CAPITOLUL I: NOTIUNI TEORETICE

1. IMPOZITELE
1.1. Definirea impozitelor.............................................................................................pag 3
1.2. Elementele impozitelor..........................................................................................pag 4
1.3. Rolul impozitelor...................................................................................................pag 5
1.4. Eficienta impozitelor..............................................................................................pag 6

2. IMPOZITELE DIRECTE
2.1. Caracterizare generala a impozitelor directe..........................................................pag 7
2.2. Clasificarea impozitelor directe.............................................................................pag 8

CAPITOLUL II: STUDIU DE CAZ

Dinamica impozitelor directe in perioada 2007 – 2010..............................................pag 11

CONCLUZII SI PROPUNERI................................................................................pag 21

BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................pag 24

2
CAPITOLUL I
1. IMPOZITELE

Definirea impozitului nu variază prea mult de la un autor la altul. Astfel, Gaston

Jeze susţine că "impozitul este o prestaţie pecuniară, pretinsă pe cale de autoritate, cu titlu
definitiv si fară contraprestaţie, în vederea acoperirii cheltuielilor publice".
Într-o lucrare mai recentă, Lucien Mehl si Pierre Beltrame definesc "impozitul ca
o prestaţie pecuniară, pretinsă de autoritatea publică de la persoane fizice si morale, după
capacitaţile lor contributive şi fără contraprestaţie determinată, în principal pentru
acoperirea cheltuielilor publice, şi, în mod accesoriu, cu scopuri intervenţioniste ale
puterii publice".
Webster`s Encyclopedic Unabridget Dictionary of the English Language defineşte
impozitul ca fiind "o suma de bani cerută de guvern pentru întretinerea sa sau pentru
anumite facilităţi sau servicii percepută asupra venitului, proprietaţii, vânzării, etc."
In legatură cu impozitul sunt de remarcat următoarele lucruri:
- impozitul nu este un scop in sine ci urmăreşte asigurarea satisfacerii sarcinii publice,
adică participarea tuturor cetăţenilor la cheltuielile publice;
- scopul iniţial al impozitului il reprezintă procurarea de resurse pentru autoritatea
publică, dar de regulă, lui i se asociaza si unul aflat dincolo de sfera financiară, anume
faptul că este folosit de stat pentru a-şi asigura intervenţia in viaţa social-economică;
- ca regulă generală, impozitul este o contribuţie obligatorie, necondiţionată;
Impozitul reprezintă prelevarea obligatorie a unei părţi din veniturile şi/sau averea
persoanelor fizice şi juridice fără contraprestaţie imediată sau directă şi nerambursabilă
pentru satisfacerea intereselor de ordin general ( în favoarea bugetului general consolidat
la termenele precise stabilite de lege). Termenul de impozit este folosit pentru
desemnarea dărilor ce se plătesc statului sau celorlalte componente ale puterii publice
(municipii, comune etc.).

3
 Pentru ca prin impozite să se poata realiza obiectivele financiare, economice şi
sociale urmărite de către stat la introducerea lor, este necesar ca reglementările fiscale să
fie cunoscute şi respectate atăt de organele fiscale, cât şi de contribuabili.
Printre elementele impozitului se numară:
• subiectul impozitului (contribuabilul) – persoana fizică sau juridică obligată prin lege
sa plătească impozitul;
• suportatorul impozitului – persoana care suportă impozitul; de regulă, subiectul
impozitului este şi suportatorul, insă sunt şi exceptii;
• obiectul impunerii – constituie materia supusă impunerii sau baza de impozitare;
• sursa platii impozitului – constă in mijloacele din care se plăteste de fapt impozitul; in
unele cazuri, obiectul impozabil şi sursa impozitului coincid, alteori acestea sunt diferite;
• unitatea de impunere – reprezintă unitatea de măsură cu care se evalueaza obiectul
impozabil;
• cota de impunere – reprezintă suma sau procentul care se aplică asupra bazei
impozabile si cu ajutorul căreia se calculează impozitul;
Cotele de impozitare exprimate procentual pot fi:
- progresive;
- progresive in transe (la salarii);
- proportionale (la profit).
Cota de impunere poate fi aparentă (cea prevazuta de lege) sau reala (care poate fi
mai mică sau mai mare decăt cea aparentă, datorită unui sistem de scutiri sau penalizări).
• termenul de plată arată când si cum (integral sau in rate) trebuie să se platească
impozitul; sunt prevăzute in fiecare act normative instituitor de venituri bugetare, fie sub
forma unui interval de timp, fie ca o zi fixă a plăţii.
• inlesnirile sunt prevăzute de actele normative institutoare de impozite şi taxe şi cuprind:
scutiri, reduceri, bonificaţii, compensări sau restituiri de sume plătite in plus, amânări,
esalonări, reesalonări, etc., de la plata impozitelor şi a altor venituri bugetare.

