Introducere

CURS 1
INTRODUCERE

CUPRINS
1. Introducere………………………………………………………………………………..1
Cuprins……………………………………………………………………………………..1
Introducere modul………………………………………………………………………….1
1.1. Obiectul cursului……………………………………………………………………..2
Test de autoevaluare 1………………………………………………………………...4
1.2. Noţiuni şi principii fundamentale în Mecanica teoretică.........................................4
Test de autoevaluare 2………………………………………………………………...7
1.3. Modele teoretice şi schematizări.................................................................................7
Test de autoevaluare 3...................................................................................................9
Bibliografie modul……………………………………………………………………………10
Rezumat modul……………………………………………………………………………….10
Rezolvarea testelor de autoevaluare…………………………………………………………..10

1. Introducere
Mecanica teoretică este o ramură a Mecanicii, ştiinţă ce se ocupă cu
rezolvarea tuturor problemelor legate de studiul echilibrului,
mişcării şi interacţiunii dintre corpurile materiale.
Acest modul îşi propune să ofere cursantului o localizare a
Mecanicii teoretice în cadrul Mecanicii prin definirea acesteia,
Introducere
prezentarea domeniului în care Mecanica teoretică oferă rezultate,
modul
enunţarea principiilor cu care Mecanica teoretică lucrează, precum
şi modul cum sunt considerate corpurile reale în cadrul acestei
discipline.

Mecanica I 1
 Introducere

După parcurgerea acestui modul cursantul va şti:

- obiectul Mecanicii teoretice;
- noţiunile fundamentale cu care lucrează Mecanica teoretică;
- principiile fundamentale ale Mecanicii teoretice;
- să modeleze/schematizeze corpurile reale conform
Obiective modul
modelelor cu care lucrează Mecanica teoretică

2 ore
Acest interval de timp presupune asimilarea noţiunilor prezentate în
acest modul, realizarea aplicaţiilor şi a testelor de autoevaluare.
Durata medie de
studiu individual

1.1. Obiectul cursului

Acest capitol îşi propune să ofere cursantului o localizare a

Mecanicii teoretice în cadrul Mecanicii prin definirea acesteia şi
prezentarea domeniului în care Mecanica teoretică oferă rezultate.

Introducere
capitol
După parcurgerea acestui capitol cursantul va şti:
- să identifice ce diviziune a Mecanicii rezolvă o problemă
legată de studiul echilibrului, mişcării şi interacţiunii dintre
corpurile materiale;
- să identifice ce parte a Mecanicii teoretice studiază o
Obiective capitol
problemă de corp nedeformabil, aflat în mişcare mecanică.

30 minute
Acest interval de timp presupune asimilarea noţiunilor prezentate în
acest capitol şi rezolvarea testelor de autoevaluare.
Durata medie de
studiu individual

Mecanica I 2
 Introducere

Mecanica este ştiinţa care se ocupă cu rezolvarea tuturor problemelor legate de studiul
echilibrului, mişcării şi interacţiunii dintre corpurile materiale.

Mecanica poate fi divizată, după criteriul dimensiunii corpurilor (macro şi microscopice) şi

după criteriul vitezei de deplasare a corpurilor (viteze mult mai mici, respectiv comparabile cu
viteza de propagare a luminii în vid) ce intervin în problemele studiate, în:
- Mecanica cuantică – microparticule;
- Mecanica teoretică – corpuri macroscopice indeformabile, viteze mult mai mici decât
viteza de propagare a luminii în vid;
- Mecanica aplicată (Rezistenţa materialelor, Teoria elasticităţii, Teoria plasticităţii,
Statica Construcţiilor, Stabilitatea şi Dinamica Construcţiilor, Mecanica Fluidelor,
Mecanica Gazelor) - corpuri macroscopice deformabile, viteze mult mai mici decât
viteza de propagare a luminii în vid;
- Mecanica relativistă - corpuri macroscopice, viteze comparabile cu viteza de
propagare a luminii în vid.

Mecanica teoretică este o ştiinţă a naturii care studiază mişcarea mecanică a corpurilor
materiale macroscopice indeformabile, cu viteze neglijabile în raport cu viteza luminii în vid.

Mişcarea mecanică se defineşte ca fiind acel fenomen în care un corp, sau o parte dintr-un
corp îşi modifică poziţia în raport cu un alt corp considerat ca reper. În acest context, repausul
este considerat un caz particular al fenomenului de mişcare.

