CURS 7.

Asistenţa psihosocială în cadrul sistemului de justiţie penală

POLIŢIE PARCHET INSTANŢA ÎNCHISOARE

INSTANŢA
PENTRU
MINORI

SERV. PROB.

BIR. PROB.

C O M U N I T A T E
 Fig. 5 Calităţi procesuale

Schema de mai sus relevă că, între serviciile de probaţiune şi toate celelalte instituţii
de justiţie penală, trebuie să existe o colaborare tipică, în funcţie de limitele de competenţă şi
atribuţiile specifice, în corelaţie cu etapa procesual penală în care se află persoana care a
comis infracţiunea – persoană învinuită, inculpată, condamnată, liberată condiţionat etc. (a se
vedea Fig. 5)1.
În plus, în cadrul colaborării cu instituţiile din sistemul de justiţie penală, pe lângă
sarcinile specializate legate de beneficiarii direcţi, serviciile de probaţiune. manifestă un rol
activ în ceea ce priveşte eficientizarea comunicării, atât în cadrul sistemului, cât şi în cadrul
mai larg al comunităţii. Pentru atingerea acestui obiectiv, utilizează următoarele mijloace:
 organizarea periodică şi sistematică a unor întâlniri de lucru pe o anumită temă;
 încheierea unor protocoale de colaborare;
 iniţierea şi derularea unor proiecte-program de intervenţie comune în parteneriat
cu organizaţii neguvernamentale de la nivel local şi naţional2.
1
Pentru detalii privitoare la sistemul britanic de probaţiune a se vedea, Kevin Haines, “Ce este probaţiunea? ”, în
Ioan Durnescu (coord.), Manualul consilierului..op. cit., p. 59.
2
În prezent, proiectul Instanţa pentru minori cuprinde toate instituţiile din sistemul de justiţie penală: poliţie,
parchet, instanţe, centre de reeducare, penitenciare şi s-a extins în mai multe municipii şi judeţe din ţară prin
 Instituirea şi funcţionarea instanţei pentru minori constituie un element esenţial pentru
sistemul românesc de probaţiune, atât privind lărgirea ariei de intervenţie cu privire la
serviciile de probaţiune (S.P.) destinate minorilor, cât şi pentru dezvoltarea
organizaţională – crearea birourilor de probaţiune (B.P.), pe lângă fiecare judecătorie,
subordonate serviciilor de probaţiune de pe lângă tribunale, obiectiv ce se regăseşte în
strategia de dezvoltare a sistemului de probaţiune pe termen lung.
Crearea instanţelor pentru minori reprezintă un pas important pentru protecţia şi
promovarea drepturilor şi intereselor copilului, a căror funcţionare va îmbunătăţi considerabil
calitatea actului de justiţie pentru copii iar hotărârea magistraţilor va fi adusă la standardele
minime internaţionale.

Judecătorul pentru minori se referă la specializarea acestuia în judecarea cauzelor

penale în care sunt acuzaţi minorii, pronunţând o hotărâre judecătorească echitabilă,
având în vedere atât fapta comisă cât şi circumstanţele personale ale minorului.

Procurorul pentru minori, în baza atribuţiilor conferite prin lege Ministerului Public de a
apăra drepturile şi interesele minorilor, are un rol principal în instrumentarea dosarului
penal în care sunt cercetaţi minori cu mandat de a putea dispune neînceperea urmăririi
penale şi sesizarea serviciilor sociale şi a celor de probaţiune pentru luarea unor măsuri de
protecţie pentru minor.

Poliţistul pentru minori manifestă un rol activ în instrumentarea dosarului cu minori

în ceea ce priveşte efectuarea actelor premergătoare, identificarea făptuitorului şi
efectuarea anumitor acte procedurale solicitate de procuror. Principala atribuţie a
poliţistului pentru minori se referă la activitatea de prevenire a infracţionalităţii atât
prin contactul permanent cu familia, şcoala şi alte colectivităţi, cât şi prin programe
de informare realizate organizat în colaborare cu alte instituţii civile.

Un argument în plus în ceea ce priveşte importanţa colaborării serviciilor de

probaţiune cu toate instituţiile din sistemul de justiţie penală îl reprezintă tipurile de
beneficiari comuni în funcţie de etapa procesuală în care se află persoana care a săvârşit
infracţiunea (a se vedea Fig. 4). Astfel, conform legislaţiei în vigoare corelată cu noile
modificări, beneficiarii se referă la următoarele categorii de persoane:

înfiinţarea de secţii sau complete specializate la nivelul judecătoriilor, tribunalelor şi curţilor de apel (prevedere
expresă în legea de organizare judecătorească).
  Persoane inculpate (minori şi majori) în faza de urmărire penală, respectiv în faza de
judecată (art. 11 alin 1 lit d din O.G. 92 din 2000, coroborat cu art 1 alin
7 din Legea 129 din 2002, ambele cu trimitere la art. 1 din O.G. 92 din
2000)

 Persoane condamnate (minori şi majori) la o pedeapsă neprivativă sau privativă de

libertate (art 1 şi art 11 alin 2 din O.G. 92 din 2000).