4
 Impozitele îndeplinesc un rol care se manifestă pe plan financiar, economic şi
social, diferit de la o etapă de dezvoltare a economiei la alta. Rolul cel mai important al
impozitelor se manifestă pe plan financiar, în sensul că impozitele constituie mijlocul
principal de procurare a resurselor băneşti necesare acoperirii cheltuielilor publice. În
general principala categorie de resurse financiare publice este constituită din impozite şi
taxe, al căror randament creşte în perioada de expansiune economică, fără a mai fi
necesară apelarea la noi impozite şi taxe.
Creşterea preţurilor si accentuarea fenomenelor inflaţioniste determină în anumite
conditii, creşterea salariilor şi a profiturilor, care la rândul lor determină sporirea
resurselor financiare provenite din impozitele directe pe venit. Încasările din veniturile cu
caracter fiscal nu sunt suficiente însă pentru acoperirea necesităţilor de resurse financiare
ale statului. Pentru creşterea volumului resurselor mobilizate prin intermediul veniturilor
cu caracter fiscal e necesară modificarea sistemului fiscal prin majorarea cotelor de
impozit sau introducerea de noi impozite.
Pe plan economic, rolul impozitelor se manifestă prin intermediul măsurilor pe
care acesta le ia de a interveni ăn activitatea economica cu ajutorul impozitelor. Prin
impozite se poate încuraja o activitate economică, folosind forma exonerarii sau se poate
descuraja prin suprataxare, fapt ce relevă posibilităţile statului de a folosi impozitele ca
mijloc de intervenţie în economie.
Pe plan social, rolul impozitelor se manifestă în mai multe direcţii, dintre care
menţionam rolul lor de instrumente de redistribuire. Prin ele, statul procedează la
redistribuirea unei părţi din produsul intern brut între persoanele fizice şi juridice, între
păturile sociale şi clasele sociale.1

1
Mihai Aristotel Ungureanu, Finanţe Publice, Editura Conphys, Râmnicu Vâlcea 2005 : 63-64

5
 Este uşor de înţeles că introducerea oricărui impozit este o problemă dificilă
pentru guvernanţi, întrucât orice nouă obligaţie de plată, indifferent cât de mică este
aceasta, este o măsură care generează nemulţumiri, antipatii, scăderea popularităţii
guvernului şi a partidului politic aflat la conducerea ţării. Au fost şi cazuri în care
introducerea unui impozit a accentuat nemulţumirile populaţiei, care, accumulate în timp,
au contribuit la căderea de la putere a guvernului respective.
Deci atât înainte de introducerea unui impozit, cât şi după aceea, trebuie foarte
bine gândit şi din punct de vedere al eficienţei: ce venituri se vor obţine şi cu ce
cheltuieli; care va fi evoluţia veniturilor şi cheltuielilor generate de aplicarea sa, atât in
perioadele de dezvoltare, cât şi în perioadele de declin economic.
Conform principiului eficienţei, impozitele trebuie percepute: cu minimum de
cheltuieli şi prin obţinerea unui volum cât mai mare de venituri la bugetul statului
În literatura de specialitate se consideră că, pentru ca un impozit să fie eficient,
este necesar ca acestă să fie şi stabil.
Un impozit poate să fie stabil faţa de:
- preţul unui produs sau tariful unui serviciu;
- totalul veniturilor bugetare ale: bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat,
bugetul unui anumit fond special; bugetelor locale: bugetul unui judeţ, al unui oraş, al
unei comune;
- din produsul intern brut (PIB) sau alţi indicatori macroeconomici.
Stabilitatea unui impozit poate fi în sumă fixă sau în cota procentuală.
Un impozit este considerat stabil atunci când acesta rămâne constant, fie în sumă
constantă, fie procentual în raport cu un anumit indicator economic.
Deci stabilitatea impozitului are o anumită formă de exprimare în funcţie de
modul de aşezare: în sumă fixa sau procentual.2
2. IMPOZITELE DIRECTE

