STUDIUL

De la luptă la biruinţă

Sabat după-amiază
Text de memorat: „ Apoi mi-a zis: "Nu te teme de nimic, om preaiubit! Pace tie! Fii tare si cu inima!" Si
pe cand imi vorbea el, am prins iar puteri si am zis: "Vorbeste, domnul meu, caci m-ai intarit. !" (Daniel
10:19)

Daniel 10 ne prezintă vedenia finală a lui Daniel, care continuă în capitolele 11 şi 12. Încă de la început,
ni se spune că această vedenie priveşte o „mare nenorocire" (Daniel 10:1). Dacă în Daniel 11 ne sunt
descoperite câteva detalii ale acestei nenorociri, sau ale acestui mare conflict, Daniel 10 prezintă dimensiu-
nile spirituale şi ne descoperă că în spatele bătăliilor pământeşti se dezlănţuie un conflict spiritual de
proporţii cosmice. Studiind acest capitol vom vedea că, atunci când ne rugăm, noi intrăm în acest conflict
cosmic într-un mod care are repercusiuni profunde. Dar nu suntem singuri în luptele noastre; Isus intervine
în locul nostru în lupta împotriva lui Satana. Vom descoperi că lupta supremă în care suntem angajaţi nu
este împotriva puterilor omeneşti, ci împotriva puterilor întunericului.
Câteva secole după Daniel, apostolul Pavel se exprima astfel: „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii
şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui
veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti" (Efeseni 6:12). În final, succesul nostru în
acest conflict depinde de Isus Hristos, Singurul care l-a învins pe Satana la cruce.

1.Duminică, 8 Martie Din nou post şi rugăciune

1. Ce face Daniel din nou? Daniel 10 :1-3

Daniel 10 : 1. In anul al treilea al lui Cirus, imparatul Persiei, s-a descoperit un cuvant lui Daniel, numit
Beltsatar. Cuvantul acesta, care este adevarat, vesteste o mare nenorocire. El a fost cu luare aminte la
cuvantul acesta si a priceput vedenia.
2. "In vremea aceea, eu, Daniel, trei saptamani am fost in jale.
3. N-am mancat deloc bucate alese, nu mi-a intrat in gura nici carne, nici vin si nici nu m-am uns deloc,
pana s-au implinit cele trei saptamani.

În cartea lui Daniel nu sunt prezentate motivele perioadei lungi de jale. Dar, cel mai probabil, această
mijlocire arzătoare era motivată de situaţia iudeilor care tocmai se întorseseră din Babilon în ţara lor.

2. Cu ce situaţii s-au confruntat evreii la întoarcerea lor? Ezra 4 :1-5

Ezra 4 : 1. Vrajmasii lui Iuda si Beniamin au auzit ca fiii robiei zidesc un Templu Domnului Dumnezeului
lui Israel.
2. Au venit la Zorobabel si la capii de familii si le-au zis: "Sa zidim si noi cu voi; caci si noi chemam ca si
voi pe Dumnezeul vostru si-I aducem jertfe din vremea lui Esar-Hadon, imparatul Asiriei, care ne-a adus
aici."
3. Dar Zorobabel, Iosua si ceilalti capi ai familiilor lui Israel le-au raspuns: "Nu se cuvine sa ziditi
impreuna cu noi Casa Dumnezeului nostru; ci noi singuri o vom zidi Domnului Dumnezeului lui Israel,
cum ne-a poruncit imparatul Cirus, imparatul persilor."
4. Atunci oamenii tarii au inmuiat inima poporului lui Iuda; l-au infricosat ca sa-l impiedice sa zideasca
5. si au mituit cu pret de argint pe sfetnici ca sa-i zadarniceasca lucrarea. Asa a fost tot timpul vietii lui
Cirus, imparatul persilor, pana la domnia lui Darius, imparatul persilor.

1
 La acea vreme, evreii se confruntau cu o împotrivire puternică în încercarea de a reconstrui templul.
Samaritenii trimiseseră rapoarte false la curtea persa nă, stârnindu-l pe împărat să oprească lucrarea de
reconstruire. În faţa acestei crize, Daniel a stăruit trei săptămâni ca Dumnezeu să îl influenţeze pe Cirus să
permită continuarea lucrărilor.
Probabil că Daniel deja se apropia de nouăzeci de ani. El nu se gândea la el însuşi, ci la poporul său şi la
greutăţile cu care se confrunta. El a stăruit în rugăciune timp de trei săptămâni înainte de a primi un
răspuns de la Dumnezeu. În tot acest timp, profetul a adoptat o alimentaţie simplă, renunţând la bucatele
alese şi la a se mai unge. Nu era preocupat deloc de înfăţişarea şi de confortul lui, dar era profund îngrijorat
pentru bunăstarea fraţilor evrei de la Ierusalim, de la peste o mie de kilometri depărtare.
Dacă analizăm viaţa de rugăciune a lui Daniel, putem învăţa câteva lecţii valoroase. În primul rând, noi
ar trebui să stăruim în rugăciune, chiar şi atunci când cererile noastre nu primesc răspuns imediat . În al
doilea rând, ar trebui să punem timp deoparte pentru a ne ruga pentru alţii. Rugăciunea de mijlocire are
ceva special. Vă amintiţi că „Domnul a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov
pentru prietenii săi" (Iov 42:10). În al treilea rând, rugăciunea Îl determină pe Dumnezeu să facă ceva
concret şi real. Să ne rugăm întotdeauna, să facem tot felul de rugăciuni. În faţa încercărilor de nesuportat,
a problemelor mari şi a provocărilor copleşitoare, să ducem poverile noastre la Dumnezeu în rugăciune
(Efeseni 6:18).

