Dezvoltarea psihomotorie a copilului

Cristina Anghel

Primii ani de viață sunt definitorii pentru dezvoltarea psihica, cognitivă şi emoţională a
copiilor. Astfel, o dezvoltarea sănătoasă presupune ca toți copiii, inclusiv cei cu nevoi speciale,
să crească într-un mediu în care nevoile lor sociale, emoționale și educaționale sunt satisfăcute.
De asemenea, nutriția, exercițiul fizic și somnul adecvat pot avea un impact major în dezvoltarea
psihomotorie a copilului.

Teorii ale dezvoltării psihomotorii

Dezvoltarea copilului cuprinde schimbările biologice, psihologice și emoționale care
apar între naștere și sfârșitul adolescenței, pe măsură ce individul progresează de la dependență
față de persoana de atașament la creșterea autonomiei. Dezvoltarea psihomotorie este un proces
continuu, previzibil, dar are un curs unic pentru fiecare copil. Este important de menționat că
acest proces nu evoluează în același ritm și fiecare etapă este afectată de experiențele de
dezvoltare precedente. Deoarece aceste diferențe de dezvoltare pot fi puternic influențate de
factori genetici și alte evenimente din timpul vieții prenatale, genetica și dezvoltarea prenatală
sunt de obicei incluse ca parte a studiului dezvoltării copilului.

De-a lungul timpului, au fost dezvoltate o serie de teorii, care privesc dezvoltarea copilului din
diferite perspective. Astfel au luat naștere:
• teoriile psihoanalitice, cu focus pe formarea personalității - copiii trec prin diferite stagii
în care se confrunta cu conflictele dintre drive-uri biologice și așteptări sociale (Sigmund
Freud, Erik Erikson) (1,2);
• teoriile comportamentale și de învățare socială – se pune accent pe importanța
mediului și îngrijire (“nurturing”) în dezvoltarea copilului (Behaviorism, Skinner,
Vygotsky) (3,4);
• teoriile biologice – unde ereditatea și procesele biologice înnăscute guvernează creșterea
(G. Stanley Hall, Arnold Gesell, Bawlby – teoria atașamentului) (5);
• teoriile cognitive – în care se consideră că dezvoltarea cognitivă este un proces în care
copilul trece de pe focusul pe self la cel pe experiența senzorială imediată si de la
problemele simple la o înțelegere abstractă si complexă a lumii (Piaget) (5);
• teoriile sistemice – predomină credința că dezvoltarea nu poate fi explicată printr-un
singur concept, ci mai degrabă printr-un sistem complex.
Principii de dezvoltare

• Natura versus îngrijirea („nature vs nurture”)

A existat o lungă istorie a dezbaterii despre influența naturii față de îngrijire asupra
dezvoltării, în încercarea de a răspunde la întrebarea dacă comportamentul este înnăscut ( rolul
genelor și al biologiei) sau depinde de felul în care suntem crescuți (rolul experiențelor de viață
din diferite contexte, inclusiv familia, școala, grupul de egali, comunitatea și cultura).
Progresele recente în genetica comportamentului au oferit dovezi convingătoare pentru
contribuțiile relative atât ale geneticii cât și ale experienţelor de viaţă. În lumina acestor progrese
științifice, puține teorii actuale de dezvoltare susțin influenţa decisivă doar a uneia dintre aceste
elemente şi, în schimb, subliniază efectul interacțiunii lor pe perioada vieții. Nu este esențial de
evidențiat dacă dezvoltarea se datorează naturii sau îngrijirii, ci modul în care acestea
interacționează (6).

• Plasticitatea dezvoltării
O a doua temă importantă în literatura de specialitate se referă la secvențializarea și
variația în cadrul dezvoltării. O perspectivă continuă asupra dezvoltării susține că oamenii se
schimbă printr-un proces gradual, crescând într-un ritm relativ echilibrat și dobândind abilități
cognitive, lingvistice, social-emoționale și comportamentale mult mai complexe, pe măsura
trecerii timpului. Teoriile discontinue conceptualizează dezvoltarea într-un model specific
etapelor, în care persoanele se confruntă cu schimbări rapide la tranziția de la o etapă la alta, dar
se confruntă cu o schimbare relativ mică în timpul unei perioade de dezvoltare (7).
Este util de ținut cont de faptul că abaterile de la norma de dezvoltare în momente
diferite nu sunt neapărat predictive ale deficitelor de dezvoltare sau întârzierilor ulterioare (cu
excepţia tulburărilor mintale sau fizice apărute de timpuriu). Trăsăturile sau abilitățile pot fi
modificate de-a lungul întregii durate ale vieții. Această noțiune de plasticitate este o
caracteristică importantă a dezvoltării normale a copilului.