2
Suplimentul Tribunei Economice intitulat ,,Impozite şi taxe”, Nr. 11-12 Noiembrie – Decembrie 2007,
N.Grigorie-Lăcriţa: 94-101

6
 În evoluţia lor, impozitele directe au ţinut pasul cu dezvoltarea economiei,
deoarece ele se stabilesc fie pe anumite obiecte materiale sau genuri de activităţi, fie pe
venit sau avere. Impozitele directe, fiind individualizate, reprezintă forma cea mai veche
de impunere.
Cu deosebire în primele decenii ale secolului al XX - lea, în locul
impozitelor aşezate pe obiecte materiale sau pe diferite activităţi, cum sunt cele
comerciale şi industriale, deci a impozitelor de tip real, şi-au facut apariţia impozitele
stabilite pe diferite venituri (salarii, profit, renta) sau pe avere (mobiliară sau imobiliară),
adică impozitele de tip personal, care au condus la extinderea impunerii prin aducerea
printre plătitorii de impozite si a marii mase a muncitorilor şi functionarilor. Deoarece
treptat, şi mai ales începând cu ultimele decenii ale secolului al XIX - lea, se înregistrează
o creştere simţitoare a cheltuielilor publice, sporul de venituri realizat de stat prin
introducerea impozitelor personale nu a fost suficient pentru acoperirea acestora, astfel
încât asistăm si la extinderea impunerii indirecte.
Prin urmare, impozitele directe fiind nominative şi având un cuantum şi
termene de plată precis stabilite, sunt aduse din timp la cunoştinţa plătitorilor, sunt mai
echitabile şi deci mai de preferat decât impozitele indirecte, deoarece la acestea din urmă
consumatorii diferitelor mărfuri si servicii, de regulă nu ştiu cu anticipaţie când şi mai
ales cât vor plăti statului, sub forma taxelor de consumaţie si a altor impozite indirecte.
Printre avantajele impozitelor directe regăsim: constituie venituri sigure
pentru stat, cunoscute din timp şi pe care se poate baza la anumite intervale de timp;
îndeplinesc obiective ale justiţiei fiscale, deoarece sunt exonerate veniturile necesare
minimului de existenţă; se calculează şi se percep relativ uşor.

7
 In functie de criteriile ce stau la baza aşezării impozitelor directe, acestea se pot grupa
in:
- impozite reale
- impozite personale

2.2.1. Impozitele directe reale se caracterizează prin aceea ca aici obiectul

impunerii se defineşte in mod cantitativ.
Din categoria acestor impozite fac parte:
- impozitul funciar;
- impozitul pe clădiri;
- impozitul pe activităţile industriale, comerciale, profesii libere
- impozitul pe capitalurile băneşti.
Astfel de impozite se stabilesc pe baza unor indici exteriori si de aceea, de multe
ori, sarcina suportata de plătitor nu este echitabilă, neţinându-se seama de capacitatea
plătitorului de a realiza venit şi de a plăti impozite. Din aceste motive s-a trecut treptat tot
mai mult la impozitele personale.

