azln

IOric
Revlată de cultură latorică
Anul VIII - Nr. 3 (84)
martie 1974
CD Călăreţi munteni din sec. XVII. Imagini de pe

•
Redactor ,ef
CRISTIAN POPIŞTEANU
fr~gmente ·de teracotă, descoperite la Curtea
Veche şi aflate ln colecţiile Muzeului de !storie
al Municipiului Bucureşti (Neatteptatul sfirtlt
al unei mari campanii, p. 13)
Redactor ,ef adiunct (J) Doi străluciţi tnaintaşi ai vieţii academice
NICOLAE MINEI româneşti: Gh. Bariţiu şi Al. Papiu-Darian
(portretele fac parte din colecţiile Academiei
Colegiul redactiei R. S. România); la mijloc: emblema Academiei;
DUMITRU ALMA$ dreapta: sala de şedinţe (Istorici In aula Acade.
CONSTANTIN ANTIP miel Romlne, p. 55)
ADOLF ARMBRUSTER ® Gheorghe Râkoczi II - unul din iscusiţii con-
VIRGIL CANDEA ducători ai luptei antiotomane. Desen aflat la
NICOLAE COPOIU Cabinetul de stampe al Bibliotecii Academiei
LUDOVIC DEM~NY
TITU GEORGESCU R.S. România (Ne8fteptatul sfirtlt al unei mari
DINU C. GIURESCU campanii, p . 13) r

ŞTEFAN PASCU (j) Mărturii despre voievodul a cărui legendă a

M. PETRESCU-DTMBOVITA Infruntat veacurile: chipul lui Vlad Tepeş
ŞTEFAN ŞTEFANESCU sculptat ln lemn şi casa din Sighişoara în
care, rotrivit tradiţiei, ar fi locuit Vlad
• Dracu (VIteazul ti temutul Vlad Ţepef, p . 2)

VIteazul fi temutul Vlad Ţepq: CONST. C. GIURESCU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2

1657-1662 - Ne8fteptatut sftrtlt al unei mari campanii: CRISTINA ANTON-
MANEA , SERGIU IOSIPESCU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
Aumclfal - o victorie scump plltltl: RADU V ULPE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
"Inainte pentru o RomAnle liberi fi democratici!": N. AJITĂRIŢEI,
I. DRAGOMIRESCU, V. ŞIMANDAN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
Oeoqe Enescu In aplrarea demnltlţll umane: T. PINTEAN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
Un duţat pentru o familie: CĂT ĂLINA DIACONESCU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
Ata s-a nlscut Royal Soclety: DAVID MARTIN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
Istorici In aula Academiei Romlne: ŞTEFAN S. GOROVEI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
Bltltla pentru Rostov: A. I. ERIOMENKO . .. .. . . . . . . .. .. .. .. . . . . . . . . . . .. . . . 60
Intelectuali romlnl antlfasclftl. Dante D. Gherman: MIRCEA BĂLTESCU,
MIRCEA GHERMAN •
.. .. ... . . . .•. . . . . .. .. .. .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
Din anii luptei Ilegale. "N-aveţl o batfstl roşie?" : ELISABETA IONIŢ Ă . . . . . . . . . . 70
Cea mal abaurdl coplllrle: AISIN GIORRo" PU YI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
Memorii de rlzbol
. : D. EISENHOWER . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
Adevlrata Istorie a lui d' Artagnan: L. AGUADO . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
e ZJmbete din cronici••• 37 e Clrţl sosite la redacţle ••• 51 e Poşta Magaz.in istoric •••98
 ... -......... , ..
.•.·.·.·.·.w.•J
• rol'\, • .".., --~·--~...

•.•.•.•..•.•..•.. .
.......... ta·-~

• • • •... .. . .
• • • • • • ~··
• • -~

'
~~:::::::::· •• • • • • • • • • • • • •
.·.·.·.·•·.•.·.·.•.·.·.·.·.·.·.·.·.·.·.·. -~
.·.·.·.·.•.•.·.·.·.·•·.·•·.·.·•·.·.·.·.·.·.·.·.•
• •• • •• ••• ••• •• •••• •• •••• •• • ••• •• •••• • • • • • • • • • • • • • • • • •
........~.
• • • •• • • •• • • • • • • •• • • • • • • • • • •
• • •• •••• •••••••••••••• ••• • •• • •• • ••• •• ••••••• ••••••••••• ••• ••• • ••••• • •• ••• • •• • •• • •• •
••• ••• • •• ••• ••• •••••• ••••• ••• ••• ••• •••••••••• •••••• • • • • •
.·.·.·.·.·.·.·.•J'.·.·.·.·.·.·.·.·.·.·.·.·.·.·.·.·.·.·.·
• ••••••••••••••••••••••••••••
• • • • • • •• •• • • •• • • •• •• • • • • • •
• •• • ••••• • •• ••• • •••••• •• ••••••• •• • •• ••• ••• •••• •••••• ••• •• •••••• ••••••••
.• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •
·.·.·~.·.·.·.·.·.·.·.·.·.·.·.·.·.·.·.·.·.·.·
• • • • • • ••• •• •• •• ••••••••• •• •• • ••• •• •• •• •• • • •
• • • • • • • • • • • • •• • • • •
·.·.·. ·.·.·.·.·.·.·.·~.·.·.·.·.·
• • • • • • • • • • •• •• •••• •• •••• •••••
• • • • • • • • • • • • •
••. . . . . . ...
• • • • • • • • •• ••• •••••• • •• •• •

............ . .
•• ••••••••
• • • • • • • •
 VITEAZUL ŞI TEMUTUL
VLAD TEPEŞ
CONST ; C. Gl URESCU

• O le8endll fi peste 400 fi • Aspru, dar drept

• Cucerltorul Constantinopolului lncearcă un vlcle-
fUS • Minia lui Matelaf fi scrisorile falsificate •
"Casa unul mare staplnltor" • Prima menţiune
docunsentarll despre "Cetatea Bucu.-..tl'' • O po-
reclă merltatll ti un nume ce dlllnule peste veacuri

Vlad Ţepeş• este unul dintre voievozli romAni care, prin personalitatea
şi faptele sale, a atras, intr-un grad deosebit, atenţia nu numai a contempo-
ranilor, dar şi a istoriografiei şi a literaturii din vremea noastră. Inci pe
cind era in viaţi, s-a rispindit in lumea germani o povestire despre el; pini
la finele secolului XV, aceastA povestire s-a tipărit de cinci ori, constituind,
aşadar, tot atitea incunabule; in acelaşi ristbnp, şi anume in anul 1486,
s-a alcituit şi o povestire in limba rusi, care apoi s-a difuzat in mediul
rusesc. Istoriografia moderni romineasci s-a ocupat indeaproape de acest
voievod, emiţind asupra lui judecăţi contradictorii: unii Istorici au vizut
in el un erou, luptind pentru Independenţa firii sale şi pentru creştinltate,
precum şi un asigurator al ordinii Interne, alţii, dlmpotrivi, au crezut ci
sintem in faţa cazului unui om bolnav, care chinuia şi ucidea din sadism.

Literaţii moderni au fost şiei impresio-
naţi de această puternică persona litate.
Marele poet Miha il Eminescu a văzut
tn Vlad Ţepeş tipul voievodului aspru dar
drept, car e nu iubeşte minciuna, falsit a-
t ea şi lene a, al justiţiarului dorit de mul-
ţime. Iar scriitorul american Bram Stoker
a alcătuit un intreg r oman publicat tn
1897, inspirtndu-se, tn ce priveşte perso-
najul centra l, din figura acestui vo ievod,
titlul romanului - Dracula - fiind chiar
numele popular pe car e i-1 dădea voievo-
dului poporul din Muntenia şi adoptat
tn cele din urmă de Ţepeş tnsuşi. Romanul
lui Stoker CUJ?rinde, ca orice roman, o
serie de fapte Imaginare; cea mai impor-
• Vezi MaruJn Jatorle, nr. 6/1970.
t antă dintre ele este transformarea lui
Dracul a tntr-un vampir, transformare
care, bineinţeles, n-are nici un temei.
C redinţa - mai exact superstiţia -
populară despre vampiri a avut un carac-
ter general european, ea tnttlnindu-se, tn
evul mediu, tn toate ţăril e continentului,
din Peninsula Balcanică pînă în cea Ibe-
rică, din Italia ptnă tn Rusia. Dar tocmai
fiindcă cuprinde această superstiţie singe-
roasă şi tnfiorătoare, romanul lui Bram
Stoker s-a bucurat de o largă difuzare,
fiind nu numai reeditat de numeroase
ori, dar şi tradus în mai multe rînduri tn
diferite limbi. Romanul a inspirat piese
de teatru, apoi filme care au rulat tn
multe ţări (ptnă tn prezent, legenda lui
Dracu~a a fost tălmăcită tn peste 400 filme

