/pas/

Partidul Acțiune și Solidaritate PAS

Str. Al. Mateevici 31
Chișinău, Republica Moldova
Telefon: +373 78999800
E-Mail: unpaspentrumoldova@gmail.com
Web: www.unpaspentru.md

1 aprilie 2020 Nr.8/03

Curtea de Apel Chișinău,

cu sediul în mun.Chişinău, str.Teilor, 4

Reclamant: Partidul Politic „Partidul Acțiune și

Solidaritate”,
cu sediul în mun. Chişinău, str.Maria
Cebotari, 9/1
tel. 078999800
e-mail: unpaspentru@gmail.com

Pârât: Comisia pentru Situații Excepționale a

Republicii Moldova,
cu sediul în mun. Chișinău, Piața Marii
Adunări Naționale 1

Intervenient Guvernul Republicii Moldova,

accesoriu cu sediul în mun. Chișinău, Piața Marii
Adunări Naționale 1
 2

CEREREDE CHEMARE ÎN JUDECATĂ

ÎMPOTRIVA UNOR PREVEDERI ALE DISPOZIȚIEI COMISIEI
PENTRU SITUAȚII EXCEPȚIONALE A REPUBLICII MOLDOVA NR.10 DIN
31 MARTIE 2020

Prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr.55/2020 şi în temeiul art.66

lit. m) din Constituţia Republicii Moldova, art.12 din Legea nr. 212/2004privind regimul
stării de urgență, de asediu și de război, având în vedere declararea de către Organizaţia
Mondială a Sănătăţii a pandemiei de coronavirus (COVID-19) la 11 martie 2020 şi
instituirea de către Comisia Naţională Extraordinară de Sănătate Publică la 13 martie
2020 a codului roşu la nivel naţional în legătură cu situaţia epidemiologică prin infecţia
cu COVID-19, a fost declarată stare de urgenţă pe întreg teritoriul Republicii Moldova,
pentru perioada 17 martie – 15 mai 2020.
 Potrivit art. 2 din hotărârea în referinţă, pe perioada stării de urgenţă, Comisia
pentru SituaţiiExcepţionale a Republicii Moldova a fost abilitată cu dreptul de a emite
dispoziţii în vederea punerii în executare a următoarelor măsuri:
”1) instituirea unui regim special de intrare şiieşire din ţară;
2) instituirea unui regim special de circulaţie pe teritoriul ţării;
3) introducerea regimului de carantină şi luarea altor măsuri sanitaro-
antiepidemice obligatorii;
4) stabilirea unui regim special de lucru pentru toate entităţile;
5) interzicerea desfăşurării adunărilor, manifestaţiilor publice şi a altor acţiuni
de masă;
6) dispunerea, la necesitate, a raţionalizării consumului de alimente şi de alte
produse de strictă necesitate;
7) coordonarea activităţii mijloacelor de informare în masă privind:
a) informarea populaţiei despre cauzele şiproporţiilesituaţieiexcepţionale,
despre măsurile întreprinse pentru prevenirea pericolului, lichidarea urmărilor acestei
situaţiişiprotecţiapopulaţiei;
b) familiarizarea populaţiei cu regulile de comportare în timpul
situaţieiexcepţionale;
c) introducerea unor reguli speciale de utilizare a mijloacelor de
telecomunicaţii;
8) modificarea procedurii de numire în funcţieşi de destituire a conducătorilor
agenţilor economici şi ai instituţiilor publice;
9) interzicerea demisiei lucrătorilor, cu excepția cazurilor prevăzute de actele
normative, pentru această perioadă;
10) chemarea cetăţenilor pentru prestări de servicii în interes public în
condiţiile legii;
 3

