈ [ a, +∞ ) , astfel încât:
1 3
⋅ L ⋅ g ( x ) ≤ f ( x ) ≤ ⋅ L ⋅ g ( x ) , ( ∀ ) x ∈ [ c, +∞ ) .
2 2
ii) Dacă f şi g sunt integrabile pe orice interval compact [ a, λ ] , ( λ ≥ a )
∞ ∞
să se arate că integrala ∫ f ( x ) dx este convergentă dacă şi numai dacă ∫ g ( x ) dx
a a
∞ ∞
este convergentă şi ∫ f ( x ) dx este divergentă dacă şi numai dacă ∫ g ( x ) dx este
a a
divergentă.

Indicaţie de rezolvare:
⎡ L 3L ⎤ f ( x)
i) Fie V = ⎢ , ⎥ . Deoarece lim = L , există cV ∈ ( a, +∞ ) , astfel
⎣2 2 ⎦ x →∞ g ( x )

f ( x)
încât ∈V , ( ∀ ) x ∈ [ cV , +∞ ) , de unde rezultă:
g ( x)
1 3
⋅ L ⋅ g ( x ) ≤ f ( x ) ≤ ⋅ L ⋅ g ( x ) , ( ∀ ) x ∈ [ c, +∞ ) , unde c = cV .
2 2
219
 ii) Din inegalitatea de la punctul i) rezultă că cele două integrale
improprii au aceeaşi natură.

6.5.4 Să se studieze convergenţa următoarelor integrale:

∞ ∞ ∞ 5
x 2 dx x3 + 4 x3 + 2 x
a) ∫ x7 − 3
; b) ∫ x5 − 3x 2 − 5
dx ; c) ∫ 3 2 x5 − 4 x − 1 dx ;
2 4 2
∞ ∞
( x − 1) dx ; e) x3 + 2
d) ∫ x2 + x ∫ x6 − 4 x − 1
dx .
2 4

Indicaţie de rezolvare:
a) se utilizează rezultatul de la exerciţiul anterior, considerând
∞
x2 1 f ( x)
f ( x) = 7
x −3
şi g ( x ) = 5 ; avem că lim
x x →∞ g ( x )
= 1 , deci integralele ∫ f ( x ) dx
2
∞ ∞ ∞
dx
şi ∫ g ( x ) dx au aceeaşi natură; cum integrala ∫ g ( x ) dx = ∫ x5 este convergentă,
2 2 2
∞
x 2 dx
rezultă şi convergenţa integralei ∫ x7 − 3
;
2
b) convergentă;
c) convergentă;
x −1 1
d) se consideră funcţiile f ( x ) = şi g ( x ) = ; pentru acestea avem
x2 + x x
∞ ∞
f ( x) dx
lim
x →∞ g ( x )
= 1 , deci integralele au aceeaşi natură; cum integrala ∫ g ( x ) dx = ∫ x
2 2
∞
( x − 1) dx ;
este divergentă, rezultă şi divergenţa integralei ∫ x2 + x
2
e) convergentă.

6.5.5 Fie f , g : [ a, +∞ ) → continue şi astfel încât lim f ( x ) = α şi

x →∞
x

∫ f ( x ) dx α
lim g ( x ) = β , unde α ≠ 0 ≠ β . Atunci lim a
= .
x →∞ x →∞ x β
∫ g ( x ) dx
a

220
 Indicaţie de rezolvare:
1
Fie 0 < ε ≤ ⋅ min { α , β } . Atunci ( ∃) a < bε < ∞ , astfel încât pentru
2
α α
( ∀ ) x ∈ [bε , ∞ ) să avem α − < f ( x ) < α + . Dacă α > 0 , rezultă că
2 2
α
f ( x ) > , ( ∀ ) x ≥ bε . Fie u ∈ ( bε , ∞ ) .
2
bε u bε
α
Avem F ( u ) = ∫ f ( x ) dx + ∫ f ( x ) dx = ∫ f ( x ) dx +
2
⋅ ( u − bε ) → ∞ .
u →∞
a bε a
α
Dacă α < 0 , atunci f ( x ) < < 0, ( ∀ ) x ≥ bε . Fie u ∈ ( bε , ∞ ) .
2
bε
α
Avem F ( u ) < ∫ f ( x ) dx + 2 ⋅ ( u − bε ) u→
→∞
− ∞.
a
∞
În ambele cazuri rezultă că ∫ f ( x ) dx este nemărginită.
a
∞
În mod similar se demonstrează că şi ∫ g ( x ) dx este nemărginită.
a
x
Cum funcţiile f şi g sunt continue, funcţiile F ( x ) = ∫ f ( t ) dt şi
a
x

∫
G ( x ) = g ( t ) dt verifică F ′ ( x ) = f ( x ) şi G ′ ( x ) = g ( x ) .
a
F ( x) F ′( x ) f ( x) α
Avem lim = lim = lim = .
x →∞ G ( x ) x →∞ G′ ( x ) x →∞ g ( x ) β

6.5.6 Să se arate că dacă funcţia f : [ a, +∞ ) → ∞ este uniform continuă

∞
şi dacă integrala ∫ f ( x ) dx este convergentă, atunci xlim
→∞
f ( x) = 0 .
a

Indicaţie de rezolvare:
Se demonstrează prin reducere la absurd. Presupunem că ( ∃) ε0 > 0 ,
astfel încât pentru ( ∀ ) M > 0, ( ∃) xM > M , astfel încât f ( xM ) > ε0 .

221
 Pentru M = n , n ∈ , obţinem un şir ( xn ) n∈ , astfel încât lim xn = +∞
n →∞
şi f ( xn ) > ε0 , ( ∀ ) n ∈ . Rezultă că f ( xn ) > ε0 , pentru o infinitate de
termeni, sau f ( xn ) < −ε0 , pentru o infinitate de termeni.
Presupunem că f ( xn ) > ε0 . Funcţia f este uniform continuă, prin
ipoteză. Atunci, pentru ε0 > 0 de mai sus, există δ ( ε0 ) > 0 , astfel încât pentru
ε
orice x′, x′′ ∈ [ a, +∞ ) , cu x′ − x′′ < δ ( ε0 ) , să avem f ( x′ ) − f ( x′′ ) < 0 .
2
Fie x′ = xn şi x ∈ ( xn − δ ( ε0 ) , xn + δ ( ε0 ) ) . Pentru acestea avem
ε0 ε ε
f ( xn ) − f ( x ) < . Rezultă că f ( x ) > f ( xn ) − 0 > 0 , ( ∀ ) n ∈ , şi orice
2 2 2
x ∈ ( xn − δ ( ε0 ) , xn + δ ( ε0 ) ) .
xn +δ( ε0 ) xn +δ ( ε0 )
ε
Prin urmare, ∫ f ( x ) dx > 0 ⋅
2 ∫ dx = ε0 ⋅ δ ( ε0 ) , inegalitate care
xn −δ( ε0 ) xn −δ( ε0 )
∞
contrazice ipoteza de convergenţă a integralei ∫ f ( x ) dx .
a

6.5.7 Fie f : [ a, +∞ ) → integrabilă pe orice interval compact din

∞
[ a, +∞ ) . Dacă există lim f ( x ) şi este finită şi dacă integrala
x →∞ ∫ f ( x ) dx este
a
∞

∫f ( x ) dx
2
convergentă, atunci şi integrala este convergentă.
a

Indicaţie de rezolvare:
f 2 ( x)
Fie lim f ( x ) = L . Avem că lim = lim f ( x ) = L şi, conform
x →∞ x →∞ f ( x ) x →∞
∞ ∞

∫ f ( x ) dx şi ∫ f ( x ) dx
2
teoremei 6.2.3 (criteriul de comparaţie II), integralele
a a
au aceeaşi natură.

6.5.8 Fie f , g : [ a, +∞ ) → integrabile pe orice interval compact din

[ a, +∞ ) . Dacă există şi sunt finite limitele lim f ( x ) şi lim g ( x ) şi dacă
x →∞ x →∞

222
 ∞ ∞
integralele ∫ f ( x ) dx şi ∫ g ( x ) dx sunt convergente, atunci şi integrala
a a
∞

∫ f ( x ) ⋅ g ( x ) dx este convergentă.
a

Indicaţie de rezolvare:
∞ ∞

∫f ( x ) dx ∫g ( x ) dx
2 2
Din aplicaţia precedentă rezultă că integralele şi
a a
sunt convergente.
În acelaşi timp, f ( x ) ⋅ g ( x ) ≤
2
(
1 2
)
f ( x ) + g 2 ( x ) , de unde rezultă că
∞
integrala ∫ f ( x ) ⋅ g ( x ) dx este absolut convergentă.
a

∞
6.5.9 Să se arate că din convergenţa integralei ∫ f ( x ) dx nu rezultă că
a
lim f ( x ) = 0 .
x →∞

Indicaţie de rezolvare:
∞

∫
Integrala sin x 2dx este convergentă, dar lim sin x 2 nu există.
x →∞
0

1 1
⎡1⎤ dx
6.5.10 Să se arate că integralele ⎢ ⎥ dx şi
⎣x⎦ ∫ ∫ x + [ x]
sunt divergente.
0 0

Indicaţie de rezolvare:
1 1
⎡1⎤ 1 ⎡1⎤ ⎛1 ⎞
Pentru ⎢ ⎥ dx avem 0 ≤ − 1 ≤ ⎢ ⎥ , ( ∀ ) x ∈ ( 0,1] şi
∫ ∫ ⎜ − 1⎟ dx = ∞ ,
0
⎣x⎦ x ⎣x⎦ 0
⎝x ⎠
deci integrala este divergentă şi, utilizând consecinţa criteriului I de comparaţie,
1
⎡1⎤
rezultă şi divergenţa integralei ∫ ⎢⎣ x ⎥⎦ dx .
0

223
 1
dx
Similar, se demonstrează şi divergenţa integralei ∫ x + [ x]
.
0

π
1 − cos nx
∫
*
6.5.11 Să se calculeze integrala Ln = dx, n ∈ .
1 − cos x
0

Indicaţie de rezolvare:
π π
Ln −1 + Ln +1 2 − cos ( n − 1) x − cos ( n + 1) x 1 − cos nx ⋅ cos x
2
= ∫ 2 (1 − cos x )
dx =
1 − cos x ∫ dx =
0 0
π π
(1 − cos nx ) + cos nx ⋅ (1 − cos x ) dx = L
= ∫ 1 − cos x
n ∫
+ cos nx dx = Ln .
0 0

Ln −1 + Ln +1
Obţinem astfel că = Ln , ( ∀ ) n ∈ *
, deci termenii şirului
2
( Ln )n∈ sunt în progresie aritmetică.
π π
dx
∫
În acelaşi timp, L1 = dx = π şi L0 = ∫ 1 − cos x
= 0 , deci L1 − L0 = π .
0 0
Rezultă că Ln = nπ, ( ∀ ) n ∈ *
.