• Neuroplasticitatea
Termenul de neuroplasticitate derivă din cuvântul grecesc "plastikos", care înseamnă "a
forma". Neuroplasicitatea se referă la schimbări structurale și funcționale ale creierului, care sunt
determinate de experiență. Se descrie în literatură noțiunea de plasticitate dependentă de
experiență, în care comportamentul este modificat ca rezultat al învățării din mediul înconjurător.
Plasticitatea de acest tip poate să apară pe toată durata vieții și poate implica multe tipuri de
comportamente, inclusiv unele reacții emoționale. Un al doilea tip de plasticitate, plasticitatea
așteptată, implică efectul puternic al experiențelor specifice în perioade de dezvoltare sensibile
(8).
Experiența modifică dezvoltarea neuronală în cel puțin 3 moduri diferite: 1) prin
influențarea expresiei genetice; 2) prin influențarea eliberării neurotrofinelor; și 3) prin
influențarea eliberării neurotransmițătorilor ca norepinefrina care joacă un rol în dezvoltarea
normală (9).

Perioadele critice de dezvoltare

Dezvoltarea cortexului cerebral este influențată de experiența senzorială în faze distincte

ale dezvoltării postnatale cunoscute ca perioade critice. Perioada critică este perioada de timp în
care plasticitatea neuronală este crescută și este supusă influențelor mediului în care persoana
trăiește. Această perioadă în care se dezvoltă o funcție specifică este limitată în timp, începe și se
termină brusc. Dacă organismul nu este expus experienței decât după această perioadă de timp,
aceeași experiență va avea doar un efect redus sau în cazuri extreme poate să nu aibă niciun
efect. După perioada critică, la nivel cerebral nu va mai exista niciodată aceeași capacitate de
schimbare a conectivităţii neuronale.
Anumiţi cercetători descriu şi perioade de timp mai lungi, cu debut şi sfȃrşit gradual, în
care învăţarea este încă posibilă și în care experientele au un efect profund asupra dezvoltării,
numite perioade sensibile. Nu există încă un acord în ceea ce priveşte distincţia clară între aceste
tipuri de perioade.
Toate aceste intervale de timp nu reprezintă simple procese de maturizare, ci formează un
sistem complex de dezvoltare care implică diferite funcții (vizuale, auditive, somatosenzoriale,
cognitive) și perioade de timp specifice regiunii implicate. Mai multe studii au arătat că
experiența timpurie și stimulii din mediu, inclusiv relația părinte-copil, nutriția și sistemul neuro-
endocrin, joacă un rol critic în dezvoltarea creierului (7, 10).

Cioni (2016) a descris 3 faze ale plasticității care definesc o perioadă critică:
1. perioada pre-critica: formarea inițială a circuitelor neuronale care nu este dependentă de
experiență
2. perioada critica: debutul distinct al plasticității ca răspuns la experienta; circuitele inițial
formate pot fi modelate prin experiență
3. terminarea perioadei critice: după finalul acestei perioade, aceeași experiență nu mai duce la
acelasi nivel de plasticitate (11).

Repere în dezvoltare
La baza procesului de dezvoltare stau factorii genetici și factorii de mediu. Factorii
genetici sunt responsabili pentru modificările celulare, cum ar fi creșterea globală, modificările
în proporția părților corpului și a creierului. Deoarece genele pot fi modificate sub influenţa
factorilor de mediu, genotipul inițial al individului se poate schimba de-a lungul timpului, dând
naștere unor schimbări de dezvoltare ulterioare. Factorii de mediu care afectează dezvoltarea pot
include atât dieta, expunerea la boli, precum și experiențele sociale, emoționale și cognitive.