2.Luni, 9 Martie Cine este Mihail

3. Ce s-a întâmplat cu Daniel după zilele de post şi rugăciune? Daniel 10 :4-9

Daniel 10 : 4. In a douazeci si patra zi a lunii intai, eram pe malul raului celui mare, care este Hidechel
(Tigru).
5. Am ridicat ochii, m-am uitat si iata ca acolo statea un om imbracat in haine de in si incins la mijloc cu un
brau de aur din Ufaz.
6. Trupul lui era ca o piatra de crisolit, fata ii stralucea ca fulgerul si ochii ii erau niste flacari ca de foc; dar
bratele si picioarele semanau cu niste arama lustruita, si glasul lui tuna ca vuietul unei mari multimi.
7. Eu, Daniel, am vazut singur vedenia; dar oamenii care erau cu mine n-au vazut-o; totusi au fost apucati
de o mare spaima si au luat-o la fuga ca sa se ascunda!
8. Eu am ramas singur si am vazut aceasta mare vedenie. Puterile m-au lasat, culoarea mi s-a schimbat, fata
mi s-a slutit si am pierdut orice vlaga.
9. Am auzit glasul cuvintelor lui; si pe cand auzeam glasul cuvintelor lui, am cazut lesinat cu fata la pamant.

Din descrierea lui Daniel, cu greu ne putem imagina splendoarea copleşitoare a ceea ce a văzut el.
Apariţia acelei fiinţe care seamănă cu un om (Daniel 10:5,6) ne trimite cu gândul la „Fiul omului" descris
în vedenia despre judecata cerească (Daniel 7:13). Îmbrăcămintea de in ne aminteşte de îmbrăcămintea
preoţească (Leviticul 16:4), aspect care aseamănă acest personaj cu „Prinţul oştirilor" descris în legătură
cu sanctuarul ceresc (Daniel 8). Aurul este şi el asociat cu însemnele preoţeşti, ca un semn a demnităţii
împărăteşti. Nu în ultimul rând, asemănarea acestei fiinţe cu fulgerul, focul şi arama şi vocea Sa puternică
sugerează că este o fiinţă supranaturală. Această persoană are însuşiri preoţeşti, împărăteşti şi militare. De
asemenea, se observă asemănări interesante cu fiinţa cerească văzută de losua cu puţin timp înainte de lupta
de la lerihon (Iosua 5:13,14) - era „Căpetenia oştirii Domnului". Foarte interesant, cuvântul ebraic tradus
aici prin „căpetenie" (sar) este acelaşi cuvânt tradus în Daniel 10:21 prin „voievod" (în KJV, prinţ) cu
referire la Mihail. Dar putem observa o paralelă şi mai strânsă între Daniel şi Ioan, care primeşte o vedenie
în ziua Sabatului despre Domnul înviat.

4. Ce asemănări sunt între vedenia lui Daniel despre Fiul lui Dumnezeu (Daniel 10) şi cele din
losua 5 :13-15 şi Apocalipsa 1 :12-18?

losua 5 : 13. Pe cand Iosua era langa Ierihon, a ridicat ochii si s-a uitat. Si iata ca un om statea in picioare
inaintea lui, cu sabia scoasa din teaca in mana. Iosua s-a dus spre el si i-a zis: "Esti dintre ai nostri sau
dintre vrajmasii nostri?"
14. El a raspuns: "Nu, ci Eu sunt Capetenia ostirii Domnului, si acum am venit." Iosua s-a aruncat cu fata
la pamant, s-a inchinat si I-a zis: "Ce spune Domnul meu robului Sau?"
15. Si Capetenia ostirii Domnului a zis lui Iosua: "Scoate-ti incaltamintea din picioare, caci locul pe care
stai este sfant." Si Iosua a facut asa.
Apocalipsa 1 : 12. M-am intors sa vad glasul care-mi vorbea. Si, cand m-am intors, am vazut sapte sfesnice
de aur.