∞
⎧ 1⎫
6.5.12 Să se calculeze integrala ∫ min ⎨ x 2 , 2 ⎬ dx .
⎩ x ⎭
0

Indicaţie de rezolvare:
⎧ 1⎫
Fie funcţia f ( x ) = min ⎨ x 2 , 2 ⎬ , x ∈ *
+.
⎩ x ⎭
⎧ x 2 , pentru x ∈ ( 0,1];
⎪
f ( x) = ⎨ 1
⎪ 2 , pentru x ∈ (1, +∞ ) .
⎩x
∞ 1 ∞
⎧ 1⎫ 1 1 4
∫ ⎩ x ⎭ ∫
Rezultă min ⎨ x 2 , 2 ⎬ dx = x 2dx + 2 dx = + 1 = .
x 3 3 ∫
0 0 1

224
 ∞
dx
6.5.13 Să se calculeze integrala ∫ 2 ⋅ [ x] + 3 ⋅ [ x]2 + [ x]3 .
1

Indicaţie de rezolvare:
1
Fie funcţia f ( x ) = , ( ∀) x ∈ *
+.
2 [ x ] + 3[ x ] + [ x ]
2 3

Pentru n ≤ x < n + 1, avem [ x ] = n , iar

n +1 n +1
dx 1
∫ f ( x ) dx = ∫ =
2n + 3n 2 + n3 n ( n + 1)( n + 2 )
.
n n

∞ n n k +1

∫ f ( x ) dx = nlim f ( x ) dx = lim ∑ ∫
→∞ ∫
f ( x ) dx =
n →∞
1 1 k =1 k
n
1 1
= lim
n →∞
∑ k ( k + 1)( k + 2 ) = 4 .
k =1

∞
dx
6.5.14 Să se calculeze integrala I = ∫ ( x + 1) 2
x −1
.
0

Indicaţie de rezolvare:
1 ∞
dx dx
I = I1 + I 2 , unde I1 = ∫ ( x + 1) 1− x 2
şi I 2 = ∫ ( x + 1) 2
x −1
.
0 1

Se demonstrează convergenţa ambelor integrale, de unde rezultă şi

convergenţa integralei I.
1
Pentru integrala I1 se face schimbarea de variabilă x = , deci
y
⎛ 1 ⎞
dx = ⎜ − 2 ⎟ dy şi obţinem I1 = I 2 , deci I = 2 ⋅ I 2 .
⎝ y ⎠
∞ ∞

∫ ( x + 1) ⋅ ( x − 1)
dx −1 −1/ 2
∫ ( x + 1)
2
I2 = = dx =
2
1 x −1 1
∞ ∞
−3 / 2 −1/ 2 −3 / 2 −1/ 2
= ∫ ( x + 1) ⋅ ( x − 1) dx = ∫ ( x + 1) ⋅ ⎡⎣( x + 1) − 2 ⎤⎦ d ( x + 1).
1 2
225
 Se consideră m = −3/ 2, n = 1, p = −1/ 2 ∉ .
m +1
= −1/ 2 ∉ , dar p +
m +1
∈ şi se face substituţia
( x + 1) − 2 = t 2 .
n n x +1
2
1+ t
Rezultă x = şi, în urma efectuării calculelor, obţinem I 2 = 1 , deci
1− t2
I = 2.

6.5.15 Fie funcţia f : → integrabilă pe [ 0, b ] , ( ∀ ) b > 0 .

Atunci:
+∞
i) dacă f este funcţie impară, avem ∫ f ( x ) dx = 0 ;
−∞
+∞ +∞
ii) dacă f este funcţie pară, avem ∫ f ( x ) dx = 2 ⋅ ∫ f ( x ) dx .
−∞ 0

Indicaţie de rezolvare:
+∞ ⎛0 a ⎞
i) ∫ f ( x ) dx = lim ⎜
a →∞ ⎜∫ ∫
f ( x ) dx + f ( x ) dx ⎟ =
⎟
−∞ ⎝ −a 0 ⎠
⎛ 0 a ⎞ ⎛a a ⎞
∫ ∫ ∫ ∫
= lim ⎜ − f ( − x ) dx + f ( x ) dx ⎟ = lim ⎜ f ( − x ) dx + f ( x ) dx ⎟ = 0 ,
a →∞ ⎜ ⎟ a →∞ ⎜ ⎟
⎝ a 0 ⎠ ⎝0 0 ⎠
ţinând cont că f ( − x ) = − f ( x ) ;
ii) în mod similar cu punctul i).

6.5.16 Să se calculeze:
+∞ +∞
a) ∫ sin x dx ; b) ∫ arctg x dx .
−∞ −∞

Indicaţie de rezolvare:
+∞
a) Funcţia sin ( ⋅ ) este o funcţie impară, deci ∫ sin x dx = 0 ;
−∞
b) 0.

226
 6.5.17 Să se arate că:
π/2 π/2 ∞
du ( 2n − 1)!! ⋅ π ;
∫ ∫ ∫ 1 + u 2 n+1
2n 2n
i) I 2 n = sin x dx = cos x dx = =
0 0 0 ( ) ( 2n )!! 2
π/2 π/2 ∞
du
∫ ∫ ∫ 1 + u 2 n+3 / 2 =
2 n +1 2 n +1
ii) I 2 n +1 = sin x dx = cos x dx =
0 0 0 ( )
=
( 2n )!! ⋅ 1 ;
( 2n − 1)!! ( 2n + 1)
iii) lim I 2n = lim I 2 n +1 = 0 ;
n →∞ n →∞
2
⎡ ( 2n )!! ⎤ 1 π
iv) lim ⎢ ⎥ ⋅ = (formula lui Wallis).
n →∞ ( 2n − 1)!!
⎣ ⎦ 2n + 1 2

Indicaţie de rezolvare:
π/2 π/2 π/2
2n ⎛ π
⎞
∫ sin ∫ ∫ cos
2n 2n
i) I 2 n = x dx = cos ⎜ − x ⎟ dx = x dx ; în integrala
0 0
⎝2 ⎠ 0
π/2

∫ cos
2n
x dx se face schimbarea de variabilă tg x = u , de unde rezultă
0
1 1 1
cos 2 x = , cos 2n
x = şi dx = du , astfel obţinem
u2 + 1
( ) u2 + 1
n
u2 + 1
∞
du
I 2n = ∫ ;
(u )
n +1
2
0 +1
π/2 π/ 2 π/2
I 2n = ∫ sin
2n
x dx = ∫ sin
2 n −1
x ⋅ sin x dx = − ∫ sin
2 n −1
x ⋅ ( cos x )′ dx =
0 0 0
π/2
π/2
+ ( 2n − 1) ⋅ ∫ sin
2 n −1 2n − 2
= − sin x ⋅ cos x x ⋅ cos 2 x dx =
0
0
π/2
= ( 2n − 1) ∫ sin
2n − 2
( )
x 1 − sin 2 x dx = ( 2n − 1) ⋅ I 2 n − 2 − ( 2n − 1) ⋅ I 2 n ;
0

227
obţinem astfel I 2 n =
2n − 1
⋅ I 2 n − 2 = ... =
( 2n − 1)!! ⋅ I şi cum I = π , rezultă că
2n ( 2n )!! 0 0
2

I 2n =
( 2n − 1)!! ⋅ π ;
( 2n )!! 2
ii) se demonstrează similar cu punctul i);
π
iii) deoarece 0 < I 2 n +1 < I 2 n < , rezultă
2 2n + 1
lim I 2n = lim I 2 n +1 = 0
n →∞ n →∞

iv) din inegalităţile

( 2n + 1)!! ⋅ π ≤ ( 2n )!! ≤ ( 2n − 1)!! ⋅ π rezultă
( 2n + 2 )!! 2 ( 2n + 1)!! ( 2n )!! 2
2
2n + 1 π 1 ⎡ ( 2n )!! ⎤ π
⋅ ≤ ⋅⎢ ⎥ ≤ ,
2n + 2 2 2n + 1 ⎣ ( 2n − 1)!!⎦ 2
iar prin trecere la limită obţinem formula lui Wallis.

6.5.18 Să se determine aria regiunii plane care se află în primul cadran,

este mărginită de axa ox şi:
(
a) axa oy şi curba de ecuaţie y x 2 + 4 = 8 ; )
b) dreapta x = 3 şi curba de ecuaţie yx 2 = 1 + 4 y .

Indicaţie de rezolvare:
∞ ∞ ∞
8dx 1 x π
a) A = ∫ f ( x ) dx = 2∫
x +4
= 8 ⋅ ⋅ arctg
2 20
= 4 ⋅ = 2π ;
2
0 0

1
b) A = ⋅ ln 5 .
4

∞
6.5.19 Să se calculeze intensitatea integrală a curentului g = y dt şi ∫
0
∞
intensitatea integrală a pătratului curentului S = y 2dt pentru: ∫
0
− kt
i) procesul neperiodic simplu y = y0 ⋅ e , k > 0;
− kt
ii) procesul simplu oscilant y = y0 ⋅ e ⋅ sin ωt , k > 0 .

228
 Indicaţie de rezolvare:
∞ u
⎛ 1⎞ u y
∫ ∫
− kt
i) g = y0 ⋅ e dt = y0 ⋅ lim e− kt dt = y0 ⋅ ⎜ − ⎟ ⋅ lim e − kt = 0 ;
0
u →∞
0
⎝ k ⎠ u →∞ 0 k
∞
y02
∫
−2 kt
similar, obţinem S = y02 ⋅ e dt = ;
2k
0
y0 ⋅ ω y02 ⋅ ω2
ii) g = 2 ,S= .
ω + k2 4k ω2 + k 2 ( )
∞
x 2 dx
6.5.20 Să se calculeze
x 4
− 2 x 2
cos 2α + 1 ∫
, α ≠ k π şi apoi să se
−∞
deducă valorile integralelor:
∞ ∞ ∞
x 2dx x 2dx x 2dx
i)
x ∫
4
+ 1
; ii) ∫ x 4
− x 2
+ 1
; iii) ∫ x 4
+ x 2
+ 1
.
−∞ −∞ −∞

Indicaţie de rezolvare:
x2 Ax + B Cx + D
4 2
= 2 + 2 ,
x − 2 x cos 2α + 1 x − 2 x cos α + 1 x + 2 x cos α + 1
1 1
de unde obţinem B = D = 0, A = , C=− .
4cos α 4cos α
Astfel:
x2 1 ⎡ x dx x dx ⎤
∫ 4 2
x − 2 x cos 2α + 1
dx = ⋅⎢ 2
4cos α ⎣ x − 2 x cos α + 1
− 2 ∫
x + 2 x cos α + 1 ⎥⎦
. ∫
În acelaşi timp x 2 − 2 x cos α + 1 = ( x − cos α ) + sin 2 α şi cu schimbarea
2

de variabilă x = cos α + t sin α , obţinem:

∫ 2
x dx
x − 2 x cos α + 1
⎛
= ctg α ⋅ ⎜ arctg
⎝
x − cos α ⎞ 1
sin α ⎠ 2
2
⎟ + ln x − 2 x cos α + 1 . ( )
Similar obţinem:
x dx
∫ x2 + 2 x cos α + 1 = − ctg α ⋅ ⎜⎝ arctg
⎛ x + cos α ⎞ 1 2
(
⎟ + ln x + 2 x cos α + 1 .
sin α ⎠ 2
)
∞
x 2dx π
Deci, ∫ x 4
− 2 x 2
cos 2α + 1
=
2sin α
.
−∞

229
 LECŢIA 2

INTEGRALE CU PARAMETRI

7.1 Integrale cu parametri pe intervale compacte

Fie funcţia f : [ a, b ] × [ c, d ] → integrabilă în raport cu x pe [ a, b ] pentru

orice parametru t ∈ [ c, d ] .
b
Integrala J ( t ) = ∫ f ( x , t ) dx este funcţie de parametrul t ∈ [ c, d ] şi se
a
numeşte integrală cu parametru.

Teorema 7.1.1. Dacă funcţia f : [ a, b ] × [ c, d ] → este continuă pe

b
domeniul de definiţie, atunci integrala J ( t ) = ∫ f ( x, t ) dx este o funcţie continuă
a
pe [ c, d ] .