11) efectuarea, în modul stabilit de lege, a rechiziţiilor de bunuri în scopul

prevenirii şi lichidării consecinţelorsituaţiilor care au impus declararea stării de
urgenţă;
12) efectuarea altor acțiuni necesare în vederea prevenirii, diminuării şi
lichidării consecințelor pandemiei de coronavirus (COVID-19).”
Conform art. 3 al aceleiași hotărâri, Dispozițiile Comisiei pentru Situaţii
Excepţionale a Republicii Moldova sunt obligatorii şi executorii pentru conducătorii
autorităţiloradministraţiei publice centrale şi locale, ai agenţilor economici, ai instituţiilor
publice, precum şi pentru cetăţenişi alte persoane aflate pe teritoriul Republicii Moldova.
 Enunțarea în textul Hotărârii Parlamentului nr. 55/2020 a competențelor
concrete conturează limitele atribuţiilor conferite de organul legislativ suprem în apanajul
Comisiei pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova, iar actul administrativ
contestat prin prezenta acţiune denotă depăşirea de către pârât a competenţelor stabilite
prin actul de delegare a împuternicirilor.
Potrivit pct.22 și 23 din Dispoziția Comisiei pentru SituaţiiExcepţionale a
Republicii Moldova nr. 10 din 31.03.2020:

”22. Prin derogare de la prevederile art. 4, alin. (7) din Legea fondurilor
asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2020, nr. 174/2019, începînd cu 01
aprilie 2020, în perioada stării de urgență, cetățenii Republicii Moldova și străinii cu
permis de ședere pe teritoriul Republicii Moldova, care intenționează să traverseze
frontiera de stat pe sensul de intrare în Republica Moldova și nu dețin statut de persoană
asigurată în sistemul asigurării obligatorii de asistență medicală (AOAM), vor achita
prima de asigurare obligatorie de asistență medicală în sumă fixă.
23. Persoanele ce intenționează să traverseze frontiera de stat pe cale aeriană pe
sensul de intrare în Republica Moldova vor achita prima de asigurare obligatorie de
asistență medicală, în sumă fixă, inclusiv prin intermediul sistemului guvernamental
Mpay.”
Totodată, pct.4 subpct.4.3. din Procedura de organizare a curselor aeriene de
repatriere a cetățenilor Republicii Moldova (anexa nr.3 din dispoziție) prevede că
”Operatorii aerieni selectați (…) vor admite la bordul aeronavei doar persoanele care au
statut de asigurat medical, confirmat în prealabil de către CNAM.”

În esență, prin aceste reglementări, se condiționează intrarea cetățenilor

Republicii Moldova,pe teritoriul statului nostru, de achitarea anterior acestei intrări
a primei de asigurare obligatorie de asistență medicală. Implicit, în cazul în care nu
se respectă condiția achitării acestei prime de asigurare obligatorie de asistență
medicală, cetățeanul Republicii Moldova nu poate intra pe teritoriul Republicii
Moldova.
 4

Dispozițiile contestate sunt ilegale în fond, adoptate cu depășirea

competenței stabilite şi prin încălcarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor
Republicii Moldova atât la libera circulație, cât şi la accesul pe teritoriul țării al
cărui cetățean este. Considerentele care susțin ilegalitățile menționate vor fi expuse
în cele ce urmează.
1. Potrivit art. 27 alin. (2) din Constituția Republicii Moldova, oricărui cetăţean
al Republicii Moldova îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în
orice localitate din ţară, de a ieşi, de a emigra şi de a reveni în ţară.
Conform art. 1 alin. (1) din Legea cu privire la ieşirea şi intrarea în Republica
Moldova nr. 269/1994, cetăţenii Republicii Moldova au dreptul de a ieşişi intra în
Republica Moldova în baza paşaportului, iar apatrizii, refugiaţii şi beneficiarii de
protecţie umanitară - în baza documentului de călătorie, eliberat de organele competente.
Alineatul (1/1) al aceluiaşi articol stipulează expres că cetăţenii Republicii
Moldova, indiferent de domiciliul sau reşedinţa acestora, apatrizii şi cetăţenii străini cu
drept de şedere permanentă sau provizorie în Republica Moldova care se află în
străinătate şi nu sunt în posesia unui document de călătorie valabil pentru revenirea în
Republica Moldova, au dreptul de a intra în Republica Moldova în baza titlului de
călătorie eliberat de misiunile diplomatice sau de oficiile consulare ale Republicii
Moldova. Modul de solicitare şi de eliberare a titlului de călătorie, precum şi forma,
conţinutul şi termenul de valabilitate ale acestuia se stabilesc într-un regulament aprobat
de Guvern, iar conform alin. (2) - minorii au dreptul de a ieşişi de a intra în Republica
Moldova numai însoţiţi de unul dintre reprezentanţii lor legali sau de un însoţitor,
desemnat prin declaraţie de către reprezentantul legal a cărui semnătură se legalizează
notarial. În declaraţie se indică scopul călătoriei, durata acesteia şi ţara de destinaţie.
Conform alin. (3) al aceleiaşi norme - minorii (elevii şi studenţii) care au
împlinit vârsta de 14 ani şi sunt înmatriculaţi la studii în instituţii de învăţământ din alte
state, la ieşirea şi intrarea în Republica Moldova, prezintă actul de înmatriculare la
instituţia de învăţământ respectivă şi declaraţia eliberată de unul dintre părinţi,
autentificată notarial, care conţine consimţământul acestuia pentru ieşirea şi intrarea
minorului în Republica Moldova, cu indicarea ţării de destinaţie, scopului călătoriei,
perioadei de aflare a minorului în ţara de destinaţie, iar în cazul altor reprezentanţi legali -
consimţământul acestora, exprimat prin decizie a autorităţii tutelare. Declaraţia este
valabilă pe o perioadă de un an de studii.
Astfel, nici Constituția, nici cadrul legal infralegal, nu condiționează dreptul
de a reveni în țara sa natală a cetățeanului Republicii Moldova de achitarea din
timp a primei de asigurare obligatorie de asistență medicală, astfel încât persoana să
aibă statut de asigurat, din care cauză este cert că dispoziţiile contestate ale Comisiei
pentru Situații Excepționale contravin flagrant prevederilor Constituției Republicii
 5