După cum este descris în literatură, dezvoltarea copilului este liniară, dar nu identică
între indivizi. Este important de avut în vedere că un copil poate fi mai precoce într-o anumită
arie de dezvoltare sau, dimpotrivă, ușor în urma copiilor de aceeași vârsta, fără ca acest lucru să
aibă o semnificație patologică. Părinții trebuie să fie informați asupra dezvoltării normale a
copilului, dar mai ales să li se prezinte semnalele de alarmă specifice fiecărei vârste, pentru a se
adresa medicului de specialitate în cazul în care observă o întârziere semnificativă în una sau mai
multe arii de dezvoltare.
 Astfel, o preocupare comună în dezvoltarea copilului este întârzierea dezvoltării care
implică o întârziere în capacitatea specifică vârstei pentru etapele importante de dezvoltare.
Prevenirea și intervenția timpurie sunt subiecte importante în studiul dezvoltării copilului.
Întârzierile de dezvoltare ar trebui să fie diagnosticate prin comparație cu variabilitatea
caracteristică etapei de dezvoltare, nu în raport cu vârsta medie de realizare (7).

Dezvoltarea copilului poate fi împărțită în domeniile:

• Socio-emoțional
• Limbaj/comunicare
• Congnitiv
• Motor
• Creștere fizică

Din punct de vedere psihic, ne interesează în principal dezvoltarea copilului pe primele

trei arii (socio-emoțional, limbaj-comunicare, cognitiv).

Socio-emoțional
Nou-născuții nu par să arate frică sau sa aibă aversiuni față de anumiți oameni. În primele
câteva luni, ei experimentează doar fericirea, tristețea și furia. Primul zâmbet al unui copil are loc
de obicei între 6 și 10 săptămâni – numit "zâmbet social", deoarece se produce, de obicei, în
timpul interacțiunilor sociale. La vârsta de aproximativ 8-12 luni, ei trec printr-o schimbare
destul de rapidă, se tem de amenințări percepute și încep, de asemenea, să-i prefere pe oamenii
familiari și să arate anxietate și disconfort atunci când sunt separați de ei sau abordați de străini.
Spre vârsta de 1 an, copilul interacționează mai mult cu persoanele din jur, spre 18 luni
arată obiectele care îi plac sau îl interesează, la vârsta de 2 ani crește independența copilului,
acesta dorind să exploreze activ mediul în care se află (dar are nevoie să fie în prejma părintelui,
pentru ajutor și siguranță). La vârste mai mari, copilul începe să înțeleagă sentimentele și să le
exprime, să își dorească să facă parte din grupul de vârstă, apare jocul simbolic. Spre 5 ani,
copilul are identitate de gen, distinge realul de fantastic și își dorește să fie plăcut de cei de vârsta
lui.
Limbaj/comunicare
Principalul motiv de îngrijorare al părinților este întârzierea în dezvoltarea limbajului.
Părinții se ghidează adesea după evoluția celorlalți copii de aceeași vârstă sau după noțiuni
învechite precum “băieții vorbesc mai greu, fetele vorbesc mai repede”, “și tatăl lui a vorbit mai
greu, nu ne îngrijorăm” sau “am sperat că își dă drumul la vorbă”. Conform unor studii
demografice, 1 din 5 copii vor învăța să vorbească sau să folosească cuvinte mai târziu decât alți
copii de vârsta lor. Întârzierea în achiziționarea limbajului este de trei până la patru ori mai
frecventă la băieți decât la fete. Unii copii vor afișa, de asemenea, probleme de comportament
din cauza frustrării lor de a nu fi în măsură să exprime ceea ce își doresc sau ceea ce au nevoie.
Există o perioadă critică pentru achiziția limbajului, astfel că este necesară o intervenţie
rapidă în cazul în care se observă o întârziere reală în dezvoltarea limbajului. De asemenea,
trebuie luat în considerare faptul că fiecare copil este unic, nu există un standard ideal pentru
dezvoltarea limbajului și se vorbește despre întârziere reală a dezvoltării limbajului doar atunci
când limbajul copilului reflectă eșecul de a atinge un nivel de dezvoltare așteptat.