Teorema 7.1.2. Dacă funcţia f : [ a, b ] × [ c, d ] → este continuă pe

domeniul de definiţie şi funcţiile u, v : [ c, d ] → [ a, b ] sunt continue pe domeniul
v(t )
lor de definiţie, atunci integrala J ( t ) = ∫ f ( x, t ) dx este o funcţie continuă pe
u(t )

[ c, d ] .
∂f
Teorema 7.1.3. Dacă funcţiile f , : [ a , b ] × [ c, d ] → sunt continue pe
∂t
b
domeniul de definiţie, atunci integrala J ( t ) = ∫ f ( x , t ) dx este o funcţie
a
derivabilă în raport cu parametrul t ∈ [ c, d ] şi se verifică:
b b
dJ d ∂f
=
dt dt ∫ f ( x , t ) dx = ∫ ∂t
( x, t ) dx .
a a

230
 ∂f
Teorema 7.1.4. Dacă funcţiile f , : [ a, b ] × [ c, d ] → sunt continue pe
∂t
domeniul de definiţie şi funcţiile u, v : [ c, d ] → [ a, b ] sunt derivabile pe [ c, d ] ,
v(t )
atunci integrala J ( t ) = ∫ f ( x, t ) dx este o funcţie derivabilă în raport cu
u(t )
parametrul t ∈ [ c, d ] şi se verifică:
v(t )
∂f
J ′(t ) = ∫ ( x, t ) dx + v′ ( t ) ⋅ f ( v ( t ) , t ) − u′ ( t ) ⋅ f ( u ( t ) , t ) .
∂t
u(t )

Teorema 7.1.5. Fie funcţia f : [ a, b ] × [ c, d ] → continuă pe

⎤ b ⎡d
d ⎡b ⎤
⎢ ⎥⎦ ∫∫
domeniul de definiţie. Atunci ⎢ f ( x, t ) dt ⎥ dx = ⎢ f ( x, t ) dx ⎥ dt .
⎢ ⎥⎦ ∫∫
a ⎣c c ⎣a

7.2 Integrale improprii cu parametri

Fie funcţia f : [ a, b ) × [ c, d ] → (b finit sau infinit), astfel încât integrala

b
J (t ) = ∫ f ( x, t ) dx este convergentă pentru ( ∀) t ∈ [c, d ] .
a

b
Definiţia 7.2.1. i) Integrala J (t ) = ∫ f ( x , t ) dx , unde
a
f : [ a , b ) × [ c, d ] → , converge uniform în raport cu t ∈ [ c, d ] , dacă pentru
( ∀ ) ε > 0, ( ∃) b0 ( ε ) ∈ ( a, b ) , astfel încât pentru ( ∀) u ∈ ( b0 ( ε ) , b ) , să avem
u

∫ f ( x , t ) dx − J ( t ) < ε , ( ∀ ) t ∈ [ c , d ] .
a
b
ii) Integrala J (t ) = ∫ f ( x , t ) dx , unde
a
f : [ a , b ) × [ c, d ] → converge uniform în raport cu t ∈ [ c, d ] , dacă pentru

231
( ∀ ) ε > 0, ( ∃) b0 ( ε ) ∈ ( a, b ) , astfel încât pentru ( ∀) x′, x′′ ∈ ( b0 ( ε ) , b ) , să avem
x′′

∫′ f ( x, t ) dx < ε, ( ∀) t ∈ [c, d ] .
x

Exemplu:
În continuare, este dat un exemplu de integrală convergentă, dar care nu
converge uniform.
∞
Fie integrala J ( t ) = t ⋅ e− xt dx . Aceasta converge pentru orice t ∈ [ 0,1] ,
∫
0
dar nu converge uniform în raport cu t ∈ [ 0,1] .
Pentru t = 0 avem J ( 0 ) = 0 .
Pentru t ∈ ( 0,1] se face schimbarea de variabilă xt = y şi obţinem
u tu

u →∞ ∫ ∫
J ( t ) = lim t ⋅ e − tx
dx = lim e− y dy = 1 .
u →∞
0 0
u
Inegalitatea ∫ f ( x, t ) dx − J ( t ) < ε, ( ∀) t ∈[0,1] din definiţia
0
u
convergenţei uniforme devine ∫ t ⋅ e− xt dx − 1 < ε , de unde rezultă e−tu < ε , deci
0
1
ln
u> ε , 0 < ε < 1 . Prin urmare, inegalitatea care dă convergenţa uniformă are
t
ln ε
loc pentru u > b0 ( ε, t ) = − , deci integrala considerată nu converge uniform în
t
raport cu parametrul t ∈ [ 0,1] .

Observaţie. Fie a = b0 < b1 < ... < bk < ... < b un şir crescător cu lim bk = b .
k →∞
Cu ajutorul şirului considerat putem construi seria de funcţii:
b1 b2 ∞ bk +1

∫ f ( x, t ) dx + ∫ f ( x, t ) dx + ...+ = ∑
k =0
uk ( t ) , unde uk ( t ) = ∫ f ( x, t ) dx .
b0 b1 bk

232
 b
Teorema 7.2.2. Dacă integrala J (t ) = ∫ f ( x , t ) dx , unde
a
f : [ a , b ) × [ c, d ] → este uniform convergentă în raport cu t ∈ [ c, d ] , atunci
∞ bk +1
seria de funcţii ∑ uk ( t ), uk ( t ) = ∫ f ( x, t ) dx este uniform convergentă pe
k =0 bk
b ∞ bk +1
[c, d ] şi are loc egalitatea ∫ f ( x, t ) dx = ∑ ∫ f ( x, t ) dx .
a k =0 bk

Teorema 7.2.3. Fie funcţia f : [ a, b ) × [ c, d ] → continuă. Dacă integrala

b
J (t ) = ∫ f ( x , t ) dx este uniform convergentă în raport cu t ∈ [ c, d ] , atunci
a
funcţia J ( t ) este continuă pe intervalul [ c, d ] .

Teorema 7.2.4. Fie funcţia f : [ a, b ) × [ c, d ] → continuă. Dacă:

∂f
i) există şi este continuă pe [ a, b ) × [ c, d ] ;
∂t
b
ii) integrala J ( t ) = ∫ f ( x, t ) dx este convergentă;
a
b
∂f
iii) integrala ∫ ( x, t ) dx este uniform convergentă în raport cu t ∈ [c, d ] ,
∂t
a
atunci funcţia J este derivabilă pe [ c, d ] şi are loc egalitatea:
b
∂f
J ′(t ) = ∫ ∂t ( x, t ) dx , iar J ′ : [c, d ] → este o funcţie continuă pe domeniul său
a
de definiţie.

Teorema 7.2.5. Fie f : [ a, b ) × [ c, d ] → cu proprietăţile:

i) f este continuă;
b
ii) integrala ∫ f ( x, t ) dx este uniform convergentă în raport cu parametrul
a
t ∈ [ c, d ] .

233
 Atunci:
b ⎡d ⎤
∫∫
a) integrala ⎢ f ( x, t ) dt ⎥ dx este convergentă;
⎢ ⎥⎦
a ⎣c
b ⎡d ⎤ d ⎡b ⎤
b) ∫∫
⎢
⎢
f ( x, t ) dt dx =
⎥
⎥
⎢
⎢ ∫∫
f ( x, t ) dx dt .
⎥
⎥⎦
a ⎣c ⎦ c ⎣a

Teorema 7.2.6. Fie funcţia f : [ a, b ) × [ c, d ) → cu proprietăţile:

i) f este continuă;
b
ii) integrala ∫ f ( x, t ) dx este uniform convergentă în raport cu parametrul
a
t ∈ [ c, v ] , ( ∀ ) v ∈ [ c , d ) ;
d
iii) integrala ∫ f ( x, t ) dt este uniform convergentă în raport cu parametrul
c
x ∈ [ a, u ] , ( ∀ ) u ∈ [ u , b ) ;
⎡b d ⎤ b ⎡d ⎤
⎢ ∫∫ ⎥⎦ ⎢ ∫∫
iv) integrala ⎢ f ( x, t ) dx ⎥ dt sau ⎢ f ( x, t ) dt ⎥ dx este convergentă.
⎥⎦
c ⎣a a ⎣c
b ⎡d ⎤ d ⎡b ⎤
⎢∫∫ ⎥⎦ ⎢ ∫∫
Atunci ⎢ f ( x, t ) dt ⎥ dx = ⎢ f ( x, t ) dx ⎥ dt .
⎥⎦
a ⎣c c ⎣a

Teorema 7.2.7 (Criteriul lui Weierstrass). Fie f : [ a, b ) × [ c, d ] → .

Dacă:
u
i) ∫ f ( x, t ) dx există pentru ( ∀) u ∈ [ a, b ) şi ( ∀) t ∈ [c, d ] ;
a
ii) există o funcţie g : [ a, b ) → +, astfel încât f ( x, t ) ≤ g ( x ) ,
( ∀ ) x ∈ [ a , b ) , ( ∀ ) t ∈ [ c, d ] ;
b
iii) integrala ∫ g ( x ) dx este convergentă,
a
b
atunci integrala ∫ f ( x, t ) dx este uniform convergentă în raport cu t ∈ [c, d ] .
a

234
 Teorema 7.2.8 (Criteriul lui Abel). Fie funcţiile f , g : [ a, b ) × [ c, d ] →
cu proprietăţile:
i) f este continuă;
ii) g ( ⋅ , t ) : [ a, b ) → este monotonă pentru orice t ∈ [ c, d ];
iii) există M > 0 , astfel încât
u

∫ f ( x , t ) dx ≤ M , ( ∀ ) u ∈ [ a , b ) , ( ∀ ) t ∈ [ c , d ] ;
a

iv) există lim g ( x, t ) = 0 şi este uniformă în raport cu t ∈ [ c, d ].

x b
b
Atunci integrala ∫ f ( x , t ) ⋅ g ( x , t ) dx este uniform convergentă în raport
a
cu parametrul t ∈ [ c, d ].

Teorema 7.2.9 (Criteriul lui Leibniz)

Fie funcţiile f , g : [ a, b ) × [ c, d ] → cu proprietăţile:
i) f este continuă;
ii) g ( ⋅ , t ) : [ a, b ) → este monotonă pentru orice t ∈ [ c, d ];
b
iii) integrala ∫ f ( x, t ) dx este uniform convergentă în raport cu parametrul
a
t ∈ [ c, d ] ;
iv) există M > 0 , astfel încât g ( x, t ) ≤ M , ( ∀ ) x ∈ [ a, b ) , ( ∀ ) t ∈ [ c, d ] .
b
Atunci integrala ∫ f ( x , t ) ⋅ g ( x , t ) dx este uniform convergentă în raport
a
cu parametrul t ∈ [ c, d ].

Observaţie. Criteriile lui Abel şi Leibniz se pot extinde prin înlocuirea

intervalului [ c, d ] cu o mulţime arbitrară A ⊂ .