2.2.2. Impozitele directe personale se definesc prin aceea ca, la asezarea

lor se ţine seama şi de situaţia personala a plătitorului (conteaza nu doar veniturile si
averea dar si obligaţiile personale etc).
Impozitele reale sunt cele aşezate pe obiecte, pe bunuri, pe diferitele elemente ale
averii contribuabililor, fără a ţine seama de persoana insăşi a acestor plătitori, de situaţia
şi de sarcinile lor familiale. Impozitele reale fac abstracţie de persoana care posedă, care
foloseşte bunul, considerând bunul (obiectul) ca producător de venit.
Cele mai răspândite impozite reale pe plan internaţional au fost cele privind
impunerea pământului, clădirilor, diferitelor alte activităţi neagricole, precum si circulaţia
capitalului bănesc.
Se disting: impozitele pe venit şi impozitele pe avere.

2.2.2.1. Impozitul pe venit

8
 Impozitele pe venit sunt acele impozite la care plătitorul (una si aceeşi persoană
cu suportatorul) sunt persoana fizică sau juridică care realizeaza venit.
Modul de aşezare şi perceperea impozitului pe venitul persoanelor fizice difera de
cel pe venitul persoanelor juridice şi de aceea le vom analiza separat.
Astfel, impozitul pe venit imbracă doua forme principale:
- impozitul pe venitul persoanelor fizice;
- impozitul pe venitul persoanelor juridice.
In practica finanţelor publice se cunosc două modalităţi principale de aşezare a
impozitelor directe in raport de tratamentul veniturilor:
a) impunerea separată a fiecărui tip de venit realizat din surse şi locuri diferite;
b) impunerea globală ce presupune cumularea tuturor tipurilor de venit indiferent de sursa
acestora.
Mai poate exista şi o modalitate de impunere mixtă, situaţie in care se foloseşte
impunerea globala dar, există şi unele venituri care nu se globalizează şi se impozitează
separat.
Prima modalitate este mai simplă şi uşor de realizat, se micşorează cheltuielile de
colectare a impozitelor dar, nu se realizează echitatea fiscală. Impozitarea globală
conduce la imparţirea egală a sarcinii fiscale asupra contribuabilor si la echitate fiscală
prin impozitarea in funcţie de posibilităţile economice concrete ale subiectului impozabil
si prin introducerea deducerilor personale.

2.2.2.2. Impozitul pe avere

9
 Impozitul pe avere imbracă trei fome principale:
a) Impozitele asupra averii propriu-zise au ca obiect, in general, proprietăţile
imobiliare (terenurile, clădirile, etc) şi activul net.
Acest tip de impozite se plăteşte fie din profitul adus de avere, fie din alte venituri
ale contribuabilului. In acest ultim caz, spunem că acesta este un impozit pe subsţantă
averii si se intalneste rar, din cauza că determină scăderea materiei impozabile, adică a
averii respective.
O problema esenţială o constituie evaluarea averii. Aceasta poate fi făcută fie pe
baza declaraţiei contribuabilului, fie potrivit unor documente ce atestă dobândirea averii,
fie conform unor norme fixate de autoritatea publică, fie in baza unei expertize.

b) Impozitul asupra circulatiei averii se plăteşte ca urmare a trecerii dreptului de

proprietate de la o persoana la alta. Aceste impozite sunt reprezentate de:
-impozite pe vânzarea averii (baza de impunere o reprezintă valoarea vânzării);
- impozite pe donaţii;
-impozite pe succesiuni;

c) Impozitul asupra creşterii averii are ca obiect plus-valuta imobiliară, câstigul

de capital si averea dobandită in condiţii cu totul speciale (spre exemplu imbogatiţii de
razboi).