2
13. Si, in mijlocul celor sapte sfesnice, pe Cineva care semana cu Fiul omului, imbracat cu o haina lunga
pana la picioare si incins la piept cu un brau de aur.
14. Capul si parul Lui erau albe ca lana alba, ca zapada; ochii Lui erau ca para focului;
15. picioarele Lui erau ca arama aprinsa si arsa intr-un cuptor; si glasul Lui era ca vuietul unor ape mari.
16. In mana dreapta tinea sapte stele. Din gura Lui iesea o sabie ascutita cu doua taisuri, si fata Lui era ca
soarele cand straluceste in toata puterea lui.
17. Cand L-am vazut, am cazut la picioarele Lui ca mort. El Si-a pus mana dreapta peste mine si a zis: "Nu
te teme! Eu sunt Cel Dintai si Cel de pe Urma,
18. Cel Viu. Am fost mort, si iata ca sunt viu in vecii vecilor. Eu tin cheile mortii si ale Locuintei mortilor.
Chiar şi cei care erau cu Daniel au fost cuprinşi de o spaimă mare, iar pe el l-au lăsat puterile şi a căzut
la pământ. Manifestarea prezenţei lui Dumnezeu l-a copleşit. Totuşi, indiferent de temerile lui Daniel din
acel moment, vedenia aceasta ne arată că Dumnezeu este la cârma istoriei. Pe măsură ce vedenia înaintează,
vom vedea că Dumnezeu îi prezintă lui Daniel o schemă a istoriei umane din timpul profetului şi până la
instaurarea Împărăţiei lui Dumnezeu (Daniel 11 şi 12).
Dacă, aşa cum am văzut iar şi iar în Daniel, Domnul poate ţine sub control istoria omenirii, ce poate
face El pentru viaţa noastră personală?

3.Marţi, 10 Martie Intervenţia îngerului

5. Ce s-a întâmplat de fiecare dată când un înger l-a atins pe Daniel? Daniel 10 :10-19

Daniel 10 : 10. Si iata ca o mana m-a atins si m-a asezat tremurand pe genunchii si mainile mele.
11. Apoi mi-a zis: "Daniele, om preaiubit si scump, fii cu luare aminte la cuvintele pe care ti le voi spune
acum si stai in picioare in locul unde esti; caci acum sunt trimis la tine!" Dupa ce mi-a vorbit astfel, am stat
in picioare tremurand.
12. El mi-a zis: "Daniele, nu te teme de nimic! Caci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintai zi cand ti-
ai pus inima ca sa intelegi si sa te smeresti inaintea Dumnezeului tau, si tocmai din pricina cuvintelor tale
vin eu acum!
13. Dar capetenia imparatiei Persiei mi-a stat impotriva douazeci si una de zile; insa iata ca Mihail, una din
capeteniile cele mai de seama, mi-a venit in ajutor si am iesit biruitor acolo, langa imparatii Persiei.
14. Acum vin sa-ti fac cunoscut ce are sa se intample poporului tau in vremurile de apoi, caci vedenia este
cu privire tot la acele vremuri indepartate."
15. Pe cand imi spunea el aceste lucruri, eu mi-am plecat ochii in pamant si am tacut.
16. Si iata ca cineva care avea infatisarea copiilor oamenilor s-a atins de buzele mele. Eu am deschis gura,
am vorbit si am zis celui ce statea inaintea mea: "Domnul meu, vedenia aceasta m-a umplut de groaza si am
pierdut orice putere!
17. Cum ar putea robul domnului meu sa vorbeasca domnului meu? Acum puterile m-au parasit si nu mai
am nici suflare!"
18. Atunci cel ce avea infatisarea unui om m-a atins din nou si m-a intarit.
19. Apoi mi-a zis: "Nu te teme de nimic, om preaiubit! Pace tie! Fii tare si cu inima!" Si pe cand imi vorbea
el, am prins iar puteri si am zis: "Vorbeste, domnul meu, caci m-ai intarit."