Cognitiv
Dezvoltarea cognitivă este concentrată pe modalitățile prin care copiii dobândesc,
dezvoltă și utilizează funcții cum ar fi rezolvarea problemelor, memoria și limbajul.
Capacitatea de a învăța, a reține și de a simboliza informațiile, precum cea de a rezolva
problemele există la un nivel simplu încă din stadiul de nou născut, când se pot îndeplini sarcini
cognitive, cum ar fi discriminarea ființelor animate sau neînsuflețite sau recunoașterea unui
număr mic de obiecte. Pe masura dezvoltării crește și viteza de învățare și de prelucrare a
informațiilor, memoria de lungă durată, utilizarea simbolurilor și capacitatea de abstractizare.
Semne de alarmă
Atunci când descriem standardele și punctele de reper în dezvoltarea copilului, trebuie să
ne referim și la cazurile în care aceste standarde nu sunt atinse. Multe dintre comportamentele
problematice ale copiilor nu sunt neapărat anormale. Anumiți copii pot prezenta forme mai puțin
grave sau numai semne timpurii ale unei probleme in curs de dezvoltare.

Sunt prezentate mai departe etapele de dezvoltarea psihomotorie a copilului cu vȃrste

între 2 luni – 5 ani, în ariile de interes principale (socio-emoțional, limbaj-comunicare si
cognitiv), precum şi semnele de alarmă care ar trebui să orienteze părintele şi copilul spre o
evaluare de specialitate, conform Centers for Disease Control and Prevention (12).

Vârsta 2 luni: Semne de întârziere în dezvoltare:

Socio-emoțional:
-zâmbet social - nu reacționează la zgomote puternice
-se poate liniști singur (duce mâinile la gură și le - nu urmărește cu privirea
suge) - nu zâmbește persoanelor cu care intră în contact
-privește fețele părinților - nu duce mâinile la gură

Limbaj/Comunicare:
-gângurește, emite sunete gâlgâitoare
-întoarce capul către o sursă de zgomot

Cogniție (învățare, gândire, rezolvarea

problemelor):
- acordă atenție fețelor umane
- urmărește obiectele cu privirea, recunoaște
persoanele cunoscute de la distanță
-arată semne de plictiseală atunci când nu se
schimbă activitățile (plânge, se agită)
Vârsta 4 luni:
Socio-emoțional:
-zâmbește spontan, în special persoanelor
-îi place se se joace cu persoanele din jur, iar
atunci când jocul încetează ar putea
plânge
-imită mișcări sau expresii faciale, în special
zâmbetul sau încruntarea
Semne de întârziere în dezvoltare:
- nu urmărește cu privirea obiecte în mișcare
- nu zâmbește persoanelor
- nu gângurește sau nu emite sunete
- nu duce obiecte la gură

Limbaj/Comunicare:
- gângurește mai expresiv și mai variat
- imită sunetele pe care le aude
- plânsul este diferit pentru a exprima foame,
durere sau oboseală

Cogniție (învățare, gândire, rezolvarea

problemelor):
- exprimă bucurie/tristețe
- răspunde gesturilor de afecțiune
- se întinde după o jucărie folosind o mână
- coordonează privirea cu gestul de apucare
- urmărește cu privirea prin rotirea capului
- privește fața umană cu atenție
-recunoaște persoane și obiecte familiare de la
distanță

Vârsta 6 luni: Semne de întârziere în dezvoltare:

Socio-emoțional:
- recunoaște fețe familiare și le diferențiază de - nu se întinde după obiectele din apropierea sa
cele străine - nu arată semne de afecțiune îngrijitorilor
- îi place se se joace cu alte persoane, mai ales cu - nu răspunde la sunete
părinții - prezintă dificultăți în a duce obiecte la gură
- răspunde emoțiilor altor persoane - nu emite vocale
- de cele mai multe ori are o dispoziție veselă - nu râde, nu chiuie
- îi place să se privească în oglindă
Limbaj/Comunicare:
- răspunde la sunete prin emiterea de sunete
- leagă vocalele a,e,o și răspunde părintelui atunci
când acesta i se adresează
- emite sunete pentru a exprima bucuria și
neplăcerea
- începe să emită consoane m, b pe care le
integrează în gângurit

Cogniție (învățare, gândire, rezolvarea

problemelor):
- privește obiectele care îi sunt aproape
- duce obiecte la gură
- exprimă curiozitate și încearcă să apuce obiecte
care nu îi sunt la îndemână

Vârsta 9 luni Semne de întârziere în dezvoltare:

Socio-emoțional:
- poate fi speriat de persoanele străine - nu lalalizează
- poate fi extrem de afectuos cu adulții care îi sunt - nu joacă cucu-bau
familiari - nu răspunde când este strigat pe nume
- are jucării preferate - nu pare să recunoască persoane familiare
Limbaj/Comunicare: - nu privește când i se arată cu degetul
- înțelege „nu” - nu transferă obiecte dintr-o mână în alta
- lalalizează (ma-ma, ba-ba)
- imită gesturile și sunetele persoanelor din jur
- arată cu degetul
Cogniție (învățare, gândire, rezolvarea
problemelor):
- apare schema obiectului permanent (se uită după
obiecte atunci când ele cad)
- caută obiectele pe care le vede când sunt ascunse
- joacă cucu-bau
- introduce obiecte în gură
- transferă obiecte dintr-o mână în alta
- pensa police-index

Vârsta 12 luni: Semne de întârziere în dezvoltare:

Socio-emoțional:
- este timid sau emoționat în prezența persoanelor - nu caută obiectele pe care le vede când sunt
străine ascunse
- plânge atunci cand părinții părăsesc camera - nu spune „mama”, „tata”
- are obiecte și persoane preferate - nu cunoaște gesturile de la revedere, sau de
- exprimă frică în anumite situații negație
- arată părintelui obiecte sau cărți - nu arată cu degetul
- repetă sunete sau gesturi atunci când dorește să - pierde achiziții
primească atenție
- întinde mâna sau piciorul pentru a ajuta la
îmbrăcat
- joacă cucu-bau
Limbaj/Comunicare:
- execută comenzi simple
- dă din cap pentru a exprima negație, face gestul
pentru „pa”
- modulează tonul vocii atunci când „vorbește”
- spune „mama”, „tata”, și exclamă mirarea
- încercă să repete cuvintele pe care un adult i le
spune
Cogniție (învățare, gândire, rezolvarea
problemelor):
- aruncă, scutură, lovește obiecte
- găsește cu ușurință obiecte ascunse
- privește imaginea corectă într-o carte atunci
când este denumită
- imită gesturi
- începe să folosească obiectele corect: bea din
cană, își piaptănă părul cu peria
- lovește 2 obiecte unul de altul
- introduce obiecte într-o cutie scoate obiecte din
cutie/ambalaj
- folosește indexul pentru a înghionti
- urmează comenzi simple (ex. Ridică ursulețul!)

Vârsta 18 luni Semne de întârziere în dezvoltare:

Socio-emoțional:
- în joc oferă obiecte celor din jur - nu arată cu degetul
- pot să apară crizele de afect - nu recunoaște obiectele de uz comun
- poate să simtă frică în prezența persoanelor - nu imită acțiunile altora
străine - nu achiziționează cuvinte noi
- arată afecțiune persoanelor cunoscute - nu spune minim 6 cuvinte
- apare jocul simbolic simplu: se preface că oferă - nu observă sau nu îl deranjează când părintele
mâncare unei păpuși părăsește camera
- în situații noi poate fi nedezlipit de îngrijitor - peirde achiziții
- arată cu degetul când abservă ceva interesant
- explorează singur medii noi, dar în prezența
părintelui
Limbaj/Comunicare:
- spune câteva cuvinte cu sens
-spune „nu” și dă din cap în semn de negație
- arată cu degetul obiectele care îl interesează

Cogniție (învățare, gândire, rezolvarea

problemelor):
- cunoaște obiecte de uz comun (lingura,
telefonul, televizor, etc)
- arată cu degetul pentru a atrage atenția altor
persoane
- hrănește o păpușă sau un animal de pluș
- arată părțile corpului
- mâzgâlește
- urmează o comandă verbală ex. Stai jos!

Vȃrsta 2 ani: Semne de întârziere în dezvoltare:

Socio-emoțional:
- imită adulții sau alți copii - nu folosește propoziții formate din 2 cuvinte
- se bucură de prezența altor copii - nu folosește obiecte comune (lingură, periuță)
- crește gradul de independență - nu imită acțiuni sau cuvinte
- apare comportamentul opoziționist (face ce i s-a - nu urmează instrucțiuni simple
spus să nu facă) - pierde achiziții
- se joacă lângă alți copii, dar începe să include
alți copii în joc ex. Se aleargă
Limbaj/Comunicare:
- arată la cerere obiecte/animale inclusiv în
imagini
- cunoaște numele persoanelor familiare, cunoaște
denumirile părților corpului
- folosește propoziții formate din 2-4 cuvinte
- urmează instrucțiuni simple
- repetă cuvinte auzite în conversații
- arată imaginile dintr-o carte
Cogniție (învățare, gândire, rezolvarea
problemelor):
- găsește obiecte ascunse
- începe să sorteze obiecte după formă și culoare
- completează propoziții sau rime din texte
familiare
- joc simbolic simplu
- construiește un turn din 4 sau mai multe piese
- apare lateralizarea mâinii ( folosește cu
precădere o mână)
- urmează instrucțiuni formate din 2 comenzi
- numește obiectele/animalele dintr-o imagine