235
 7.3 Integrale Euleriene

1) Integrala lui Euler de speţa a doua

∞
Aceasta este definită pentru p > 0 , prin Γ ( p ) = x p −1 ⋅ e − x dx . ∫
0
Pentru a studia convergenţa integralei Γ ( p ) , se consideră descompunerea
1 ∞
de forma Γ ( p ) = x ∫ ∫
p −1 −x
⋅e dx + x p −1 ⋅ e − x dx .
0 1
1

∫x
p −1
Pentru ⋅ e− x dx , se consideră
0

lim xα ⋅ x p −1 ⋅ e− x = lim xα+ p −1 ⋅ e− x < +∞ , pentru 1 > α ≥ 1 − p ,

x 0 x 0
1
deci pentru p > 0 . Rezultă convergenţa integralei ∫ x p −1 ⋅ e− x dx .
0
∞
xn
∫x
p −1 −x x
Pentru integrala ⋅ e dx , se va ţine seama de inegalitatea e > ,
n!
1
n! n!
sau e − x < n
, de unde rezultă că x p −1 ⋅ e − x < n +1− p .
x x
Pentru n > p , folosind primul criteriu de comparaţie avem:
∞ ∞ ∞ ∞
n! n! 1
∫ ∫x ∫x ∫x
p −1 −x
x ⋅e dx < n +1− p
dx şi cum n +1− p
dx = n!⋅ n +1− p
dx
1 1 1 1

∫x
p −1
este convergentă pentru n > p , rezultă şi convergenţa integralei ⋅ e − x dx .
1

Am obţinut astfel convergenţa integralei Γ ( p ) .

Integrând prin părţi,
∞ ∞

∫ ( x ) ⋅ e dx =
1 p ′ −x
∫x
p −1 −x
⋅e dx = ⋅
p
0 0
∞
1 ∞ 1 1
0 p p ∫
= ⋅ x p ⋅ e− x + ⋅ x p ⋅ e − x dx = ⋅ Γ ( p + 1) ,
p
0

236
obţinem proprietatea Γ ( p + 1) = p ⋅ Γ ( p ) .
Aceasta conduce la
Γ ( p + n ) = ( p + n − 1) ⋅ ( p + n − 2 ) ⋅ ... ⋅ ( p + 1) ⋅ p ⋅ Γ ( p ) .
∞

∫
Pentru p = 1 , avem Γ (1) = e − x dx = 1, de unde rezultă că Γ ( n + 1) = n! .
0

2) Integrala lui Euler de prima speţă

1
q −1
∫
Aceasta este definită prin B ( p, q ) = x p −1 ⋅ (1 − x ) dx, p, q > 0 .
0
q −1
Pentru p ≥ 1, q ≥ 1 , funcţia f ( x ) = x p −1 ⋅ (1 − x ) este continuă pe
compactul [ 0,1] , deci integrala are sens.
Pentru p < 1 sau q < 1 , se studiază convergenţa integralei B ( p, q ) .
(1 − x )q −1 dx
1
Dacă p < 1 , integrala ∫ x1− p
este convergentă pentru 1 − p < 1 ,
0
deci pentru p > 0 .
1
x p −1
Dacă q < 1, integrala ∫ (1 − x )1−q dx este convergentă pentru 1 − q < 1 ,
0
deci pentru q > 0 .
Am obţinut astfel convergenţa integralei B ( p, q ) .

Observaţii:
1) B ( p, q ) = B ( q, p ) , ( ∀ ) p, q > 0 .
2) Între cele două integrale ale lui Euler se verifică relaţia
Γ( p) ⋅ Γ(q)
B ( p, q ) = , ( ∀ ) p, q > 0 .
Γ( p + q)
π
3) Γ ( p ) ⋅ Γ (1 − p ) = , ( ∀ ) p ∈ ( 0,1) .
sin pπ

237
 Exemple:
∞

∫
p
1) Fie integrala I = e− x dx, p > 0 . Făcând schimbarea de variabilă
0
1
−1
1
x p = y , rezultă dx = ⋅y p
dy , de unde rezultă:
p
∞ 1
−1
1 1 ⎛1⎞
∫
−y p
I = ⋅ e ⋅ y dy = ⋅ Γ ⎜ ⎟ .
p p ⎝ p⎠
0
∞ 1
1 ⎛1⎞ −
2) Pentru p =
2 ⎝2⎠ 0 ∫
avem Γ ⎜ ⎟ = x 2 ⋅ e− x dx . Făcând schimbarea de

∞
⎛1⎞ 2
variabilă x = t , obţinem Γ ⎜ ⎟ = 2 ⋅ e −t dt . ∫
2
⎝2⎠ 0
∞
1 ⎛1⎞
∫
2
Rezultă e−t dt = ⋅ Γ⎜ ⎟ .
2 ⎝2⎠
0
⎛1⎞ ⎛1⎞
Γ⎜ ⎟ ⋅ Γ⎜ ⎟ 2
⎛1 1⎞ ⎝ 2 ⎠ ⎝ 2 ⎠ ⎛ ⎛ 1 ⎞⎞
În acelaşi timp, B ⎜ , ⎟ = = ⎜ Γ⎜ ⎟⎟ .
⎝ 2 2 ⎠ Γ (1) ⎝ ⎝ 2 ⎠⎠
2 1 1
⎛ ⎛ 1 ⎞⎞ −1/ 2 dx
2
⎝ ⎝ ⎠⎠
∫
Astfel, ⎜ Γ ⎜ ⎟ ⎟ = x −1/ 2 ⋅ (1 − x ) dx =
x (1 − x ) ∫
. Pentru calculul
0 0
1
dx
integralei ∫ x (1 − x )
se face schimbarea de variabilă x = sin 2 t , deci
0
dx = 2sin t ⋅ cos t d t .
1 π/2
dx 2sin t ⋅ cos t dt ⎛1⎞
Rezultă că ∫ x (1 − x )
= ∫ sin 2 t ⋅ cos 2 t
= π şi deci Γ ⎜ ⎟ = π .
⎝2⎠
0 0
∞
π
∫
2
Am obţinut e − x dx = numită integrala Euler-Poisson.
2
0

238
 7.4 Aplicaţii

7.4.1 Să se calculeze integralele:

π/2
a) J ( α ) = ∫ ln ( α )
2
− sin 2 x dx, α > 1 ;
0
π/2
b) J ( α, β ) = ∫ ln ( α )
2
⋅ sin 2 x + β2 ⋅ cos 2 x dx .
0

Indicaţie de rezolvare:
a) fie funcţia
⎡ π⎤
f : ⎢0, ⎥ × (1, +∞ ) → , f ( x, α ) = ln α 2 − sin 2 x continuă
⎣ 2⎦
( )
∂f 2α
şi există ( x, α ) = 2 continuă pentru α > 1 ; rezultă că există
∂α α − sin 2 x
π/2 π/2
∂f dx
J ′( α ) = ∫ ∂α
( x , α ) d x = 2α ⋅ ∫ α − sin 2 x
2
şi se face schimbarea de variabilă
0 0
dt
tg x = t , x = arctg t , dx = ; obţinem
1+ t2
∞ ∞
2
dt 2 t α −1 π
J ′ ( α ) = 2α ⋅ ∫ α2 + t 2 ( α2 − 1) = α2 − 1
⋅ arctg
α
=
α2 − 1
0 0

( )
şi rezultă că J ( α ) = π ⋅ ln α + α 2 − 1 + C , unde C este constanta de integrare;

( ) ( )
π/2
C = J ( α ) − π ⋅ ln α + α − 1 = ∫ ln ( α )
2 2
− sin 2 x dx − π ⋅ ln α + α 2 − 1 =
0

( )
π/2
⎛ sin 2 x ⎞
= ∫ ln α 2 ⋅ ⎜⎜1 −
⎝
2 ⎟
α ⎠ ⎟ dx −π ⋅ ln α + α 2 − 1 =
0

( )
π/2 π/2
⎛ sin 2 x ⎞
= 2⋅ ∫ ln α dx + ∫ ln ⎜⎜1 −
⎝
2 ⎟
α ⎠ ⎟ dx −π ⋅ ln α + α 2 − 1 =
0 0

(
= π ⋅ ln α − π ⋅ ln α + α 2 − 1 , )
239
 π/2
⎛ sin 2 x ⎞ ⎛ 1 ⎞ ⎛ sin 2 x ⎞
deoarece ∫ ln ⎜⎜1 −
⎝ α 2 ⎟⎟ dx = 0 , rezultă din ln ⎝⎜1 − α 2 ⎠⎟ ≤ ln ⎜⎜1 − α 2 ⎟⎟ ≤ ln1 ;
⎠ ⎝ ⎠
0

(
obţinem C = π ⋅ ln α − π ⋅ ln α + α 2 − 1 şi deci )
( ) (
J ( α ) = π ⋅ ln α + α 2 − 1 + π ⋅ ln α − π ⋅ ln α + α 2 − 1 = π ⋅ ln α; )
b) fie funcţia (
f ( x, α, β ) = ln α 2 ⋅ sin 2 x + β2 ⋅ cos 2 x ) continuă pe
domeniul său de definiţie.
∂f 2α ⋅ sin 2 x ∂f 2β ⋅ cos 2 x
( x , α, β ) = 2 2 şi ( x, α , β ) = 2 2
∂α α ⋅ sin x + β2 ⋅ cos 2 x ∂β α ⋅ sin x + β2 ⋅ cos 2 x
sunt continue. Rezultă că există
π/2 π/2
∂J ∂f 2α ⋅ sin 2 x
∂α
= ∫ ∂α
( x , α , β ) dx = ∫ α 2 ⋅ sin 2 x + β2 ⋅ cos 2 x
dx ,
0 0

pentru calculul căreia se face schimbarea de variabilă tg x = t . Obţinem astfel

∂J π ∂J π
= . Similar obţinem că = .
∂α α + β ∂β α + β
Astfel avem J ( α, β ) = π ⋅ ln ( α + β ) + ϕ ( β ) . Derivând ultima relaţie
∂J π π
obţinută în raport cu variabila β , rezultă = + ϕ′ ( β ) = , deci
∂β α + β α+β
ϕ′ ( β ) = 0 , iar ϕ ( β ) = C . Pentru determinarea constantei C se consideră
J (1,1) = π ⋅ ln 2 + C = 0 , de unde C = −π ⋅ ln 2 .
Rezultă astfel J ( α, β ) = π ⋅ ln ( α + β ) − π ⋅ ln 2.

7.4.2 Din calculul integralei

π/2
dx
F ( a, b ) = ∫ a ⋅ cos x + b 2 ⋅ sin 2 x
2 2
, a ≠ 0, b ≠ 0 ,
0
π/2
dx
să se deducă valoarea integralei G ( a, b ) = ∫ .
(a )
2
2 2 2 2
0 ⋅ cos x + b ⋅ sin x

240
 Indicaţie de rezolvare:
1
Fie funcţia f ( x, a, b ) = , care este continuă în raport
a ⋅ cos x + b 2 ⋅ sin 2 x
2 2

cu ansamblul variabilelor.
∂f −2a ⋅ cos 2 x ∂f −2b ⋅ sin 2 x
= şi = continue.
( ) ( )
2 2
∂a a 2 ⋅ cos 2 x + b 2 ⋅ sin 2 x ∂b a 2 ⋅ cos 2 x + b 2 ⋅ sin 2 x
π/2
∂F −2a ⋅ cos 2 x
Rezultă existenţa pentru = ∫ dx şi
∂a
(a )
2
2 2 2 2
0 ⋅ cos x + b ⋅ sin x
π/2
∂F −2b ⋅ sin 2 x
= ∫ dx .
∂b
(a )
2
2 2 2 2
0 ⋅ cos x + b ⋅ sin x
1 ∂F 1 ∂F
Se observă că ⋅ ( a, b ) + ⋅ ( a, b ) = −G ( a, b ) , deci
2a ∂a 2b ∂b
1 ∂F 1 ∂F
G ( a, b ) = − ⋅ ( a, b ) − ⋅ ( a, b ) .
2a ∂a 2b ∂b
π/2
dx
Se calculează F ( a, b ) = ∫ a ⋅ cos x + b 2 ⋅ sin 2 x
2 2
, făcând schimbarea de
0
π
variabilă tg x = t şi obţinem F ( a, b ) = .
2ab
π ⎛ 1 1 ⎞
Rezultă G ( a, b ) = ⋅⎜ + ⎟.
4ab ⎝ a 2 b 2 ⎠

7.4.3 Fie funcţiile E , F : ( 0,1) → , definite prin

π/2 π/2
dx
E (t ) = ∫ 1 − t ⋅ sin x dx şi F ( t ) = ∫
2 2
.
0 0 1 − t 2 ⋅ sin 2 x
Să se demonstreze că:
E (t ) − F (t ) 1 ⎡ E (t ) ⎤
i) E ′ ( t ) = şi F ′ ( t ) = ⋅ ⎢ − F ( t ) ⎥ , ( ∀ ) t ∈ ( 0,1) ;
t t ⎣1 − t 2 ⎦
ii) să se arate că E verifică ecuaţia:
1 1
E′′ ( t ) + ⋅ E′ ( t ) + ⋅ E ( t ) = 0, ( ∀ ) t ∈ ( 0,1) ;
t 1− t2

241
 t

∫ s ⋅ F ( s ) ds = E ( t ) − (1 − t ) ⋅ F ( t ) şi
2
iii) să se demonstreze că
0
t

∫ s ⋅ E ( s ) ds = 3 ⋅ ⎡⎣(1 + t ) ⋅ E ( t ) − (1 − t ) ⋅ F ( t )⎤⎦ , ( ∀) t ∈ ( 0,1) .