În Mecanica teoretică corpurile se consideră perfect rigide (nedeformabile).

Mecanica teoretică se poate considera împărţită în trei părţi:

- Statica – se ocupă cu studiul transformării sistemelor de forţe şi a condiţiilor de
echilibru ale corpurilor;
- Cinematica – studiază mişcarea mecanică a corpurilor fără a considera masele acestora
şi forţele care acţionează asupra acestora;
- Dinamica – studiază mişcarea mecanică a corpurilor considerând masele acestora şi
forţele care acţionează asupra acestora.

Mecanica I 3
 Introducere

1. „Să se studieze mişcarea unui electron în câmp electromagnetic”

este o problemă a Mecanicii. Ce diviziune a Mecanicii rezolvă
această problemă?
a) Mecanica cuantică
b) Mecanica teoretică
Test de
c) Mecanica relativistă
autoevaluare 1

2. „Să se studieze echilibrul unui corp nedeformabil acţionat de un

sistem de forţe dat” este o problemă a Mecanicii teoretice. Ce parte
a Mecanicii teoretice rezolvă această problemă?
a) Statica
b) Cinematica
c) Dinamica

3. Este corectă expresia „Statica construcţiilor studiază problemele

corpurilor nedeformabile”?
a) Adevărat
b) Fals

4. Definiţi mişcarea mecanică.

5. Enumeraţi părţile Mecanicii teoretice.

Sugestiile de rezolvare și răspunsurile corecte sunt indicate la

finalul modulului.

1.2. Noţiuni şi principii fundamentale în Mecanica teoretică

În acest capitol se vor dezvolta cele trei noţiuni fundamentale ale

Mecanicii teoretice (spaţiul, timpul şi masa), se vor enunţa şi
comenta principiile Mecanicii teoretice.

Introducere
capitol

Mecanica I 4
 Introducere

După parcurgerea acestui capitol cursantul va şti:

- să identifice noţiunile fundamentale ale Mecanicii teoretice;
- să caracterizeze noţiunile fundamentale ale Mecanicii
teoretice;
- să enunţe noţiunile derivate caracteristice fiecărei părţi a
Obiective capitol
Mecanicii teoretice;
- să enunţe principiile Mecanicii teoretice;

50 minute
Acest interval de timp presupune asimilarea noţiunilor prezentate în
acest capitol şi rezolvarea testelor de autoevaluare.
Durata medie de
studiu individual

Mecanica teoretică utilizează trei noţiuni fundamentale: spaţiul, timpul şi masa. Cele trei
noţiuni se consideră independente una în raport cu celelalte două. Noţiunile se numesc
fundamentale deoarece nu pot fi exprimate cu ajutorul altor noţiuni mai simple.

Spaţiul este asociat cu noţiunea de poziţie sau cu noţiunea de întindere (mărime) a corpurilor.
În Mecanica teoretică, spaţiul este spaţiul euclidian cu trei dimensiuni (E3). Spaţiul euclidian
E3 este infinit, omogen, continuu, izotrop şi tridimensional. Spaţiul euclidian tridimensional
permite realizarea calculul infinitezimal şi al figurilor asemenea.

Timpul este o formă obiectivă de existenţă a materiei. Timpul caracterizează atât durata unui
proces mecanic cât şi succesiunea unor astfel de procese. În Mecanica teoretică timpul este
infinit, unidimensional, continuu, omogen şi ireversibil. Timpul scurs între două evenimente
se numeşte interval iar limita dintre două intervale se numeşte moment de timp.

Masa este măsura inerţiei corpurilor aflate în mişcare de translaţie. Masa este percepută ca o
caracteristică directă a existenţei substanţei şi se consideră în Mecanica teoretică constantă în
timpul procesului mecanic studiat.

Noţiunile derivate caracteristice părţilor Mecanicii teoretice sunt:

- pentru Statica – forţa, momentul forţei
- pentru Cinematica – viteza, acceleraţia
- pentru Dinamica – impulsul, momentul cinetic, energia cinetică, lucrul mecanic etc.

Mecanica I 5
 Introducere

Principiile fundamentale ale Mecanicii teoretice au fost stabilite de Sir Isaac Newton în anul
1687 în lucrarea ,,Principiile matematice ale filozofiei naturale”. Aceste principii sunt
adevăruri nedemonstrabile, verificate în toate împrejurările în care intervine aplicarea lor.