CAPITOLU II

10
TABEL1: STRUCTURA VENITURILOR BUGETULUI GENERAL
DE STAT (milioane lei) IN PERIOADA 2007 – 2010
STRUCTURA VENITURILOR BUGETULUI 2007 2008 2009 2010

11
GENERAL DE STAT
VENITURI – TOTAL, din care: 55.575,5 67.004,7 75.689,7 66.654,3
1. Venituri curente, din acestea: 55.496,3 66.888,5 71.012,0 63.321,7
a) Venituri fiscale, din care: 52.185,9 60.175,5 64.784,0 54.215,9
a1) impozit pe venit, profit si castiguri din 11.783.4 14.477,3 15.237,1 13.312,7
capital de la persoane juridice, din care:
- impozit pe profit 10.382,0 12.821,3 13.445,5 11.937,1
- alte impozite pe venit, profit si castiguri din 1.401,4 1.656,0 1.791,6 1.375,6
capital de la persoane juridice
a2) impozit pe venit, profit si castiguri din 2.186,7 4.177,3 4.696,3 4.377,9
capital de la persoane fizice, din care:
- impozit pe venit si salarii 13.041,5 17.543,2 20.006,1 19.043,1
- cote defalcate din impozitul pe venit (se scad) -10.854,8 -13.366,4 -15.309,8 -14.665,2
a3) impozite si taxe pe bunuri si servicii, din 36.415,8 40.397,1 43.514,5 36.142,5
care:
- T.V.A. 35.487,0 41.000,0 44.416,4 35.548,8
- sume defalcate din T.V.A. (se scad) -12.767,9 -15.063,8 -17.624,5 -16.453,6
- accize 12.402,0 13.201,2 16.223,4 16.886,3
- alte impozite si taxe generale pe bunuri si 1.294.7 91,4 499,2 161,0
servicii
a4) impozit pe comert exterior si tranzactii 1.596,2 1.123,8 1.021,1 3663,0
internationale
b) Contributii de asigurari 352,0 355,5 463 471,4
c) Venituri nefiscale 2.958,4 6.357,5 5.764,9 8.634,3
2. Venituri din capital 74,3 112,0 149,7 50,0
3. Incasari din rambursarea imprumuturilor 4,9 4,2 5,6 2,5
acordate
TABEL 2: PONDEREA FIECAREI CATEGORII DE VENITURI IN
TOTAL VENITURI PUBLICE IN PERIOADA 2007 -2010

AN IMPOZITE IMPOZITE ALTE VENITURI (%)

DIRECTE (%) INDIRECTE (%)
2007 25,13 68,39 6,48
2008 27,84 61,96 10,2
2009 26,34 58,83 14,83
2010 26,55 59,72 13,73

12
 2007
68.39

70

60

50
IMPOZITE DIRECTE (%)
40 IMPOZITE INDIRECTE (%)
25.13
ALTE VENITURI (%)
30

20
6.48

10

Din figura de mai sus, reiese că în anul 2007 ponderea impozitelor directe în totalul
veniturilor bugetare este de 25,13%, restul reprezentând impozitele indirecte si alte surse
de venituri. Impozitele indirecte au inregistrat un procent de 68,39%, fiind cu 43,26%
mai mari decat impozitele directe.

2008

61.96
70

60

50

IMPOZITE DIRECTE (%)

40 27.84 IMPOZITE INDIRECTE (%)
ALTE VENITURI (%)
30

10.2
20

10

13
Comparativ cu anul 2007, în anul 2008 ponderea impozitelor directe în totalul veniturilor
bugetare a crescut, în 2007 înregistrându-se o pondere de 25,13% iar în 2008 o pondere
de 27,84%, asta însemnând o diferenţă de 2,71%.

2009
58.83

60

50

40
IMPOZITE DIRECTE (%)
26.34
IMPOZITE INDIRECTE (%)
30 ALTE VENITURI (%)
14.83
20

10

In anul 2009, comparativ cu anul 2008, ponderea impozitelor directe în totalul

veniturilor bugetare scazut cu 1,5%, înregistrându-se o pondere de 26,34%.
Comparativ cu anul 2007, in anul 2009 ponderea impozitelor directe in totalul veniturilor
bugetare a crescut cu 1,21%.