1 2 2

Indicaţie de rezolvare:
π/2 π/2
−t ⋅ sin 2 x dx t ⋅ sin 2 x dx
i) E ′ ( t ) = ∫ şi F ′ ( t ) = ∫ ;
(1 − t )
2 2 3/ 2
0 1 − t sin x 0
2 2
sin x

în acelaşi timp,
π/2
E (t ) − F (t ) ⎡1 1 ⎤
∫ ⎥ dx = E ′ ( t )
2 2
= ⎢ ⋅ 1 − t sin x −
t ⎣⎢ t 2 2
t ⋅ 1 − t sin x ⎦⎥
0

1 ⎡ E (t ) ⎤
similar se demonstrează că F ′ ( t ) = ⋅ ⎢ − F ( t ) ⎥ , ( ∀ ) t ∈ ( 0,1) ;
t ⎣1 − t 2 ⎦
⎛ 1⎞ 1
ii) E ′′ ( t ) = ⎜ − ⎟ ⋅ ⎡⎣ E ( t ) − F ( t ) ⎤⎦ + ⋅ ⎡⎣ E ′ ( t ) − F ′ ( t ) ⎤⎦ =
⎝ t2 ⎠ t

1 ⎡ E (t ) ⎤
= ⋅ ⎢ F (t ) − ⎥;
t2 ⎣ 1 − t2 ⎦
obţinem astfel:
1 1
E ′′ ( t ) + ⋅ E ′ ( t ) + ⋅ E (t ) =
t 1− t2
F (t ) E (t ) E (t ) F (t ) E (t )
= − + − + = 0;
t 2 2
(
t 1− t 2
) t 2
t 2
1− t 2

iii) se consideră funcţiile ϕ ( t ) = E ( t ) − 1 − t 2 ⋅ F ( t ) şi ( )

1
( ) ( )
ψ ( t ) = ⋅ ⎡ 1 + t 2 ⋅ E ( t ) − 1 − t 2 ⋅ F ( t ) ⎤ , ( ∀ ) t ∈ ( 0,1) ;
3 ⎢⎣ ⎥⎦

(
ϕ′ ( t ) = E ′ ( t ) + 2t ⋅ F ( t ) − 1 − t 2 ⋅ F ′ ( t ) = t ⋅ F ( t ) )
şi ψ ′ ( t ) = t ⋅ E ( t ) , pentru ( ∀ ) t ∈ ( 0,1) .

242
 În acelaşi timp, lim ϕ ( t ) = 0 şi lim ψ ( t ) = 0 .
t 0 t 0
t t

∫
Rezultă că ϕ ( t ) = s ⋅ F ( s ) ds şi ψ ( t ) = s ⋅ E ( s ) ds .∫
0 0

7.4.4 Pentru n ∈ se defineşte funcţia J n : → prin

1 1
xn
∫( )
2 n− 2
Jn ( x) = ⋅ 1− t ⋅ cos ( tx ) dt .
π ⋅ ( 2n − 1)!!
−1

Să se arate că J n +1 ( x ) = J n −1 ( x ) − 2 ⋅ J n′ ( x ) , ( ∀ ) n > 1, ( ∀ ) x ∈ .

Indicaţie de rezolvare:
1 1
nx n −1
∫( )
2 n− 2
J n′ ( x ) = ⋅ 1− t ⋅ cos ( tx ) dt −
π ( 2n − 1)!!
−1
1 1
xn
∫( )
2 n− 2
− ⋅ 1− t ⋅ t ⋅ sin ( tx ) dt ,
π ( 2n − 1)!!
−1

n
de unde rezultă că J n′ ( x ) = ⋅ J n ( x ) − J n +1 ( x ) .
x
În acelaşi timp avem:

( sin ( tx ) )′
1 1
xn
∫( )
2 n− 2
Jn ( x) = ⋅ 1− t ⋅ dt =
π ( 2n − 1)!! x
−1
1 3
x n −1
∫ ( 2n − 1) ⋅ t ⋅ ( )
2 n− 2
= ⋅ 1− t ⋅ sin ( tx ) dt =
π ( 2n − 1)!!
−1
1 3
x n −1
∫ ( )
n−
= ⋅ t ⋅ 1− t2 2 ⋅ sin ( tx ) dt .
π ( 2n − 3)!!
−1

243
 Obţinem astfel că:
( n − 1) x n − 2
1
⋅ t (1 − t )
3
2 n− 2
π ( 2n − 3)!! ∫
J n′ ( x ) = ⋅ sin ( tx ) dt +
−1
1 3
x n −1
∫ ( )
n−
+ ⋅ t2 1 − t2 2 ⋅ cos ( tx ) dt =
π ( 2n − 3)!!
−1

Jn ( x)
1 3
x n −1
∫ (1 − t )( )
−
2 n 2
= ( n − 1) ⋅ − ⋅ 2
−1 1− t ⋅ cos ( tx ) dt =
x π ( 2n − 3)!!
−1

J ( x)
1 1
x n −1
∫( )
−
2 n 2
= ( n − 1) ⋅ n − ⋅ 1− t ⋅ cos ( tx ) dt + J n −1 ( x ) =
x π ( 2n − 3)!!
−1
J n ( x ) ( 2n − 1) n
= ( n − 1) ⋅ − ⋅ J n ( x ) + J n −1 ( x ) = − ⋅ J n ( x ) + J n −1 ( x ) .
x x x
n
Adunând relaţiile J n′ ( x ) = ⋅ J n ( x ) − J n +1 ( x ) şi
x
n
J n′ ( x ) = − ⋅ J n ( x ) + J n −1 ( x ) , obţinem 2 ⋅ J n′ ( x ) = J n −1 ( x ) − J n +1 ( x ) ,
x
deci J n +1 ( x ) = J n −1 ( x ) − 2 ⋅ J n′ ( x ) , ( ∀ ) n > 1, ( ∀ ) x ∈ .

7.4.5 Fie funcţia ϕ : [ 0, a ] → continuă pe [0,a ] şi

A = [ 0, a ] × {0} × {0} . Să se demonstreze că funcţia u : 3
\ A→ , definită prin:

ϕ ( t ) dt
a
u ( x, y , z ) = ∫ ( x − t )2 + y 2 + z 2
0

verifică ecuaţia lui Laplace

∂ 2u ∂ 2u ∂ 2u
+ + = 0.
∂x 2 ∂y 2 ∂z 2

Indicaţie de rezolvare:
1
Fie funcţia v : 3
\ A→ , v ( x, y , z ) = , pentru care
( x − t ) + y2 + z2
2

∂v −3 / 2
= − ( x − t ) ⋅ ⎡( x − t ) + y 2 + z 2 ⎤
2
avem şi
∂x ⎣ ⎦
∂ 2v ⎡ 2⎤
−3 / 2 2 ⎡ 2⎤
−5 / 2
= − (x − t) + y + z + 3⋅(x − t) ⋅ ( x − t) + y + z
2 2 2 2
.
∂x 2 ⎣ ⎦ ⎣ ⎦
244
 Similar obţinem:

∂ 2v ⎡ 2⎤
−3 / 2
2 ⎡ 2⎤
−5 / 2
= − (x − t) + y + z + 3⋅ y ⋅ ( x − t) + y + z
2 2 2 2
,
∂y 2 ⎣ ⎦ ⎣ ⎦

∂ 2v ⎡( x − t ) 2 + y 2 + z 2 ⎤
−3 / 2
2 ⎡ 2⎤
−5 / 2
= −
⎣ ⎦
+ 3 ⋅ z ⋅
⎣
( )
x − t
2
+ y 2
+ z
⎦
.
∂z 2
Obţinem astfel:
a
∂ 2u ∂ 2u ∂ 2u
+ +
∂x 2 ∂y 2 ∂z 2 0 ∫
= ϕ ( t ) ⋅ 0dt = 0 .

7.4.6 În studiul vibraţiilor neliniare, se urmăreşte înlocuirea pe un

interval [ −a, a ] a unei funcţii neliniare y = f ( x ) , cu o funcţie liniară y1 = ω02 ⋅ x .
i) Să se afle valoarea ω0 a frecvenţei proprii pentru vibraţia liniară,
astfel încât abaterea medie pătratică ponderată:
a

( ) = ∫ ⎡⎣ x ( f ( x ) − x ⋅ ω )⎤⎦
2
I ω02 2
0 dx
−a

să fie minimă.
ii) Să se aplice rezultatul de la punctul anterior pentru funcţia
g ⎛ x3 ⎞
f ( x ) = ⋅ ⎜⎜ x − ⎟⎟ .
l ⎝ 6 ⎠
2π
iii) Pentru ω0 găsit la punctul ii) să se dezvolte perioada T ( a ) =
ω0 ( a )
în serie de puteri ale lui a şi să se precizeze valorile lui a pentru care este
valabilă dezvoltarea.

