CAPITOLUL 1

CAPITOLUL 1

NOŢIUNI INTRODUCTIVE ŞI CULEGEREA

DATELOR STATISTICE

Consideraţii preliminare
În acest capitol vom face primii paşi în înţelegerea statisticii ca
ştiinţă şi disciplină de studiu. Cele mai multe întrebări din domeniul
afacerilor, din domeniul economic ori social nu au răspunsuri simple; ele
necesită clarificare şi discuţii, fundamentări ale deciziilor. Vom vedea cum
statistica poate fi folositoare în luarea deciziilor, în acceptarea sau
respingerea unor soluţii posibile.
Statistica vine, astfel, să aducă un plus de rigoare ştiinţifică, să po-
tenţeze abilitatea de a lua decizii, să suplimenteze calităţile unui bun
manager: experienţă, intuiţie etc.
Pentru a înţelege statistica este, însă, mai întâi, nevoie să ne
familiarizăm cu limbajul statistic, să cunoaştem conceptele de bază, etapele
cercetării statistice şi rolul statisticii în procesul decizional.
În măsura în care am înţeles că statistica este ştiinţa culegerii şi
prelucrării, analizei datelor, este potrivit să continuăm cu studierea
diferitelor tipuri de date ce pot fi culese şi a celor mai des utilizate metode
de colectare a datelor statistice.

Termeni cheie
caracteristică (variabilă statistică) legea stabilităţii frecvenţelor
caracteristică nenumerică observări parţiale
caracteristică numerică observări totale
colectivitate generală parametru
colectivitate parţială (eşantion) scală de interval
control statistic scală de raport
date bivariate scală nominală
date continue scală ordinală
 STATISTICĂ ECONOMICĂ

date discrete sondaj aleator simplu

date multivariate sondaj în cuiburi
date statistice sondaj nealeator
date univariate sondaj probabilist
eroare statistică sondaj stratificat
eşantion statistică descriptivă
estimator statistică inferenţială
fenomen de masă surse primare de date
indicator surse secundare de date
inferenţă statistică, unitate statistică
lege statistică
 CAPITOLUL 1

Noţiuni teoretice

1.1. ARGUMENTE ÎN FAVOAREA CUNOAŞTERII STATISTICII

Printre motivele şi argumentele în favoarea cunoaşterii statisticii se

numără următoarele:
- factorii decizionali au nevoie să ştie cum să descrie şi să prezinte în
modul cel mai potrivit informaţiile;
- factorii decizionali au nevoie să ştie cum să obţină previziuni
credibile privind variabilele de interes;
- factorii decizionali au nevoie să ştie cum să îmbunătăţească
desfăşurarea activităţilor de care sunt răspunzători;
- factorii decizionali au nevoie să ştie cum să tragă concluzii despre
colectivităţi numeroase, doar pe baza informaţiilor obţinute din eşantioane.

1.2. SEMNIFICAŢII ALE CUVÂNTULUI „STATISTICĂ“

Cuvântul statistică are o semnificaţie multiplă pentru cercetători,

specialişti, studenţi şi populaţie în general. Astfel, acest cuvânt poate să
ducă cu gândul la indicele preţurilor de consum, la cifra medie de afaceri a
unor firme, la rata şomajului, la datele publicate într-o revistă sau într-un
buletin oficial, ori, evident, la o disciplină de studiu din cadrul
învăţământului superior de specialitate.
Statistica este, aşadar, o activitate practică, dar şi mulţimea datelor
obţinute prin această activitate, publicaţiile de date ale diferitelor organisme
de specialitate, metodologia statistică, o ramură a ştiinţei şi cunoaşterii, ori o
disciplină ştiinţifică şi de învăţământ.

1.3. DEZVOLTAREA STATISTICII MODERNE

Pentru a pune în evidenţă rolul statisticii ca instrument de cunoaştere

a particularităţilor de volum, structură şi dinamică a fenomenelor şi
 STATISTICĂ ECONOMICĂ

proceselor economico-sociale, este necesar să subliniem că din punct de

vedere istoric, apariţia şi dezvoltarea statisticii moderne îşi are rădăcinile în
trei fenomene separate: nevoile guvernelor ţărilor de a calcula date privind
cetăţenii şi activităţile ţărilor, dezvoltarea teoriei probabilităţilor şi apariţia şi
extinderea utilizării calculatoarelor.
De-a lungul istoriei, datele au fost permanent colectate; în timpul
civilizaţiei egiptene, greci şi romane, datele erau obţinute în scopul primar al
taxării şi înrolării în armată. În Evul Mediu, instituţiile bisericii strângeau
adesea şi păstrau informaţii, înregistrări privind naşterile, decesele şi
căsătoriile. Necesitatea prelucrării datelor din ce în ce mai numeroase, a
ajutat într-un fel sau altul – la dezvoltarea maşinilor de calcul şi implicit, la
revoluţia calculatoarelor personale, la începutul secolului XX.
Aceste progrese au determinat schimbări profunde ale domeniului de
studiu al statisticii în ultimii 30 de ani.