Vârsta 3 ani: Semne de întârziere în dezvoltare:

Socio-emoțional:
- imită adulți sau prieteni
- își arată afecțiunea față de prieteni fără să i se
ceară
- își așteaptă rândul în jocuri
- își arată îngrijorarea când un prieten plânge
- înțelege concepul de „al meu”, „al lui/ei”
- exprimă o paletă variată de emoții
- se separă cu ușurință de mama/tata
- se poate supăra când apar schimbări majore în
rutină
- se îmbracă și se dezbracă fără ajutor
- vorbirea este neclară și prezintă sialoree
- nu poate folosi jucării simple, nu face puzzle
- nu vorbește în propoziții
- nu înțelege instrucțiuni simple
- nu are joc simbolic sau joc de rol
- nu este interesat de alți copii sau de jucării
- nu face contact vizual
- pierde achiziții

Limbaj/Comunicare:
- urmează instrucțiuni formate din 2 sau 3
comenzi
- poate denumi majoritatea obiectelor comune
- întelege sensul cuvintelor „în”, „pe”, „sub”
- își spune prenumele, vârsta și genul
- spune numele unui prieten
- spune „eu”, „noi”, „tu” si formează corect
pluralul cuvintelor simple ex. Pisici, câini, mașini
- vorbește suficient de inteligibil astfel încât să fie
înțeles de persoane nefamiliare
- poartă o conversație formată din 2-3 propoziții
Cogniție (învățare, gândire, rezolvarea
problemelor):
- se joacă cu jucării complexe (cu butoane, manete
și părți mobile)
- joc simbolic, joc de rol cu jucării, animale și
alte persoane
- face un puzzle din 3-4 piese
- înțelege ce înseamnă cuvântul „doi”
- copiază cercul cu creionul sau cu pixul
- răsfoiește o carte pagină cu pagină
- construiește turnuri din mai mult de 6 piese
- înșurubează și deșurubează capacul unui borcan
și apasă clanța unei uși

Vârsta 4 ani: Semne de întârziere în dezvoltare:

Socio-emoțional:
- face cu plăcere activități noi
- joc „de-a mama și de-a tata”
- joc simbolic creativ
- preferă în joc compania altor copii față de jocul
solitar
- cooperează cu alți copii
- distinge cu dificultate realul de fantastic
- vorbește despre arii proprii de interes
Limbaj/Comunicare:
- cunoaște câteva reguli gramaticale de bază
- cântă sau recită din memorie
- spune povești
- își spune numele și prenumele
- are dificultăți la desenat
- nu prezintă interes pentru jocul simbolic sau
jocurile interactive
- ignoră alți copii; nu manifestă interes pentru
persoane din afara familiei
- manifestă rezistență la îmbracat, adormit, mers
la toaletă
- nu poate reda o poveste preferată
- nu urmează instrucțiuni compuse din 3 comenzi
- nu înțelege conceptele de „la fel” și „diferit”
- nu folosește corect pronumele personal
- vorbirea este neclară
- pierde achiziții

