Crize.

Abordare psihosocială clinică

Autor(i): Jacqueline Barus-Michel, Florence Giust-Desprairies

Editura: Polirom
Colectia: Collegium. Psihologie
Anul aparitiei: 1998
Nr. pagini: 248 pagini
ISBN: 973-683-030-6
Traducere de Ioana Marasescu.
Prefata de Adrian Neculau.
Cuprins:
Lectura crizei - Criza ca experienta - Analiza situatiilor de criza - Criza ca deconstructie -
Criza ca proces - Figuri ale crizei - Criza individuala in organizatie - Ruptura sistemelor de
reprezentare colective - Criza sub toate formele - Psihologia sociala clinica - Problematici -
Abordarea clinica - Pozitii epistemologice - Sens si referinte

Lucrarea prezintă diferitele «aspecte ale crizei», care trimit la mecanismele intra și
interpsihice în contexte organizaționale. Crizele sociale, crizele individuale se pun reciproc in
lumină, iar interferențele între psihologic și social sânt dezvăluite in fiecare din cele sapte
situații prezentate.

Această carte își propune să atingă un dublu scop. Primele două părți reprezintă rezultatele
unor cercetări și intervenții asupra situaților de criză în diferite colective, în sânul
organizațiilor și instituțiilor.

„Crizele formează substanţa istoriei, evenimentele care o compun, care modifică relaţiile
dintre oameni şi din societăţile pe care ei le alcătuiesc”. Mai aflăm şi că crizele exprimă în
mod particular interdependenţa psihicului şi a socialului, ceea ce justifică demersul de tip
psihologie socială clinică. Studierea crizelor justifică un demers interdisciplinar în care
psihanaliza, fenomenologia, antropologia, dar şi sociologia, istoria, economia etc. se reunesc.
Psihologia socială clinică îşi propune o analiză a proceselor prin care subiecţii construiesc
sensul propriei experienţe sociale sau, dimpotrivă, nu reuşesc să-i dea un sens.
Tot din această carte aflăm că pentru a fi eficientă, intervenţia în criză trebuie să asigure
stabilizarea emoţională a persoanei, reducerea duratei şi intensităţii reacţiilor sale
dezadaptative, restabilirea funcţionalităţii adaptative şi să asigure punerea sa în legătură cu
alte servicii medicale, psihologice şi sociale, după caz.

Cartea Crize. Abordare psihosocială clinică prezintă și principii care stau la baza intervenţiei
în criză: 1) intervenţia imediată, impusă de caracterul situaţional/emoţional extrem, cu scopul
de a preveni şi/sau limita daunele persoanei şi a ale celor din jur; 2) stabilizarea psihologică şi
comportamentală a persoanei aflate în criză, în scopul reducerii distresului şi evoluţiei
deteriorării capacităţii sale funcţionale adaptative; 3) facilitarea înţelegerii rolului agenţilor
declanşatori şi a dinamicii crizei, pentru a permite persoanei aflate în criză să formuleze
afirmaţii de coping echilibrate, sănătoase şi să controleze, astfel, stările emoţionale negative şi
autodistructive; 4) focalizarea pe rezolvarea practică a problemelor, pe identificarea obiectivă
a resurselor disponibile, pe formularea unui plan de acţiune realist şi pe identificarea surselor
de suport social al persoanei aflate în criză; 5) restabilirea încrederii persoanei aflate în criză,
prin oferirea de asistenţă orientată spre redobândirea deprinderilor de coping adaptativ, a
funcţionalităţii adecvate şi prin adoptarea unei atitudini echilibrate şi mai realiste.