1.4. OBIECT ŞI METODĂ ÎN STATISTICĂ

Obiectul de studiu al statisticii îl constituie fenomenele şi procesele

care prezintă următoarele particularităţi: se produc într-un număr mare de
cazuri (sunt fenomene de masă); variază de la un element la altul, de la un
caz la altul; sunt forme individuale de manifestare în timp, în spaţiu şi ca
formă organizatorică.
Urmărind etapele oricărui proces de cunoaştere, pentru rezolvarea
problemelor care fac obiectul său de studiu, statistica, ca orice ştiinţă, şi-a
elaborat procedee şi metode speciale de cercetare, cum sunt cele ale
observării de masă, ale centralizării şi grupării, procedee şi modele de
analiză şi interpretare statistică. Putem spune că metoda statisticii este
constituită din „totalitatea operaţiilor, tehnicilor, procedeelor şi metodelor de
investigare statistică a fenomenelor ce aparţin unor procese de tip
stochastic“.
Complexitatea şi amploarea cercetării statistice fac imperios
necesară perfecţionarea continuă a metodelor de observare, prelucrare,
analiză. În acelaşi timp, dezvoltarea metodelor statisticii este strâns legată de
progresele înregistrate de teoria probabilităţilor şi statistica matematică,
precum şi de cele din domeniul informaticii economice.
 CAPITOLUL 1

DEFINIŢIE: Statistica este ştiinţa care studiază aspectele cantitative

ale determinărilor calitative ale fenomenelor de masă, fenomene care sunt
supuse acţiunii legilor statistice ce se manifestă în condiţii concrete,
variabile în timp şi spaţiu.

1.5. STATISTICA DESCRIPTIVĂ VERSUS STATISTICA INFERENŢIALĂ

Necesitatea culegerii datelor pentru cunoaşterea unor întregi naţiuni

a constituit practic, punctul de plecare în dezvoltarea statisticii descriptive.

DEFINIŢIE: Statistica descriptivă poate fi definită ca totalitatea

metodelor de culegere, prezentare şi caracterizare a unui set de date, în
scopul de a descrie diferitele trăsături principale ale acestui set de date.

DEFINIŢIE: Statistica inferenţială poate fi definită ca

totalitatea metodelor ce fac posibilă estimarea caracteristicilor unei populaţii
sau luarea unor decizii privind o populaţie, pe baza rezultatelor obţinute pe
un eşantion.

Pentru a clarifica distincţia între statistica descriptivă şi cea

inferenţială sunt necesare câteva precizări, definiţii şi explicaţii privind
unele noţiuni şi concepte de bază ale statisticii.

1.6. NOŢIUNI ŞI CONCEPTE DE BAZĂ FOLOSITE ÎN STATISTICĂ

O primă noţiune de bază din statistică o reprezintă populaţia

(colectivitatea) statistică.

DEFINIŢIE: Populaţia statistică, denumită şi colectivitate statistică,

reprezintă totalitatea elementelor de aceeaşi natură, care au trăsături
esenţiale comune şi care sunt supuse unui studiu statistic.

Termenul de populaţie nu se referă doar la un grup de persoane.

Deşi, iniţial, conceptul a fost utilizat în acest sens restrâns (la recensăminte),
 STATISTICĂ ECONOMICĂ

astăzi înţelesul său este lărgit, prin populaţie putându-se înţelege o

colectivitate de obiecte, persoane, păreri, gânduri, evenimente, opinii etc.
Cu cât este mai numeroasă o colectivitate, cu atât devine mai dificilă
cercetarea tuturor elementelor ei. O astfel de cercetare poate fi
consumatoare de timp şi costisitoare. Soluţia poate să fie, atunci, să extra-
gem o subcolectivitate din colectivitatea generală (numită şi colectivitate
parţială, eşantion sau colectivitate de selecţie).

DEFINIŢIE: Eşantionul reprezintă un subset de elemente selectate

dintr-o colectivitate statistică.

În felul acesta, se vor estima parametrii colectivităţii totale pe baza

rezultatelor obţinute în colectivitatea de selecţie, iar ceea ce a fost deter-
minat ca fiind tipic, esenţial şi caracteristic în eşantion, se presupune că ar fi
fost găsit dacă s-ar fi cercetat colectivitatea generală. Soliditatea acestei pre-
supuneri depinde de modul cum a fost extras eşantionul, iar de acurateţea
acestui proces depinde succesul demersului statistic. Reprezentativitatea eşan-
tionului este, aşadar, aspectul crucial al oricărui proces de cercetare pe bază
de sondaj statistic.