3
pentru marele şi micul ecran), in sfîrşit
t ot felul de articole şi lu crări. Pînă şi
ultima lucrare, de caracter istoric totuşi
-nu de fabulaţie, ca a lui Stoker- In
searcll of Dracu{a ("In căutarea lui Dra-
cula") scrisă de Raymond Mc Nally şi
Radu Florescu•, apărută în Statele Unite
ale Americii în 1972 şi în Franţa în
1973, are două capitple întregi consa-
crate vampirismulu i ca legendă popu-
lară şi qa element de senzaţie în romanul
lui Bram Stoker. Se poate spune, în con-
cluzie, că Vlad Ţepeş s-a bucurat de o
foarte mare notorietate, atît tn timpul
vieţii lui, cît şi in vremea noastră. · zintă un om în prima jumătate a vieţii,
Cine a fost însă, acest voievod Vlad
Ţepeş, supranumit Dracula? Cum s-a des-
făşurat viaţa lui, care stnt faptele lui
de seamă?
"'
Intre prima •• a doua domnle
Vlad Ţepeş a fost unul din cei trei fii
legitimi - au mai existat şi doi nelegi-
timi- pe care i-a avut Vlad Dracul,
voievodul care a domnit in Muntenia
i ntre 1436 şi 1447. După cum se vede, şi
părintele său a avut o poreclă ase mănă­
toare- Dracul - pe care unii istorici o
pun tn legătură cu ordinul Dragonului,
in care fusese primit Vlad de către Si~is­
mund de Luxemburg, rege al Ungariei şi
apoi împărat al Sfîntului Imperiu r omana-
german ; alţii o atribuie, însă, cruzimii
sale, cruzime pe care a moştenit-o şi fiul
său. Prin tatăl său , Ţepeş a fost nepotu l
direct al marelui vo1evod Mircea. cel
Bătrtn (1386-1418) din dinastia Basara-
bilor, luptătorul timp de decenii contra
turcilor, pe care un cronicar al acestora
din urmă, deci al adversarilor săi, Leun-
clavius, U califica drept "principe între
creştini cel mai viteaz şi cel mai ager" • •.
Prin mama sa, fiica lui Alexandru cel
Bun, voievodul Moldovei (1400-1432),
Ţepeş s-a tras din dinastia Muşatinilor.
Prin dubla sa ascendenţă, Ţepeş a fost,
aşadar, un exponent al celor două dinastii
ale statelor româneşti în sec. XIV-XVI;
el a fost, astfel , rudă apropiată- văr
primar- cu Ştefan cel Mare, st rălu citu l
voievod al Moldovei'' (1457- 1504)•••, care
a ocupat tronul cu ajutor militar de la
Ţepeş.
• Vezi Magazin Jstorlc. nr . 12/f 969.
•• Vezi )lagaztn tstortc, nr. 1 /1973.
••• Vezi Magazin Istoric, nr. 1 /1974.
4
Nu ştim data naşterii lui Vlad Ţepeş.
Dacă, aşa cum se arată într-o cercetare
recentă, el a ajuns pentru prima dată, la
domnia Munteniei tn 1448, atu nci trebuie
să admitem că avea in acel m oment, cel
puţin 20 ani; aşadar s-a născut pe la 1428.
Poate să se fi născut şi mai înainte; în
orice caz, nu era un om bătrîn atunci cind
~ inceput a doua sa domnie, din 1456-
1462. La aceeaşi concluzie ajungem şi
ctnd examinăm portretele care ni-l înfă­
ţişează ca domn, atît portretul din prima
publicaţie germană, cit ş i acela păstrat
in Castelul Ambras din Trrol. Ele ne p re-
între treizeci ş i patruzeci de ani.
Porecla Drlculea -poreclă populară­
face parte din categoria antroponime-
lor româneşti terminate în -ulea, aşa cum.•
stnt, de pildă, Mamulea, Tătulea, Rădulea
etc. Faptul că părintele său ·a vea porecla
Dracul ne sugerează o explicaţie prin
filiatie a poreclei lui Ţepeş; ea ar insemna
deci: fiul Dracului, aşa cum Tătulea ar
tnsemna fiul lui Tatul , iar Rădulea­
fiul lui Radul.
Dar poporu 1 i-a mai zis într-un fel -
Ţepef - din cauza pedepsei capitale pe
care. o aplica de preferinţă: tragere tn
ţeapă. N-a fost, însă, un inovator tn ceea
ce priveşte această pedeapsă: ea exista
de mult şi se aplica şi de alţi cîrmuitori,
unii chiar din vremea lui Ţepeş, ca, de
pildă, domnul Moldovei, Ştefan cel Mare.
Documentar, porecla Ţepeş apare pentru
prima dată intr-un act intern din 1550;
aşa ti vor spune, mai tirziu, şi cronicile
munteneşti şi aşa va rămîne el tn istorio-
grafia românească .
Sfîrşitu l tra~ic al tatălui său -se ştie
că a fost decapitat, in 1447 , de către Iancu
de Hunedoara - 1-a făcut pe Ţepeş
să se îndrepte spre turci, adversani lui
Iancu şi să intre in relaţii cu paşale le
de la Dunăre şi in special cu p aşa de
Nicopole. Cu ajutoru l acestuia, a izbutit
să ocupe tronu l Munteniei tn toamna
. anului 1448, pe cînd Vladislav II, domnul
ţării, participa, cu un contingent militar
alături de Iancu de Hunedoara, la cam-
pania din Balcani, terminată tnsă tn mod
nefericit pentru creştini , prin bătălia de
la Kossovo (Cîmpia Mierle1) din octombrie
1448. Cînd însă Vladislav s-a întors cu
oastea sa, de la Kossovo, tînărul Vlad n -a
putut rezi-;ta şi a trebuit să se retragă.
Prima sa domnie nu a durat, aşadar, decît
o lună , maximum două .
 Pentru anii care au urmat ptnă tn 1456,
ştim puţine despre viitorul Tepeş . Consta-
tăm tnsă că tn relaţiile saie externe s-a
produs o schimbare fundamentală: a
părăsit pe turci şi a intrat tn legătură cu
Iancu de Hunedoara. Explicaţia schim-
bării de atitudine a ttnărului Vlad trebuie
căutată tn dorinţa sa puternică de a ajunge
din nou la domnia Munteniei. El urmă­
rea, deci, cu mare atenţie legăturile lui
Vladislav cu Iancu şi ctnd a constatat tn
primăvara lui 1452, că ele se deteriora-
seră- după 23 aprilie 1452, Iancu a re-
tras lui Vfadislav stăptnirea asupra pose-
siunilor transilvănene Făgăraş şi Atnlaş
-el s-a oferit ca pretendent la 'tronul
muntean, asigurind pe Iancu de credinţ a
sa şi certndu-i sprijmul. Ctnd Vladislav,
supărat de pierderea celor două posesiuni,
a atacat, tnainte de 6 aprilie 1456, cetatea
Făgăraşului şi a ars citeva sate, Vlad,
care sU.tea acum tn Transilva nia , a obţi­
nut un corp de oaste şi a pornit Impotriva
domnului muntean. Expediţia a avut loc
după 6 aprilie, ctnd regele Ungariei,
Ladislau, ordona sibienilor să lupte impo-
triva lui Vladislav, şi, foarte probabil,
chiar după 15 aprilie de cind datează
ultimul hrisov a l acestuia din urmă.
Expediţia a d ecurs favorabil; tnfrtnt,
Vladislav a fost prins şi- se p are - deca-
pitat ; executarea lui ar fi avut loc la Ttr~­
şor; aşa se poate interpreta ştirea dtn
cronică, p otnvit cărei a Vladislav a murit
de sabie tn mijlocul acestui oraş. · La 3
iulie 1456, Vlad Ţepeş domnea şi asigura
pe braşoveni că-i va apăra !mpotriva unui
eventual atac turcesc. A urmat, la 6 sep-
tembrie acelaşi an, un nou act dat braşo­
venilor prin care, recunoscind sprijinu l ce
a avut din partea lor , Ţep eş le făgăduia
că-i va apăra împotriva turc ilor cu toate
puterile sale, ei, la rtndul lor, fiind obli-
gaţi să-I adăpostească tn cazul ctnd ar fi
nevoit să se retragă diq. ţară ; braşovenli
vor :putea, de asemenea, continua nestin-
ghenţi negoţul lor dincoace de munţi.
Spaimă la Ţarigrad !
Scurtă vreme după aceasta, peste trei
luni numai, se cons t ată însă o modificare
tn atitudinea oficialităţii ungureşti şi a
saşilor f aţă de Ţepeş. Ladislau Huniade
- fiul lui Iancu - scria braşovenil or, la
17 decembrie, să ajute p e pretendentul
muntean "Dan vo ievod". P e de altă
. parte,
un al doilea pretendent, Vlad Călugă rul
-ş i el fiu a l lui Vlad Dracul -se adă­
poste~ tn ţara Amlaşulu i, ceea ce a adus
protestul categoric al lui Ţepeş. Se vede
că protestul lui Ţepeş, însoţit şi de unele
represalii pe care le aminteşte o scrisoare
a regelui Mateiaş din 3 martie 1458, a
avut, pentru moment, efectul dorit, deoa-
r ece !n cursul anu lui 1458 raporturile au
fost normale. Dar la Inceputul anu lui
următor, un a l treilea pretendent, "Basa-
rab voievod" găsea adăpost şi sprijin
ltngă Sighişoara; acest continuu sprijin
acordat tuturor celor care vtnau tronul
muntean, era de ajuns ca să justifice stn-
geroasele represalii ale lui Ţepeş . Patru-
zeci şi unu de negustori braşoveni, aflaţi
tn Ţara Românească, au fost traşi tn ţeapă;
alţt trei su te, fntre care mulţi tineri, care
serveau şi ca informatori ai saşilor, au
fost arşi de vii. !n acelaşi timp, Ţepeş a
atacat ţinutul Sibiului; cîteva sate -
intre ele, se pare, Noul Săsesc , Hărmanul
ş i Bendorlul - au fos t arse şi p rădate.
Un alt corp de oaste a năvălit tn Ţara
Bîrsei; Braşovul a fost atacat, su burbiile
şi biS'erica Sf. Vartolomei a u c ăzut pradă
focului. Toate acestea au avut loc in pri-
mele luni a le anului 1459. Negustorii
munteni care se aflau în mod ob işnuit la
Braşov, n-au suferit nimic, deoarece Vlad
Ţepeş avusese grijă să-i cheme in taină,
mai dinainte, io. ţară.
!n urma acestor fapte, Dan pretenden-
tul, avînd, se pare, ş i sprijinul braşove­
nilor, a trecut cu un corp de oaste peste
munţi ca să-şi încerce norocu l (martie
1460). In lu pta care s-a d at, insă, e l a fost
tnvins şi făcut prizonier. Ţepeş a poruncit
să i se sape groapa- după altă versiune,
groapa şi-ar fi săpat-o singur - i-a făcu t
slujba tnmormtntării ş i apoi a pus că lăul
să-i t a ie capul : pildă şi pentru ce ilalţi
pretendenţi care rlvneau tronul . Iar,
fiindcă Dan venise şi cu sprijinul locuito-
rilor din Făgăraş ş i Amlaş, a trimis impo-
triva acest or ţinuturi o oaste care le-a
jefuit ş i le-a ars cumplit (august 1460).
Amlaş ul a fost luat la 24 august: să­
tenii, în frunte cu preotul, au suferit
pedeapsa pe care o aplica voievodu 1: tra-
gerea in ţeapă. Braşovenilor nu le.-a f ăcut
nimic, se pare, de data aceasta : mai mult
chiar, le-a trimis, la 26 i u 1ie, o scrisoare,
invittndu-i să stea liniştiţi, deoarece el
t ot ce are de socotit e numai cu ţinut ul
Făgăraşului "posesiunea noastră".
5
 După ce şi-a consolidat in felul acesta
stăpînirea, decapitind pe unul din pre-
tendenţi şi îngrozind pe ceilalţi şi pe even-
tualii lor susţinători, Ţepeş a păşit impo-
triva turcilor. Tributul în bani nu-l mai
plătise de trei ani de zile; cu attt mai
puţin se gîndise să le dea copiii care i se
cereau pentru corpul de ieniceri. Sultanul
Mohamed II, cucerit?rul Constantinopo-
lului, cunoscînd, se vede, ce putea domnul
muntean, a voit, mai tnUi, să-I înlăture
nu prin forţa armelor. ci prin vicleşug. I -a
trimis, deci, vorbă printr-un grec, Catavo-
linos, să vină la Giurgiu pentru ca, de
comun acord cu deq1nitarii turci, să rezolve
o problemă de hotar. Ţepeş a venit, adu-
cind cu sine, spre a amăgi la rtndu-i pe
duşman, tributul şi chiar un număr de
copii: avea însă , tn acelaşi timp, pregătită
şi o oaste care, la semnul v oievodului, a
inconjurat pe neaşteptate detaşamentul
otoman, luind prizonier şi pe comandan-
tul lui, Hamza, beiul de Nicopole, împre-
ună cu grecul Catavolinos. Prizonierii au
fost duşi la Tîrgovişte şi acolo, tn margi-
nea oraşului, s-a ridicat pentru fiecare
soldat turc cîte o ţeapă, cea a lui Hamza
şi cea a lui Catavolinos fiind mai inalte.
Giurgiu a căzut astfel, in mina lui Ţepeş;
malul drept al Dunării, de la guri şi pînă
la Zimnicea,· a fost ars şi prădat; un alt
comandant turc, Mehmed-paşa a scăpat
cu fuga. Intr-o scrisoare pe care a trimis-o
la 11 ia nuarie 1462 lui Mateiaş, regele
Ungariei, Ţepeş, povestind această cam-
panie, arăta că au fost ucişi 23 809 oameni
-precizia cifrei se explică prin aceea că
se strîngeau cu grijă capetele tăiate­
"afară de 884 care au fost arşi in casele
lor şi ale căror capete n-au putut fi înfă­
ţişate". ,n total, deci, 24 693 duşmani.
Cit erau de îngroziţi turcii, se vede din
imprej urarea că înşişi locuitorii Constan-
tinopolului se pregăteau Să părăsească
oraşul , temtndu-se că Ţ epeş ar putea să
ajungă pînă acolo. "Se speriase ră intru
attfa mulţimile [t.urcilor] -spune o măr­
turie contemporană - încît se socotea feri-
cit cel ce putea trece dincolo, in Anato-
lia".
Ratiuni si sentimente
~ ~
Evident, o asemenea îndrăzneaţă provo-
care nu putea rămîne fără răspuns din
partea lui Mohamed II. In primăvara
anului 1462, la 26 aprilie, o armată in-
sem nată - cronicarul grec Chalcocondil
G
dă cifra, mult exagerată însă, de 250 000
-şi o flotă au pornit spre Dunăre. Faţă
de puhoiul turcesc, Ţepeş nu avea dectt
oastea de ţară, călăreţi în cea mai mare
parte, vreo 1O 000 oameni în totul. O
luptă pe ctmp deschis nu era, deci, cu
putinţă. Trecerea turcilor pe ţărmul stîng
s-a făcut în dreptul Nicopolei, ostaşii
români neputind-o impiedica. Au urmat
apoi o serie de ciocniri, tn locuri alese de
Ţepeş, unde mulţimea turcilor n-avea cum
să se desfăşoare- tactica clasică a dom-
nilor noştri- şi unde repeziciunea de
mişcări, îndrăzneala şi vitejia voievodulu i
au pricinuit duşmanului p agube însem-
nate. Intr-o noapte, Ţepeş a atacat chiar
tabăra turcească, vrînd să pătrundă pînă
la sultan spre a-1 ucide. Ajutaţi de intu-
neric şi de zăpăceala produsă de o aseme- ,
nea extraordinară tentativă, românii au
măcelărit un număr considerabil de turci
-un participant, ienicerul de origine
sirbă Constantin Mihailovici, dă cifra,
iarăşi mult exagerată, de 100 000 -şi s-au
retras fără mari pierderi.
O hotărîre pe calea armelor, printr-o
luptă decisivă, tn cîmp deschis, era clar
că Ţep~ş nu va putea obţine, dată fiind
disproporţia de forţe. Dar nici sultanul
care, înaintînd intre timp, ajunsese la
Tîrgovişte, nu putea spera să sfărtme
oastea domnulu1 muntean. Mai ales că
oastea turcă ducea lipsă de alimente - se
pustiise totul în faţa năvălitorilor, după
metoda străveche- şi, pe d easupra, se
ivise şi ciuma. Pe de altă parte, nici flota
trimisă să c uc erească cetatea Chiliei, din
Delta Dunăr-ii- unde era încă garnizoana
pusă cu ani înainte de Iancu de Hunedoara
- nu putuse i sp răvi nimic şi fusese nevo-
ită să se retragă.
Campania s-ar fi terminat, astfel, prin-
tr-un eşec, dacă sultanul n-ar fi găsit î n
persoana lui Radu cel Frumos- porecla
şi-o căpătase în baremul împărătes c­
omul care-i trebuia, Acest frate bun al
lui Vlad Ţepeş , care însoţise in expediţie
pe sultan, s-a grăbit să tăgăduiască supu-
nere şi tribut; el a izbutit să atra~ă de
partea lui o sumă dintre boieri, ma1 ales
după ce pusese mîna pe locu 1 - pare-se
Mănăstirea Snagovul- unde aceştia îşi
adăpostiseră familiile şi averea. Mohamed
1-a investit deci, ca d omn al Munteniei
şi, ordonind lui Ali b eg să-1 instaleze tn
scaun, a trecut îndărăt Dunărea; la 11
iulie era la Istanbul.
Vlad Ţep eş~ părăsit de cei cărora le
convenea mai pîne un domn şters, fără
 •
Ruinele
bisericii
din Tirgşor,
ctitoria lui
Vtad Tepeş
personalitate, a trebuit să se retragă tn
munţi, tn Transilvania, aşteptînd acolo
sprijinul regelui Mateiaş (august 1462).
Acesta a pornit, intr-adevăr. o armată
spre a-1 restabili pe tron; tnsă o intrigă a
duşmanilor lui Ţepeş a zădărnicit totul.
I s-au prezentat lui Mateiaş trei scrisori,
ca din partea voievodului, dintre care una
adresată lui Mohamed II, prin care el se
ruga de iertare şi făgăduia să-i înlesnească
sultanului cucerirea Transilvaniei, după
care ar putea u şor urma supunerea intregii
Ungarii. Dar aceste scrisori nu pot fi decit
nişte falsuri; nu exista nici o raţiune ca
Ţepeş să scrie un asemenea text, după
toate cele ce se întîmplaseră; apoi, locali-
tatea de unde se presupune că au fost
trimise scrisorile, "Rothel". nu există.
Destul ins! că Mateiaş le-a dat crezare, a
intrerupt expediţia şi a aruncat pe Vlad
tn inchisoare, la Vişegrad - o cetate pe
Dunăre, mai sus de Buda - unde a stat
12 ani, apoi i-a fixat reşedinţa tn Pesta,
tn faţa Budei, dindu-i acolo o casă. Abia
tn 1476 şi-a putut reocupa tronul, însă
pentru foarte scurt timp.
In ultimii ani, interpretindu-se anumite
izvoaţe şi ignorîndu-se altele, s-a emis
părerea că Ţepeş ar fi biruit tn luptele cu
Mohamed II, că acesta ar fi fost obligat
să părăsească Muntenia şi că abia după
aceea, in cursul toamnei anului 1462, o
revoltă a boierilor nemulţumiţi 1-ar fi
silit pe Ţepeş să renunţe la tron, lăstndu-1
pe seama lui Radu cel Frumos şi retrăgtn­
du-se tn Transilvania. Nu împărtăşim
acest punct de vedere. Dacă Ţepeş ar fi
biruit armata turcă şi ar fi silit pe c uceri-
torul Constantinopolului să se retragă
precipitat, autoritatea şi prestigiul lui
ar fi fost atit de mari - să ne gindim la
răsunetul pe care 1-a avut victoria defen-
slvl a lui Iancu de Hunedoara la apărarea
Belgradului, tn 1456- tnctt ele ar fi
făcut imposibilă o revoltă a boierilor lui.
De altfel, de ce s-ar fi răsculat aceşt i
boieri, după victoria la care participaseră,
de ce 1-ar fi părăsit pe Ţepeş şi s-ar îi a lă­
turat lui Radu cel Frumos care însoţise
armata turcească bătută şi ale cărui merite
nu se dovediseră niciodată pe cîmpul de
lu{>tă? In ipoteza unei victorii mihta re a
lu1 Ţepeş. desfăşurarea evenimentelor ul-
terioare, de la finele verii şi din toamna
lui 1462, devine bizară, inexplicabilă .
Dimpotrivă, în ipoteza că Ţep eş a
trebuit să se retragă tn faţa f orţe1 mult
superioare a lui Mohamed, părăsind atît
7
Bucureştii cit şi Ttrgoviştea, cele două
cetăţi de scaun, comportarea boierilor
devine explicabilă : 1-au abandonat pe
cel tnvins ş i s-au alăturat celui care înso-
ţea arm a t a biruitoare a lui "El-Fatth",
c uceritorul. Faptul nu e un unfcum ;
e l s-a mai repetat de atîtea ori tn decursul
istoriei noastre- de pildă , in cazul lui
Petru Rareş in 1538, al lui Despot Vodă,
al lui Ioan vodă cel Viteaz- ş i nu numai
in iştoria românilor, ci şi, cu pris os inţă, in
istoria universa lă, incit a stărui asupra
lu i devi ne inutil. Aşadar , părerea recentă
asupra consecinţe lor milita re ale campa-
niet din 1462 ş i asupra revoltei boierilor
trebuie înlăturată, ca necorespunzînd rea-
lităţii istorice.
Unii istorici au făcut mare caz de "nere-
cu noştinţa" lui Şte fan cel Mare, domnul
Moldovei, care a atacat, tn iunie 1462,
cetatea Chilie i• , pe cind Ţepeş, c u al cărui
ajutor ocupase tronul, trebuia să infrunte
armat a sultanului. Credem hotărît că
Ştefan nu putea face altfe 1. Să fi lăsat pe
turci să ocupe Chilia, portu l atit de in-
semnat prin care se făcea o bună parte a
co merţului moldovenesc, cetatea care do-
mina toată partea d e miazăzi a ţării, ar
fi insemnat ca, din capul locului, să renun-
ţe la independenţa sa militară ş i econo-
mică. De aceea, clnd a aflat de expediţia
turcilor şi de flota care se indrepta spre
gurile Dunării, a trebuit s-o ia inainte şi
să asedieze cetatea care, de fapt, nic i nu
era in mtna lui Ţe peş, c i avea garnizoană
ungurească, tncă d in vremea lui Iancu de
Hunedoara. Interese superioare d e stat
i-au impus, aşadar, lui Ştefan atitudinea
pe care a lua t-o. Iar dacă e vorba de ales
intre aceste inte rese ş i un sentiment de
rec unoştinţă personală , îndoială nu p oate
încăpea: primele trebuiau să biruie.
Ctitor şi dăruitor
Asup ra lungului răst imp cit a stat în
captivitate, la Vişegrad şi apo i, cu domi-
c iliul coma ndat, la Pesta, nu avem alte
informaţiuni d ecît ceea ce ne ·spun, pe
bază de tradiţie, povestirile germane ş i
cea ru să. Ele trebuie luate sub beneficiu
de inventar. Verosimilă pa re ştirea, trans-
misă de povestirea ru să , p otrivit căreia
Ţepeş a tăiat capul unui pristav ce pătrun­
sese în casa lui din P es ta, urmărind p e un
• Vezi Maguln ls,orlc. nr. i / 1974.
8
răufăcător ce se r efugiase tn amintita
casă. Justificarea pe care a dat-o Ţepeş
r egelut Mate iaş desp r e actul său - a
pedepsit pe agentul care -ş i tngăd!lia să
pătrundă "ttlhăreşte " în casa lui, " in casa
unui mare stăpînitor", fără s ă-i c eară, in
prealabil, voie- se potriveşte cu ceea ce
ştim despre concepţ 1a sa privind r angul
său de voievod şi c instea care trebuia să
i se acorde.
Din momentul tn care s-a instalat la
Pest a, adică din 1474 , s it u aţ ia lui Ţepeş
s-a îmbunătăţ it. El aş tept a acum un pri-
lej potriv'it pentru a-şi relua tronul. Şi
prilejul s-a ivit în l egătură c u lupte le
dintre Ştefan cel Mare şi turc i. E posibil
ca Ţepeş să fi făcut parte din co ntingentu l
transilvănean şi unguresc trimis de regele
Mateiaş in aj utor Iu i Şt e fan , inainte de '
lupta de la Vas lui (10 ia nu a rie 1475).
Ceea. ce ştim sigur este că el era, alături
de voievodul Tra nsilvaniei, Şte fan Ba-
thory , in fruntea armatei care, in toamna
lui 1476 , a intrat în Muntenia treci nd
munţii , in timp ce Ştefan cel Mare v e nea
dinspre hotarul Moldovei, dinspre Milcov.
ln lupta care a avut loc, domnul muntean,
Laio tă Basara b , a fos t invins şi silit să se
refugieze la turci. La 8 noiembrie, v estea
era co municată braşovenilo r de în s uşi
Ţepeş, aflător ·la Tîrgovi şt e; la Il noiem-
brie, tnvingătorii se găsea u lîngă Bucu-
reşt i şi, Ţ epeş ocupa tronul.
Dar această ultimă domnie nu a dura t
mult. La iotă, primind ajutor de la turci,
s-a-ntors după numai o lună, a surprins
p e Ţepeş fără oaste strînsă ş i 1-a uc is.
Ga rda personală de 200 oameni , lăsată de
Ştefan cel Mare a avut, ma i toat ă (nu mai
1O au scăpat ) , aceeaş i soartă. Ca.pu 1 tăiat
al voievodului, care î ngrozise altăd ată pe
turci, a fost trimis la I stanbul, ca să -l
vadă mulţimea: aşa ne spune B onfinius,
cronicarul regelui Mateiaş. Astfel ş i -a
încheiat domnia şi zile le Vla d Ţepeş, ves-
titul s tăpînit o r al Munteniei.
Mormintul nu i se c unoaşte. După tra-
diţie, rămăş iţele lui pămî nt eş-ti ar fi fos t
îngropate în biserica Mănăs tir i i Snagov,
b iserică pe care el ar fi zidit-o. Ştim că
lăcaş ul e mult m a i vechi, fiind constatat
documentar p e vremea lui Mircea cel
Bătrîn, bunicul lui Ţepeş. P e de altă
parte, nu ni s-a păstrat nici piatra lui
de mormint, nic i vreo in sc ripţie care
să-1 ateste drept ctitor. Ia r săpătu ril e
car e s-au făc u t în cupri nsul bisericii
n-au găsit sub lespedea fără in scripţie pe
care tradiţia o a tribuie ca fiind a mor-
Pa imn domn" lui rvmlln tt dept'Lşit holrlrele ţdrii: un pl)rlret mai putin cunoscui a fost introdus de un pictor
austriac in compoziJia reprezentind martiriul Sflntului Andrei ...