Copleşit de strălucirea luminii divine, profetul a căzut la pământ. Apoi a apărut un înger pentru a-l
atinge şi a-l mângâia. Observaţi că îngerul l-a atins pe Daniel de trei ori.
Prima atingere l-a făcut pe Daniel în stare să stea în picioare şi să audă cuvintele de mângâiere trimise
din cer: „Daniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintâi zi când ţi-ai pus
inima ca să înţelegi şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău, şi tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu
acum!" (vers. 12). Rugăciunea lui Daniel a mişcat Cerul. Pentru noi, aceasta este o asigurare că
Dumnezeu aude rugăciunile, o mare mângâiere în vreme de necaz.
A doua atingere l-a făcut pe Daniel în stare să vorbească. Profetul şi-a descărcat sufletul înaintea
Domnului, exprimându-şi simţămintele de teamă şi emoţie: „Domnul meu, vedenia aceasta m-a umplut de
groază şi am pierdut orice putere! Cum ar putea robul domnului meu să vorbească domnului meu? Acum
puterile m-au părăsit şi nu mai am nici suflare!" (vers. 16,17). Dumnezeu nu doar că ne vorbeşte, ci doreşte
ca noi să ne deschidem gura şi să Îi spunem simţămintele, nevoile şi aspiraţiile noastre.
A treia atingere i-a dat putere. Când Daniel şi-a văzut imperfecţiunea, îngerul l-a atins şi l-a mângâiat
cu pacea lui Dumnezeu: „Nu te teme de nimic, om preaiubit! Pace ţie! Fii tare şi cu inimă!" (vers. 19). Vă
amintiţi că îngerul a fost trimis la Daniel ca răspuns la rugăciunile lui, pentru a-i da pricepere şi înţelegere.
Cu alte cuvinte, vedenia care urmează în capitolul 11 a avut ca scop să îl încurajeze pe Daniel ca răspuns la
jalea şi rugăciunea lui pentru situaţia de atunci a Ierusalimului. Deci, cu Dumnezeu de partea noastră, noi

3
putem avea pace chiar şi în încercări. Atingerea Lui plină de iubire ne face în stare să privim viitorul cu
speranţă.
„Cerul poate fi foarte aproape de noi pe drumurile obişnuite ale vieţii." -Ellen G. White, Hristos, Lumina
lumii, p. 48
Gândeşte-te cât de strâns legate sunt cerul şi pământul şi întreabă-te cum ai trăi dacă în mintea şi în
inima ta ar răsuna întotdeauna acest adevăr?

4.Miercuri, 11 Martie Un mare conflict

6. Ce i-a fost descoperit apoi lui Daniel? Daniel 10 :20,21

Daniel 10 : 20. El mi-a zis: "Stii pentru ce am venit la tine? Acum ma intorc sa ma lupt impotriva capeteniei
Persiei; si cand voi pleca, iata ca va veni capetenia Greciei!
21. Dar vreau sa-ti fac cunoscut ce este scris in cartea adevarului. Nimeni nu ma ajuta impotriva acestora,
afara de voievodul vostru Mihail."

Solul ceresc i-a descoperit lui Daniel războiul cosmic care se desfăşura în spatele istoriei omenirii . De
îndată ce Daniel a început să se roage, a început o bătălie între cer şi pământ. Fiinţele cereşti au început să
lupte cu împăratul Persiei pentru a-i lăsa pe evrei să continue reconstruirea templului. La începutul
capitolului 10 din Daniel aflăm că împăratul Persiei este Cirus. Totuşi un împărat pământesc lăsat singur
nu poate să se împotrivească cu putere unei fiinţe cereşti. Acest lucru ne sugerează faptul că în spatele
împăratului pământesc stătea un agent spiritual care îl făcea pe Cirus să îi împiedice pe evrei să
reconstruiască templul.
O situaţie asemănătoare apare şi în Ezechiel 28, unde împăratul Tirului îl reprezintă pe Satana, puterea
spirituală care stătea în spatele împăratului acelei cetăţi. Astfel, nu ar trebui să fie deloc surprinzător că
împăraţii Persiei, împotriva cărora a venit să lupte Mihail, îi reprezintă pe Satana şi îngerii lui. Acest lucru
ne arată că împotrivirea omenească faţă de reconstruirea Templului de la Ierusalim avea un echivalent în
domeniul spiritual.

7. Ce fel de bătălie este descrisă? Daniel 10 :13

Daniel 10 : 13. Dar capetenia imparatiei Persiei mi-a stat impotriva douazeci si una de zile; insa iata ca
Mihail, una din capeteniile cele mai de seama, mi-a venit in ajutor si am iesit biruitor acolo, langa imparatii
Persiei.

„În timp ce Satana se lupta să influenţeze cele mai înalte autorităţi în Imperiul Medo-Persan ca să
manifeste dezaprobare faţă de poporul lui Dumnezeu, îngerii lucrau în favoarea exilaţilor. Lupta era de aşa
natură, încât tot cerul era interesat. Prin prorocul Daniel ni se dă o imagine panoramică a acestei lupte
puternice dintre forţele binelui şi ale răului. Timp de trei săptămâni, Gabriel a luptat cu forţele
întunericului, căutând să anihileze influenţele care lucrau asupra minţii lui Cirus şi, înainte ca lupta să se
încheie, Însuşi Hristos a venit în ajutorul lui Gabriel. «Căpetenia împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă
douăzeci şi una de zile», declara Gabriel, «însă iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a
venit în ajutor şi am ieşit biruitor acolo, lângă împăraţii Persiei.» Tot ce a putut cerul să facă în favoarea
poporului lui Dumnezeu a fost făcut. Biruinţa a fost în cele din urmă câştigată, forţele vrăjmaşului au fost
ţinute în frâu în toate zilele lui Cirus şi în toate zilele fiului său Cambyses, care a domnit aproape şapte ani
şi jumătate." - Ellen G. White, Profeţi şi regi, pp. 571-572

