Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Epictet în Manualul
E tot atât de greu pentru cei bogati sa devina întelepti, cât pentru cei
întelepti sa se faca bogati.
Bine este ca în toate ale tale sa pui singur umarul la lucru. La toate greutatile
cauta în tine puterea cu care sa le poti tine piept. Daca vrei sa înaintezi în
întelepciune, nu te uita daca te ia lumea de prost, ori nebun. Treaba ei, nu te
intereseaza!
Epictet în Manualul
Epictet în Manualul
Ce fac oamenii? Stau tremurând din cauza lucrurilor de care se tem sau gemând din
cauza suferintelor. Ce rezulta din aceasta slabiciune? Murmurul si blasfemia.
Epictet în Manualul
Epictet în Manualul
Pâna la urma fiecare îsi va afla pedeapsa pentru propriile-i fapte rele. Cel ce
tine minte aceasta nu se va supara pe nimeni, nu se va indigna pe nimeni, nu va
sudui pe nimeni, nu va blama pe nimeni, nu va urî pe nimeni.
Natura i-a dat omului putere pentru a se folosi de ea, cu conditia sa ne adunam
puterile si sa le mutam pe toate din loc în folosul nostru, nu împotriva noastra.
Adevaratul motiv este lipsa de vointa: neputinta este doar un pretext.
Viata este un banchet. Daca o tava de mâncare care face ocolul mesei este adusa
pâna la tine, întinde mâna si serveste-te moderat, cumpatat. Daca se îndeparteaza
de tine nu o retine. Nu apare înca? Nu-ti trâmbita dinainte pofta, ci rabda pâna
ajunge la tine.
definitie clasica de Epictet
Din lucrurile lumii, zeul a pus o parte în puterea noastra, iar alta nu. În
puterea noastra, el a dat ce a avut mai înalt si mai sublim, ca un etern fericit ce
este, ideea. Si unde ea are locul întâi, acolo este libertatea, fericirea,
seninatatea si stabilitatea urmate apoi de dreptate, legalitate, cumpatare si toate
virtutile. Restul nu mai este în puterea noastra. Si de aceea, supunându-ne zeului
si având în vedere aceasta linie despartitoare, sa ne îndreptam sfortarile spre
acele care stau în puterea, în sfera putintei noastre, lasând pe cele de dincolo de
dânsa în voia mersului universal: si orice ar cere el de la noi, sa i le dam
bucurosi.
Tendinta spre acte reprobabile care poate lua o mare amploare, trebuie frânata,
iar o astfel de tendinta o manifesta cel mai mult omul cuprins de dorinta si
copilul. Într-adevar, copii traiesc sub impulsul dorintei si la ei tendinta spre
placere este foarte pronuntata, iar daca nu e strunita, înca de la început, ea
poate ajunge foarte departe. Caci tendinta spre placere este insatiabila,
asaltându-l din toate partile pe cel fara minte, iar actualizarea dorintelor nu
face decât sa intensifice ceea ce este înnascut. Si când acestea sunt mari si
intense, ele pot anula chiar si judecata. Iata de ce dorintele trebuie sa fie
moderate si putine la numar si, de asemenea, sa nu vina în contradictie cu
ratiunea. Pe cel cu un astfel de caracter îl numim disciplinat si stapânit.