DEFINIŢIE: Inferenţa statistică reprezintă o decizie, o estimaţie, o

predicţie sau o generalizare privitoare la o colectivitate generală, bazată pe
informaţiile statistice obţinute pe un eşantion.

Statistica abordează colectivităţi statice (care exprimă o stare, un

nivel, la un moment dat) şi colectivităţi dinamice (care caracterizează un
proces, o devenire în timp).

Un alt concept de bază al statisticii îl reprezintă unitatea statistică.

DEFINIŢIE: Unitatea statistică reprezintă elementul constitutiv al

unei colectivităţi statistice şi care este purtătorul unui nivel al fiecărei
trăsături supuse observării şi cercetării statistice.

Unităţile statistice pot fi simple sau complexe. Unităţile complexe

sunt rezultate ale organizării sociale ori economice a colectivităţii statistice
(exemplu: familia).
 CAPITOLUL 1

DEFINIŢIE: Caracteristica statistică reprezintă trăsătura, proprie-

tatea, însuşirea comună tuturor unităţilor unei colectivităţi şi care variază ca
nivel, variantă sau valoare, de la o unitate a colectivităţii la alta. Este
denumită şi variabilă statistică ori variabilă aleatoare.

DEFINIŢIE: Varianta/valoarea reprezintă nivelul concret pe care îl

poate lua o variabilă la nivelul unei unităţi sau grup de unităţi statistice.

DEFINIŢIE: Frecvenţa de apariţie a unei variante/valori reprezintă

numărul de apariţii al acestei variante/valori în colectivitate.

DEFINIŢIE: Datele statistice reprezintă caracterizarea numerică obţi-

nută de statistică în legătură cu unităţile, grupele sau colectivitatea studiată.

Datele statistice sunt mărimi concrete, rezultate din studiile efectuate

prin numărare, măsurare sau calcul statistic. Ele pot fi primare, prelucrate,
publicate sau stocate în baze sau bănci de date. Mesajul datelor statistice
este informaţia statistică.

DEFINIŢIE: Indicatorul statistic reprezintă expresia numerică a unor

fenomene, procese, activităţi sau categorii economice şi sociale, definite în
timp, spaţiu şi structură organizatorică.

EXEMPLUL 1.1. Pentru a ne referi la toate aceste noţiuni într-un

exemplu, să presupunem că primarul unei localităţi este interesat în
cunoaşterea percepţiei locuitorilor privind nivelul de trai. Colectivitatea sau
populaţia statistică, în acest caz, poate fi alcătuită din totalitatea cetăţenilor
cu domiciliul în localitatea respectivă, în timp ce eşantionul este alcătuit din
acele persoane care sunt selectate să participe la anchetă. Scopul anchetei
este de a descrie diverse caracteristici ale colectivităţii generale (parametrii:
venitul mediu etc.). Acest scop poate fi atins folosind indicatorii statistici
(estimatorii) obţinuţi pe baza eşantionului de locuitori, pentru a estima
diferitele caracteristici ale populaţiei de interes. Observăm astfel că scopul
major al statisticii inferenţiale este de atrage concluzii asupra parametrilor
colectivităţii generale, folosind estimatorii calculaţi pentru eşantion.
 STATISTICĂ ECONOMICĂ

1.7. ETAPELE CERCETĂRII STATISTICE

Procesul cunoaşterii statistice presupune organizarea şi parcurgerea

unor etape distincte şi succesive care includ operaţiile de observare sau
culegere a datelor, de sistematizare şi prelucrare, de analiză şi interpretare a
rezultatelor.
Etapele cercetării statistice sunt:
— observarea statistică — etapă în care se culeg date şi informaţii
statistice de la unităţile colectivităţii, pentru toate caracteristicile urmărite;
— prelucrarea statistică — etapă în care datele sunt sistematizate şi
sunt calculaţi indicatorii statistici primari şi derivaţi, absoluţi şi sintetici ce
caracterizează fenomenul studiat;
— analiza şi interpretarea rezultatelor — etapă în care sunt verificate
ipotezele, formulate concluziile şi fundamentate procesele decizionale.

1.8. TIPURI DE DATE ŞI SCALE DE MĂSURARE A DATELOR

O primă posibilitate de a lua în considerare complexitatea datelor

statistice este în funcţie de numărul de caracteristici (variabile) la care se
referă aceste date. Astfel, datele univariate sunt cele care se referă la o
singură variabilă statistică. Avem deci o singură informaţie pentru fiecare
unitate statistică.
Metodele statistice vor fi folosite pentru a rezuma, a analiza
caracterele şi trăsăturile esenţiale ale acestui set de date, răspunzând la
întrebări precum: care sunt valorile tipice ce caracterizează setul de date, cât
de variate sunt ele, există unităţi sau grupuri care necesită o atenţie specială
etc.
Datele bivariate sunt cele care se referă la două variabile statistice
şi avem, aşadar, exact câte două informaţii pentru fiecare unitate statistică
din colectivitate.
În plus, faţă de caracterizarea separată a datelor pentru fiecare
variabilă — ca în cazul datelor univariate — metodele statistice pot să fie
folosite şi pentru a studia legătura, dependenţa dintre cele două variabile
considerate.
 CAPITOLUL 1