Cogniție (învățare, gândire, rezolvarea

problemelor):
- cunoaște culorile și cifrele
- înțelege conceptul de a număra
- începe să înțeleagă dimensiunea temporală
- își amintește parțial povești
- înțelege conceptul de „la fel” și „diferit”
- desenează o persoană cu 2-4 părți ale corpului
- folosește foarfeca
- începe să copieze litere de tipar
- joacă jocuri cu cărți de joc sau cu table de joc
- anticipează evenimentele dintr-o poveste
Vârsta 5 ani:
Socio-emoțional:
- dorește să facă pe plac prietenilor
- dorește să se asemene prietenilor
- aderă mai ușor la reguli
- îi place să cânte, să danseze, să joace
- are identitate de gen
- diferențiază realul de fantastic
- manifestă independență (poate vizita un vecin
apropiat, cu supravegherea unui adult)
- uneori este cooperant, alteori este revendicativ
Limbaj/Comunicare:
- vorbirea este clară și inteligibilă
- relatează o poveste simplă folosind fraze
- folosește verbe la timpul viitor
- cunoaște numele și adresa unde locuiește
Cogniție (învățare, gândire, rezolvarea
problemelor):
- numără până la 10 sau mai mult
- desenează o persoană cu mai mult de 6 părți ale
corpului
- poate scrie litere și cifre
- copiază triunghiul și pătratul
- cunoaște obiecte de uz comun (bani, alimente)
Semne de întârziere în dezvoltare:
- nu arată un spectru larg al emoțiilor
- prezintă comportament extrem ( anxietate,
agresivitate, este excesiv de timid sau de trist)
- este retras sau inactiv
- este ușor de distras, nu se poate concentra pe o
activitate mai mult de 5 minute
- nu răspunde altor persoane sau răspunde
superficial
- nu distinge fantasticul de real
- nu are jocuri/activități diverse
- nu își spune numele și prenumele
- nu folosește corect pluralul sau verbele la timpul
trecut
- nu povestește activități zilnice sau experiențe
deosebite
- nu desenează
- nu se spală pe dinți, pe mâini sau nu se dezbracă
fără ajutor
- pierde achiziții

Concluzie
Este important să se înțeleagă calendarul și progresul etapelor normale de dezvoltare pe
parcursul perioadelor de copilărie în domeniile principale (cognitiv, lingvistic, social-emoțional
și comportamentale). Dezvoltarea normală este definită nu numai ca absența psihopatologiei, ci
și atingerea unor etape importante în timp util. Cu toate acestea, definiția dezvoltării "normale"
trebuie întotdeauna să fie contextualizată în funcție
de numeroasele diferențe rasiale, etnice, culturale și de mediu carev există atât în interiorul, cât și
între diferitele grupuri de indivizi.

Bibliografie
1. Muñoz Specht P, Ensink K, Normandin L, Midgley N. Mentalizing techniques used
by psychodynamic therapists working with children and early adolescents. Bull
Menninger Clin. 2016 Fall;80(4):281-315.
2. Manning ML (September 1988). "Erikson's Psychosocial Theories Help Explain Early
Adolescence". NASSP Bulletin; Volume: 72 issue: 509, page(s): 95-100.
3. Harzem, P. (2001). The intellectual dismissal of John B. Watson: Notes on a dark cloud
in the history of the psychological sciences. Behavioral Development Bulletin, 10(1), 15-
16. http://dx.doi.org/10.1037/h0100476.
4. Cole M, John-Steiner V, Scribner S, Souberman E. (Eds.). (1978). Mind in society: The
development of higher psychological processes. L. S. Vygotsky. Oxford, England:
Harvard U Press.
5. Collins WA, Gunnar MR (1990). Social and personality development. Annu Rev
Psychol. 41:387-441.
6. Christakis NA. Putting the social into science.Forget about nature vs nurture. The answer
lies in between. Time. 2011 Dec 19;178(24):28.
7. Guerra NG, Williamson AA, Lucas-Molina B. Normal development: infancy, childhood
and adolescence. IACAPAP e-Textbook of Child and Adolescent Mental Health. Edited
by: Rey JM. 2012, Geneva: International Association for Child and Adolescent
Psychiatry and Allied Professions.
8. Feldman RS. (2011). Development across the life span. 6th ed., Upper Saddle River, NJ:
Prentice Hall.
9. Stiles J, Jernigan TL. The Basics of Brain Development. Neuropsychol Rev. 2010 Dec;
20(4): 327–348.
10. Inguaggiato E, Sgandurra G, Cioni G. (2017). Brain plasticity and early development:
Implications for early intervention in neurodevelopmental disorders. Neuropsychiatrie de
l'Enfance et de l'Adolescence. DOI: 10.1016/j.neurenf.2017.03.009
11. Cioni G, Inguaggiato E, Sgandurra G. Early intervention in neurodevelopmental
disorders: underlying neural mechanisms. Dev Med Child Neurol. 2016 Mar;58 Suppl
4:61-6. doi: 10.1111/dmcn.13050.
12. Centers for Disease Control and Preventions. Learn the signs. Act early.
https://www.cdc.gov/ncbddd/actearly/milestones/index.html