Indicaţie de rezolvare:
a
x 2 ⋅ ( f ( x ) − tx ) dx ; astfel,
2
i) fie ω02 = t , deci I ( t ) = ∫
−a
a
I ′(t ) = ∫ −2 ⋅ x ⋅ ( f ( x ) − tx ) dx = 0
3

−a

este echivalent cu

245
 a a
t
∫ x ⋅ f ( x ) dx = ∫
3
x 4 ⋅ t dx = ⋅ 2 a 5 ;
5
−a −a
a a
5 5
∫
rezultă t = 5 ⋅ x3 ⋅ f ( x ) dx , deci ω02 = 5 ⋅ x3 ⋅ f ( x ) dx ;
2a − a 2a − a ∫
g 5a 2
ii) ω0 = ⋅ 1− ;
l 42
l 1 42
iii) avem T ( a ) = 2π ⋅ ⋅ , care pentru a< admite
g 5a 2 5
1−
42
dezvoltarea în serie de puteri de forma:
⎛ ( 2n − 1)!! ⋅ ⎛ 5 ⎞n ⋅ a 2n ⎞ .
∑ ( 2n )!! ⎜⎝ 42 ⎟⎠ ⎟⎟
l
T ( a ) = 2π ⋅ ⋅ ⎜1 +
g ⎜
⎝ n∈ ⎠

∞
7.4.7 Să se arate că dacă integrala ∫ f ( x ) dx este absolut convergentă,
0
∞
atunci lim
n →∞ ∫ f ( x ) ⋅ sin ( nx ) dx = 0 .
0

Indicaţie de rezolvare:
∞
Integrala ∫ f ( x ) ⋅ sin ( nx ) dx este uniform convergentă. Fie ε > 0 arbitrar.
0
∞
Atunci există b ( ε ) ∈ ( 0, +∞ ) , astfel încât ∫ f ( x ) ⋅ sin ( nx ) dx < ε, ( ∀ ) n ∈ .
b( ε )

246
 ∞
lim
n →∞ ∫ f ( x ) ⋅ sin ( nx ) dx ≤
0

⎛ b( ε ) ∞ ⎞
≤ lim ⎜ ∫
f ( x ) ⋅ sin ( nx ) dx + f ( x ) ⋅ sin ( nx ) dx ⎟ ≤
∫
n →∞ ⎜
⎜ 0 ⎟⎟
⎝ b ( ε ) ⎠
⎛ b( ε ) ⎞
⎜ f ( x ) ⋅ sin ( nx ) dx + ε ⎟ = ε,
≤ lim
n →∞ ⎜
⎜ 0
∫ ⎟⎟
⎝ ⎠
∞
de unde rezultă că lim
n →∞ ∫ f ( x ) ⋅ sin ( nx ) dx = 0 .
0

∞
7.4.8 Să se demonstreze că dacă ∫ f ( x ) dx este convergentă, atunci
0
∞ ∞
2
integralele F1 ( y ) = ∫ f ( x) ⋅ e dx şi F2 ( y ) = ∫ f ( x ) ⋅ e− yx dx , unde y ≥ 0 sunt
− yx

0 0
uniform convergente.

Indicaţie de rezolvare:
∞ ∞
Pentru F1 ( y ) = ∫ f ( x) ⋅ e ∫ f ( x ) dx
− yx
dx se foloseşte faptul că este
0 0
uniform convergentă în raport cu parametrul y ≥ 0 , iar funcţia g ( x, y ) = e− yx
este descrescătoare în raport cu x pentru orice y ≥ 0 şi g ( x, y ) ≤ 1 ,
( ∀ ) x, y ∈ [ 0, +∞ ) .
Din Criteriul lui Leibniz rezultă convergenţa uniformă a integralei
∞
F1 ( y ) = ∫ f ( x) ⋅ e
− yx
dx .
0
Similar se demonstrează convergenţa uniformă pentru
∞

∫
2
F2 ( y ) = f ( x ) ⋅ e− yx dx .
0

247
 7.4.9 Să se studieze convergenţa uniformă a următoarelor integrale
improprii cu parametri:
∞
dx
a) F ( t ) = ∫ x + t2
2
, t∈ \ {0} ;
0
∞

∫
b) F ( t ) = e− x ⋅ sin ( tx ) dx, t ∈ ;
0
∞
cos ( tx ) dx
c) F ( t ) = ∫ 1 + x2
, t∈ ;
−∞
∞
sin ( αx )
d) F ( α ) = ∫ x
dx , α > 0 ;
0
∞
2

∫
e) F ( t ) = e −tx dx, t > 0 .
0

Indicaţie de rezolvare:
a) fie ε > 0 arbitrar şi x′, x′′ , astfel încât 0 < x ′ < x ′′ ; avem
x′′
dx 1 ⎛ x′′ x′ ⎞ 1 t ( x′′ − x′ ) 1
∫ x 2
+ t 2
= ⋅
t ⎜⎝
⎜ arctg
t
− arctg ⎟ =
t ⎟⎠ t
⋅ arctg
t 2
+ x′ ⋅ x′′
≤ ;
x′
x′

1 1
pentru un b ( ε ) ∈ ( 0, +∞ ) şi x′, x′′ ∈ ( b ( ε ) , +∞ ) , avem x′ > b ( ε ) , deci <
x′ b ( ε )
x ′′
dx 1 1 1
şi astfel ∫′ x2 + t 2 ≤ x′ < b ( ε ) = ε şi am găsit astfel un b ( ε ) = ε , deci integrala
x
este uniform convergentă în raport cu parametrul t ∈ \ {0} ;
b) f ( x, t ) = e− x ⋅ sin ( tx ) ≤ e− x , ( ∀ ) x ∈ [ 0, +∞ ) , ( ∀ ) t ∈ ;
se consideră funcţia g : [ 0, +∞ ) → +, g ( x ) = e− x ; din convergenţa integralei
∞
improprii e− x dx şi din f ( x, t ) ≤ g ( x ) , ( ∀ ) x, t , rezultă convergenţa uniformă
∫
0
∞

∫
a integralei e− x ⋅ sin ( tx ) dx ;
0
c) uniform convergentă;

248
 ∞
sin ( αx )
d) fie integrala I ( α, β ) = e−βx ⋅ ∫ x
dx, α, β > 0 şi fie funcţia
0
sin ( αx )
f ( x, α, β ) = e−βx ⋅ continuă în raport cu ansamblul variabilelor, iar
x
∞
sin ( αx ) ∂f
∫e = e −βx ⋅ cos ( αx ) este
−β x
integrala ⋅ dx, α, β > 0 este convergentă;
x ∂α
0
∞ ∞
∂f
continuă şi integrala ∫ ∂α ∫
dx = e−βx ⋅ cos ( αx ) dx este uniform convergentă în
0 0

raport cu parametrul α > 0 , deoarece e−βx ⋅ cos ( αx ) ≤ e−βx , iar integrala

∞

∫e
−β x
d x este convergentă pentru orice β > 0 .
0
∞
∂I β
Astfel, există
∂α ∫
= e−βx ⋅ cos ( αx ) dx = 2
α + β2
. Integrând în raport cu
0
α α
α , obţinem I ( α, β ) = arctg + C , unde C = 0 , deci I ( α, β ) = arctg .
β β
În acelaşi timp, integrala I ( α, β ) este uniform convergentă în raport cu
∞
sin ( αx ) α π
β > 0 şi lim I ( α, β ) =
β→ 0 ∫ x
dx = F ( α ) , deci F ( α ) = lim arctg = ;
β→ 0 β 2
0
e) se demonstrează că integrala nu este uniform convergentă, prin
reducere la absurd; dacă ar fi uniform convergentă, pentru orice ε > 0 , există
b ( ε ) > 0 , astfel încât pentru ( ∀ ) x′, x′′ ∈ ( b ( ε ) , +∞ ) , să avem:
x ′′
2

∫′ e −tx dx < ε, ( ∀ ) t > 0 .

x
∞
1
Fie ε = ⋅ e− x dx şi fie x0 = max {1, b ( ε )} . Se consideră x′ = x0 şi
2

2 ∫
1
x′′ = x0 + λ, λ > 0 .
x0 +λ ( x0 +λ ) t
−tx 2 1 2
Rezultă ∫ e dx =
t
⋅ ∫ e− y dy , unde s-a făcut schimbarea de
x0 x0 t

variabilă y = x t .

249
 λ
1+
x0 +λ x0
1
∫
2

∫
2
Pentru t = obţinem e−tx dx = x0 ⋅ e− y dy , iar pentru x0 ≥ 1
x02 x0 1
λ λ
1+ 1+
x0 +λ x0 x0

∫
2

∫
2

∫
2
avem e−tx dx = x0 ⋅ e− y dy ≥ e− y dy , pentru ( ∀) λ > 0 , ceea ce
x0 1 1
∞
1
∫
2
contrazice alegerea lui ε = ⋅ e− x dx .
2
1

7.4.10 Să se calculeze următoarele integrale cu parametri:

∞ ln
(1 + α x ) ⋅ ln (1 + β x ) dx ;
2 2 2 2
a) I ( α, β ) = ∫ x4
0
π/ 2
b) I ( u , v ) = ∫ ln ( u )
2
⋅ sin 2 x + v 2 ⋅ cos 2 x dx, u , v > 0 ;
0

∞⎛ −a ⎞
2
b2
⎜ x2 − ⎟
c) I ( a, b ) = ∫⎝e −e x2 ⎠ dx, a, b > 0 ;
0

∞ ln
(u 2
+ x2 ) dx, u ≠ 0, v ≠ 0 .
d) I ( u , v ) = ∫ x2 + v2
0

Indicaţie de rezolvare:
2π ⎡ α β ⎤
a) ⋅ ⎢αβ ( α + β ) + α3 ⋅ ln + β3 ⋅ ln ;
3 ⎣ α+β α + β ⎦⎥
u+v
b) π ⋅ ln ;
2
c) π ( b − a ) ;
⎡ 1− v ⎤
⎢ v ⎥
d) π ⋅ ln ⎢ u ⋅ ( u + v )⎥ .
⎢ ⎥
⎣⎢ ⎥⎦

250
 7.4.11 Fie funcţia f : ( 0, +∞ ) → cu proprietăţile:
a) f este continuă pe ( 0, +∞ ) ;
b) lim f ( x ) = m ;
x 0
c) lim f ( x ) = M .
x →∞
∞
f ( ax ) − f ( bx )
i) Să se calculeze integrala F ( a, b ) = ∫ x
dx ;
0
ii) Să se arate că F ( a, b ) este uniform convergentă pentru
( ∀ ) a, b ∈ [ c, d ] , pentru ( ∀ ) [ c, d ] ⊂ ( 0,+∞ ) .
Indicaţie de rezolvare:
f ( ax ) − f ( bx )
i) fie funcţia ϕ ( x, a, b ) = , unde a, b ∈ [ c, d ] ; pentru
x
( ∀ ) λ, μ ∈ ( 0, +∞ ) , cu λ < μ , are sens integrala
μ μ μ μa μb
f ( ax ) − f ( bx ) f ( ax ) f ( bx ) f ( y) f ( y)
∫ x
dx = ∫ x
dx − ∫ x
dx = ∫ y
dy − ∫ y
dy =
λ λ λ λa λb
λb μb λb μb
f ( y) f ( y) 1 1
= ∫ y
dy − ∫ y
dy = f ( ξ ) ⋅ ∫ y
dy − f ( η ) ⋅ ∫ y dy =
λa μa λa μa

⎛b⎞
= ( f ( ξ ) − f ( η) ) ⋅ ln ⎜ ⎟ ,
⎝a⎠
unde ξ ∈ [ λa, λb ] , η∈ [ μa, μb ] ; obţinem astfel
μ
f ( ax ) − f ( bx ) ⎡b ⎤
F ( a, b ) = lim
λ→ 0 ∫ x
dx = ( m − M ) ⋅ ln ⎢ ⎥ ;
⎣a⎦
μ→∞ λ

ii) pentru 0 < λ < μ < +∞ , avem

μ
f ( ax ) − f ( bx )
∫ x
dx − F ( a, b ) =
λ

⎛b⎞ ⎛b⎞ ⎛b⎞

= ( f ( ξ ) − f ( η) ) ⋅ ln ⎜ ⎟ − ( m − M ) ⋅ ln ⎜ ⎟ = ( f ( ξ ) − m ) + ( M − f ( η) ) ⋅ ln ⎜ ⎟ ,
⎝a⎠ ⎝a⎠ ⎝a⎠
unde ξ ∈ [ λa, λb ] , η∈ [ μa, μb ] .
251
 Fie ε > 0 arbitrar. Deoarece lim f ( x ) = m şi lim f ( x ) = M , rezultă că
x 0 x →∞
există 0 < λ′ < μ′ < +∞ , astfel încât pentru orice ξ ∈ ( 0, λ′ ) şi orice η∈ ( μ′, +∞ )
avem f ( ξ ) − m < δ ( ε ) şi M − f ( η) < δ ( ε ) .
μ
f ( ax ) − f ( bx ) ⎛b⎞
Obţinem astfel ∫ x
dx − F ( a, b ) < 2δ ( ε ) ⋅ ln ⎜ ⎟ = ε , deci am
⎝a⎠
λ
ε
găsit un δ ( ε ) = , pentru orice ε > 0 . Rezultă că F ( a, b ) este uniform
⎛b⎞
2ln ⎜ ⎟
⎝a⎠
convergentă.

