ENGELTHAL

Logline : unele lucruri nu sunt ceea ce par

Mark, personajul principal al acestei povesti, facand curat in mansarda bunicului sau, gaseste o cutie in care descopera cateva fotografii vechi, infatisand-o pe Helga,
bunica lui, pe care nu a cunoscut-o niciodata direct, ci doar prin intermediul povestilor pe care obisnuia sa i le spuna bunicul sau. Alaturi de fotografii, gaseste mai
multe scrisori – corespondenta bunicilor din tinerete, din perioada cand relatia lor nu era inca oficiala, cei doi ascunzandu-se de tatal Helgai, un preot catolic care nu
prea il simpatiza pe viitorul sau ginere. Mark descopera amanunte interesante, care ii trezesc curiozitatea si spiritul de aventura – ia cutia cu el si decide sa plece
intr-o calatorie, in cautarea casei bunicii lui si a locului unde ea este inmormantata, avand ca destinatie un sat pe nume Engelthal, locul de unde Helga trimitea
scrisorile.

Calatorind cu trenul, Mark citeste scrisorile bunicilor si, prin tehnica flashback-ului, suntem transpusi in timpurile indepartate, cand a avut loc povestea lor de
dragoste. Ajuns in gara, isi continua calatoria pe jos, pe un drum de tara, strabatand vai si coline, pana in mijlocul unei paduri. Incepe sa se insereze iar Mark nu mai
e atat de sigur ca e pe drumul cel bun. Isi face un culcus si innopteaza in padure, cu emotii pricinuite de sunetele produse de animalele salbatice.

Dimineata se trezeste si observa ca e destul de aproape de marginea padurii. Iesind din padure, se gaseste in varful unui deal, de unde i se dezvaluie panorama
satului Engelthal. Coboara spre sat insa o data ajuns aici are o surpriza – satul pare parasit si nu vede nici picior de om. Casele sunt partial darapanate si acaparate
de vegetatie. Mark intra in cateva case, incercand sa se faca auzit insa nu gaseste pe nimeni. Mergand pe ulita pustie a satului, Mark observa un cal care paste in
varful dealului, de unde venise el.

Pe inserat, intra intr-o casa, unde tresare, gasind o batranica. Batrana ii ofera gazduire lui Mark si pune de o mamaliga. Mark afla de la femeie ca satul mai are doar
doi locuitori – ea si inca un batran, pe nume mos Sirian – restul au murit sau au plecat la oras. Ea si bunica lui Mark au fost prietene in copilarie si, desi Mark stia ca
Helga a murit acum multi ani, batrana ii spune ca au trecut doar cativa ani de la moartea acesteia. Mark o intreaba pe batrana despre o statueta, despre care citise
intr-una din scrisorile bunicului si pe care acesta i-o daruise tatalui Helgai, cand i-a cerut mana fetei. Batranica ii spune ca cel mai probabil va gasi statueta in biserica
si ca singurul om care il poate duce acolo este mos Sirian. Batrana ii mai da o carte, pe care o imprumutase de la Helga cand erau tinere si il roaga sa o depuna la
mormantul acesteia.

A doua zi, Mark urca in varful dealului pentru a afla al cui e calul care se vede de jos, din sat. Descopera aici un batran care sta intins pe iarba. Mark il saluta si desi
pare ca mosul priveste in zare, Mark descopera cu stupoare ca de fapt este mort. Se sperie si se intoarce in sat, luand calul cu el.

Calul il conduce pe Mark pana la casa batranului. Mark intra si gasind alte scrisori, intelege ca se afla in casa raposatului mos Sirian. In timp ce inspecteaza casa,
observam cum peretii acesteia se crapa iar bucatele mici incep sa cada. Mark gaseste o harta, pe care printre altele, se afla si biserica si casa parohiala unde a locuit
bunica lui. Dupa asfintit, cerul se intuneca iar un vant rece aduce o ploaie cu tunete si fulgere. Mark baga calul in casa mosului si dorm amandoi in aceeasi camera.