•
mîntului lui Ţepeş, nici un schelet ome- două mai puţin reuşite, se află sub formă
nesc, c i numai oseminte de cal şi ceramică de gravuri- negru pe alb- in broşurile
preistorică. germane care i-au dus faima în t o ată
Dar, dacă nu cunoaş tem locul unde a fost Europa . U nul din aceste patru po~rtrete
înmormîntat, şt im , în schimb, cîte ceva aduce cu cel din Austria.
despre ctitoriile lui. In 1922 am găsit în
satul Str ejnicu (jud. Prahova) pisania, in
limba s lavă - limba oficia lă în cancela- Povestirile contemporanilor
ria vremii - a bisericii ridicate de el in
Tirgşor1 pisanie ce se află astăzi la şi judecata istoriei
Vălenh de Munte. Tot lui Ţepeş i se
dat oreşte, foarte probabil, şi Mănăsti­
Să ne oprim puţin şi asupra faptelor
rea Comana, pe care a înzestrat-o in 1462 pe care le pun în seama lui Ţepeş poves-
cu moşia Călugăreni. A făcut danii Mănă­ tirile în limba germană şi rusă. Ele sînt
stirii R ossikon şi Mănăstirii lui Filoteu . redate din auzite, ~u deci caracterul unor
ambele de la Muntele Athos; documentele tradiţii orale. Prin transmiterea din om
respective a u amîndouă data 12 iunie 1457. în om, unele din aceste tradiţii au putut
Insemnat este r olul lui Ţepeş in legătură fi înflorite, amplificate, cum se întîmplă
cu oraşu l Bucureşti, oraş care, sub acest de obicei ; totuşi, o seamă din ele par a
voievod, apare in ipostază de reşedinţă
domnească. Ni s-a păstrat documentul din ··:Iar Bram Stolur l-a 14cut eroul unui roman
~O septembrie 1459, dat de el "in cf!tatea d.mtre . c~ le mai rd8ptndite (scriitorul e tn(4-
Bucureşti": este prima menţiune documen- tt.Şat a1c1 costumat tn ... Wil~lm Cuceritorull)
tară sigură despre oraşul destinat să aibă
un viitor s trălucit. Bucureştii au existat,
însă, ca aşezare urbană, ca tirg, cu mult
inainte de Ţepeş; după părerea noast ră,
el este anterior intemeierii statului mun-
tean; în orice caz, exista in sec. XIV, aşa
cum arată recentele descoperiri arheo-
logice. Lui Ţepeş i se datoreşte ridicarea
unei cetăţi 1a Bucureşti, sau, poate, mai
degrabă, refacerea cetăţii de aici, cetate
în cuprinsul căreia se aflau şi casele dom-
neşt i.
Vlad Ţep eş este unul din puţinii domni
r omâni de la care ni s-a păstrat un portret
contemporan. E ste vorba, anume, de pic-
tura in ulei aflată la Castelul din Ambras
lingă Innsbruck , in Tirol (Austria), pic-
tură reprezentînd o copie după original.
Voievodul a re faţa smeadă, ochii mari, cu
sprîncenele bine arcuite, nasul subţire,
bărbi a ascuţită . Poartă plete lungi, revăr­
sate pe umeri, şi mustaţă. Pe cap- o că­
ciuliţă, împodobită in partea inferioară,
de jur împrejur , cu şirur i de mărgăritare
şi avînd tn faţă un surguci•, bătut în pietre
preţio ase. Tunica sau mantia sa poartă un
guler larg de samur sau zibelină şi este
tnchisă în faţă prin nasturi rotunzi, de aur.
Nu c unoaştem numele pictorului care,
probabil la Curtea din Buda a regelui
Mateiaş, sau în casa din Pesta, a făcut
acest portret al lui Ţepeş , ce se păstrează
tn copie ş i la Muzeul de I st oria Artei din
Vie na. Alte patru p ortrete, dintre care
• P enaj (tn gener al din pene de struţ) rolosl t
ca po d oabă.