Datele multivariate sunt cele care se referă la trei sau mai multe va-
riabile statistice, obţinând deci câte trei sau mai multe informaţii pentru
fiecare unitate statistică din colectivitatea studiată. Deşi sunt multivariate,
datele pot fi analizate separat (pentru fiecare variabilă), sau în interdepen-
denţă unele cu altele.
Putem observa că există două tipuri de bază de variabile aleatoare
(caracteristici) care pot fi studiate ca oferind niveluri observate sau date
statistice: caracteristici nenumerice (calitative), care oferă răspunsuri
categoriale şi caracteristici numerice (cantitative), care oferă răspunsuri
sub formă de valori numerice.
Datele discrete sunt răspunsuri numerice care apar în urma unui
proces de numărare, în timp ce datele continue sunt răspunsuri numerice
care apar în urma unui proces de măsurare.
Aşadar. caracteristicile statistice se pot clasifica după mai multe
criterii, astfel:
a) în funcţie de modul de exprimare, în:
— caracteristici calitative (nominative), exprimate în cuvinte:
profesie, culoarea părului, localitatea de domiciliu etc.;
— caracteristici cantitative (numerice), exprimate în cifre: salariu,
înălţime, greutate, cifră de afaceri etc. Sunt caracteristici măsurabile.

b) în funcţie de numărul variantelor/valorilor de răspuns pe care le

pot lua, în:
— caracteristici alternative (binare sau dihotomice), acelea care pot
lua doar două variante de răspuns, după modelul adevărat/fals din logică:
sex (M/F), stagiul militar (efectuat/neefectuat), starea civilă (căsătorit/necă-
sătorit);
— caracteristici nealternative — cele care pot lua mai multe
valori/variante de răspuns: salariu, profesie, cifră de afaceri, localitate de
domiciliu etc.

c) în funcţie de natura variaţiei caracteristicilor numerice, în:

— caracteristici continue (cu variaţie continuă), cele care pot lua
orice valoare din scara lor de variaţie: greutatea unei persoane, cifra de
afaceri a unei firme etc.;
— caracteristici discrete sau discontinue, cele a căror variaţie se
manifestă prin salturi; ele nu pot lua decât anumite valori pe scara lor de
variaţie (de regulă numere întregi): numărul de copii pe care îi are o familie,
numărul de oraşe dintr-un judeţ etc.
 STATISTICĂ ECONOMICĂ

d) în funcţie de conţinutul caracteristicii, în:

— caracteristici de timp (exemplu: anul naşterii, anul înfiinţării unei
firme);
— caracteristici de spaţiu (exemplu: localitatea de domiciliu);
— caracteristici atributive, în care variabila reprezintă un atribut,
altul decât spaţiul ori timpul.

e) în funcţie de modul de obţinere şi caracterizare a fenomenului:

— caracteristici primare (obţinute, de regulă, în etapa de culegere a
datelor statistice);
— caracteristici derivate, obţinute în procesul prelucrării variabilelor
primare.

Putem, de asemenea, studia tipul datelor statistice în concordanţă cu

nivelul sau scala de măsurare folosită. Într-un sens larg, toate datele
statistice colecate sunt “măsurate” sau transpuse pe o scală de măsurare,
într-o formă sau alta.

Patru niveluri de măsurare sunt utilizate – de la cea mai slabă la cea

mai puternică - scala nominală, ordinală, de interval şi de raport, iar
prelucrarea datelor statistice se va face în mod distinct, în funcţie de gradul
de “rafinament” al scalei.

Forma cea mai elementară este scala nominală (de clasificare sau
scala denumirilor), când numerele sunt atribuite observaţiilor pentru a face
doar judecăţi despre identităţi sau diferenţieri de categorie. Cu ajutorul
scalei nominale numerele repartizate unor observaţii servesc drept numele
lor. Numerele sunt atribuite fiecărei categorii doar pentru a identifica unităţi
similare din interiorul unei categorii şi pentru a diferenţia aceste unităţi
similare de elementele unei alte categorii diferite.
Se face, astfel, o diferenţiere de specie, dar nu şi de grad.