2010
58.83

60

50

40
IMPOZITE DIRECTE (%)
26.34
IMPOZITE INDIRECTE (%)
30 ALTE VENITURI (%)
14.83
20

10

14
In anul 2010, comparativ cu anul 2009, ponderea impozitelor directe in totalul veniturilor
bugetare a crescut doar cu 0,21%, inregistrandu-se un procent de 26,55%

In concluzie, conform datelor din tabelul 2, putem afirma ca impozitele directe

inregistreaza cea mai mare pondere in totalul veniturilor bugetului de stat in anul 2008
(27,84%), iar cea mai mica in anul 2007 (25,13%), in timp ce impozitele indirecte ocupa
in anul 2007 cea mai mare pondere (68,39%), iar cea mai mica inregistrandu-se in 2009
(58,83%).

TABEL 3: STRUCTURA IMPOZITELOR DIRECTE IN PERIOADA

2007 – 2010

Categorii de impozite directe

Impozite directe
Alte impozite
An (total) Impozit pe profit Impozit pe venit
directe
(milioane lei) (milioane lei) (milioane lei)
(milioane lei)

2007 13.970,1 10.382,0 2.186,7 1.401,4

2008 18.654,6 12.821,3 4.177,3 1.656,0
2009 19.933,4 13.445,5 4.696,3 1.791,6

15
 2010 17.690,6 11.937,1 4.377,9 1.375,6

14000
12000
10000
impozit pe profit
8000
impozit pe venit
6000
alte impozite
4000 directe

2000
0
2007 2008 2009 2010

Conform tabelului 3, in anul 2007, impozitele directe inregistreaza cel mai scazut nivel,
avand o valoare de 13.970 milioane de lei, urmand ca in anul urmator acestea sa creasca
cu 4.684,5 milioane lei. In anul 2009, impozitele directe inregistreaza cel mai mare nivel,
avand o valoare de 19.933,4 , urmand ca in anul 2010 sa aiba din nou loc o scadere a
acestora cu 2.242,8 milione lei (comparativ cu anul 2009).
TABEL 4: PONDEREA IMPOZITELOR DIRECTE IN TOTAL
VENITURI IN PERIOADA 2007 – 2010

VENITURILE PONDEREA
AN BUGETULUI DE IMPOZITE IMPOZITELOR
STAT - TOTAL DIRECTE DIRECTE IN TOTAL
VENITURI
2007 55.575,5 13.970,1 25,13%
2008 67.004,7 18.654,6 27,84%
2009 75.689,7 19.933,4 26,34%
2010 66.654,3 17.690,6 26,55%

16
 Fig.1. ponderea impozitelor directe in total
venituri in anul 2007

25.13%
74.87%

Conform figurii 1, in anul 2007, impozitele directe reprzinta un sfert din total veniturilor,
avand o pondere de 25%.

Fig.2. ponderea impozitelor directe in total

venituri in anul 2008

27.84%
72.16%

In anul 2008 are loc cea mai mare crestere a ponderii impozitelor directe in total venituri
din perioada 2007 – 2010, detinand 27,84% din total veniturilor.
Comparativ cu anul 2007, cresterea este de 2,71%

17
 Fig.3. ponderea impozitelor directe in total
venituri in anul 2009

26.34%
73.66%

Comparativ cu anul 2008, in anul 2009 ponderea impozitelor directe in total venituri
scade cu 1,5%, detinand un procent de 26,34% din totalul veniturilor bugetului de stat.

Fig.4. ponderea impozitelor directe in total venituri in

anul 2010

26.55%
73.45%

In anul 2010, comparativ cu 2009, asistam la o crestere a ponderii impozitelor directe in

total venituri cu 0,21%.

18
.