10

J
•
reda realita tea. Ne referim, în primul
rînd, la cele car e voiau să constituie un
exemplu şi o învăţătură. Astfel este, de
·pildă, povestirea despre negustorul străin.
Iată textul respectiv : "Odată a venit un
oarecare negustor străin din Ţara Ungu-
rească în cetatea lui. Şi , după poruncă ,
şi-a lăsat căruţa lui pe uliţa oraşului,
inaintea casei, ş i m arfa lui în căruţă, iar
el însuşi a d ormit în casă. Şi a venit
cineva şi a fura t din căruţă 160 ducaţi
de aur. N egustorul s-a dus la Dracu la
şi i-a spus de pierderea aurului. Iar Dra-
cula i-a spus : .Du-te; în această noapte
vei găsi auruh. Şi a p oruncit să se caute
aurul în tot oraşul, spunînd: •Dacă nu
se află hoţul, atunci voi nimici tot oraşuh.
Şi a poruncit să se pue peste noapte în
car, din aurul său, toţi ' banii şi a m a i
Turnu l tn care Tepeş a (ost tnchiB la Vişegrad
adău gat un zlot. Negustorul, scu ltndu-se,
a găsit a urul şi a numărat o dată şi de
două ori: s-a aflat un zlot mai mult. Şi
s-a du~ la Dracu la şi i-a spus: .Stăpîne
am găs it a urul. Şi iată, este un zlot mai
mult, care nu este al meu•. Atunci au adus
ş i pe hoţ cu aurul. Ş i a spus negustoru-
lui: cMergi în pace; dacă nu mi-ai ffspus
despr e zlot, eram gata să te pun îil ţeapă
c u acest hoţ•" .
O altă povestire priveşte teama pe care
o inspira Ţep eş oricui ar fi vrut să facă
vreo faptă nelegiu ită . "Atît de temut era
Dracula in ţara sa- citim în povestirea
ru să - căci nu suferea să se facă nimănui
nici un rău, fie hoţie, siluire sau nedrep-
tate, încît cine făcea de acestea, nu rămî­
nea cu nici un preţ între cei vii, orice ar
fi fost: popă, boier sau om de rînd; ş i
oricît de b ogat ar fi fost cineva, nu putea
să scap e de moarte. Intr-un loc oarecar e -
co ntinuă povestirea- era un izvor de
apă rece ş i dulce şi mulţi din multe părţi
~eneau la . acel izvor, de beau apă din-
tr-insul. Dracula făcu o cup ă de aur, mare
ş i frumoasă, ş i o puse Ungă izvorul acela,
şi toţi cîţi b eau din acea cupă de aur o
puneau îndărăt la locul ei, ş i de fri că nime-
nea n-a îndrăznit să pună mîna p e ea,
cîtă vreme a trăit el".
O a treia povestire este în legătură cu
războiul purtat de Ţepeş contra turcilor.
Se arată cum sultanul "porni cu război
asupra lui Dracula , luînd cu sine multă
putere. Acest a - adică Dracula - îşi
adună toată oştirea ce avea cu dinsul
şi-i lovi peste n oap te ş i măcelări o mul-
ţime de turci; dar cu puţinii săi ostaşi nu
putu să ţie piept mulţimilor turceşti
şi, retrăgîndu-se din luftă, începu să se
uite la a i săi, care cefe de r a n e avea. La
cine vedea rana in faţă pe acela îl cinstea
şi-1 dăruia şi-1 făcea boier, iar cine era
rănit în spate, poruncea să-1 puie in ţeapă
ca pe un fugar ticălos. Iar cînd se porni
d in nou asupra turcului, zise oştir e i sale:
ccine se gîndeşte la moarte, acela să nu
meargă cu mine, să rămînă aci•".
Care este judecata istoriei asupra p erso-
nalităţii lui Vlad Ţepeş? Cum priveşte ea
faptele acestui voievod? Desigur, Ţep eş
îşi merită porecla ş i actele lui de repre-
siune a u fost o r ealitate. Ele însă nu s-au
exercitat fără r ost, numa i dintr-o pornire
a firii lui sau dint r-un capriciu, ci au a vut
întotdeaun a o raţiune, şi anume, cel mai
adesea, o raţiune de stat. Ele serveau drept
exemplu: pentru pretendenţii la tron care
a r fj vrut să tulbure ordinea instituită şi
11
,
..
•

pentru susţinătorii lor, pentru făcătorii neşti. Nu se poate accentua Indestul

de rele, atît de numeroşi tn urma neconte-
1 nitelor lupte interne şi care periclitau
desfăşurarea normală a negoţului, sigu-
ranţa drumurilor. tn sftrşit, chiar pentru
duşmanii din afară care simţeau astfel că
e tn ţară o voinţă puternică. Să nu uităm,
de aftfel, că , tn Intreaga Europă feudală,
exista In vremea aceea o atmos feră de
cruzime, că Vlad Ţepeş n-a Intrecut, tn
privinţa aceasta, pe atiţia a lţi monarhi
ai sec. XV şi XVI, de la Ludovic XI
ptnă la !van cel Groaznic, de la H enric
VIII pină la Matei Corvin.
Sub raport politic, trebuie relevată lupta
sa contra turc ilor, avind ca ultim scop,
esenţia l , apărarea independenţe i ţării.
Este un fa p t de cea mai mare tnsemnă-
tate, deoarece ac eastă luptă, dusă tmpo-
triva lui Mohamed II, c uceritorul Con-
stantinopolului, a contribuit, ca şi lup-
tele anterioare, du se de Mircea cel Bătrtn
şi Dan II, ca şi lu ptele contemporane a le
lui Iancu de Hunedoara, ca şi cele urmă-
toare a le lui Ştefan cel Mare, iar, in sec .
XVI , ale lui R adu de la Afumaţi, Ioa n
vodă Viteazul ş i Mihai Viteazul, să asi-
gure fiinţa necontenită a statelor româ-
asupra acestei continuitlţi care a asigurat
manifestarea complexă a vieţii poporului
romAn, sub toate ra,Porturjle, ,POlitic,
administrativ, econom1c, social Şl cuitu-
rai, tn timp ce popoarele din Balcani au
fost supuse de puterea otomană şi statele
lor desfiinţate pentru secole Intregi; chiar
unele stClte mai mari şi-au văzut supri-
mată fiinţa proprie timp Indelungat, cu
toate co nsec inţele ce decurgeau din această
suprimare.
Meritul cel mare al lui Vlad Ţepeş este,
deci, de a fi contribuit la acţiUnea de
păstrare a fiinţei statului muntean, de a
fi făcut pe otomani, pe atunci tn plină
expansiune politică şi militară, să renunţe
a aplica şi Munteniei regimul pe care-I
aplicaserl statelor din Peninsula Balca-
nică, adică s-o transforme tn paşaltc.
Acest merit estompează duritatea extremă
a pedepselor lui care au impresionat pe
contemporani şi face ca judecata istonei
asupra lui Tepeş să fie, tn ultimă instanţă,
pozitivi, el ocupind un loc de cinste şi
de mare !nsemnltate !n Panteonul voie·
vozilor români apărători de ţară şi iubi·
tori de popor. ~

• Clio anuntă • Clio

Un vas-pirat redirivus
anunţă • Clio anun

De curind a ancorat tn rada Londrei vasul-amiral GOLDEN HIND, pe care a navigat, tn urmd
cu patru secole, celebrul pirat Francis Drake. După cum se ştie, regina Elisabeta 1 a beneficiat
din plin de activitatea desfăşurată de Drake tmpotriva flotei comerciale ş i militare a spaniolilor
tn Oceanul Atlantic şi Marea Caraibilor. Tn afard de faptul cd , dato rită tndrăzneţelor şi surpinzd'toa-
relor atacu ri ale corsarului, inam icul cel mai puternic de atunci al Angliei a suferit grele pierderi,
tezaurul regine i s-a tmbogdţi t cu o bund parte din prada recoltatd . Motive suficiente pentru ca
atitudinea ei sd evolueze tn mod semnificat iv: după ce un timp a adoptat o p oziţie oficiald de
"condamnare" a raidurilor, sprijin indu-1 tnsd pe ascuns, Elisabeta 1-a luat pe Drake sub direc-
tul sdu patronaj, acordtndu- i un titlu nobilior şi rangul de amiral.
De fapt, nava GOLDEN HIND o pierit de mult. Cea la care ne referim este o replicd exactd
dor recentd, construitd la şantiere le din Appledore, un mic port din sud-vestul Angliei, tn comi-
tatul Devon, unde s-a născut Drake.
Const rucţia o durat doi ani , deoarece meşterii care ou lucrat la ea au ţinut sd respecte
tntocmai toate caracteristicile vasului. Ca ş i originalul, mica dar viguroasa corabie cu ptflze
ore un deplasament de 100 tone ş i e dotatd cu 18 tunuri . Ptnd şi mobilierul de stejar din inte rior
reproduce cu fidel itate stilul elisobetan şi o necesitot participarea celo r moi talentaţi ebenişti din
tntreogo Anglie.
Dupd ce o st aţ ionat t rei sdptdmtni tn apele Tam isei, vreme tn core a fost vizitat de sute
de mii de londonezi, GOLDEN HIND o plecat la Plym outh, tn ale cdrui şontiere navale i s-au
adus unele mod ificări .c..dci la sfî rş i tul anului 1973, vasul a plecat tntr-o lungd cdlătorie, tnfrunttnd
- ca şi modelul s'd u - Oceanul Atlantic. Spre deosebire de gloriosul lui omonim , GOLDEN HIND de
ast ă zi, core o navigat sub comanda căp i tanului Adrian Sma/1, cu un echipaj de 16 oameni (rn loc de
80, cit avea Sir Froncis Drake), va trece şi prin canalul Ponamo, urctnd apoi spre nord, tn
Oceanul Pacific . Dest i n aţia sa finald este San Francisco, unde e aşteptat sd soseoscd prin octom-
brie 1974, pentru o se stabili definitiv, ca muzeu plutitor, tn Gol ful Poarta de aur.
Trebuie spus că GOLDEN HIND nr.2 o fost construit din in i ţiativa şi cu banii unei companii
americane, care sperd să -ş i omo'rtizeze repede toate cheltuielile, scoţtnd şi un frum os profit de pe
urma taxelor de intrare tn muzeu. Proprietarii vasului- replicd ou mers ottt de departe, tnctt ou
cerut (ş i obţ inut) o modificare de ordin.. .. patronimic: addugoreo unui e la cel de-al doilea cuvtnt
oi numelui, core a devenit astfel GOLDEN HINDE. De ce? Pentru cd, dupd pdrereo lor, aşa sună
moi arhaic ş i deci moi otrdgdtor pentru clienţi i tn perspectivă. Bine, li s-a obiectat, dor cum rdmtne
cu adevărul istoric? Proprietarii comoaniei au tnălţot din umeri: ce importanţă prezintă aici
odevdrul istoric ?
D.M.
12
 Anul 1662 a Inceput In Transilvania cu gerurf mari fi ninsori abundente,
care s-au transfonnat Ia mijlocul Junii Ianuarie in ploi; drumurile desfun ..
date, mocfrloase, deveniseră fmpracticabfle. Apoi, sub cerul acoperit, sumbru,
s-a Iisat din nou gerul, Iar plmlntul s--a acoperit cu o pojghlţl de gheaţl.
In seara zilei de 20 Ianuarie, In cetatea Sfghltoarei, noul principe al
Transilvaniei, Mihail ApaHi, ales şi trn.pus de otomani, ţinea sfat cu Ibra-
hlm paşa, comandantul celor 3 888 turci llsaţl de Ali paşa de Timişoara ca
sl-1 apere contra rebelului Ioan Kaniny ce se ridicase impotriva Semllunel,
ca nu de m.ult Gheorghe Rik6czl II, fostul principe al Transilvaniei. Cel doi
aşteptau cu Infrigurare sosirea unei Oftirf turceftl şi a ajutorului pe cat:e Ali
paşa promisese c1..1 va trimite din Muntenia şi Moldova.