Dimineata, Mark doarme dar casa incepe sa se prabuseasca. Se trezeste si reuseste sa se salveze, iesind in curte, unde il asteapta calul. Pierde astfel cutia cu amintiri
gasita in mansarda insa afla harta in buzunarul de la piept. Pleaca la drum calare, urmand drumul de pe harta.

Dupa un drum prin padure, ajunge la biserica, aflata intr-un luminis, alaturi de casa parohiala. Cand Mark se apropie, din biserica iese un om, care il intampina,
recomandandu-se drept pictorul bisericii, cel ce se ocupa de restaurarea acesteia. Pictorul ii arata biserica iar Mark gaseste picturile un pic mai avangardiste fata de
cele dintr-o biserica obisnuita. Pictorul il pofteste in casa, unde ii asteapta cu masa o femeie, pe care Pictorul o prezinta drept “sora Magda” si care seamana leit cu
el. Mark mananca alaturi de ei si bea cateva pahare de rachiu de gutui, facut de Pictor.

Dupa masa, Pictorul, care se dovedeste a fi un personaj excentric, il duce pe Mark la mormantul bunicii, unde acesta lasa cartea primita de la batrana. Cei doi urca
in turnul bisericii, unde Pictorul trage clopotele iar Mark il intreaba de statueta insa acesta ii raspunde ca nu stie despre ce vorbeste. Pictorul se retrage in camera
lui, avertizandu-l pe Mark sa nu iasa noaptea din casa, din cauza animalelor salbatice care misuna la tot pasul.

Intors in casa, Mark observa lucruri ciudate care il pun pe ganduri – tablouri care mai devreme aratau altfel, obiecte care se aflau in alte locuri iar ceasul de pe
perete pare ca merge inapoi.

Mark se duce la somn. Se trezeste auzind niste sunete si iese din camera. Mergand pe hol, vede lumina printr-o usa intredeschisa. Prin usa ii vede pe Pictor si pe
Magda facand dragoste. Pictorul il vede pe Mark si il impusca. Mark se trezeste - a fost doar un vis. Fiindu-i sete, iese din camera. Vede printr-o usa crapata cum
Magda si Pictorul se saruta. La un moment dat, Pictorul vine spre usa, iar Mark se ascunde in alta camera, unde descopera un portret ciudat al bunicii lui tinand in
mana statueta pe care o cauta. Vazand ca usa camerei se deschide, Mark iese pe o alta usa, care da direct afara.

In curte arde un foc iar lui Mark i se pare ca o vede pe bunica lui langa foc, citind din cartea pe care a adus-o el. O data ajuns langa foc, silueta dispare. De aici, Mark
vede in usa bisericii cativa lupi. Unul dintre ei scoate un urlet iar Mark se sperie si fuge in camera. Uitandu-se pe geam o vede pe Magda dand de mancare lupilor.

A doua zi de dimineata, Mark se trezeste si isi strange lucrurile. Descopera ca nu mai are harta in buzunar. Calul lui a disparut, ii spune Pictorul, probabil s-a speriat
de lupi si a fugit in padure. Mark incepe sa se teama si devine din ce in ce mai suspicios.

Pictorul ii spune ca merge pana la gara si se ofera sa-l duca si pe el, cu caruta. Ii spune ca Magda a plecat deja si ii da de inteles ca nu ar fi bine sa ramana singur
acolo, in mijlocul padurii pline de animale salbatice. Mark, crezand ca Pictorul i-a pus gand rau, se panicheaza si fuge in padure.

Cand crede ca a scapat, da nas in nas cu Pictorul care se ofera din nou sa-I ia in caruta si sa-l duca la tren. Dupa un moment de ezitare, Mark accepta.

Urcat in tren, dupa plecarea acestuia, Mark descopera statueta in ghiozdan.