I.

Definirea Comportamentul

Oamenii traiesc intotdeauna intr-o societate care are valori si reguli referitoare
la relatiile interpersonale. Iata cateva valori fundamentale referitoare la
persoana: viata; integritatea corporala si sanatatea; libertatea si demnitatea;
proprietatea. De exemplu, onoarea este un aspect al demnitatii care este un bun
moral individual (o valoare morala individuala).
Comportamentele unui individ au asupra altor indivizi fie efecte pozitive, fie
efecte negative. Vom defini comportamentele prosociale si pe cele antisociale
prin efectele lor pozitive sau negative.
Comportamentele unui individ care au efecte pozitive asupra altor indivizi
sunt considerate comportamente prosociale.
De exemplu, un militar a fost accidentat grav si nu poate veni la serviciu mai
multe saptamani. Colegii il viziteaza pe rand, il tin la curent cu actiunile
desfasurate si il incurajeaza, aretandu-i ca nu este singur in suferinta sa.
Comportamentele unui individ, care au efecte negative asupra altor indivizi
sunt considerate comportamente antisociale.
Un exemplu de comportament antisocial este insulta, act impotriva demnitatii
persoanei. Ea consta in a atribui unei persoane un defect lezandu-i sentimentul
onoarei, lovindu-i prestigiul si reputatia dobandite prin comportamentul sau
corect.
Tot comportament antisocial este calomnia, ca o nascocire rauvoitoare. Ea
consta in a afirma in public despre o persoana ceva neadevarat dar care, daca ar
fi adevarat, ar putea sa expuna acea persoana la o sanctiune sau dispretului
public.

1
I.1.Agresivitatea
Exista o agresivitate naturala ca reactie la amenintarile impotriva intereselor
vitale ale individului. De exemplu, teama poate sa-l mobilizeze pe individ in
doua feluri de comportament: fie comportament de evitare - tendinta de a fugi;
fie comportament de aparare, de infruntare - comportament agresiv. Cand
amenintarile sunt reale, reactia agresiva are valoare adaptativa.
E. Fromm vorbeste despre forme de agresivitate antisociala.
„Sadismul este o forma de agresivitate antisociala si consta in dorinta de putere
absoluta asupra fiintelor umane.
Si cruzimea este o forma de agresivitate antisociala si consta in ura impotriva
vietii insasi.”
Agresivitatea conformista. Individul considere ca supunerea este o virtute si ca
este de datoria lui sa se supuna ordinelor, chiar cand prin executarea lor face rau
altor oameni. Asa poate sa faca membrul unei bande de raufacatori..
Agresivitate functionala. Lacomia este o astfel de agresivitate. Poate fi
lacomie de hrana, de bautura, de placeri. sexuale, de glorie etc.
O sursa a agresivitatii la unii oameni este narcisismul, pe care Fromm il
defineste astfel: "numai individul insusi, corpul sau, bunurile sale, numai fiinta
si lucrurile lui sunt percepute ca fiind pe deplin reale, in timp ce tot (persoane si
obiecte) ce nu face parte din propria sa persoana sau nu este obiect pentru
nevoile sale nu are pondere si culoare afectiva (E. Fromm, Criza psihanalizei).
La unii oameni se poate manifesta un fel de narcisism de grup. Ei reactioneaza
cu furie la cea mai mica jignire reala sau imaginara adusa grupului lor, atribuind
celuilalt grup, intentii diabolice.
Termeni de retinut: valori fundamentale referitoare la persoana, comportament
prosocial, comportament antisocial, insulta, calomnie, agresivitate naturala,
sadism, cruzime, agresivitate functionala, narcisism, narcisism de grup.

Erich Fromm-Arta de a iubi , editura Anima, 1995

2
II. Comportamente pro si antisociale si invatarea sociala

Comportamentele pro sau antisociale nu sunt innascute, ci se dobandesc prin

invatare. Sa reamintim ca prin invatare, in general, se intelege orice modificare
de comportament. Comportamentele sociale ale unui individ se invata in functie
de consecintele pe care respectivele comportamente le au asupra lor insisi.
Logica este urmatoarea: comportamentul persoanei este sau nu este acceptat de
alte persoane. Acceptarea sau neacceptarea sunt consecinte dar si cauze. Daca
este acceptat, el repeta comportamentul; daca nu este acceptat, trebuie sa evite
acel comportament. De exemplu, un copil, D. G. era foarte agresiv cu colegii sai
de gradinita; ii lovea cu piciorul peste glezne, monopoliza jucariile si se juca
singur. Ceilalti se plangeau mereu educatoarei. Copiii au ajuns in clasa I. Cei
terorizati nu il acceptau la joc si nu vorbeau cu el in cursul recreatiilor.
Invatatorul a relatat ca il auzea deseori spunandu-le: "bagati-ma, ma, si pe mine
in seama; "vorbiti, ma, si cu mine". Comportamentul lui agresiv a avut drept
consecinta sociala faptul ca l-au izolat copiii. El trebuie sa se schimbe, altfel va
ramane un izolat.
Recompensa si sanctiunea sunt consecintele sociale ale comportamentului care
influenteaza probabilitatea repetarii lui.
Recompensa (intarirea pozitiva) duce la cresterea probabilitati repetarii acelui
tip de comportament.
De exemplu, un bunic spune celor doi nepoti: "Plec la gara. Ma ajuta cineva
la bagaj?" Fata, in clasa a VI-a, se face ca nu aude. Baiatul, in clasa IV-a, se
ofere sa-l ajute. La despartire, bunicul il lauda si ii ofere bani. In felul acesta,
copilul invata ca este in interesul sau sa fie amabil.
Sanctiunea (ca intarire negativa) duce la scaderea probabilitatii repetarii
comportamentului sanctionat.