ln aceeaşi seară d e 20 ianuarie, tn cas- soţit de 300 cavaleri, a pornit să cerceteze

t elul de la Albeşti, bătrînul principe Ioan
Kem ~ ny , i nfăşurat i n blănur i scumpe,
se gtndea posomor i t la situaţia sa: tru-
p ele sale - tntre car e şi detaş amente ro-
m âne ş ti - erau Ungă S ighişoara; cava-
Ieria ge rmană şi croată fusese aşezată tn
satul Vu lcan, iar husarii lui Ştefan Ebeni
- tn satul Ş aeş; principele tnsu ş i, cu no-
bilii să i , îş i fixase reşedinţ a In castelul
f am iliei H a ller, din Albeşti. Ştirea pe
drumul mai departe, spre Seleuşul Mare,
unde s-a oprit, aştepttndu-şi restul arma-
tei. Căruţele cu merinde, trăsurile şi ca-
rele cu tunuri au ieşit din Seleuş, Incer-
cind să se Indrepte .spre Nadeş, dar dru-
mul era rău şi convoiul s-a Impotmolit.
ln timpul nopţii, In cetatea Sighişoa­
rei au sosit doi oameni. Ei au arătat lui
Mihail Apaffi şi celor două paşale itine-
rarul urmat de Kemeny 'i de oastea sa. r

care tocmai o primise nu era deloc lmbu-
curătoare: iscoadele sale ti confirmaseră
zvonul intrării unei armate turceşti tn
Mediaş. Ar fi fost vreo 2 000 cavalerişti
t urci de elită , co ndu ş i de energicul Cu-
duc Mehmed paşa d e Oradea, mare ser-
d ar al armat ei" ot omane tn Transilvania.
P r incipele a convocat sfatul nobililor
ş i a l o fiţer il or să i ş i le-a comunicat aceas-
t ă veste. Dar adunarea nu s-a lăsat im-
presionată de mişcăril e trupelor duş­
m a ne; to ţi s-au arăt at gata să pornească
impotriva ambitiosului paşă şi să-I ln-
frtngă tnaint e d e a ajunge să-şi unească
forţele sale cu cele aflate la Sighişoara.
In mod cu t otul neaştep tat, InsA., Kem~ny
a respins ace astă propunere - plecarea
sa ar fi put ut să pară principelui Apaffi
o retrager e, ·o fugă; ma i bine vor rămtne
a ici tncă o noapte, urmind ca a doua zi
dimineaţa Intreaga armată să se adune
la Alb eşti.
In adevăr, a doua zi spre prinz, locui-
t orii S i ghişoare i au văzut armata princi-
p elui Ioan Ke m ~ny care ~ărea gata să
a t ace o raş ul dinspre sud, dmspre clmpie.
Dar. cont rar aşteptărilor, acesta şi-a
condus oamenii spre nord, Inaintind In-
cet ş i posomortt spre satul Hetiur, unde a
făcut popas.
In acelaşi timp, la o jumătate de milă
depărt are , cavaferia turcă In frunte cu
Cuciuc p aşa se Indrepta cu iuţeală spre
S igh işoara. La or a patru după-amiază,
in onoarea generalului turc intrat in oraş
se trăge au mai multe salve de tun. Zgomo-
t ul lor s-a auzit ptn ă la Hetiur, unde J>rin-
cipele răz vrătit ţine a sfat cu o fiţ erii săi.
Ce-au hotărit , nu se şti e. Dar, o dată cu
lăs area serii, Kemeny a încălecat şi, In-
Au adăugat, apoi, că pnncipele duşman
- aflat acum la Seleuşu l Mare -părea
să se tndrepte spre Un~aria. Fire neobo-
sită şi dornică de glone, Cuciuc paşa a
hotărlt să pornească In urmărirea lui chiar
a doua zi tn zori, fără un moment de o-
dihnă .
Cele erau acum aproape faţA.
două o ş ti
In faţă: lupta devenise de nelnlăturat.
Cum s-a ajuns, lnsă , la ac eastă situaţie
şi ce a Insemnat ea In cadrul generala!
politicii externe româneşti de acum trei
veacuri?
Tradiţia unei linii politice
Lupta de la Seleuşul Mare nu este un
evemment izolat tn istoria ţărilor romlne
de la Inceputul deceniului şapte al sec.
XVII; ea reprezintă, de fapt, epilogul
unei acţiuni antiotomane de o conside-
rabilă importanţă. Acest adevărat război
antiotoman s-a desfăşurat Intre anii 1657
şi 1662 şi a antrenat ţările romlne Intr-o
rezistenţă tndtrj ită Impotriva Porţii. Coa-
liţia a fost formată la Inceput de princi-
pele Transilvaniei, Gheorghe Rak6czi II
( 1648-1660), d omnul Munteniei Con-
stantin Şerban (1654-1658), apoi Mihnea
III (1658-1659) şi domnul Moldovei,
Gheorghe Ştefan (1653-1658).
Inchegarea acestui sistem de alianţe,
Indreptat tmpotriva Imperiului otoman,
corespundea, d e altfel, dorinţei m~elor
populare şi a voievozilor din Moldova şi
Muntenia. Astfel, tncă din primăvara
anului 1654, solii lui Gheorghe Ştefan
arătau ţarului Moscovei dorinţa voievo-
dului de a colabora cu el In lupta lmpo·