Următoarea scală este scala ordinală, pe care sunt măsurate

tot varibile de tip nenumeric (calitativ), dar care pot fi, de această dată,
ordonate. Unităţile pot fi înşiruite una reltiv cu celaltă şi se poate realiza
astfel, o ierarhizare, dar distanţa între numerele acordate nu este obligatoriu
egală. Numerele pe scala ordinală nu reprezintă intervale egale pe scala de
măsurare.
 CAPITOLUL 1

În continuare putem distinge scala de intervale (sau cardinală)

practic prima scală cu adevărat numerică, ce foloseşte unităţi de măsurare
egale. Se face astfel posibilă nu numai interpretarea ordinii notărilor pe
scală, dar şi a diferenţelor dintre ele.
În plus faţă de scala nominală şi cea ordinală, intervalele între
categoriile de pe scală sunt presupuse a fi egale. O caracteristică a scalei de
interval este absenţa unui punct zero absolut.
Judecăţi comparative ca „de două ori mai mult“, „de patru ori mai
puţin“ etc. nu pot fi făcute pentru compararea valorilor specifice măsurate
pe o scală de interval. Ca atare, multiplicarea sau divizarea valorilor nu are
sens.

Pentru ca afirmaţiile comparative pe baza multiplicării ori divizării

să aibă sens, este necesară o scală proporţională (de raport), în care există
un punct zero fix şi absolut (cum este cazul scalei pe care se măsoară
greutatea ori a celei pentru lungime).

1.9. CULEGEREA DATELOR STATISTICE

1.9.1. Surse de date statistice

În scopul aplicării metodelor statistice de analiză a fenomenelor şi

proceselor social-economice este necesar să avem la dispoziţie date
statistice. Putem să obţinem aceste informaţii din datele deja publicate (de
instituţii specializate, de exemplu), sau putem să construim un experiment, o
anchetă, un sondaj. Deci, o clasificare a surselor de date statistice poate fi:
surse primare şi surse secundare de date.
Dacă datele statistice sunt obţinute direct prin organizarea unei
observări statistice (totale sau parţiale), atunci persoana sau instituţia care a
realizat o astfel de observare este o sursă primară de date statistice. Dacă
datele sunt prelucrate în tabele şi grafice, în scopuri publice sau private, ele
vor fi surse secundare de date.

Datele primare sunt obţinute prin observări totale, când

înregistrarea valorilor sau variantelor caracteristicilor urmărite se face
pentru toate unităţile statistice din colectivitatea generală (de exemplu,
 STATISTICĂ ECONOMICĂ

recensământul populaţiei), sau prin observări parţiale, când se culeg date

de la o parte a colectivităţii generale (de exemplu, sondajul statistic).

1.9.2. Planul observării statistice

DEFINIŢIE: Observarea statistică reprezintă acţiunea de culegere de

la unităţile statistice a informaţiilor referitoare la caracteristicile urmărite,
după criterii riguros stabilite.

Observarea trebuie să îndeplinească anumite condiţii: de cantitate

(volum) şi calitate, astfel:
• satisfacerea condiţiei de cantitate presupune obţinerea în timpul
stabilit a tuturor datelor necesare pentru efectuarea studiului statistic;
• satisfacerea condiţiei de calitate presupune asigurarea conţinutului
veridic al datelor culese, în vederea obţinerii unor rezultate cât mai exacte,
afectate de erori cât mai mici.
Observarea se efectuează după un plan riguros, care trebuie să
cuprindă:
• scopul observării;
• delimitarea colectivităţii şi unităţii de observare;
• stabilirea caracteristicilor ce vor fi înregistrate;
• alegerea formularelor de înregistrare;
• delimitarea timpului şi locului observării;
• stabilirea măsurilor organizatorice.

1.9.3. Recensământul statistic

Recensământul este o metodă de observare totală, cu caracter

periodic care surprinde un fenomen în mod static. Este una din cele mai
vechi metode de observare, întâlnită încă din antichitate (recensăminte ale
populaţiei — la romani).
Recensământul asigură o fotografiere, o surprindere a unui fenomen
la un anumit moment de timp (moment critic).

DEFINIŢIE: În mod oficial, recensământul populaţiei este „un proces

de culegere, prelucrare şi publicare a datelor demografice, economice şi
sociale, la un timp specificat şi valabile pentru toate persoanele din ţara
respectivă sau de pe un teritoriu delimitat“.
 CAPITOLUL 1

Recensământul populaţiei este reglementat de către stat, prin acte

legislative, şi respectă principiile universalităţii, simultaneităţii şi
comparabilităţii.
Din domeniul populaţiei, recensământul s-a extins şi asupra altor do-
menii: există recensământ al locuinţelor, al animalelor, al unităţilor din in-
dustrie, comerţ, transport, agricultură (într-un cuvânt, recensământ econo-
mic).

1.9.4. Culegerea datelor utilizând sondajul statistic

Sondajul sau selecţia statistică este o metodă parţială de observare

statistică, din ce în ce mai larg utilizată în cercetările statistice moderne.
Sondajul se foloseşte pentru a înlocui o observare totală, de mare amploare,
mai dificil de realizat, care presupune angajarea unor cheltuieli ridicate de
resurse materiale, financiare şi umane.