TABEL 5. INDICATORI PRIVIND DINAMICA IMPOZITELOR

DIRECTE IN PERIOADA 2007 - 2010
INDICATORI PRIVIND IMPOZITE MODIFICAREA MODIFICAREA
DINAMICA IMPOZITELOR DIRECTE ABSOLUTA A RELATIVA A
DIRECTE IMPOZITELOR IMPOZITELOR
DIRECTE DIRECTE
Impozit pe 2.439,3 mil lei 23,49%
profit
Modificarea impozitelor directe în Impozit pe 1.990,6 mil lei 91,03%

anul 2008 comparativ cu anul 2007 venit

Alte impozite 254,6 mil lei 18,16%
directe
Impozit pe 624,2 mil lei 4,86%
profit
Modificarea impozitelor directe în Impozit pe 519,0 mil lei 12,42%

anul 2009 comparativ cu anul 2008 venit

Alte impozite 135,6 mil lei 8,18%

19
 directe
Impozit pe -1.508,4 mil lei 11,21%
profit
Modificarea impozitelor directe în Impozit pe -318,4 mil lei -6,77%

anul 2010 comparativ cu anul 2009 venit

Alte impozite -416,0 mil lei -23,21%
directe

CONCLUZII

Obiectivele Politicii Bugetare în anul 2010. Principii de Alocare a Resurselor

Politica bugetara are un caracter complex ce derivă din necesitatea derulării
procesului de ajustare a dezechilibrelor macroeconomice pentru a preveni contracția
masivă şi de durată a activității economice.
Politica bugetară este marcată de poziția inițială bugetară deteriorată în anul 2008
şi de contextul internațional şi european dificil.
Deşi în perioada de recesiune politicile macroeconomice vizează creşterea
volumului cheltuielilor publice pentru impulsionarea cererii globale, a producție şi a
veniturilor, în condițiile României, datorită nivelului ridicat al acestora ca procent în PIB
(37,8 % în 2008 şi 38,0% în anul 2009) şi condițiilor de finanțare, se va avea în vedere o
politică restrictivă a acestora, cu accent pe reforme structurale în domeniul sistemului
public de salarizare, în domeniul sistemului de pensii.

Transferuri de resurse către bugetele locale

Bugetul general centralizat al unităților administrativ‐teritoriale (BGCUAT),
estimat pe anul 2010, este rezultat din cumularea veniturilor şi cheltuielilor bugetelor

20
locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, județelor
şi municipiului Bucureşti, bugetelor instituțiilor publice finanțate din venituri proprii şi
subvenții din bugetele locale, bugetelor instituțiilor publice finanțate integral din venituri
proprii, bugetului împrumuturilor externe şi interne şi a bugetului fondurilor externe
nerambursabile, precum şi a celorlalte venituri şi cheltuieli evidențiate în afara bugetului
local, şi reflectă dimensiunea efortului financiar public al unităților administrativ‐
teritoriale pe anul 2010.
Veniturile bugetului general centralizat al unităților administrativ‐teritoriale, pe
anul 2010, se estimează la 46.904,4 milioane lei, reprezentând 8,7% din produsul intern
brut, iar în cadrul acestora, veniturile totale ale bugetelor locale se estimează la 43.789,1
milioane lei, reprezentând 8,1% din produsul intern brut, în timp ce veniturile celorlalte
bugete reprezintă 0,6% din produsul intern brut.

Prognoza macroeconomică în perioada 2011‐2013

În perioada 2011‐2013, produsul intern brut va creşte cu un ritm mediu annual de
3,5%. Această prognoză se bazează pe presupunerea că mediul economic şi financiar,
intern şi internațional, se va consolida în 2010 şi se va înscrie pe o traiectorie accelerată
în următorii ani, astfel încât economia românească să poată să‐şi reia creşterea cu rate mai
ample.
Cererea internă se va situa pe o tendință de creştere, susținută în special de
reluarea procesului investițional, fiind previzionată să se majoreze cu un ritm mediu
anual de 4,0%.
Formarea brută de capital fix se va majora cu un ritm mediu anual de 6,6%.
Consumul final individual al populației va înregistra un ritm mediu anual de creştere de
3,4%, ceea ce reprezintă o calmare a înclinației spre consum a populației comparativ cu
perioada dinaintea crizei, aşteptându‐se o majorare a înclinației spre economisire care va
susține finanțarea proiectelor de investiții.