14
triva turcilor şi tătarilor, ajungtndu-Qe,
in cele din urmă, la tncheierea unui tra-
tat (7 mai 1656), care prevedea şi o alian-
ţă militară tn acest scop. De asemenea,
tn Muntenia, seimenii răsculaţi tn 1655•
au dat mişcării lor şi un caracter anti-
otoman, trectnd prin ascuţişul săb iei pe
mulţi dintre turcii aflaţi atunci în ţară.
Pe de altă parte, nici ideea unirii celor
trei ţări tn această luptă nu era ceva nou.
!ncercări similare se constată incă din
veacurile XV-XVI , culminind cu uni-
rea realizată de Mihai Viteazul in 1600.
Mai ttrziu, planul unei mari răscoale an-
tiotomane a fost ţesut de Matei Basarab
(1632-1654) şi de Gheor~he Rak6czi I,
principele Transilvanie1 (1630-1648),
.care au incercat să-1 atragă de partea lor
.şi pe voievodul moldovean Vasile Lupu
(1634-1653) . La o tnţelegere deplină s-a
ajuns abia la 1647, după; ce şi regele Po-
loniei s-a pronunţat pentru organizarea
unei campanii antiotomane. Dar această
coaliţie n -a avut şi rezultate efective, pe
de o p arte datorită intereselor divergente
ale monarhilor care o alcătuiau, iar pe
de altă parte din cauza faptului că ini-
ţiatorii şi principalii ei susţinători
-Gheorghe Râk6czi I şi regele Poloniei -
au murit tn anul următor (1648). Esen-
ţial este, tnsă, faptul că ideea unirii ţă­
rilor române tn lupta antiotomană a că­
'pătat , prin aceste eforturi şi tncercări,
valoarea unei linii politice pe care au ur-
mat-o şi succesorii celor trei conducători
şi .tn care se tnscrie şi coaliţia de care ne
ocupăm.
Profittnd de eclipsa temporară a unui
factor de autoritate la Istanbul, ca şi de
faptul că Polonia era antrenată tn război
attt cu Rusia ( 1654-1667) ctt şi cu Sue-
dia ( 1655-1660), Gheorghe Rak6czi II
a tncercat şă obţină pe calea armelor tro-
nul acestui regat, ademenitor prin amin-
tirea lui Ştefan Bath6ry••. ln cazul unui
succes, frontul antiotoman al ţărilor ro-
mâne ar fi ctştigat considerabil tn forţă
şi prestigiu; de aceea voievozii Moldo-
vei şi Munteniei - Gheorghe Ştefan şi,
respectiv, Constantin Şerban - s-au ală­
turat de la tnceput acţiunii lui Râk6czi.
Dar, fireşte , o asemenea perspectivă nu
putea fi pe placul turcilor, la conducerea
cărora se ridicase tnfre timp un vizir des-
toinic tn persoana lui Mahomed Kopriilti,
decis să redea Imperiului otoman vechea
lui strălucire. El a ameninţat pe domnii
români că vor fi aspru pedepsiţ1 dacă vor
rămtne tn alianţă cu Râk6czi, impotriva
Poloniei.
In pofida acestei vădite ostilităţi a
Porţii, principele Transilvaniei a intrat
tn regatul vecin, reuşind să ocu pe Craca-
via şi Varşovia, dar a fost tnfrtnt d ecisiv
de p oloni la 22 iulie 1657. Oastea otomană
• Vezi Mquln !dorle. nr. t 0/t 972.
• • Vezi Maruln tatorlc, nr. 3/t973.
trimisă tn ajutorul regelui polon a fost
atacată , tn aceeaşi lună, la sud de Orhei,
de trupe moldovene, muntene şi transil-
vănene, fiind astfel tmpiedicată să ajun-
gă la destinaţie. Urmarea a fost că toţi
cei trei co nducători a i ţărilor române au
fost maziliţi de Poartă: R.a.k6czi tn octom-
brie 1657, Constantin Şetban tn ianuarie
1658, iar Gheorghe Ştefan tn martie 1658.
Singurul care şi-a putut păstra tronul
a fost Rak6czi, întrucît principele impus
de turci a fost tnlăturat foarte curtnd de
Dieta · Transilvaniei. Realegindu-1 pe
Rak6czi, Dieta a hotărît, tn acelaşi timp,
la 24 ianuarie 1658, ridicarea ţării la
oaste. Astfel a tnceput acest război
antiotoman al ţăril or române, care a
durat aproape cinci ani. De-a lungul
lui, oştile tn luptă cu turcii au evoluat
pe tntregul spaţ iu carpato-dunărean, ho-
t arele dintre principate ştergtndu-se pen-
tru a crea unitatea tn luptă . Turcii
şi tătarii, dirijaţi cu abilitate de pri-
ceputul Mahomed Koprtilti, au atacat
ţările române din toate părţile: tătarii
crtmleni şi bugeceni de la est, turcii pa-
şei de SilistraAe la sud, iar cei ai paşale­
lor de Timişoara ş i Buda de la vest. Ast-
fel, centrul firesc de rezistenţă a devenit
Transilvania - apărată de arcul carpatic
şi de cetăţile vestice ( Inăul şi Oradea) -
mai ales că principii acestei ţări puteau
beneficia de un refugiu în Ungaria Supe-
rioară , unde aveau mari proprietăţi şi de
unde puteau orictnd recruta ostaşi. Aşa
se explică, de altfel, şi importanţa pre-
cumpănitoare a evenimentelor care s-au
de sfăşu rat tn Transilvania.
Inţelegtnd acest lucru, Poarta a consi-
derat necesară tnlăturarea lui Rak6czi.
Cum prima tentativă tn acest sens eşuase,
de data aceasta a fost trimisă o mare oas-
te turco-tătară, care, condu să de vizirul
KOprtili.i, a intrat tn Transilvania tn au-
gust 1658 şi a impus Dietei alegerea, ca
principe, a lui Acatiu B arcsai (7 octombrie).
In faţa acestei situaţ ii, Rak6czi s-a retras
temporar pe domeniile sale din Ungaria.
"Noi din ţarA nu vom le'l !"
.In Moldova ş i Muntenia, tn locul voie-
vozilor maziliţi tn 1658, şi care, refugiaţi
tn Transilvania, tncercaseră, apoi, zadar-
nic să-şi rectştige tronurile c u sprijinul
lui R.a.k6czi, turcii insta laseră doi domni-
tori tn care c redeau că pot avea tncredere:
bătrînul vornic Gheorghe Ghica tn Mol-
dova şi Mihnea III tn Mtţntenia. Dacă
primul a confirmat aşteptările turcilor,
nu acelaşi lucru s-a tntimplat cu cel de-al
doilea•••. Mare admirator al lui Mihai Vi-
teazul, el a tn,ţel es să urmeze şi linia poli-
tică a ilustrului său predecesor. In că din
vara anului 1658, el încercase o rezisten-
••• Vezi Mquln Istoric, nr. 7·8/t 968.
15
ţă antiotomană, dar, nesprijinit de sfet-
nicii săi, fusese silit să urmeze oastea lui
K~prUlii In Transilvania. In anul urmă­
tor. lnsă, după ce a suprimat pe adversa-
rii politicii sale, Mihnea a declanşat ris-
coala antiotomanl, măcelărind pe credi-
torii turci, şi atactnd cetăţile dunărene,
ocupate de garnizoane turceşti.
In acela~i timp, Râk6czi, tmpreună cu
Gheorghe ştefan şi Constantin Şerban, a
revenit tn Transilvania, a clrei Dietl
1-a proclamat din nou principe (29 sep-
tembrie 1659). tnlăturtndu-1 pe Barcsai.
Alianţa s-a refăcut prin tratatul Incheiat
peste citeva zile Intre Mihnea şi Râk6czi,
urmat de stabilirea planului campaniei
antiotomane. Conform acestui plan, Con·
atantin Şerban a ocupat tronul Moldovei•
{2 noiembrie 1659) ajutat de trupe mun-
tene. şi transilvlnene.
Frontul antiotoman părea, astfel, in-
tegral refăcut tn toamna anului 1659.
Constantin Şerban , uoitvodul Tdrii Rom4neşti ...
t n p . i 3: bdtdlia. de l a. Se leuşul M ar e
Dar acelaşi
an a adus şi destrămarea lui:
după numai 19 zile de domnie, Constan-
tin Şerban a fost alungat de tătari din
Moldova şi tnlocuit cu Ştefăniţă, fiul lui
Vasile Lupu; zece zile mai tirziu şi Mih-
nea III a fost înfrtnt de o oaste turco-tl-
tară, fiind silit să se refugieze tn Transil-
vania, unde a şi murit tn primăvara ur-
mătoare. · din această perioadă de criză, că lăt orul
Astfel, misiunea c o ntinuării luptei an-
tiotomane a revenit iarăşi Transilvaniei
şi principelui ei. Căuttnd să dea o bază
ctt mai solidă rezistenţei sale, Gheorghe
• ln acest Interval, Gheorghe Ştefan a renunţat
la drepturlle sale la tronul Moldovei şl a plecat
tn pribegie.
16
Râk6czi II a Incercat - şi chiar a reuşit
- să ridice la luptl pe iobagi, flglduln-
du-le eliberarea. De altfel, nota dominan-
tl a ansamblului de confruntAri militare
cu Poarta tn cursul acestui rlzboi a fost
tocmai folosirea cu precAdere a resurselor
proprii de rezistenţi . Cronicarul saa Georg
Kraus scria, In acest sens, In Cronica Tran-
allvanlel: .,Ca sl spunem lnsl adevArul,
cea mai mare parte a ţlrU a fost tot tim-
pul mai mult de partea lui BJ.k6czi dectt
cu Barcsai [ti] ceea ce-i de mirare este că,
şi dupl ce Răk6czi a pierit, vreo doi ani
(ţlranii iobagi - a.n.] n-au voit sl crea-
dl cu adevl.rat tn moartea lui, ci au nl·
dljduit şi au aşteptat mereu al fie alobo-
ziţi de el". Ultimul aspect al acestei măr·
turii este semnificativ pentru a discerne
anvergura ti profunzimea caracterului
popular al rlzboiului. Şi atntem tentaţi
sl facem legltura Intre acest aspect ao-
. .. şi auccesorul sdu, Jlihnta III
cial şi acţiunea lui Mihnea III de elibe-
rare a sutelor de rumâni, de faptul că-ş i
apropiase pe dorobanţi şi le asculta sfa-
turile lor "relett - cum scr ie cronicarul,
care nu vedea cu ochi buni aceste acţiuni
de ridicare a maselor la luptă - "găsin­
du-şi dorobanţii domn după inima lor" .
Observator atent al realităţilor româneşti
turc Evlia Celebi a remarcat, prin satele
şi ttrgurile muntene, că "ma i toată popu-
laţia bărbătească mersese cu oastea lui
Mihnţa, iar cei ce ieşeau tnaintea năvăli­
tarilor turei sau tătari, cu steag ~Ib [ .. .)
cu miinile la spate, fără arme [erau) bo-
ieri şi. hatmaJU din lflac" .
 Hotărîrea fermă de a lupta impotriva
turcilor şi-a găsit o expresie fidelă in ma-
nifestul principelui Transilvaniei din 18
mai 1660 . Cu patru zile inainte de lupta
decisivă cu turcii, Gheorghe Rak6czi II
declara: "noi din ţară nu vom ie ş i [ ... ]
in ceea ce priveşte pregătirea armatei pen-
tru rămînerea noastră, vom folos i toate
mijloacele atît timp cît vom avea capul
pe umeri; sintem gata să urmărim orice
cale şi nu ne vom zgirci să ne vărsăm sîn-
gele" . Este un moment deosebit, este
clipa in care principele se co nfundă cu
masa anonimă a sup u şilor să i ce lupta u
contra otomanilor ; refugiul şi moşiile
princiare nu ma i există, ţara este una sin-
gură: Transilvania.
La 7 iunie 1660, însă, tn urma luptei
de la Floreşti (22 mai), Rak6czi a murit;
Dieta a a les ca principe al Transilvaniei
pe Ioan Kemeny, care, sperind intr-un
ajutor habsburgic, a proclamat, la 23 apri-
Ioan Kem6n1/, principe şi r4zboinic iscmit şi d-
teaz .•.
lie 1661, abolirea suzeranităţ ii turceşti
şi trecerea sub cea imperială . In septem-
brie, turcii au impus ca principe pe Mi-
hail Apaffi, şi atunci Kemeny s-a retras
temporar în Ungaria S up erioară, împre-
ună cu generalul R aimondo Montecuccolli,
comandantul trupelor imperiale care-i
veniseră in aj utor. Transilvania avea a-
cum doi principi - unul sprijinit de turci,
altu l de habsburgi - a căror luptă, la
Seleuşul Mare, a insemnat şi sfîrşitul cam-
paniei antiotomane a ţărilor române.
Asupra c;;tuzelor care au determinat
eşecul ei, nu putem insista aici; ele sî nt
multiple, de ordin atît intern, cit şi ex-
2 - Mag8'Z1n istoric, nr. 3119'74
tern, atit social-economic, ctt ş i militar.
Dintre cauzele militare, însă, una pare
mai evidentă. Se ştie că, t n sec.XVII ,
cavaleria rămăsese cu pre cădere arma de
ofens ivă, şa rjînd duşmanul zguduit de
focul muschetelor. Or, oştiril e r omâne,
chia r dacă dispuneau de oar ecari unităţi de
cavalerie in stare să şarj eze, în sch1mb,
nu aveau puşcaşii capabili să provoace
şoc ul care să permită finalizarea. Pe de
altă parte, a lupta cu pedestraşi şi că l ă­
reţi impotriva artileriei, nu era -după
cum constata şi Miron Cost in - "războiu
sau vreo apărare, ce direaptă meserniţă
[măcel]". Încercările făcute de a adapta
oşt ilo r române noua tactică de lup tă nu
au putut da rezultate: lipseau instrucţ ia,
expe rienţa, armamentul. Pentru ca aceste
condiţ ii să fie îndeplinite, era necesară o ar-
mată permanentă; or, în ţările române oşti­
rile se ridicau numai in caz de războ i, cînd
se apela şi la sprijinul mercenarilor străini.
. .. şi mareşalul Montecuccolli, condu.ctJtorul trupelor
imperiale, care, tn clipa su.premd, n-a mai f ost d o
nici 1m ajutor
Surprins ti tr dat
In zorii zilei de 22 ianuarie 1662, în
timp ce aproximativ 5 000 turci cond uşi
d e Cuciuc Mehmed paşa ş i de Ibrah im
p aşa părăseau cetatea S ighişoarei , in ta-
băra de la Seleuşu 1 Mare Ioan Kemeny
ascu lta părerile comandanţilor săi şi sfa-
turile nobililor transilvani, aflaţi cu el.
Acum nu mai aveau încredere in forţele
lor şi cei mai mulţi voiau să se r etragă cît
~ai repede spre domeniile lor din Unga-
n a.
Principele părea şi el obosit şi lipsit
d e hotărîre . Planul său suna cam ciudat
17
pentru un războ inic de seama lui : voia
să rămtnă încă o zi la Se leu ş ul Mare, ca
să se poată face aprovizio narea cu nutreţ,
apoi să p o rnească spre Dumbrăveni, unde
să rămtnă încă o zi, timp in care să se d ea
v oie so ld aţ ilo r să j e fuiască castelul ş i sa-
tul s tăpînite de Miha il Apaffi; apo i vor
jefui Medi aş ul şi vor p orni s pre U ngaria;
presupunea că a rml.ta turcă va obosi ur-
mărindu - i , ş i va fi m a i uşo r d e în frînt
in r egiunile nordice ale ţării.
P e ntru moment, nim ~ ni nu a îndrăz­
nit să se împ o trivească, poate tocma i p en-
tru că asemenea gînduri nu se p otriveau
cu firea principelui. In tăcerea care se
lăsase, a izbucnit vocea co ntelui P~t ru
Huszar, care a incercat s ă-i co nvingă p e
ce ilalţi co m andanţi că turc ii nu vor ză­
bovi in S ig hişoara , c i vor p orni p e urml.
lor; el adăuga că ar fi bine ca arml.tele
lui K emeny să nu se op rească din drum,
c i să p ornească direct spre U ngaria.
Contele Huszar avea dreptate: după ce
a pornit, î ntîi spre Alb eşti, să se co nvingă
că într-ade văr armata principelui a ple-
cat, Cuciuc paşa şi- a îndreptat trupele
spre H etiur; a găs it satul părăs it şi urme-
le trecerii lui Ioan Kemeny. De aici, K e-
meny p ornise ma i departe, spre Seleuş ul
Mare, unde încheiase sfatul fără să ia ho-
tărîri efective. P orunc ise, însă, să se adu-
Ile nutreţ, iar cancelarului I oan Bethlen
ti ceruse s ă alcătu i ască o scrisoare căt re
rep rezentanţii autorităţilor imperiale, ce-
rind noi ajutoa re.
În primele ore ale dimineţii, cătanele
plecate cu o zi înainte din tabăra d e la
Sel e uş după informaţii s-au intors şi au
p ovestit că o armată păgînă, gata de lu p-
tă , era in drum spre tabăra lor. Se apro-
pia ora prînzului cind arml.ta o toman ă
a apărut la orizont. Principele Ioan K e-
meny a sărit pe cal ş i a ordo nat să se sune
din trimbiţă. Ostaş ii ris ipiţi prin sat ş i p e
vale a u ascultat cu uimire şi neincredere
chemarea; puţini a u răs puns la apel, a st-
fel încît principele a constatat cu nelinişte
că ti lipseau oamenii cei ma i buni, ple-
caţi după provizii; numa i c u greu i-a pu-
tut aşeza pe cei prezenţi în poziţie d e lup-
tă, împ ărţindu-i în ma i multe corpuri
dispuse în valea d es tul de îngu stă de la
ma rginea satului.
Corpul de p e des traş i condus de Emeric
R adak ş i format din 600 haiduci, tineri
ve niţi de bunăvoie să lupte împotriva tur-
c ilor, au fost aşezaţ i la ml.rginea pădurii ,
ca aripă dre aptă; în p artea opusă, la ma r-
ginea satului, a fost trimisă cavaleria ger-
ma nă şi c ro ată; centrul a fost alcătuit
din cavaleria maghiară co ndusă d e Ştef an
Ebeni ş i de Ioan K emeny. Ca să p oată
rezista duş manului şi ca să preîntîmpine
o even tuală încercu ire a a rml.tei sale,
principele a trimis la ce lălalt capăt a l
satului un corp de rezervă, a lcăt ui t din
300 cavaleri unguri ş i 300 cavaleri ger-
mant.
18
In timp ce-şi dis punea forţele pentru
luptă, K emeny a fost avertizat de un hu -
sar maghia r că nobilii il vor trăda. Nefi-
ind timp p entru o cercetare amănunţ ită,
princ ipe le a p oruncit lui Mihail Teleki
să-i co ndu că pe domnii Ioan şi Wolfgang
B ethlen, Ga.briel ş i Paul H a ller, Dionis ie
B l.nffi , P etru Huszar, Franc isc Rhedey ş i
Andrei Ugron la cava.leria germa nă , un de
va veni şi el. Este greu d e sp us dacă prin-
cipele K emeny a fost intr-adevăr trădat,
ori au existat numai presupuneri. Se pare
-după cum re l atează Gheorghe Şjnca i­
că numl. i Ioan B~thle n ş i Gabriel H a l-
ler au fost de "mai înainte amăgiţi de
turci [şi] 1-au şi vindut pe K eme ny".
Arm 1-ta duşma.nă se aprop ia t ot mai
mult. Era fo rm3.tă din p a tru corpuri, două
în faţă, două în spate, cei mai d estoinic i
so ldaţi turc i în frunte, ur maţ i d e cavale-
ria de elită co ndu să d e Cuc iuc paşa. A-
cesta ordonase oşte nilor să i să nu tragă cu
puşca, ci să se lase p e coama calului ş i să
lovească or beşte, în dreapta ş i- n stinga ;
el însuşi s-a indreptat cu d e taşame ntul prin-
cipa l şi a lovit centrul a rmatei p otriv-
nice, unde se afla ş i K emeny, obligind
cavaleria maghiară să se ret ragă. Spre a ri-r
pa st ingă , turc ii au î ntîmpinat rez is t e nţa
dîr ză a ostaşilo r germa ni care trăseseră
primul foc ş i se pregăteau să-i res pingă
pe turci. Da.r retragerea cavaleriei maghia-
re şi inaintarea turcilor p rin centrul dis-
p ozitivului fo rţelor creştine ameninţa pe
germani cu încercuirea, astfel încît aceş ­
tia au inceput să dea inapoi ş i , treptat,
retragerea s-a tra nsformat intr-o fugă ,
care a antrenat oastea întreagă. In această
goană ge nerală, băt rinu l principe Ioan
Kemeny a alunecat d e p e cal. Sluga sa,
Ştefan Gyulai a incercat să-i dea calul
său , dar a fost strivit, odată cu principele,
sub copitele cailor .
Acesta a fost sfîrşitul principelui Ke-
m eny , om inzestrat cu mari calităţi, cu
experienţă îndelungată de război , da r
care, în această ultimă exp ediţie , a dat
dovadă de lipsă d e prudenţă ş i a adoptat
o atitudine d e s tranie imobilita t e; aşa,
cel puţ in, s-ar presupune după ultimele
sale acţiuni şi discursurile pe care le- a
ţinut în acele zile. Oricum ar fi, el a
murit trădat ş i înfr î nt.
R~z istenţa
•
inde lunaată, coordonarea
forţelor Principatelor Române, Transilva-
nia, Moldova şi Muntenia , şi acţ iunile
lor comune dau , in sec. XVII, un caracter
unic războ iului antiotoma n incheiat prin
lupta de la Seleuşu 1 Mare. Inti mplăril e
acestui răzb o i s-au modelat ad( sea după
tradiţia politică ce o crease fapt H lui Mi-
hai Viteazul. Conducătorii lui i s-au vru t
urmaşi, şi chiar dacă sabia Viteaz ului
le-a cop l eşit braţul, m ăcar şi gindu l d~ a
o rid ica a fost o cutezanţă care mentă
a f i preţuită .
 O VICTORIE
se
Prof. unlv. dr. doc. RADU VULPE
membru al Academiei de Ştiinţe SOciale ,1 Polit ice