Moldova și ale Legii nr. 269/1994 cu privire la ieşirea şi intrarea în Republica

Moldova.
2. Prin Hotărârea Parlamentului nr. 55/2020 Comisia pentru Situații
Excepționale a Republicii Moldova a fost înzestrată cu anumite competențe, acestea fiind
circumscrise dispozițiilor Legii nr.212/2004 privind regimul stării de urgenţă, de asediu şi
de război, așa cum aceasta a fost modificată prin Legea nr.154/2020.
Precum a fost enunţat, art. 2 din Hotărârea Parlamentului nr. 55/2020 enumeră
expres atribuţiile Comisiei, iar măsura contestată prin prezenta acțiune nu se încadrează
nici în una dintre competențele prescrise expres de Parlamentul Republicii Moldova la
momentul instituirii stării de urgență.
De asemenea, măsura nu se circumscrie nici prevederii subpct. 12 din art.2 –
efectuarea altor acțiuni necesare –, întrucât condiționarea achitării prețului poliței de
asigurare nu are nicio legătură cu prevenirea, diminuarea și lichidarea consecințelor
pandemiei de coronavirus (COVID-19) așa cum prescrie Hotărârea Parlamentului citată.
3. Prin normele pct. 22 al Dispoziției contestate, se stabilesc norme derogatorii
de la prevederile art. 4 alin. (7) din Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistență
medicală pe anul 2020 nr. 174/2019, dar nu se instituie și norme derogatorii de la
prevederile Legii nr.1593/2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a
primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală.
Prin urmare, rămân a fi în vigoare stipulările art. 22 alin.(1) al Legii cu privire la
mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă
medicală nr.1593/2002 ce stabilesc expres că: „Persoanele fizice incluse la începutul
anului de gestiune în una din categoriile de plătitori prevăzute la anexa nr.2 vor achita
integral o primă de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă în termen
de până la data de 31 martie a anului de gestiune.”
Examinând Anexa nr. 2 la Legea enunţată, ce aprobă Categoriile de plătitori ai
primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă, care se asigură în
mod individual, la pct. 3 identificăm: „Alţi cetăţeni ai Republicii Moldova care nu sunt
angajaţi şi nu fac parte din nici una din categoriile enumerate şi nu sunt asigurate de
Guvern, conform art.4 alin.(4) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de
asistenţă medicală, care fac dovada aflării în Republica Moldova pentru cel puţin 183 de
zile (pe parcursul anului bugetar).”
Astfel, este inerentă respectarea obligației aflării pe teritoriul statului
nostru a cetățenilor ce li se stabilește sarcina achitării primei de asigurare
obligatorie de asistență medicală, cel puțin 183 de zile pe parcursul anului bugetar,
condiție care evident nu este întrunită de diaspora care revine acasă.
4. În alt context, dar în aceeași ordine de idei, art. 23 alin. (1) al Legii
nr.1593/2002dispune că „Persoanele fizice care se includ în una din categoriile de
 6