3
II.1.Receptivitatea (responsivitatea)
Orice persoana are o anumita receptivitate fata de consecintele sociale ale
comportamentului sau in sensul ca ii modifica sau nu comportamentul in functie
de cum raspund ceilalti la faptele sale.
Receptivitatea persoanei fata de consecintele sociale ale comportamentului
este o conditie de baza pentru un comportament normal. Ea depinde de
deosebirile dintre copii in ceea ce priveste:
1) posibilitatile naturale (particularitati fizice, intelectuale, afectiv -
motivationale);
2) educatia in familie - avem in vedere aspecte ca masura interactiunii cu parintii
(gradul de apropiere, atasamentul etc.). Sub influenta parintilor, copilul invata sa
reactioneze la comportamentul aprobativ si recompensator sau la cel
dezaprobativ. Reactia fata de consecintele sociale ale comportamentului
reprezinta fie baza pentru o buna adaptare sociala, fie cauza a comportamentelor
deviante.

II.2.Delincventa

Unele teorii considere ca la baza comportamentului deviant sunt particularitati

ale indivizilor izolati. Alte teorii considere ca insasi societatea este responsabila
pentru rata ridicata a actelor antisociale. In societatile industrializate, rata
delincventei si a criminalitatii este mai ridicata in mediul urban decat in cel rural
deoarece, o data cu cresterea nivelului de bunastare in societate, exista persoane
care se afla la nivelul de jos, care sunt in mod relativ nedreptatite, se simt private
de utilizarea bunurilor materiale. Din aceasta deriva delicte impotriva
proprietatii - furt, talharie, delapidare, mita.

4
„Tinerii intre 15 si 21 de ani sunt mai expusi deoarece sunt destul de mari ca sa
aiba dorinte materiale (automobile, imbracaminte etc.), dar nu sunt suficient
pregatiti pentru a participa la munca, fie pentru ca sunt inca in scoli, fie pentru
ca nu-si gasesc de munca. Pe de alta parte, ei sunt la varsta unei mari
exuberante si pot fi considerati usor ca devianti, devenind astfel victime ale unui
anumit tip de societate”. (Stanton Wheeler)
Comportamentele antisociale pot fi tratate psihologic?
„Comportamentele emotionale inacceptabile din punct de vedere social
(ostilitatea, agresiunea fizica sau verbala sub forma de insulta) creeaza stres
interpersonal sub forma de certuri, inclusiv sau mai ales in familie. Trebuie sa
se stie ca stresul contribuie la instalarea unor maladii grave precum cancerul si
maladiile cardiovasculare”. Aceasta este concluzia unui studiu facut de
Grossarth - Maticek citat de H. Eysenck, un psiholog recunoscut.
Exista metode de pastrare a unui bun echilibru emotional sau de recapatare a
lui cand a fost pierdut.
O metoda la indemana oricui este intretinerea unui ritm bun de lucru, fie pentru
copil, fie pentru adolescent sau adult.
Aceasta inseamna: orar bine organizat (acasa sau la locul de munca); evitarea
supraincarcarii.
O alta metoda este optimism si caldura sufleteasca in relatii.
Vom cita dintr-o scriere veche redescoperita de Richard Fild, "Repere ale
Spiritului".
1. Cand esti iubit, esti liber.
2. Cea mai mare tamaduire este in clipa cand stii ca esti iubit neconditionat.
3. Vinovatia nu este utila. Dar daca ai facut o greseala, recunoaste-o.
4. Nu gandi doar, ci gandeste-te la lucruri utile.
5. Oriunde ne-am afla, avem spatiu suficient sa-l umplem cu frumusete.

Stanton Wheeleri- New York Times, 21 may 1991

5
III.Bibliografie

1.http://www.nytimes.com/2007/12/11/nyregion/11wheeler.html?_r=1

2. Erich Fromm-Arta de a iubi , editura Anima, 1995

3. Stanton Wheeleri- New York Times, 21 may 1991

4. http://www.intelectual.com/psihologie/comportamente-pro-
si1717915919.html?_r=4