• Intre or1ollu fi sinceritate • Nu Tapae, el •

cllsl ! • Neaflepbdul sprijin al veteranilor • Daci

fuaarl NU romani deahlzaţl? • " riie.. fi "coa-
sele•• dacilor

a
1:-1
.....
rn
....
 Victoria lui Traian de la Adamcllsi a reprezentat suprema lazi a unei
campanii pe care Impăratul roman a fost silit s-o duel In Moesia Inferfoarl
la inceputul anului 102, pentru a face laţi unei puternice diversiuni intre-
prinse la Dunărea de jos şi In Balcani de aliaţii lui Decebal, potrivit unui
vast şi iscusit plan strategic al acestuia, destinat să incercuiascl şi să Izoleze
armata romană pătrunsă In Dacia.
Lipsit pe neaşteptate de iniţiativa operaţiilor, care f-a fost smulsă cu
abilitate de citre Decebal, impăratul Traian trebuise să-şi imparti forţele,
llsind o parte in faţa regelui dac, In munţii Sarm izegetusei, iar restul, trans-
porb.t cu navele flotei danubiene, fiind condus de el insuşi in grabă pe. noul
teatru de rlzboi•. După o primă biruinţă asupra cavaleriei sarmate la est
de Novae, Traian a izbutit să surprindă şi să zdrobească, in apropierea pasu-
lui Şipka, o coloană daci, inainte ca ea si fi putut trece Balcanii pentru a
Intercepta principala cale de legătură a forţe lor romane cu bogatele provincii
din .Orient. Dar daci aceste prime succese ii salvaserl impăratului o princi-
pal~ comunicaţie cu interiorul imperiului, situaţia lui nu incetase de a fi
la fel de gravă. El nu avusese incă de-a face decit cu primele eşaloane ale
unitlţilor angajate de aliaţii lui Decebal in organizarea diversiunif. Grosul for-
ţelor buro-daco-sarmate, care trecuseră D unărea prin nordul Dobrogei, ina-
Inta ameninţător spre Balcani.
I n acel moment, Traian se afla pe locul timp pentru amîndouă scenele, printr-un ·
izbtnzii sale din faţa pasului Şipka, fiind truc convenţional, frecvent pe Co lumn ă.
ocupat cu colonizarea dacilor care făcuse­ In adevăr, tn vreme ce, tn scenaXXXIX,
ră act de supunere (dedftlcfl) şi cu organi- in mijlocul cetăţii Nicopolis, Traian pri-
zarea cetă.ţii Nicopolis ad Istrum, destina- veşte spre sttnga, tratind cu dacii care
tă să străjuiască pe viitor acest important cer să fie colonizaţi, in spatele său, t n
punct strategic . Toate trupele r omane pe dreapta, in afara zidurilor cetăţii şi tn
care le adusese cu el, precum şi altele care cadrul subiectului răzb oinic al scenei
li se mai adăugaseră tntre timp, fuseseră următ oare, ti sint prezentaţi trei prizo-
trimise t n Dobrogea, tn întîmpinarea nieh, straşnic tnşfăcaţi de cite un soldat
impunătoarelor mase inamice care se apro- r oman. Toţi au privirile indreptate spre
piau . Întîlnirea a avut loc pe podişul de împărat, deşi el e reprezentat cu spatele
Itngă actualul sat Adamclfsi , cam la 50 km spre ei. E clar că sculptorul a ţinut să
sud-vest de Constanţa şi la 22 km est de evite repetiţia chipului imperial.
Dunăre, .Pe locu l unde azi se înalţă ruina Cei trei daci captivi - doi co maţi şi
Trofeulu1 la o importantă cotitu ră a un pileat -au un aspect agitat, cu veş­
drumu lui longitudinal al Sciţiei Minore mintele tn dezordine, semn că au ieşit de
spre pasurile Balcanilor. Bătălia care a curînd din zbuciumul luptei. Tipurile lor
urmat a fost cea mai amplă, mai crîncenă somatice sint foarte diferite. Unul din co-
şi mai sî ngeroasă din toate acţiunile figu- maţi, amintind chipurile scitice din reper-
rate p e r elieful Columnei Trai~ne. Scena toriul artei greceşti, hirsut şi cîrn, cu un
XL, care o î n făţişează, ocupă, printre profil vioi, privind tn sus spre împărat, in
segmentele reliefului, spaţiul cel mai timp ce e îngenuncheat cu forţa de solda-
tntins, cu toate că dramaticele ei episoade tul care il ţine de ceafă, pare a fi un sar-
apar extrem de condensate. mat. Celălalt comat, dinapoia gruJ?ului,
Intre această scenă şi cea precedentă cu o parte a trunchiului dezvelită Ş l cu o
(XXXIX), care ilustrează întemeierea figură mîndră, aşezat cu sila pe o pi~tră
cetăţ ii Nicopolis ad Istrum , sculptorul n-a de către soldatul roman care cu o mînă ti
p us nici un semn despărţitor, ca tn alte apasă umărul, iar cu cealaltă ti suceşte
locur i (de obicei un trunchi de pom). A brutal capul in dire cţia împăratulu i , pre-
• procedat astfel nu numai fiind că tn această zintă un tip nordic, germanie - hur pro-
pr iv inţă ti părea suficient răspicatu l con- babil - după cum sugeră şi gîtul său
trast dintre subiectul pacific al uneia ş i inalt şi faţa prelungă. In sfîrşit, a l treilea
conţinu tul foarte frămtntat al celeilalte, prizonier, pileatul, este un dac, evident
d ar ş i pentru că tntre episoadele respec- caracterizat prin costum şi prin dîrzenia
tive, deşi petrecute tn locuri diferite, a atitudinii. Deşi legat ş i silit să pupă un
existat o nemijlocită s uccesiune; aceasta genunchi pe pămtnt, el se zbate furios in
i-a permis artistu lui şi o economie de spa- mîinile soldatului roman , refuzind să
ţiu , folosind figura lui T n în ace laşi ridice f~ta spr e împărat . Din diversitatea
celor tre1 tipuri, avem dreptul să deducem
• Vezi Maculn tat orto, nr . 12/1 ~18. că sculptorul a ţinut să simbolizeze aic i