5.Joi, 12 Martie Un prinţ învingător

Cel mai proeminent personaj în cartea Daniel este fiinţa numită iniţial „Fiul omului" (Daniel 7:13), sau
„Căpetenia oştirii" (Daniel 8:11; în KJV, „Prinţul oştirii"). În cele din urmă, aflăm că numele Lui este
Mihail (Daniel 10:12), care înseamnă „Cine este ca Dumnezeu?" El vine să îl ajute pe Gabriel în lupta cu
împăratul Persiei (vers. 13). Îngerul se referă la această fiinţă cerească folosind expresia „Voievodul (în
engl.: Prinţul) vostru Mihail" (vers. 21), adică Prinţul poporului lui Dumnezeu. Mihail apare mai târziu în
cartea Daniel ca fiind Cel care stă pentru poporul lui Dumnezeu (Daniel 12:1). Din Iuda 9 aflăm că Mihail,
numit şi arhanghel, a luptat împotriva lui Satana şi l-a înviat pe Moise. Apocalipsa 12:7 ne descoperă că
Mihail este conducătorul oştilor cereşti, Acela care îi învinge pe Satana şi pe îngerii lui căzuţi . Putem spune
că Mihail nu este altcineva decât Acela care a devenit prin întrupare Domnul Isus Hristos. După cum
Imperiul Persan avea un conducător suprem, o forţă spirituală care stătea în spatele conducătorului

4
pământesc, tot aşa copiii lui Dumnezeu Îl au drept Căpetenie pe Mihail, care intervine pentru a lupta şi
câştiga războiul cosmic în dreptul lor.

8. Cum a obţinut Domnul Isus biruinţa în conflictul cosmic? Coloseni 2 :15

Coloseni 2 : 15. A dezbracat domniile si stapanirile si le-a facut de ocara inaintea lumii, dupa ce a iesit
biruitor asupra lor prin cruce.

Când ne confruntăm cu forţele răului, putem avea credinţă în Domnul Isus, Biruitorul. El l-a învins pe
Satana la începutul lucrării Sale publice. În timpul vieţii de pe pământ, El l-a învins pe Satana în pustie
când acesta l-a asaltat cu ispitele lui; El a luptat cu oştile demonice şi l-a eliberat pe poporul Său de sub
puterea întunericului. Isus a învins răul când acesta a apărut mascat în încercarea lui Petru de a-L
convinge să nu meargă spre Calvar. În ultimele cuvinte adresate ucenicilor, Isus le-a vorbit despre
moartea Lui iminentă ca despre o bătălie care avea să culmineze în biruinţa decisivă asupra lui Satana:
„Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Şi, după ce voi
fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii" (Ioan 12:31,32).
Uneori privim în jur şi totul pare descurajator. Violenţă, imoralitate, stricăciune şi boli pretutindeni. Un
vrăjmaş, nu din carne şi sânge, ne atacă cu brutalitate din toate părţile. Dar, indiferent cât de grele sunt
luptele pe care trebuie să le purtăm, Isus luptă pentru noi şi stă ca Prinţ şi Mare-Preot al nostru în
sanctuarul ceresc.
Citeşte Romani 8:37-39. Cum putem face ca făgăduinţa de a fi biruitori să fie o experienţă reală în
viaţa noastră de creştini?
Romani 8: 37. Totusi, in toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decat biruitori, prin Acela care ne-a iubit.
38. Caci sunt bine incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici puterile, nici
lucrurile de acum, nici cele viitoare,
39. nici inaltimea, nici adancimea, nicio alta faptura, nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui
Dumnezeu care este in Isus Hristos, Domnul nostru.

6.Vineri, 13 Martie Un gând de încheiere

„Timp de trei săptămâni, Gabriel a luptat cu forţele întunericului, căutând să anihileze influenţele care
lucrau asupra minţii lui Cirus... Tot ce a putut Cerul să facă în favoarea poporului lui Dumnezeu a fost
făcut. Biruinţa a fost câştigată, forţele vrăjmaşului au fost ţinute în frâu în toate zilele lui Cirus şi în toate
zilele fiului său Cambyses, care a domnit aproape şapte ani şi jumătate." - Ellen G. White, Profeţi şi regi, p.
572
„Ce onoare măreaţă îi acordă Maiestatea cerului lui Daniel! El îl mângâie pe slujitorul Său tremurând şi
îl asigură că rugăciunea lui a fost auzită în cer. Ca răspuns la cererea lui stăruitoare a fost trimis îngerul
Gabriel să lucreze la inima împăratului persan. Monarhul s-a împotrivit îndemnurilor Duhului lui
Dumnezeu timp de trei săptămâni, în timp ce Daniel postea şi se ruga, dar Prinţul cerului, Arhanghelul
Mihail, a fost trimis să întoarcă inima împăratu lui încăpăţânat şi să-l facă să ia măsuri decisive ca răspuns
la rugăciunea lui Daniel." - Ellen G. White, Sfinţirea vieţii, p. 51