Cadrul fiscal şi bugetar pe termen mediu:

Stabilitatea, sustenabilitatea, finanțarea sectoarelor fundamentale pentru o creştere
economică durabilă, protejarea intereselor economice ale populației, asigurarea securității

21
sociale şi adresarea riscurilor macroeconomice, reprezintă pilonii principali pe baza
cărora s‐a construit cadrul bugetar pe termen mediu.
Obiectivul specific pe termen mediu este reprezentat de ajustarea bugetului
general consolidat către o țintă a deficitului situată sub valoarea de 3% din PIB.

Veniturile, Cheltuielile şi Deficitul bugetului general consolidat (%PIB)‐ % din

2011 2012 2013
ESTIMARI ESTIMARI ESTIMARI
VENITURI 31,3 31,4 31,5
CHELTUIELI 35,4 34,3 34,4
DEFICIT 4,1 2,9 2,9

PROPUNERI:
Pentru o mai bună funcţionare a sistemului fiscal din România, aş propune
eliminarea tuturor impozitelor directe şi înlocuirea lor cu un impozit unic pe consum,
calculate astfel încât veniturile statului să rămână la acelaşi nivel. Ca argumente,
menţionez:
• Impozitarea venitului nu se justifică.
• Impozitarea venitului este contraproductivă.
• Impozitele directe discriminează împotriva producătorilor autohtoni.
• România devine cel mai fertil mediu de afaceri din lume (din punct de vedere fiscal).
• Impozitul pe consum e simplu şi elimină din birocratie.
• Evaziunea fiscală devine usor detectabilă.
• Inflaţia distorsionează profitul şi deci impozitul aferent.
• Impozitul pe profit discriminează impotriva micilor întreprinzători.

22
 BIBLIOGRAFIE

Carti:
• Moşteanu Tatiana, ,,Finanţe publice”, Editura Universitară , Bucureşti, 2005
• Moisica Preda Larisa Elena, „ Finante publice”, Editura Bibliotheca, Targoviste, 2009
• Ungureanu Aristotel Mihai, ,,Finanţe publice”, Editura Conphys, Râmnicu-Vâlcea,
2005
• Vacarel Iulian, ‚Finanţe publice”, Editura Didactică şi Pedagogică , Bucureşti, 2003

Reviste:
• Suplimentul Tribunei Economice, intitulat ,,Impozite şi taxe”, Nr. 11-12 Noiembrie –
Decembrie 2007, N.Grigorie-Lăcriţa: 94-101

Resurse Web:
• Site-ul oficial al Ministerului Finanţelor:
http://www.mfinante.ro/
• Raport privind situaţia macroeconomică pentru anul 2009 şi proiecţia acesteia în
perioada 2010 – 2012:
http://www.cdep.ro/proiecte/2008/700/10/1/raport.pdf
• Legea nr. 486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007, publicata in M.O.

23
http://www.cdep.ro/proiecte/2006/700/50/2/leg_pl752_06.pdf
• LEGEA nr. 388/2007 privind bugetul de stat pe anul 2008, publicată în M.O., Partea I
nr. 902 din 31/12/2007:
http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_bugetului_de_stat_2008.php
• Legea nr. 18/2009 privind bugetul de stat pe anul 2009, publicata in M.O., Partea I, nr.
121 din 27 februarie 2009:
http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_buget_stat_18_2009.php
• Legea nr. 11/2010 privind bugetul de stat pe anul 2010, publicata in M.O., Partea I,
nr.60 din 27 ianuarie 2010:
http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_bugetul_stat_anul_2010_11_2010.php

24