Există două categorii esenţiale de sondaj: sondaj aleator (probabilist)

şi sondaj nealeator. Pentru multe studii este posibilă doar realizarea unei
eşantionări nealeatoare (cum ar fi ancheta statistică - care oferă informaţii
orientative, eşantionarea pe cote, observarea părţii principale etc.). Însă, în
analiza statistică, singura cale pentru a putea folosi corect inferenţa
statistică, de la eşantion la colectivitatea generală, este să utilizăm un sondaj
probabilist.
Un eşantion probabilist este acela în care unităţile din eşantion au
fost alese pe baza unor probabilităţi cunoscute. Tipurile de eşantionări
probabiliste cel mai des utilizate sunt: eşantionarea aleatoare simplă,
eşantionarea stratificată şi eşantionarea în cuiburi (cluster).
În sondajul aleator simplu şansa de selecţie în eşantion a fiecărei
unităţi statistice din colectivitatea generală trebuie să fie egală. Acesta este
un sondaj cu un singur grad, în care unităţile sunt extrase din întreaga
populaţie, care constituie baza de sondaj. Pentru efectuarea unei selecţii
simple aleatoare corecte, este esenţial să eliminăm elementele preferenţiale
ale alegerii umane care ar putea duce la formarea „arbitrară“ a eşantionului.
Un eşantion simplu aleator este aşadar selectat astfel încât:
— fiecare unitate statistică are o probabilitate egală de a fi aleasă în
eşantion şi
— unităţile sunt alese independent, fără legătură una cu cealaltă.
 STATISTICĂ ECONOMICĂ

Sondajele pot fi repetate sau nerepetate, după cum există

posibilitatea revenirii unei aceleaşi unităţi în cadrul aceluiaşi eşantion.
În prima situaţie, a sondajului repetat (cu revenire), fiecare unitate
statistică extrasă din colectivitatea generală este reintrodusă în baza de
sondaj, după ce a fost citită şi caracteristicile au fost înregistrate.
În varianta sondajului nerepetat (fără revenire), unităţile sunt
extrase din colectivitatea generală, iar după înregistrarea caracteristicilor lor,
ele nu mai sunt reintroduse în colectivitatea de bază; selecţia se face după
modelul urnei din care se fac extrageri succesive fără a pune bila extrasă
înapoi, iar o unitate nu poate să apară în şirul succesiv al probelor decât o
singură dată.

Extragerea întâmplătoare a unităţilor şi alcătuirea eşantioanelor

aleatoare se poate realiza prin unul din următoarele procedee de selecţie:

1. Procedeul urnei cu bile (procedeul loteriei), este un procedeu de

selecţie aleatoare care poate fi realizat în varianta cu revenire sau fără re-
venire. Se stabileşte un cadru de identificare, astfel încât fiecare unitate din
colectivitatea generală este numerotată de la 1 la N. Numerele sunt notate pe
cartonaşe, bileţele sau bile iar acestea sunt amestecate atent. Se extrage apoi,
la întâmplare, un cartonaş (bilă) iar numărul citit identifică unitatea ce este
considerată ca făcând parte din eşantion. Pentru această unitate se înregis-
trează toate caracteristicile ce fac parte din programul cercetării.
În continuare, în varianta cu revenire (sondaj repetat), cartonaşul
(bila) este reintrodus în urnă, se repetă amestecarea iar extragerea se repetă
până când se obţine eşantionul de volum n.

În varianta sondajului fără revenire (sondaj nerepetat), cartonaşul

(bila) nu este reintrodusă în urnă, ceea ce înseamnă că o unitate statistică, o
dată extrasă în eşantion nu mai are şanse să mai reintre în colectivitatea de
origine şi să fie extrasă din nou.

2. Procedeul tabelului cu numere întâmplătoare este o altă

modalitate utilizată pentru alegerea unui eşantion aleator printr-o selecţie
probabilistă. Utilizarea tabelelor cu numere aleatoare constă în prelevarea
din cadrul populaţiei a unităţilor ale căror numere de ordine stabilite printr-o
numărătoare prealabilă, au fost citite după un anumit criteriu din „tabelul
numerelor întâmplătoare“.
 CAPITOLUL 1

Tabelul cu numere aleatoare este o listă de numere în care fiecare

cifră – de la 0 la 9 – apare cu o probabilitate de 1/10, independent una de
alta (vezi Anexa)

EXEMPLUL 1.2. Să alegem un eşantion aleator de n=9 unităţi, dintr-o

colectivitate de 38 unităţi, începând din rândul 15, coloana 3 din tabelul cu
numere aleatoare. Numerele citite din tabel vor fi:
7295; 2925; 1518; 2568; 4892; 8716; 7843; 1747; 3375; 8715; 1523; 1379.
Cum N=38 are 2 cifre, se rearanjează secvenţa citită în grupuri de
câte 2 cifre, astfel:
72; 95; 29; 25; 15; 18; 25; 68; 48; 92; 87; 16; 78; 43; 17; 47; 33; 75; 87; 15;
23; 13; 79.
Se elimină numerele mai mari de 38 şi vor rămâne următoarele
numere ce identifică unităţile care sunt selectate în eşantion:
29; 25; 15; 18; 25; 16; 17; 33; 15; 15; 23; 13.
Dacă selecţia este fără revenire se vor elimina numerele ce reapar în
listă şi vor rămâne atunci numerele:
29; 25; 15; 18; 16; 17; 33; 23; 13.