MATERIAL PENTRU INSTRUCTORI

I. Privire generală
Text-cheie: Daniel 10:19.
Pasaje biblice: Daniel 10; Iosua 5:13-15; Ezra 4:1-5; Romani 8:37-39; Efeseni 6:12; Coloseni 2:15;
Apocalipsa 1:12-18.
Introducere. Două teme din studiul din această săptămână merită atenţia noastră. Una este războiul
invizibil care se desfăşoară în spatele scenei marelui conflict. Cealaltă temă care apare este asigurarea că în
acest război nu suntem singuri. Un prinţ biruitor se ridică să lupte pentru noi.
Temele studiului:
1. Un război invizibil. Unul dintre cele mai întunecate aspecte ale marelui conflict dintre bine şi rău este
războiul invizibil care are loc pe tărâm spiritual. Putem vedea o dovadă a acestei realităţi în forţele răului
care l-au influenţat pe împăratul persan să se împotrivească planului lui Dumnezeu de reconstruire a
Ierusalimului.
2. Prinţul biruitor. În timp ce conflictul se înteţeşte tot mai mult, poporul lui Dumnezeu nu este lăsat
singur. Un conducător ceresc puternic şi biruitor Se ridică pentru a lupta cu forţele răului pentru poporul

5
lui Dumnezeu şi pentru a aduce la îndeplinire planul Său.
Aplicaţia. Cea mai mare bătălie a vieţii noastre nu este împotriva vrăjmaşilor vizibili, „împotriva cărnii şi
sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva dom niilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac,
împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti" (Efeseni 6:12). Deşi, din perspectivă omenească,
această luptă poate fi un conflict inegal în care pare că toate şansele sunt împotriva noastră, nu avem de ce
să ne temem. Isus luptă alături de noi şi pentru noi şi El ne dă asigurarea biruinţei.

II. Comentariu
1. Un război invizibil. Capitolul 10 introduce ultima vedenie din carte, urmând să continue în capitolele
10-12. Este anul 536 î.Hr., al treilea an al lui Cirus, împăratul Persiei. Aproximativ cincizeci de mii de
evrei s-au întors în ţara lor (Ezra 2); când au început să reconstruiască templul, au întâmpinat o mare
opoziţie. Samaritenii s-au oferit să participe în proiectul de reconstrucţie, dar au fost refuzaţi şi atunci au
devenit vrăjmaşii cei mai înverşunaţi ai iudeilor. Ei i-au scris scrisori lui Cirus, prezentându-i pe iudei ca pe
un popor răzvrătit şi l-au convins pe împărat să poruncească oprirea lucrărilor de construcţie (Ezra 4:6-
16,23,24). Aflând de la prietenii săi iudei despre această stare de lucruri, Daniel recurge din nou la post şi
rugăciune. Douăzeci şi una de zile se roagă şi posteşte pentru cei întorşi în ţara lor. Dumnezeu îi răspunde
prezentându-i în vedenie un „război mare" - este ridicată cortina care desparte realităţile nevăzute de cele
care se văd. Profetului i se permite să vadă o mică parte din războiul ceresc ce se desfăşoară în spatele
luptelor de pe pământ.
Pe măsură ce vedenia se desfăşoară, Daniel află că împotrivirea faţă de reconstruirea templului nu se
limitează doar la aversiunile conducătorilor omeneşti. Într-adevăr, evenimentele politice în care erau
implicaţi iudeii, samaritenii şi persanii reflectau războiul nevăzut dintre îngerii lui Dumnezeu şi puterile
răului. Această relaţie strânsă între ce se întâmplă în cer şi ce se întâm plă pe pământ este una dintre
trăsăturile distinctive ale profeţiei apocaliptice. Îngerul îi dezvăluie lui Daniel că a fost o luptă între Mihail
şi împăratul Persiei, o luptă care va continua cu Grecia şi, implicit, va continua în conflictele militare dintre
împăratul de la miazănoapte şi cel de la miazăzi (Daniel 11).
În continuarea studiului, să analizăm puţin elementele implicate în acest război. Una dintre fiinţele
cereşti, cel mai probabil Gabriel, îi spune profetului Daniel că împăratul Persiei i s-a împotrivit timp de
douăzeci şi una de zile până i-a venit în ajutor Mihail (Daniel 10:13). În acest punct, trebuie să stabilim
dacă această căpetenie a împărăţiei Persiei, care a îndrăznit să stea împotriva înge rului lui Dumnezeu, era
un conducător pământesc sau o putere spirituală. Unii cercetători susţin că împăratul Persiei era Cambyses,
fiul lui Cirus, care a fost împărat în Babilon şi coregent cu tatăl lui în acea perioadă. Cambyses, despre care
se ştie că era ostil faţă de religiile străine, a fost considerat a fi conducătorul care a oprit lucrările de
reconstruire a templului. Totuşi este dificil să ne imaginăm că un împărat pământesc i s-a împotrivit
îngerului lui Dumnezeu până într-acolo încât a trebuit să intervină Mihail. Dar un argument mai puternic
pentru a vedea aici o căpetenie supranaturală îl găsim în folosirea în paralel a cuvântului sar „căpetenie"
(în engl., prinţ) atât pentru conducăto rul Persiei, cât şi pentru Mihail, conducătorul poporului lui
Dumnezeu. Acest contrast şi această împotrivire sugerează că prinţul sau căpetenia Persiei ar fi putut să fie
o fiinţă răuvoitoare care Îi stătea împotrivă lui Mihail, Prinţul ceresc.
De aceea, acest „mare război" descris aici este un război între Satana, prinţul întunericului, care
reprezintă interesele vrăjmaşilor pământeşti ai poporului lui Dumnezeu, şi Hristos, marele Conducător care
îl reprezintă pe poporul lui Dumnezeu. Acest război este centrul marelui conflict între bine şi rău, care
devine vizibil în relele politice, sociale şi religioase de pretutindeni din această lume. Totuşi, pe măsură ce
forţele demonice se opun tot mai mult îngerilor lui Dumnezeu şi insuflă puterile pământeşti să-i atace pe
credincioşii lui Dumnezeu, „marele voievod Mihail" intervine pentru a-i proteja şi a-i salva (Daniel 12:1).
Înspre El ne vom îndrepta atenţia acum.