plătitori prevăzute în anexa nr. 2, după expirarea termenului stabilit la art. 22 alin. (1),
vor achita, în termen de 30 de zile calendaristice de la data includerii în categoria
respectivă, prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă, în
cuantum proporţional numărului de  zile ale anului de gestiune în care nu au avut statut
de persoană asigurată, inclusiv numărul de zile calendaristice rămase până la finele
anului de gestiune.”
Eventual, în măsura în care se impune obligația achitării primei de asigurare
obligatorie de asistență medicală, dacă se întrunesc condițiile de mai sus, această
obligație survine în termen de 30 de zile calendaristice de la data includerii în categoria
respectivă, dar nu înainte de revenirea în țară, așa cum este prevăzut în Dispoziția
contestată, fapt care, prin raportare la aceste prevederi legale, face ca părțile actului
contestat să fie ilegale.
5. Prevederile contestate înfrâng și principiul egalității și nediscriminării
statuat la art.16 alin.(2) din Constituție și art. 14 din Convenţia privind apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Acesta presupune, între altele,
instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt
diferite; ca urmare, situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să
difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire
de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional. Principiul egalităţii în
drepturi nu înseamnă uniformitate, încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării
existând atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără o motivare
obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin
tratamentul inegal şi mijloacele folosite.
Aplicând aceste statuări în prezenta speță, constatăm că legiuitorul nu a stabilit
vreo distincție între cetățenii care revin în țară pe cale terestră și pe cale aeriană, or, în
primul caz, intrarea pe teritoriul Republicii Moldova nu este condiționată de achitarea
anterioară traversării hotarului a prețului poliței de asigurare, pe când în cazul al doilea
această condiționalitate există. Ca urmare, persoane aflate în această categorie, așadar, în
aceeași situație juridică – respectiv cetățenii care revin în țară pe cale terestră și cetățenii
care revin în țară pe cale aeriană – sunt tratate diferit în privința realizării acelorași
drepturi fundamentale, punându-se sub semnul întrebării însăși realizarea efectivă a
acestor drepturi. Astfel, diferențierea de tratament între aceste două categorii are caracter
discriminatoriu, nu este susținută de o justificare obiectivă și rezonabilă și, în consecință,
încalcă principiul egalității și nediscriminării.
În concluzie, având în vedere toate raționamentele expuse, conchidem că
prevederile pct. 22 și 23 din Dispoziția nr.10 din 31 martie 2020 a Comisiei pentru
Situații Excepționale a Republicii Moldova, precum și a pct. 4 subpct. 4.3. din
Procedura de organizare a curselor aeriene de repatriere a cetățenilor Republicii
Moldova (anexa nr.3 la Dispoziția nr.10 din 31 martie 2020 a Comisiei pentru
 7

Situații Excepționale a Republicii Moldova) sunt ilegale în fond şi adoptate cu

încălcarea competenţei stabilite.
Prin Dispoziţia nr. 4 din 24.03.2020 aComisiei pentru Situații Excepționale a
Republicii Moldova– şi anume pct. 7-11 – a fost stabilit expres că competenţa exclusivă
pentru examinarea contestațiilor împotriva Dispozițiilor Comisiei pentru Situații
Excepționale aparține Curții de Apel Chișinău, iar cauza se judecă în termen de 72 de ore
de la data intrării dosarului în instanță.
De asemenea, a fost stipulat expres că prevederile Codului administrativ și ale
Codului de procedură civilă sunt aplicabile la examinarea cauzelor, în măsura în care nu
contravin prevederilor prezentei dispoziții.
În contextul celor expuse şi în temeiul normelor citate, solicităm:
1. Primirea spre examinare a prezentei cereri de chemare în judecată.
2. Anularea pct.22 și 23 din Dispoziția nr.10 din 31 martie 2020 a Comisiei
pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, precum și a pct.4 subpct.4.3. din
Procedura de organizare a curselor aeriene de repatriere a cetățenilor Republicii
Moldova (anexa nr.3 la Dispoziția nr.10 din 31 martie 2020 a Comisiei pentru
Situații Excepționalea Republicii Moldova).

Anexă în copie: ___ file

Președintele PAS Maia Sandu