7.4.12 Fie funcţia f : ( 0, +∞ ) → cu proprietăţile:

a) f este continuă pe ( 0, +∞ ) ;
∞
f ( x)
b) ∫ x
dx, A > 0 este convergentă.
A
∞
f ( ax ) − f ( bx )
i) Să se calculeze integrala F ( a, b ) = ∫ x
dx .
0

ii) Să se arate că F ( a, b ) este uniform convergentă pentru

( ∀ ) a, b ∈ [ c, d ] , pentru ( ∀ ) [ c, d ] ⊂ ( 0,+∞ ) .
Indicaţie de rezolvare:
i) Ca la exerciţiul anterior, fie ( ∀ ) λ, μ ∈ ( 0, +∞ ) , cu λ < μ .

252
 μ μ μ μa μb
f ( ax ) − f ( bx ) f ( ax ) f ( bx ) f ( y) f ( y)
∫ x
dx = ∫ x
dx − ∫ x
dx = ∫ y
dy − ∫ y
dy =
λ λ λ λa λb
λb μb μb
f ( y) f ( y) ⎛b⎞ f ( y)
= ∫ y
dy − ∫ y
dy = f ( ξ ) ⋅ ln ⎜ ⎟ −
⎝a⎠ ∫ y
dy ,
λa μa μa

unde ξ∈ [ λa, λb ] .
Obţinem că
∞ μ
f ( ax ) − f ( bx ) f ( ax ) − f ( bx ) ⎛b⎞
F ( a, b ) = ∫ x
dx = lim
λ→0 ∫x
dx = f ( 0+ ) ⋅ ln ⎜ ⎟ .
⎝a⎠
0 λ

ii) Se demonstrează ca la exerciţiul anterior.

7.4.13 Fie funcţia f : ( 0, +∞ ) → cu proprietăţile:

a) f este integrabilă pe orice compact [ a, b ] ⊂ ( 0, +∞ ) ;
b) lim f ( x ) = M ;
x →∞

f ( x)
A
c) ∫ x
dx, A < +∞ este convergentă.
0
∞
f ( ax ) − f ( bx )
i) Să se calculeze integrala F ( a, b ) = ∫ x
dx .
0
ii) Să se arate că F ( a, b ) este uniform convergentă pentru
( ∀ ) a, b ∈ [ c, d ] , pentru ( ∀ ) [ c, d ] ⊂ ( 0,+∞ ) .
Indicaţie de rezolvare:
i) Urmând demonstraţiile de la exerciţiile precedente, obţinem
⎛b⎞
F ( a, b ) = − M ⋅ ln ⎜ ⎟ .
⎝a⎠
μ bλ
f ( ax ) − f ( bx ) f ( y) ⎛b⎞
ii) F ( a, b ) − ∫ x
dx ≤ ∫ y
dy + f ( η) − M ⋅ ln ⎜ ⎟ ,
⎝a⎠
λ aλ

unde η∈ [ aμ, μ ] şi 0 < λ < μ < +∞ .

253
 Fie ε>0 arbitrar. Ţinând seama de convergenţa integralei
f ( x)
A

∫ x
dx, A < +∞ , rezultă că există 0 < λ′ < μ′ < +∞ , astfel încât pentru orice
0
μ
f ( ax ) − f ( bx )
λ ∈ ( 0, λ′ ) şi orice μ ∈ ( μ′, +∞ ) să avem F ( a, b ) − ∫ x
dx < ε .
λ

7.4.14 Să se calculeze integralele:

∞
sin ( ax ) − sin ( bx )
a) ∫ x
dx , a , b > 0 ;
0
∞
arctg ( ax ) − arctg ( bx )
b) ∫ x
dx , a , b > 0 ;
0
∞ − ax 2 2
e − e −bx
c) ∫ x
dx , a , b > 0 .
0

Indicaţie de rezolvare:
a) fie funcţia f : ( 0, +∞ ) → , f ( x ) = sin x , continuă, iar integrala
∞
sin x
∫ x
dx este convergentă pentru A > 0 ; aplicând rezultatul exerciţiului 7.4.12,
A
∞
sin ( ax ) − sin ( bx )
obţinem că ∫ x
dx = 0 ;
0
b) fie funcţia f : ( 0, +∞ ) → , f ( x ) = arctg x , care este integrabilă pe
f ( x)
A
π
orice compact [ a, b ] ⊂ ( 0, +∞ ) ; lim f ( x ) = şi integrala ∫ dx este
x →∞ 2 x
0
convergentă pentru orice A < ∞ ; aplicând rezultatul exerciţiului 7.4.13, obţinem
∞
arctg ( ax ) − arctg ( bx ) π ⎛b⎞
că ∫ x
dx = − ⋅ ln ⎜ ⎟ ;
2 ⎝a⎠
0
1 ⎛b⎞
c) ⋅ ln ⎜ ⎟ .
2 ⎝a⎠

254
 7.4.15 Fie funcţia
∞
dx
F: 2
\ {( 0,0 )} → , F ( a, b ) = ∫ ,
⎡ x2 + 1 + g ( x )⎤ ⋅ a 2 − g ( x ) ⋅ b2
0 ⎣ ⎦
unde g : + → + este continuă şi mărginită, iar b ≤ a .
a) Să se studieze posibilitatea derivării parţiale a funcţiei F în raport cu
variabilele a şi b.
a ∂F b ∂F
b) Să se arate că F ( a, b ) = − ⋅ − ⋅ .
2 ∂a 2 ∂b

Indicaţie de rezolvare:
1
a) Fie funcţia f ( x, a, b ) = .
⎡ x2 + 1 + g ( x )⎤ ⋅ a 2 − b2 ⋅ g ( x )
⎣ ⎦
Rezultă că
1 1
f ( x, a , b ) = <
( ) (
a2 x2 + 1 + a2 − b2 ⋅ g ( x ) ) (
a2 x2 + 1 )
∞
dx
şi integrala ∫ a 2 ( x2 + 1) este convergentă, deci F ( a, b ) are sens.
0

∂f
=
(
2 a x2 + 1 + g ( x ) ) ≤
(
2 a x2 + 1 + g ( x ) )≤
{ } ( )
2 2
∂a ⎡ x2 + 1 + g ( x )⎤ ⋅ a 2 − b2 ⋅ g ( x ) ⎡a 2 x2 + 1 ⎤
⎣ ⎦ ⎣ ⎦

≤
(
2a x 2 + 1 + M) ≤
2
⋅
1
+ M ⋅
1
,
(
a4 x2 + 1 )
2
(
a3 x 2 + 1 )4 2
a x +1
2
( )
unde se ţine seama de faptul că funcţia g este mărginită, deci există M astfel
∞ ∞
dx dx
încât g ( x ) ≤ M , ( ∀ ) x ∈ +. Cum integralele ∫ ( x2 + 1) şi ∫ sunt
( x + 1)
2
2
0 0
∞
∂f
convergente, rezultă că ∫ ∂a
dx este uniform convergentă.
0
∞
∂f
Similar, se demonstrează că integrala ∫ ∂b
dx este uniform convergentă.
0
Rezultă că funcţia F se poate deriva parţial în raport cu a şi cu b.
255
 ∞
∂F x2 + 1 + g ( x )
b) Avem = −2a ⋅ ∫ dx şi
{⎡⎣ x }
2
∂a
0
2
+ 1 + g ( x ) ⎤⎦ ⋅ a − b ⋅ g ( x )
2 2

∞
∂F g ( x)
= 2b ⋅ ∫ dx .
{⎡⎣ x }
2
∂b
0
2
+ 1 + g ( x ) ⎤⎦ ⋅ a − b ⋅ g ( x )
2 2

a ∂F b ∂F
Obţinem astfel că F ( a, b ) = − ⋅ − ⋅ .
2 ∂a 2 ∂b

7.4.16 Fie funcţia f : [ 0, +∞ ) → cu proprietăţile:

i) f este continuă şi mărginită pe [ 0, +∞ ) ;
∞
f ( x)
ii) integrala ∫ x
dx este convergentă.
0
∞ ∞ ∞
f ( x)
∫ ∫
dx = F ( y ) dy , unde F ( y ) = ∫ f ( x) ⋅ e
− yx
Atunci dx .
x
0 0 0
Indicaţie de rezolvare:
∞ ∞
f ( x ) − yx f ( x ) − yx
Se consideră funcţia G ( y ) = ∫ x
⋅ e dx . Integrala ∫ x
⋅ e dx
0 0
este uniform convergentă în raport cu parametrul y ∈ [ 0, +∞ ) , deoarece se
verifică cerinţele din Criteriul lui Leibniz, pentru g ( x, y ) = e− yx , care este
monotonă pentru orice y ∈ [ 0, +∞ ) şi e− yx ≤ 1, ( ∀ ) x, y ∈ [ 0, +∞ ) . Rezultă că
∞
f ( x ) − yx
funcţia G ( y ) = ∫ x
⋅ e dx este continuă şi G ′ ( y ) = − F ( y ) este, de
0
asemenea, continuă.
Obţinem astfel că pentru orice 0 < α < β < +∞
β ∞ ∞
β f ( x ) −αx f ( x ) −βx
∫ F ( y ) dy = − G ( y ) α = G ( α ) − G ( β ) = ∫ x
⋅ e dx − ∫ x
⋅ e dx .
α 0 0
∞ ∞ ∞
f ( x ) −αx f ( x) f ( x ) −βx
Cum lim
α→ 0 ∫ x
⋅ e dx = ∫ x
dx , iar lim
β→∞ ∫ x
⋅ e dx = 0 ,
0 0 0
∞ ∞
f ( x)
obţinem că ∫ x ∫
dx = F ( y ) dy .
0 0
256
 7.4.17 Utilizând exerciţiul anterior, să se deducă valorile integralelor:
∞ ∞
sin x e − at − e −bt
a) I =
x ∫
dx ; b) I =
t ∫
dt , a , b > 0 .
0 0

Indicaţie de rezolvare:
a) fie funcţia f ( x ) = sin x ; conform exerciţiului anterior, rezultă că
∞ ∞ ∞
sin x
I= ∫ x ∫
dx = F ( y ) dy , unde F ( y ) = sin x ⋅ e − yx dx şi rezultă că ∫
0 0 0
∞⎛ ∞ ⎞ ∞
dy π
∫∫ ∫
− yx
I = ⎜ sin x ⋅ e dx ⎟ dy = = ;
⎜ ⎟ 1 + y 2
2
0⎝ 0 ⎠ 0

⎛b⎞
b) I = ln ⎜ ⎟ .
⎝a⎠

7.4.18 Să se calculeze următoarele integrale Euler:

∞ ∞
− ax 2 n

∫ ∫ x m ⋅ e− x dx, m, n ∈
2n
a) x ⋅e dx, a > 0 ; b) ;
0 0
1 1

∫x ∫
p −1 n
c) ⋅ ln x dx, n ∈ ; d) x − x 2 dx ;
0 0
1 ∞ 2
x
e) ∫ x x3 (1 − x )dx ; f) ∫ 1 + x 4
dx ;
0 0
a 1
dx
∫ ∫ n 1 − xm , n ∈
2 2 2
g) x a − x dx, a > 0 ; h) , m >0;
0 0
b −1
(1 − x )
1 a −1
x
i) ∫ ( x + p )a +b
dx, a, b > 0, p > −1 .
0

