Coronavirusul:

De la frică, la dragoste
lui Andrew Worsop
15 Martie 2020

Trebuie să spun ceva foarte clar, încă de la început: Dumnezeu este întotdeauna în control!
În ziua de duminică, 26 decembrie 2004, peste 200.000 de oameni au fost uciși de un
tsunami în oceanul Indian, inclusiv biserici, adunate pentru a se închina lui Dumnezeu, au
dispărut atunci. Acesta este un eveniment real, consemnat în istorie.
Creștinii au trecut prin evenimente de felul acesta de când există. Cu această întâmplare în
minte, haideți să vedem ce spune Biblia: „Îl ascultă chiar și vânturile și marea” (pe Isus –
Marcu 4.41) Un fapt la fel de adevărat astăzi, cum a fost și atunci: „Isus este același ieri, și
azi și în veci.” Evrei 13.8.
Combinând evenimentul istoric cu informația biblică, ajungem la acest adevăr central:
Dumnezeu ar fi putut să oprească dezastrul natural, dar nu a făcut-o. Dacă Dumnezeu face
întotdeauna ce este înțelept, corect, drept și bun, atunci înțelegem că El a avut scopuri
înțelepte și bune în mijlocul acestui dezastru ucigător.
Adevărul central este același în toate situațiile, de aceea Dumnezeu ar putea să oprească și
coronavirusul. Dumnezeu cunoaște și are toată autoritatea asupra tuturor forțelor naturale
și supranaturale din lume. El știe precis de unde a început virusul și unde merge în
continuare. El are puterea absolută să îl oprească sau nu. Nici păcatul, nici Satan, nici boala
și nici omul, nu sunt mai puternici decât Dumnezeu.
Iov spune foarte clar:
„Știu că Tu poți totul și că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale.” Iov 42:2
Pentru a înțelege ce se întâmplă zilele acestea, trebuie să știm că Dumnezeu este suveran,
El are toată puterea peste toate calamitățile și toate bolile din lume. Astfel adevărata
întrebare este: de ce lasă El să se întâmple toate acestea?
Noi nu știm de ce acest specific virus se răspândește chiar acum, dar pot fi multe moduri
prin care Dumnezeu îl folosește. Trăim într-o lume căzută, iar boala și dezastrele fac parte
din ea, din cauza păcatului și răzvrătirii omului.
Știind că Dumnezeu este în control și știind că poate nu vom afla niciodată scopul acestei
pandemii, care ar trebui să fie atitudinea creștinilor?
Noi trebuie să răspundem la fel cum am face în orice situație. Nu cu mândrie, nu cu frică, ci
cu dragoste. Dragoste pentru Dumnezeu, dragoste pentru frați, dragoste pentru aproapele
nostru.
Să nu acționăm din mândrie, crezând că acest virus nu se poate atinge de noi și nici nu îi
putem contamina pe alții. Nu este nicio promisiune în Scriptură în acest sens, și mulți
creștini au murit în dezastre naturale sau pandemii, din cauza lipsei de înțelepciune,
crezându-se în siguranță, când nu erau.
Să nu răspundem cu frică. Frica de boală ne poate determina să fim prea grijulii, și astfel
făcând fapte nedemne de iubire. Sau frica de judecata celorlalți, care ne poate determina
să luăm riscuri inutile, punându-i pe ceilalți în pericol, nearătându-le astfel dragoste. Frica
izgonește dragostea din noi, iar noi trebuie să înțelegem că:
„În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită izgonește frica, pentru
că* frica are cu ea pedeapsa; și cine se teme n-a ajuns desăvârșit în dragoste.” 1
Ioan 4:18
Nu trebuie să ne temem de această boală, deoarece Cristos ne-a iubit întâi și a luat
pedeapsa noastră pe cruce, iar fără așteptarea unei pedepse, putem spune cu siguranță
deplină:
„… toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și
anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său.” Romani 8:28
Cristos este cel care judecă, nu frații noștri, și El este cel care a eliminat frica.
Noi trebuie să arătăm dragostea lui Cristos în acest timp dificil, în special celor care sunt
paralizați de frică, celor care nu cunosc libertatea lui Cristos prin dragostea Lui care alungă
frica.
În mod practic suntem chemați să arătăm milă celor din jur. Printre vecinii noștri sunt
persoane vârstnice care sunt în grupul de risc pentru acest virus și sunt prea înfricoșați să
iasă din case, poate că se izolează. Trebuie să le arătăm dragostea lui Cristos oferindu-le
ajutorul, întrebându-i dacă au nevoie de ceva. Nu îi puneți în pericol, nu le amplificați
teama. Puteți să le lăsați un bilet cu numărul vostru pentru a vă suna dacă au nevoie de
ceva. Dacă le aduceți ceva, lăsați-le la ușă , pentru a nu intra în contact cu ei. Fiți înțelepți,
deși poate nu vi se pare necesar, dar pentru ei este important, și nu vrem ca frica să îi
împiedice să ceară ajutorul.
Respectă-i, iubește-i și spune-le despre dragostea lui Cristos pentru ei:
„Cine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el, și el,
în Dumnezeu. Și noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are
Dumnezeu față de noi. Dumnezeu* este dragoste și cine rămâne în dragoste
rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu rămâne în el.” 1 Ioan 4:15-16