3. Procedeul mecanic de selecţie a eşantionului presupune

prelevarea unităţilor din colectivitatea generală după un interval
predeterminat, denumit frecvent pas de numărare aplicat bazei de sondaj.
Pasul de numărare se calculează ca N/n=k
Numărul iniţial de la care se începe citirea se alege aleator între 1 şi
k, după care se citeşte tot a k-a unitate până la completarea eşantionului de n
unităţi statistice.

Stratificarea constă în divizarea colectivităţii generale de studiat în

„straturi“, clase tipice cât mai omogene, cu caracteristici cât mai asemănă-
toare, astfel încât unităţile statistice din interiorul fiecărui strat să prezinte,
cel puţin din punct de vedere teoretic, caracteristici comune specifice fie-
cărei clase. Straturile pot fi constituite din regiuni, judeţe, localităţi, medii,
sexe, subdiviziuni economice, grupe de vârstă etc. Cel mai frecvent, stratifi-
carea se foloseşte în studiul populaţiei care se separă folosind clasificările
oficiale sau, în funcţie de scop, cercetătorul îşi va face propria sa grupare, ca
de exemplu, după profesie sau vechimea în producţie.
Uneori, unităţile colectivităţii generale se prezintă, ca urmare a orga-
nizării economico-sociale, sub forma unităţilor complexe (ex: persoanele
alcătuiesc familii etc). În asemenea cazuri, sondajul poate fi organizat astfel
 STATISTICĂ ECONOMICĂ

încât sa se extragă spre studiu unităţi complexe, urmând ca toate unităţile

simple din cadrul unităţilor complexe extrase să se cerceteze fără nici o ex-
cepţie (sondaj în cuiburi).
Mai mult, nu întotdeauna se dispune, ca bază de sondaj, de o listă
completă a unităţilor statistice simple. Dar, se poate dispune de o listă a
grupurilor de unităţi. Fiecare din aceste grupuri, unităţi de ordin superior,
numite cuiburi, conţine unul sau mai multe unităţi statistice ce interesează
investigaţia statistică. Prin cuib (grappe în franceză, cluster în engleză) se
înţelege o grupare de unităţi statistice concentrate şi strict delimitate
În loc de a distinge în populaţie două niveluri: unităţile şi populaţia
în ansamblu, aici se consideră trei niveluri: unităţile statistice, cuiburile
(grupurile) şi populaţia în ansamblu. Un sondaj în cuiburi constă în
alegerea (întâmplătoare) a unui eşantion din aceste unităţi colective, sau
cuiburi, pentru ca apoi să se studieze toţi indivizii pe care îi conţine fiecare
din aceste cuiburi alese (fără excepţie).

În practică, într-o serie de cazuri, din diferite motive extracţia se face

nealeator sau pseudoaleator (ex: sondaj pe cote, sondaj multifazic etc). Un
asemenea procedeu de extracţie este eşantionarea concentrată, care constă
în includerea în eşantion numai a acelei părţi ce reprezintă majoritatea
cazurilor individuale. Această metodă se confundă cu observarea părţii
principale.

Sondajul multifazic este un tip de schemă în care unele informaţii

sunt colectate de la întregul eşantion, iar un alt grup de informaţii
(amănunte, informaţii mai puţin importante pentru scopul cercetarii sau
informaţii care vizează un studiu colateral) sunt strânse de la un subeşantion
al aceluiaşi eşantion.
În eşantionarea pe cote (spre deosebire de celelalte tipuri de scheme
de eşantionare caracterizate prin a fi aleatoare şi în care se garantează
fiecărei unităţi statistice şansa calculabilă de a fi inclusă in eşantion),
alegerea unităţilor statistice reale ce urmează a fi incluse este lăsată pe
seama operatorilor.

În sondajele pseudo-aleatoare trebuie să se dispună de o bază de

sondaj, după care se decide alegerea persoanelor (unităţilor statistice) ce se
afla într-o situaţie dată privind un criteriu care nu este aleator, dar care se
consideră a fi independent de fenomenul studiat.
 CAPITOLUL 1

Metoda de sondaj pe bază de eşantioane fixe este destul de

utilizată în cadrul cercetării statistice. Ideea de bază a acestei metode este
aceea că se obţin informaţii repetate de pe acelaşi eşantion. Informaţiile care
se obţin se pot referi la aceleaşi unitaţi statistice sau la unităţi mai mult sau
mai puţin diferite. Informaţiile culese se pot referi la acelaşi subiect de
cercetat sau la subiecte conexe.