Indicaţie de rezolvare:

257
 1
a) se face substituţia ax 2 = t , de unde rezultă că dx = dt , iar
2 a⋅ t
∞
1 1 ⎛ 1⎞
integrala devine I =
2a n +1/ 2 ∫
⋅ e−t ⋅ t n −1/ 2dt =
2a n +1/ 2
⋅ Γ⎜ n + ⎟ ;
⎝ 2⎠
0
1
1 −1 n
b) se face substituţia x = t , deci dx = ⋅ t n dt ; integrala devine
n
∞ m +1
1 −1 1 ⎛ m +1⎞
n ∫
I = ⋅ e −t ⋅ t n dt = ⋅ Γ⎜
n ⎝ n ⎠
⎟;
0
c) se face substituţia x = e −t , deci dx = − e − t dt şi obţinem
n!
I = ( −1) ⋅
n
;
p n +1
1 1
⎛3 3⎞
∫ ∫
x − x dx = x1/ 2 ⋅ (1 − x )
2 1/ 2
d) dx = B ⎜ , ⎟ =
0 0
⎝2 2⎠
2
⎛3⎞ ⎛3⎞ ⎛ 1 ⎞ ⎛ 1 ⎛ 1 ⎞⎞
Γ ⎜ ⎟ ⋅ Γ ⎜ ⎟ Γ 2 ⎜ + 1⎟ ⎜ ⋅ Γ ⎜ ⎟ ⎟
2 2 2 ⎠ ⎝ 2 ⎝ 2 ⎠⎠ 1
= ⎝ ⎠ ⎝ ⎠= ⎝ = = ⋅π;
Γ ( 3) 2! 2 8
5π
e) ;
27
t
f) se face substituţia x 4 = şi obţinem
1− t
1 ⎛3 1⎞ 1 ⎛3⎞ ⎛1⎞ 1 ⎛ 1⎞ ⎛1⎞
I= ⋅ B ⎜ , ⎟ = ⋅ Γ ⎜ ⎟ ⋅ Γ ⎜ ⎟ = ⋅ Γ ⎜1 − ⎟ ⋅ Γ ⎜ ⎟ =
4 ⎝4 4⎠ 4 ⎝4⎠ ⎝4⎠ 4 ⎝ 4⎠ ⎝4⎠
1 π π 2
= ⋅ = ;
4 sin π 4
4
πa 4
g) ;
16
h) se face substituţia x m = t şi obţinem
1 1 1
1 −1 1 ⎛1 1⎞
m ∫
I = ⋅ t m ⋅ (1 − t ) n dt = ⋅ B ⎜ ,1 − ⎟ ;
m ⎝m n⎠
0

x (1 + p ) B ( a, b )
i) se face substituţia t = şi se găseşte I = .
p b ( p + 1)
a
x+ p

258
259
 TEST DE AUTOEVALUARE

1 Să se calculeze următoarele integrale cu parametri:

1
xb − x a
a) I ( a, b ) =
ln x ∫
dx , a , b ≥ 0 ;
0
∞
arctg ( αx )
b) I ( α ) = ∫ x (1 + x2 ) dx, α > 0 ;
0

∞
arctg ( αx ) ⋅ arctg ( β x )
c) I ( α, β ) = ∫ x2
dx , α , β > 0 .
0
2 Să se deducă egalităţile:
∞
2t dx π
a) ∫ =− , t > 0;
(x )
2
0
2
+ t2 2t 2

t 1
∞ arctg − arctg
x dx = π ⋅ ln t , t > 0 ;
b) ∫ x
x 2
0
∞
1 − cos ( xt ) − x
c) ∫ x
1
⋅ e dx = ⋅ ln 1 + t 2 .
2
( )
0

3 Să se calculeze următoarele integrale Euler:

b
dx
a) ∫ ( x − a )( b − x )
, a, b > 0 ;
a
∞
dx
b) ∫3 x (1 + x )
;
0
∞ 4
x
c) ∫ (1 + x )2 dx ;
0
∞
x m −1
d) ∫
1 + x n
d x , m, n > 0 .
0

260
 TEMĂ DE CONTROL

1 Fie f : [ −1,1] → , f ( x ) = arcsin x şi

arcsin x
g : ( −1,1) → , g ( x ) = .
2
1− x
a) Să se dezvolte în serie de puteri ale lui x funcţia f şi să se precizeze
mulţimea pe care are loc dezvoltarea.
1
arcsin x
b) Să se studieze natura integralei I = ∫ 1 − x2
dx şi apoi să se calculeze
0
valoarea sa.
c) Utilizând rezultatele obţinute, să se deducă sumele seriilor numerice
∞ ∞
1 1
∑ şi ∑ .
n =1 ( 2n − 1)
2 2
n =1 n

2 Să se dezvolte în serie de puteri ale lui x funcţia g : → , definită

x t
e −1
prin g ( x ) = ∫ t
dt . Să se determine mulţimea de convergenţă a seriei
0
1 t ∞ ⎛ ∞
e −1 1 ⎞
obţinute şi să se arate că g (1) =
t ∫
dt = ⎜⎜ ∑∑n ( n + 1) ⋅ ... ⋅ ( n + k )
⎟⎟ .
0 k =1 ⎝ n =1 ⎠

2
3 a) Fie funcţia f : → , definită prin
⎧ 2 xy
⎪ 2 , pentru ( x, y ) ≠ ( 0,0 ) ;
f ( x, y ) = ⎨ x + y
2

⎪0, pentru ( x, y ) = ( 0,0 ) .

⎩
Să se studieze continuitatea, existenţa derivatelor parţiale şi
diferenţiabilitatea funcţiei f în ( 0,0 ) .
π/2 n
⎡ ⎛ t t ⎞⎤
b) Să se calculeze I n = ∫ ⎢f
⎣
⎜ sin ,cos ⎟ ⎥ dt , pentru n = 2k ,
⎝ 2 2 ⎠⎦
0
n = 2k + 1 .
261
 c) Să se arate că şirul de funcţii g n : → definite prin
1
gn ( x ) =
2n
( )
⋅ f x 2 , n este uniform convergent pe către o funcţie continuă
g: → şi să se calculeze g ( x ) = lim g n ( x ) .
n →∞

4 Se consideră funcţia F : [ −1,1] × [ −1,1] → continuă în raport cu

*
ansamblul variabilelor, cu proprietatea că există α, β, k ∈ , astfel încât
α ⋅ F ( u, v ) + β ⋅ F ( v, u ) = k , ( ∀ ) u , v ∈ [ −1,1] .
π/ 2
a) Să se calculeze I = ∫ F ( sin x,cos x ) dx .
0
*
b) Să se determine α, β, k ∈ pentru cazul particular
2
u + 2uv + 2 ⎡ π⎤
F ( u, v ) = , unde u , v : ⎢0, ⎥ → [ −1,1] , u ( x ) = sin x, v ( x ) = cos x .
5 + 4uv ⎣ 2⎦
Utilizând rezultatele obţinute anterior, să se calculeze valoarea integralei
π/2
sin 2 x + sin 2 x + 2
J= ∫ 5 + 2sin 2 x
dx .
0

∞
dx
5 (i) Să se calculeze ∫ x3 + 1
.
0
∞
dx
(ii) Să se determine λ ∈ astfel încât integrala ∫ x2 − x + λ
să fie
0
convergentă;
1
(iii) Fie I k , n = x k ⋅ ln n x dx , unde k , n ∈ , ( I 0,0 = 1) .
∫
0
n
a) Să se arate că I k , n = − ⋅ I k , n −1, n ≥ 1 .
k +1
b) Să se arate, folosind integrarea termen cu termen a seriilor de
1 ∞
1
∑ ( −1)
k −1
∫
x
funcţii că x dx = ⋅ .
0 k =1 kk

262
 6 a) Să se găsească mulţimea din pe care converge seria
∞ n
x
∑ ( −1) şi să se cerceteze convergenţa uniformă pe [ 0,1] .
n −1
⋅
n =1
n
∞
xn
∑
n −1
b) Să se calculeze S ( x ) = ( −1) ⋅ pentru x în mulţimea de
n =1
n
convergenţă.
∞
( −1)n −1 = π2 ( −1)
n −1 ∞
c) Folosind ∑ , să se calculeze ∑ .
n2 n =1 n ( n + 1)
12 2
n =1
d) Să se demonstreze convergenţa şi să se calculeze integrala
1

∫
I = ln x ⋅ ln (1 + x ) dx folosind dezvoltarea în serie de puteri a funcţiei ln (1 + x )
0
în jurul lui zero.

∞ ∞
sin tx cos tx
7 Fie integralele y ( t ) = ∫ x (1 + x2 ) dx şi z ( t ) = ∫ (1 + x2 ) dx , unde
0 0
t ∈ [ 0, +∞ ) . Să se verifice aplicabilitatea teoremei de derivabilitate în raport cu
parametrul t.

⎛ 2⎞
∞ −⎜ x2 + α ⎟
⎜ x 2 ⎟⎠
8 Să se calculeze integrala I ( α ) = ∫e ⎝ dx .
0

∫
2
9 Din calculul integralei F ( t ) = e− x ⋅ cos ( tx ) dx , să se obţină
0
∞
2

∫
valoarea integralei I = e − x ⋅ cos ( πx ) dx .
0

∞
cos ( ax ) π −a
10 Ştiind că ∫ 1+ x 2
dx =
2
⋅ e , să se calculeze
0
∞
x ⋅ sin ( ax )
F (a) = ∫ dx .
(1 + x )
2
2
0

263
 ∞
dx
11 Să se găsească o relaţie între integralele I1 = ∫ 1+ x n
şi
0
1
dx
I2 = ∫
1− x n
, stabilind mai întâi condiţia pe care trebuie să o îndeplinească
0
n ∈ , astfel ca I1 şi I 2 să fie convergente.

1
12 Să se calculeze I = ln ( Γ ( x ) ) dx , unde Γ ( x ) este funcţia lui
∫
0
Euler.

264
 BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ PENTRU MODULUL 5

1. I. Colojoară, Analiză matematică, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1983
2. M. Craiu, V. V. Tănase, Analiză matematică, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1980
3. M. Craiu, M. Roşculeţ, Culegere de probleme de analiză matematică,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976
4. N. Donciu, D. Flondor, Algebră şi analiză matematică. Culegere de
probleme, vol. I, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978
5. I. P. Elianu, Principii de analiză matematică. Calcul diferenţial,
Editura Academiei Militare, Bucureşti, 1976
6. P. Flondor, O. Stănăşilă, Lecţii de analiză matematică, Editura
ALL, 1993
7. M. Nicolescu, N. Dinculeanu, S. Marcus, Manual de Analiză
matematică, vol. I, II, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1966
8. M. Roşculeţ, Culegere de probleme de analiză matematică, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1968
9. I. Sprinţu, Elemente de analiză matematică, Editura Academiei
Tehnice Militare, Bucureşti, 2001
10. O. Stănăşilă, Analiză matematică, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1981
11. Sprinţu, I.; Gârban, V. – Analiză matematică, vol I. Calcul
diferenţial şi integral, Editura A.T.M., Bucureşti, 2003

265