 Persoane (minori şi majori) a căror pedeapsă cu închisoarea a fost graţiată total prin
lege sau a căror măsură educativă de internare într-un centru de
reeducare a fost înlăturată prin lege (art 1 alin 2 şi alin 8 din Legea 129
din 2002).

 Persoane (minori şi majori) liberate condiţionat (Legea 129 din 2000; protocolul de
colaborare nr. 4543 din 14 februarie 2003 încheiat între fosta Direcţie de
Reintegrare Socială şi Supraveghere şi fosta Direcţie Generală a
Penitenciarelor; art. 86-88, cap. VIII, din Legea nr. 294 din 2004 privind
executarea pedepselor).

 Victimele unor infracţiuni limitativ enumerate de lege: infracţiuni săvârşite cu

violenţă sau care aduc atingere libertăţii sexuale a persoanei; infracţiuni
privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane; victimele
violenţei în familie (cap. III art. 7-13 din Legea 21 din 2004 privind
protecţia victimelor).

Aşa cum se poate observa, victimele unor categorii de infracţiuni limitativ enumerate
intră în categoria beneficiarilor serviciilor de probaţiune prin completarea cadrului normativ
cu o lege specială privitoare la protecţia victimelor; ulterior, a fost adoptată legea privind
statutul personalului din probaţiune, urmată la scurt timp de legea privind medierea, după cum
urmează:

 Legea nr. 211 din 27 mai 2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei
victimelor infracţiunilor care oferă cadrul legal pentru reorganizarea serviciilor de
reintegrare ca servicii de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor, care
sunt abilitate să asigure consiliere psihologică, precum şi alte forme de asistenţă socială.

 Legea nr. 123 din 4 mai 2006 privind statutul personalului din serviciile de probaţiune
care modifică denumirea serviciilor de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a
infractorilor în servicii de probaţiune.
 Legea nr. 192 din 16 mai 2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator se
aplică în mod corespunzator şi în cauzele penale care privesc infracţiuni pentru care,
potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea
penală.
De asemenea, unii beneficiari şi activităţi asistenţiale, care intră sub incidenţa proba-
ţiunii, fac trimitere şi la alte legi speciale:

 Legea nr. 76 din 2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi

stimularea forţei de muncă care include în categoria beneficiarilor
prevederilor legii, “persoanele liberate din detenţie” în căutarea unui loc
de muncă;

 Legea nr. 217 din 2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în

familie care face referire în mod expres la “Serviciul de reintegrare
socială şi supraveghere a infractorilor care va pregăti personal specializat
– asistenţi sociali şi psihologi – capabil să desfăşoare programe de terapie
şi consiliere a agresorilor. Rezultatele aplicării acestor programe se vor
prezenta instanţelor, în condiţiile legii.”

În loc de concluzie, pe baza celor mai sus arătate, vom încerca să conturăm un model
de perspectivă privind extinderea ariei de intervenţie în cadrul sistemului românesc de
probaţiune, care are în vedere atât evoluţia practicii în domeniu, cât şi a legislaţiei în vigoare,
cu modificările preconizate.
 STRATEGIA PRACTICA SERV. MODIFICARE
MJ-PROBAŢIUNE DE PROBAŢIUNE LEGISLATIVĂ

EXTINDERE ARIE DE INTERVENŢIE S.P.

 EVALUARE PSIHOSOCIALĂ
PRESENTENŢIALĂ
POSTSENTENŢIALĂ
Estimarea riscului de recidivă

 SUPRAVEGHERE
FAZA DE URMĂRIRE PENALĂ
PE PERIOADA PROCESULUI
AMÂNAREA PRONUNŢĂRII SENTINŢEI
AMÂNAREA EXECUTĂRII PEDEPSEI
MĂSURI ŞI SANCŢIUNI COMUNITARE:
Libertate sub supraveghere
Libertate sub supraveghere severă
Munca în folosul comunităţii
Suspendarea condiţionată a executării pedepsei
Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei
LIBERARE CONDIŢIONATĂ

 ASISTENŢĂ ŞI CONSILIERE
PROGRAME DE PREVENIRE
CONSILIERE
LUCRUL CU GRUPUL
TERAPIA AGRESORULUI
MEDIERE CONFLICTE
MEDIERE VICTIMĂ-AGRESOR
PROTECŢIA VICTIMEI
PROGRAME COMUNITARE
ASISTAREA PERSOANELOR DEPENDENTE
ASISTAREA PERSOANELOR CU DEFICIENŢE MINTALE

Fig. 6. Probaţiunea. Tipuri de activităţi – tendinţe, perspective