Principiul inerţiei, enunţat de Newton ca ,,lex prima”:

Un corp îşi păstrează starea de repaus sau de mişcare rectilinie şi uniformă, atât timp cât nu
intervine vreo forţă care să-i modifice această stare.

Starea de repaus sau de mişcare rectilinie şi uniformă nu există decât în raport cu un sistem de
referinţă absolut (fix) sau inerţial. Newton înţelege prin corp un punct material, iar prin sistem
de referinţă inerţial un sistem de referinţă care efectuează o mişcare de translaţie rectilinie şi
uniformă în raport cu un sistem de referinţă fix sau în raport cu un alt sistem având o mişcare
de translaţie rectilinie şi uniformă.

Principiul independenţei acţiunii forţelor, enunţat de Newton ca ,,lex secunda”:

Dacă asupra unui corp acţionează o forţă F , aceasta imprimă corpului o acceleraţie a , de
aceeaşi direcţie şi sens cu forţa, factorul de proporţionalitate fiind 1/m, unde cu m s-a notat
masa corpului. Rezultă legea fundamentală a mecanicii:
F ma

Principiul paralelogramului, enunţat de Newton ca un adendum la ,,lex secunda”:

Dacă asupra unui corp acţionează simultan două forţe având direcţii diferite, efectul este
acelaşi ca şi când asupra punctului ar acţiona o forţă unică denumită rezultantă şi care are ca
mărime, direcţie şi sens diagonala paralelogramului având drept laturi forţele considerate.

Principiul acţiunii şi reacţiunii, enunţat de Newton ca ,,lex tertia”:

La orice acţiune corespunde totdeauna o reacţiune egală şi de sens opus sau acţiunile
reciproce a două corpuri sunt întotdeauna egale, de aceeaşi direcţie şi de sensuri opuse.

Principiul acţiunii şi reacţiunii se aplică atât în cazul contactului direct, cât şi în cazul acţiunii
la distanţă.

În toate enunţurile, noţiunea de corp trebuie înţeleasă ca noţiunea de punct material (corp cu
dimensiunile neglijabile).

Mecanica I 6
 Introducere

1. Enumeraţi noţiunile fundamentale ale Mecanicii teoretice?

2. Enumeraţi caracteristicile noţiunii ,,timp” în Mecanica teoretică.

3. ,,Acceleraţia” este o noţiune derivată proprie caracteristică:

Test de a) Staticii

autoevaluare 2 b) Cinematicii
c) Dinamicii

4. Enunţati principiul inerţiei

5. În principiile sale, Newton foloseşte noţiunea de corp. Cum

trebuie înţeleasă această noţiune?

Sugestiile de rezolvare și răspunsurile corecte sunt indicate la

finalul modulului.

1.3. Modele teoretice şi schematizări

Pentru simplificarea studiului Mecanicii teoretice, corpurile
materiale reale se schematizează, obţinându-se modelele cu care
lucrează Mecanica teoretică.
În acest capitol se prezintă şi se clasifică aceste modele.

Introducere
capitol
După parcurgerea acestui capitol cursantul va şti:
- să aleagă modelul potrivit corpului material real studiat.

Obiective capitol

30 minute
Acest interval de timp presupune asimilarea noţiunilor prezentate în
acest capitol şi rezolvarea testelor de autoevaluare.
Durata medie de
studiu individual

Mecanica I 7
 Introducere

Prin model sau schematizare se va înţelege o reprezentare a fenomenului sau corpului real cu
un anumit grad de aproximare, cu ajutorul abstracţiei ştiinţifice. Prin abstracţie se înţelege
noţiunea care descrie numai anumite proprietăţi de bază ale corpurilor sau anumite
caracteristici de bază ale unui proces. Aproximarea trebuie făcută astfel încât să reflecte cât
mai fidel corpul sau fenomenul studiat şi întotdeauna trebuie avut în vedere domeniul de
aplicabilitate al abstracţiei considerate.

Mecanica teoretică lucrează cu două modele derivate din modelul general al continuului
material: punctul material şi solidul rigid.