2. Prinţul biruitor. Întotdeauna Mihail apare în Biblie în contextul unui conflict. În Daniel 10, El luptă
împotriva căpeteniei răufăcătoare a Persiei; în Daniel 12, El Se ridică pentru a-l elibera pe poporul lui
Dumnezeu în scenele finale ale marelui conflict; în Iuda, El Se „ceartă" cu Diavolul pentru trupul lui
Moise, iar în Apocalipsa 12, Mihail luptă cu balaurul. Astfel este clar că Mihail este luptătorul ceresc care
reprezintă forţele binelui ce înfruntă puterile răului.
Pentru a înţelege mai bine natura şi identitatea lui Mihail trebuie să ţinem cont de faptul că una dintre
cele mai impresionante descrieri ale lui Dumnezeu în Biblie este aceea de luptător. El este numit „Domnul
cel viteaz în lupte" (Psalmii 24:8) şi „războinic viteaz" (Exodul 15:3). Mulţi psalmi Îl omagiază pe
Dumnezeu ca războinic biruitor (Psalmii 68). Dumnezeu luptă împotriva vrăjmaşilor po porului Său, de
exemplu, împotriva egiptenilor, canaaniţilor, asirienilor şi babilonienilor. El poate lupta uneori chiar
împotriva poporului Său, lăsându-l în mâna vrăjmaşilor când nu respectă legământul făcut cu El.
Descrierea lui Dumnezeu ca războinic aduce şi speranţă, deoarece în viitor Dumnezeu va lup ta împotriva
popoarelor care i-au asuprit pe copiii Săi (Zaharia 14:3).

6
 Să observăm şi că, în contextul în care Dumnezeu este descris ca războinic, apar şi unele exclamaţii, de
exemplu: „Cine este ca Dumnezeu?" (Exodul 15:11; Ieremia 50:44; Psalmii 35:10; 71:19; 77:13; 80:6,8;
Mica 7:18). De aceea, nu este o întâmplare că Mihail înseamnă „Cine este ca Dumnezeu?" Semnificaţia
Numelui Său sugerează că El Se identifică cu Dumnezeu, ceea ce este în concordanţă cu calitatea lui
Mihail de războinic divin. El Se aseamănă cu Dumnezeu într-un mod în care nicio altă fiinţă cerească sau
înger creat nu s-ar putea asemăna. Din acest motiv, Mihail din Daniel este, cel mai probabil, Hristos
înainte de întrupare, Fiul veşnic al lui Dumnezeu.
Foarte important este că Ioan Botezătorul L-a perceput pe Isus ca pe o auto ritate, Acela care va arde
pleava într-un foc ce nu se va stinge (Matei 3:12). Mai târziu, Ioan a crezut că a greşit pentru că Isus
alunga demoni şi îi vindeca pe bolnavi în loc să pornească războiul împotriva vrăjmaşilor poporului Său.
Dar Ioan a primit veşti de la ucenicii lui care i-au confirmat ceea ce crezuse iniţial. Într-adevăr, Isus lupta
împotriva forţelor spirituale ale răului. Mai târziu, cea mai cruntă luptă a lui Isus a fost pe cruce, unde a
obţinut cea mai importantă biruinţă împotriva răului, nu omorând, ci murind. Pe cruce El a „dezbrăcat
domniile şi stăpânirile" şi le-a biruit (Coloseni 2:15). După ce a înviat, Isus S-a înălţat la cer ca un
războinic biruitor, arătând rănile din luptă înaintea universului (Efeseni 4:7,8; Psalmii 68 şi 24).
Noi avem datoria sacră de a continua această luptă alături de Comandantul nostru suprem. Asemenea
lui Isus, şi noi trebuie să luptăm în acest război spiritual nu omorând, ci murind noi înşine. Armele
noastre nu sunt pistoalele şi bombele, ci credinţa şi Cuvântul lui Dumnezeu (Efeseni 6:10-18). Noi nu
luptăm doar împotriva forţelor din exterior, ci şi împotriva păcatului care este în inima noastră. Totuşi, „în
toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit" (Romani 8:37). Să
continuăm să luptăm până în ziua în care Mihail va veni şi va distruge răul în toate formele sale.