Ancheta de opinie face parte, ca şi sondajul statistic din rândul

metodelor parţiale de observare, fără ca eşantionul pe baza căruia se
realizează ancheta, să fie obligatoriu reprezentativ faţă de colectivitatea
generală. Ancheta de opinie are drept scop cunoaşterea părerilor persoanelor
asupra diferitelor probleme (se efectuează anchete sociologice, demografice,
psihosociale, de marketing). Este posibilă folosirea, deopotrivă, a sondajului
statistic, cât şi a anchetei statistice (exemplu: în studiul cererii de mărfuri a
populaţiei).

Panelul este, de asemenea, o metodă de observare parţială, bazată pe

un eşantion stabil (fix), format dintr-un număr de persoane de la care se
obţin date conform metodei longitudinale, prin chestionare la diferite
momente de timp.

Monografia statistică — face parte din categoria observărilor

parţiale, special organizate, având ca obiect cunoaşterea multilaterală şi în
profunzime a unei singure unităţi complexe. Are, de regulă, un caracter
multidisciplinar (exemplu: monografia unei întreprinderi, a unei localităţi,
sau judeţ).

1.10. ERORI STATISTICE ŞI CONTROLUL DATELOR STATISTICE

Datorită volumului foarte mare de date cu care operează statistica,

este firesc să apară, uneori, şi erori. De aceea, în urma culegerii datelor,
informaţiile obţinute sunt supuse unui proces de control şi corectare, în
scopul depistării şi eliminării, pe cât posibil, a erorilor statistice.

DEFINIŢIE: Prin eroare statistică înţelegem, în sens larg, diferenţa

dintre nivelul real al unui indicator şi cel rezultat din investigaţia statistică.
 STATISTICĂ ECONOMICĂ

Erorile de observare (înregistrare) se întâlnesc în procesul de

culegere a datelor statistice şi se pot datora obiectului observării,
anchetatorului, mijloacelor de înregistrare, metodei de culegere a datelor sau
condiţiilor externe. Aceste erori pot fi de două feluri: întâmplătoare şi
sistematice. Erorile de observare pot fi înlăturate prin controlul statistic.

DEFINIŢIE: Controlul datelor statistice este o operaţie intermediară,

prin care se trece de la observarea de masă la prelucrarea datelor statistice.

Controlul datelor în etapa observării poate fi:

— cantitativ;
— calitativ

Controlul cantitativ este un control de volum al datelor, prin care

se verifică completitudinea acestora. Acest control presupune:
— verificarea primirii tuturor formularelor la centrul de prelucrare;
— verificarea completării rubricilor.

Controlul calitativ presupune verificarea naturii calitative a datelor

culese. Acesta poate fi:
— control aritmetic;
— control logic.
 CAPITOLUL 1

Întrebări recapitulative

1. Care sunt semnificaţiile cuvântului statistică?

2. Care sunt principalele momente în dezvoltarea statisticii moderne?
3. Ce reprezintă statistica descriptivă? Dar statistica inferenţială?
4. Ce este statistica?
5. Care este obiectul de studiu al statisticii?
6. Care este principiul fundamental al statisticii?
7. Care sunt principalele concepte folosite în statistică?
8. Ce este colectivitatea statistică?
9. Ce reprezintă inferenţa statistică?
10. Ce este caracteristica statistică?
11. Principalele clasificări ale variabilelor statistice
12. Ce sunt datele statistice?
13. Care este diferenţa dintre variabilă statistică şi variantă statistică?
14. Cum se stabileşte frecvenţa de apariţie a unei variante?
15. Ce reprezintă parametrul statistic?
16. Ce reprezintă estimatorul statistic?
17. Care sunt principalele etape ale cercetării statistice?
18. Ce tipuri de date statistice cunoaşteţi? Exemplificaţi.
19. Ce semnificaţie are scala de măsurare?
20. Arătaţi principalele tipuri de scale de măsurare.
21. Când se utilizează scala nominală în măsurarea valorilor caracteristicilor
statistice?
22. Prezentaţi proprietăţile scalei ordinale.
23. Definiţi scala de interval şi scala de raport. Exemple de utilizare.
24. Ce reprezintă observarea statistică? În ce constă importanţa ei?
25. Care sunt elementele planului de observare?
26. Prezentaţi recensământul statistic.
27. Care sunt principalele procedee de eşantionare aleatoare?
28. Ce reprezintă stratificarea?
29. Cum se realizează un sondaj în cuiburi?
30. Care sunt principalele metode de sondaj nealeator?
31. Definiţi conceptul de eroare statistică.
32. Arătaţi principalele tipuri de erori statistice.
33. Cum se efectuează controlul datelor statistice?
34. Cum se realizează controlul automat al datelor statistice?