Punctul material este modelul matematic ce reprezintă un corp real care are dimensiunile
neglijabile în raport cu dimensiunile problemei studiate (de exemplu mişcarea unui automobil
între două puncte depărtate) sau un corp real aflat într-o problemă în care nu interesează
dimensiunile şi forma corpului (de exemplu un corp ce efectuează mişcare de translaţie tot
timpul mişcării). Elementele ce caracterizează acest model sunt punctul geometric ce
defineşte poziţia corpului şi masa corpului (concentrată în acest punct).

Solidul rigid este un corp care acceptă modelul mediului continuu, pentru care distanţa dintre
oricare două puncte ale sale rămâne aceeaşi indiferent de natura şi mărimea solicitărilor sau
de starea de mişcare.

Corpurile modelate ca solide rigide pot fi schematizate în funcţie de raportul dimensiunilor

lor, astfel:

Barele, - o dimensiune (lungimea) este mult mai mare decât celelalte

schematizate ca două (lăţimea şi grosimea)
linii materiale - aceste corpuri se reduc la o linie ce reprezintă locul
geometric al centrelor de masă ale secţiunilor transversale
Plăcile, - două dimensiuni (lungimea şi lăţimea) sunt mult mai mari
schematizate ca decât cea de-a treia (grosimea)
suprafeţe materiale - aceste corpuri se reduc (de regulă) la o suprafaţă
reprezentând suprafaţa mediană a plăcii

Mecanica I 8
 Introducere

Blocurile, - cele trei dimensiuni (lungimea, lăţimea, înălţimea) sunt

schematizate ca comparabile
volume materiale - aceste corpuri îşi păstrează geometria în urma modelării

Clasificarea corpurilor după modul de distribuţie al maselor în interiorul acestora:

Corpuri omogene - distribuţia masei este uniformă pe întreg domeniul corpului
(lungime, suprafaţă, volum pentru corpuri de tip bară,
placă, respectiv bloc)
Corpuri neomogene - distribuţia masei este neuniformă pe domeniul corpului

1. Enumeraţi modelele cu care lucrează Mecanica teoretică?

2. Definiţi noţiunea de punct material.

3. Definiţi noţiunea de solid rigid.

Test de
4. Enunţul unei probleme este: ,,Să se studieze mişcarea unui
autoevaluare 3
automobil de la Bucureşti la Iaşi”. Automobilul va fi considerat:
a) punct material
b) solid rigid

5. Prin ce schematizaţi un stâlp de iluminat stradal?

a) bară
b) placă
c) bloc

Sugestiile de rezolvare și răspunsurile corecte sunt indicate la

finalul modulului.

Mecanica I 9
 Introducere

[1]. Hangan, S., Slătineanu, I., ,,Mecanică”, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1983, pag. 15-23, 212-217;

[2]. Szolga, V., Szolga, A. M., ,,Mecanica Teoretică. Note de curs şi

îndrumător de seminar. Partea I”, Editura Conspress, Bucureşti,
Bibliografie modul 2003, pag. 1-6;

[3]. Vâlcovici, V., Bălan, Şt., Voinea, R., ,,Mecanica Teoretică”,

Editura Tehnică, Bucureşti, 1963, pag. 1-10.

Modulul prezintă noţiuni introductive din domeniul Mecanicii,

noţiunile fundamentale şi principiile Mecanicii teoretice,
schematizarea corpurilor în Mecanica teoretică.

Rezumat modul

1. a – Mecanica cuantică (pag. 3);

2. a – Statica (pag. 3);

3. b – Fals (pag. 3, a nu se confunda Statica cu Statica

Construcţiilor);
Rezolvare
test de autoevaluare 4. Consultare aspecte teoretice pag. 3;
1
5. Consultare aspecte teoretice pag.3.

1. Consultare aspecte teoretice pag. 5;

2. Consultare aspecte teoretice pag. 5;

3. b – Cinematicii (pag. 5)

Rezolvare 4. Consultare aspecte teoretice pag. 6;

test de autoevaluare
2 5. Consultare aspecte teoretice pag.6.

Mecanica I 10
 Introducere

1. Consultare aspecte teoretice pag. 8;

2. Consultare aspecte teoretice pag. 8;

3. Consultare aspecte teoretice pag. 8;

Rezolvare 4. a – punct material (pag. 8);

test de autoevaluare
3 5. a – bară (pag. 8-9)

Mecanica I 11