lll. Aplicaţia
Imaginează-ţi următoarea scenă: în timp ce vizitezi o galerie de artă fotografică observi o poză ciudată a
unui bărbat de vârstă mijlocie. Faţa lui este crispată. Buzele exprimă tensiune. Pumnii îi sunt încleştaţi.
Faţa îi este plină de riduri, dar nu din cauza vârstei, ci din cauza mâniei. Când priveşti la acea poză, eşti cu
totul convins că niciodată nu ai putea fi prietenul omului reprezentat în poză, oricine ar fi el. Eşti fericit că
acel bărbat este doar o poză fără viaţă, expusă într-o galerie.
Apoi se apropie de tine un ghid, îţi spune cine este persoana şi îţi explică şi contextul în care a fost făcută
poza. De fapt, este portretul unui avocat. Era în sala de judecată şi apăra o văduvă în vârstă. Femeia era pe
punctul de a-şi pierde singura bucată de pământ, care urma să intre în mâinile unei companii mari. Prin
manevre legale, avocatul acelei companii încerca să îi ia pământul. Poza a fost făcută chiar în momentul în
care avocatul văduvei îşi prezenta argumentele verbale şi nonverbale pentru a-l convinge pe judecător să
hotărască în favoarea femeii.
1. Cum schimbă contextul modul în care îl priveşti pe bărbatul din poză? Te-ai simţi confortabil să îl
ai ca prieten?
2. În ce fel informaţia despre marele conflict între bine şi rău te ajută să înţelegi mai bine imaginea de
războinic prin care Dumnezeu este prezentat în Scriptură?
3. Dacă Dumnezeu nu ar fi un „Dumnezeu războinic," am putea avea asigurarea că răul va fi eliminat
pentru totdeauna?
4. Ce efect are asupra vieţii noastre faptul că Isus Hristos este Războinicul care luptă pentru noi
împotriva armatelor lui Satana?

7
 BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE - STUDIU LA RÂND

Studiu la rând : Psalmii 27-33,

1. Care era lucrul pe care psalmistul îl cerea „fierbinte" de la Domnul?

Psalmii 27 : 4. Un lucru cer de la Domnul si-l doresc fierbinte: as vrea sa locuiesc toata viata mea in
Casa Domnului, ca sa privesc frumusetea Domnului si sa ma minunez de templul Lui.

2. Ce anume îşi zicea psalmistul când îi mergea bine?

Psalmii 30 : 6. Cand imi mergea bine, ziceam: "Nu ma voi clatina niciodata!"

3. Cu ce animale „fără pricepere" îi compara psalmistul pe cei care trebuiau „struniţi"?

Psalmii 32 : 9. Nu fiti ca un cal sau ca un catar fara pricepere, pe care-i strunesti cu un frau si o zabala
cu care-i legi, ca sa nu se apropie de tine.

4. Cum îşi imagina psalmistul că procedează Dumnezeu cu apele mării?

Psalmii 33 : 7. El ingramadeste apele marii intr-un morman si pune adancurile in camari.

Evanghelizare, subcapitolul „Decorarea platformei, anunţurile şi pregătirile preliminare"

Pag.147-149

5. Ce anume îl va recomanda pe slujitorul Evangheliei în orice loc?

,, Personalitatea evanghelistului—Poziția în care se află pastorii noștrii necesită un trup sănătos și
o minte disciplinată. Bunul-simț, nervii puternici și atitudinea voioasă îl vor recomanda pe slujitorul
Evangheliei în orice loc. Aceste trăsături să fie căutate și cultivate cu perseverență.—Mărturii, vol.
3, pag. 466 ’’ Pag.149

8
9
10