20
toate cele trei elemente etnice ale coaliţ iei
aliaţilor lui Decebal, care au luptat la
Adamclisi şi care se văd reproduse şi pe
sculpturile Trofeului. In restul scenei,
artistul n-a mai dat nici o importanţă deo-
sebirilor somatice, desigur fiindcă nu le
mai găsea precizate în textul Comenta-
riilor lui Traian, azi pierdute, pe care el
le transpunea în limbaj figurat•.
Cassius Dio este confirmat
Bătălia cea mare de la Adamclisi înce-
puse, aşadar. Cei trei prizonieri fuseseră
aduşi de acolo. Ei şi soldaţii care îi escor-
tau stnt singurele personaje din această
extremitate a scenei XL care, depinzind
de poziţia împăratului , privesc spre stinga.
Restul e orientat în direcţia opusă. Imediat
in spatele lor, apare un post sanitar de
prim ajutor, cu doi răniţi romani: un legio-
nar şi un soldat auxiliar, îngrijiţi de medici
militari. Auxiliarului, care exprimă o
durere atroce, o sabie dacică i-a tăiat
adinc o coapsă, pe care medicul i-o pan-
sează legind Uşii de pînză in jurul rănii.
Stnt numai doi răniţi, dar numărul lor e
simbolic, închipuind sute şi mii.
Aici este unicul loc de pe relieful Colum-
nei unde au fost reprezentaţi soldaţi
romani răniţi. Este o excepţie care tşi
are tllcul său. Pentru ca orgoliul roman să
cedeze nevoii de s inceritate realistă şi
să-i arate pe proprii soldaţi sub acest trist
aspect, trebuia ca respectivul episod să
fi fost menţionat, cu o deosebită insistenţă,
în Comentariile împăratului, scoţînd în
evidenţă ctt de sîngeroasă a fost respectiva
bătălie, ce pierderi grele a avut de suferit
armata romană şi, prin urmare, cît de
valoroasă a fost victoria dobîndită ptnă la
urmă . Episodul corespunde excelent pasa-
jului din opera lui Cassius Dio, unde, vor-
bindu-se despre o bătălie şi de marile
pierderi indurate, se precizează că numărul
răniţilor r omani a fost atît de mare, încît
tnsuşi Traian şi-ar fi rupt veşmintele
pentru a completa bandajele, care nu erau
destule. Scena nu înfăţişează acest gest,
desigur, pentru că nu era amintit tn textul
Comentariilor, ceea ce rezultă şi din for-
mula precaută "după cum se spune", cu
care Dio tşi însoţeşte ştirea, ca să ar a te
că o deţinea dintr-o tradiţie orală, ideali-
zantă. Dar pentru noi este de ajuns că se
face mare caz de romanii răniţi.
Pasajul e pus, de obicei, în legătură cu
lupta de la Tapae din Banat, de la incepu-
tul războiului, datorită numai unei greşite
lecturi cauzate de modul defectuos în care
a fost transmis pasajul respectiv de către
intermediarii bizantini. Dar o comparaţie
critică a scenei ·XXIV de pe Columnă,
r eferitoare la lupta de la Tapae, cu scena
• Vezi Magazin latorte, nr. 5/1973.
XL, înfăţişînd bătălia din Dobrogea, ne
obligă s-o scoatem din discuţie pe cea
dintîi. Acolo e vorba de o încăierare scur-
tă, la care nu participă din partea romanilor
decit trupele uşoare de auxiliari, in timp
ce legionarii stau în expectativă, fără a
mai avea prilejul să intervină, deoarece
urmările unui fulger puternic i-a de-
terminat pe daci să întrerupă lupta îna-
inte de vreme şi să bată în retragere, pe cînd
la Adamclisi, ne aflăm în faţa unei bătălii
de o amploare excepţională, în care apar
nu numai răniţii de care vorbeşte Cassius
Dio, dar, precum vom vedea, şi alte amă­
nunte esenţiale ale ştirii provenite de la
acest autor.
In planul din fund al scenei XL, deasu-
pra grupurilor de captivi ş i de răniţi , se ve-
de, mergtnd în pas alergător spre dreapta,
în direcţia bătăliei, o co l oană de legionari
sau de pretorieni (distincţia nu e uşor de
făcut), in frunte cu un grup de stegari ş i
de ttimbiţaşi tn costum ritual sacru, cu
blănuri de fiare pe cap. Mai deţ>arte, in
planul întîi, apare Traian, in ţ1nută de
război, ins6ţit de Claudius Livianus, pre-
fectul pretoriului•• . In faţa împăratului,
un prizonier cu capul gol, părul vilvoi,
mtinile legate la spate, este adus de un
auxiliar roman. Fără îndoială, nu este un
comat dac oarecare, ci o căpetenie de
seamă dintr-un alt neam, poate un sarmat,
a cărui captură trebuie să fi prezentat o
semnificaţie deosebită, imprecizabilă pen-
tru noi în starea actuală a ştirilor .
Deasupra acestui episod, tn planul din
fund, două catapulte pe roţi , trase de
catiri, se îndreaptă spre locul luptei, in
vreme ce un servant legionar al maş inilor
sloboade din mers, asupra duşmanului,
micile suliţe numite pi lum. De aici ina-
inte, spre dreapta, asistăm la tncleştarea
culminantă a bătăliei. Participă trupe
romane din toate armele: legionari, auxi-
liari provinciali obişnuiţi, auxiliari din
numerfl • •• de germaniei aduşi de la Rin,
luptind cu trunchiul gol, fără cască,
numai cu spada şi scutul. Toţi atacă aprig
cu spadele, legionarii folosind şi lăncile.
Războinicii daci şi aliaţii lor (nediferen-
ţiaţi tipologie), li se opun cu o energie
disperată, apărîndu-se cu scuturile lor
ovale şi replicind cu lovituri cumplite.
Spre marginect dreaptă a scenei, victoria
romană începe să se pronunţe prin inter-
venţia cavaleriei, care izb eşte masa bar-
bară din spate, lovindu-i pe duşmanii
care încearcă să reziste şi urmărindu-i pe
•• Comandantul celor zece cohorte de pretori en f
care formau garda imperială; avea poz iţia cea mal
tnaltâ, tn armata romană.
• •• Unităţi auxiliare, formate din soldaţi apar-
ţlntnd populaţlllor neromanlzate, lupttnd cu arme
proprii, după tradlţJile lor specttice.
21
aceia care au început deja să fugă . In
colţul din dreapta jos, un dac a căzut
grav rănit. Un altul, înşfăcat de un auxi-
liar roman, e pe cale să fie capturat. In
r estul scenei, printre picioarele luptăto­
rilor romani, se văd alţi duşmani dobo-
rîţi. Cu tot numărul redus al indivizilor
reprezent aţi (abia 24, dintre care 13
roma ni şi 11 barbari), artistul a înfăţişat
învălmăşeala atît de strins şi de dramatic,
incit a izbutit să simbolizeze foarte con -
vingăt o r miile de războinici din realitate.
Victoria romană a fost desăvîrşită, după
cum arată scena următoare, XLI, unde,
in planul din fund, se vă? răz.boinicii
invmşi, aruncînd armele Şl căutînd să
scape cu fuga, iar in cel din faţă o impre-
sionantă grămadă de cadavre duşmane,
In mijlocul cetdţii Nico]Y.J lis, Traian trnteazd cu.
dacii, care cer sd fie coloniza ţi • ..
căzute unul peste altul în dezordine şi in
poziţii variate. Deşi numărul trupurilor
celor fără viaţă e numai de nouă, sculpto-
rul a reuşit să dea şi aici impresia unei
mase mu It mai mari. sugerînd cu eficaci-
tate ideea unei adevărate hecatombe.
Morţi romani nu se văd, bineinţeles; e
de ajuns că sculptorul i-a reprezentat o
dată pe romani printre răniţi. Dar pasajul
lui Cassius Dio mai sus-amintit, după ce
arată cum Traian şi-a văzut pe mulţi
dintre ai săi răniţi ş i că mulţi dintre duş­
mani au fost ucişi, vorbeşte clar şi despre
s o ldaţii romani căzuţi în luptă, în cinstea
22
cărora impăratul ,.a poruncit să se ridice
un altar şi să li se aducă în fiecare an jertfe
pentru pomenire". E o dovadă în plus că
acest fragment de text nu se poate referi
la scurta luptă de la Tapae, unde nu numai
că n-a fost timp să cadă, nici de o parte,
nici de alta, un număr prea însemnat de
răniţi şi de morţi, dar nici nu există vreo
urmă a unui altar ca acela amintit de Dio.
In schimb, Altarul a fost de mult desco-
perit la Adamclisi, unde se confirmă şi
toate celela lte date despre bătălia descrisă
de acest autor. E vorba de temeliile unei
construcţii de fo rmă pătrată, din calcar
conchili{er, cu laturile de cite 12 m,
prezentînd la bază, de jur împrejur,
o serie de trepte păstrate pînă azi. Aceste
resturi se văd la numai 200 m depărtare
... in timp ce ostaşii romani ii prezintd trei prizo-
nieri daci inaenuncheati cu. forta
de Trofeu, tot pe platoul unde s-a dat
bătălia. Prin studiul dărîmăturilo r din
s u prastructură, făcut de G. Niemann, s-a
constatat că, la origine, Altarul avea o
înălţime de 6 m, că pereţii săi erau acope-
riţi cu o mare inscripţie conţ inînd lista
ostaşilor r omani căzuţi in luptă. Calculele
arată că numărul acestora er a de cel puţin
3 800, cifră enormă pentru efectivele acelor
vremuri şi pentru o oaste învingătoare,
ceea ce dovedeşte că, aşa cum reiese şi
din ştirea lui Dio, şi din scenele de pe
Columnă, victoria romană a fost obţinută
cu mari pierderi.
 ~
"In onoarea '' memorl _..
pre vitejii r r aţi"
Dar stnt indicii că această biruinţă nici
n-a fost obţinută dectt In e'tremla, după
ce, la un moment dat, balanţa tnclinase
chiar de partea vrăjmaşului. Oin inscrip-
ţia Altarului s-au găsit numai ctteva
fragmente, prezentind totuşi .Peste o sud.
de nume de soldaţi, inclus1v dedicaţia
solemnă din frunte, care sună astfel: In
Honorem et In Memorlam fortlsslmorum
vlrorum qul pugnantes pro Re Publica
morte occubuerunt {.,In onoarea şi tn memo-
ria prea vitejilor bărbaţi care, luptind
pentru Stat, au fost dobortţi cu moarte").
In fragmentele de care se dispune ptnă tn
Unieu L loc de pe Co lumn4 care tn(4ţişeaZ4 so ldaţt
romani 1'4nili
prezent, nu s-a păstrat numele tmpăratu­
lui dedicant, dar, după celelalte elemente
ale inscripţiei, ca şi după situaţia monu-
mentului, nu poate fi vorba dectt de
Traian. La sft rşitul dedicaţiei, !nainte de
lista soldaţilor şi a ofiţerilor de linie,
figura, la locul cel mai de cinste, numele,
azi distrus, al unui ofiţer superior cu titlul,
insuficient conservat, de praefectus, care
nu putea fi nici praefectus pretorfo, deoa-
rece sub Traian deţinătorul acestui grad,
Claudius Livianus a trăit mult timp după
Impăratul său, nici vreun modest praefec-
tua de unitate auxiliară, căci tn acest
caz ar fi trebuit să fie ~omenit la unitatea
sa, ci era, făr! tndo1ală, un praefectua
castrorum •. Acesta era un personaj impor-
tant tn armată, provenind dintre cei mai
capabili centurioni, care, după ce străbă­
tuse toate treptele ierarhiei inferioare,
tnceptnd de la soldat, şi se distinsese tn
nenumărate campanii, cunoştea la perfec-
ţie toate secretefe artei militare şi ale ser-
viciului de campanie. Lui ti erau tncredin-
ţate administraţia şi intendenţa taberei,
avtnd sub comanda sa. şi rezervele, com-
puse din bolnavi şi răniţi recuperaţi, dar
tncă tn convalescenţă şi din veteranii
numiţi mlsslcll, care tşi aşteptau formele
de liberare. Lui nu-i mai revenea nici o
sarcină de combatant, dar tn cazuri dis-
perate, ctnd linia frontului şovăia sau era
Stegari şi trtmbiţaşi tn costum ritual, cu bl4-
nuri de animale pe cap, ostaşi l egionari cu cata-
pulte -toţi se tndreapt4spre locul luptei: Traian
primeşte un prizonier, probabil o c4petmie
ruptă, putea interveni cu rezervele sale,
care numărau numai ostaşi cu mu!tă expe-
rienţă, capabili să facă faţă cu eficacitate
unei lupte scurte, tn ciuda infirmităţilor
ori vtrstei lor, adesea reuşind să resta-
bilească situaţia prin surpriza produsă
asupra inamicului dezorganizat de beţia
prematură a succesului. Prezenţa acestui
praefectus cast.rorum şi a unora dintre
(Continuare In p. 38)
• Comandant al castrulul; tn timp de război -
lntendentul suprem al taberei.
23
"INAINTE PENTRU O MANIE V

LIBERĂ $1 DE OCRA A!"

· N. AJITĂRIŢEI, 1. DRAGOMIRESCU, . V. ŞIMANDAN

Continuăm să răsfoim dosare cuprinzind note, rapoarte, buletine şi sin-

1eze informative din perioada ianuarie-iulie 1944, întocmite de autorităţile
antonesciene despre starea de spirit a populaţiei. Asemenea atîtor documente
oficiale confidenţiale din acea perioadă, ele poartă amprenta agravărif crizei
regimului dictaturii militaro-fasciste. Organele de stat urmăresc cu ingrijo-
rare crescindă desfăşurarea evenimentelor. Autorităţile au devenit mai pre-
caute in acţiunile de reprimare a valului protestatar care cuprinsese cele m.al
largi mase. Documentele cercetate consemnează şi ele amploarea crescindă
a acţiunilor, din ce in ce mai hotărite, iniţiate şi realizate de Partidul Comu-
nist Român pentru coalizarea tuturor forţelor· sociale, tuturor partidelor şi
oamenilor politici care se declarau pentru răsturnarea dictaturii militaro-fas-
ciste ş i ie ş irea României din războiul hitlerist. "ROMlNI! Pacea pe care
intreaga naţiune o doreşte trebuie cucerită prin lupta poporului, care trebuie
să ia in propriile sale mii ni soarta sa - se arati in Manifestul Frontului
Unic Muncitoresc din 1 mai 1944. Muncitorimea in front unic işi stringe astăzi
rindurile, la noi ca pretutindeni. In ziua de 1 Mai, ziua ei de luptă şi de
speranţe, muncitorimea organizată unită, de la comunişti la social-democraţi,
cheamă intreaga clasă muncitoare, pe toţi muncitorii organizaţi şi neorgani-
zaţl, intreg poporul roinân, toate clasele şi păturile sociale, toate partidele
şi organizaţiile indiferent de culoarea politică, credinţă religioasă li apartţ­
nenţă socială, la lupta hotărită pentru:
Pace imediată, răsturnarea guvernului Antonescu 1 formarea unul guvern
naţiona! din reprezentanţii tuturor forţelor antfhitleriste, izgonirea armatelor
hitleriste din ţară, sabotarea şi distrugerea maşinii de război germane, spriji-
nirea Armatei Roşii eliberatoare, alianţă cu Uniunea Sovietică, Anglia şi
Statele Unite. Pentru o Românie liberă, democratică şi independentă! Trăias­
că 1 Mai, ziua de infrăţire in [sub] semnul păcii şi de 'Unire a clasei mun-
citoare !".
Autorităţile antonesciene consemnează, de asemenea, şi unele incercări
ale altor forţe politice, inclusiv ale liderilor partidelor burgheze naţional-ţi­
rănesc şi naţional-liberal, de a găsi anumite soluţii- conforme, desigur, cu
Interesele şi poziţiile lor de clasă- de ieşire a României din războiul hitle-
rist. Deşi incomplete şi fragmentare, aceste documente oferă, la rindul lor,
o serie de mărturii despre voinţa intregului popor român de a răsturna dic-
tatura antonesciană, de a ieşi din războiul hitlerist şi a alunga din ţară tru-
pele germane*. Ele confirmă acea stare de criză pe care documentele parti-
dului comunist şi presa ilegală o analizau şi detineau cu clarviziune••.
• Vezi articolul Ianuarte-lulle 19!4: l mpotrtva dtetaturll mllltaro-fasotste et a rlzbofuluJ hitle-
rist di n nr. 2/t 974.
• • Vezi Magutn Istoric. nr . t /1967; 1/ 1968; 6 şi 7-8 /1969; 7 şi 8/1970; 8 şi 1 2/ t 971 ; 1, 2, 3 şi 8/ 1972;
8/1973. l n numerele car e urm ează revista n oas tră va publica a lte mărturii , bazate p e docu-
ment e ale parti dului comunist şi a le altor rorţe revo luţionare, democratice, progres;ste despre l up t~
tot mal hotă rl tă a poporului romAn tmpotriva fascismulu i şi a război ul u i hitler ist .

25
 De la interese speciale...
Infringerile zdrobitoare suferite de
Wehrmacht p e frontul de răsărit, la care
se adăugau bombardamentele aliate asu-
pra oraşelor germane, operaţiile forţelor
anglo-americane in Ita lia, urmate de de-
barcarea în Franţa, succesele tot mai evi-
dente ale mişcărilor de p artizani din di-
ferite ţări din Europa ocupată, accentua-
rea nemulţumirii m aselor populare, agra-
varea crizei regimului dictaturii îi deter-
mină .P...e lide:i~ partidelor burgheze la o
anum1ta actlvtzare în sensul scoaterii
României din războiul hitlerist. Intere-
sele cercurilor capita liste pe care le re-
prezentau erau din ce în ce mai grav le-
zate . "Cercurile politice democratice, în
special cele liberale -consemnează un
b.ulet.in infox:m.ati': al Preşedinţiei Consi-
l~ul~I d~ Mtn.tştn .-care au .Participa-
ţmm ma 1 largi la v1aţa eco nomică a ţării
urmăresc cu atenţie repercusiunile pro-
duse de situaţia frontului asupra poziţi­
iţor (lor] ec.o nomice şi financiare( ... ] Cercu-
nle menţionate nu exclud posibilita-
tea unor crahuri, dacă situaţia de acum
se va prelungi" .
Acţiunile liderilor Partidului Naţio­
n~l-Ţărănesc şi a i Partidului Naţional­
Liberal a? fost însă sinuoase şi inconsis-
t~nte. ~.I d<?r~au tnlăţurarea regimului
dtcţ~tu:u mllt~aro-~asclSte şi scoaterea
ţăru dm răzb oiUl hitlerist dâr, evident,
nu concepeau această acţiune .decît in ra-
port cu interesele lor şi căutau cu orice
chip să evite angajarea in lup tă a maselor
popul.~re .. Ţemîndu-s.e că prăbuşirea dic-
taturu mthtaro-fasctste va determina a-
d~nci prefaceri socia le, principalele par-
tide burgheze ocolesc, pînă in mai 1944
conlucra rea cu P .C.R. şi cu alte forţe pro~
gresiste. Mersul evenimentelor le presea-
ză, însă, să se pronunţe in ultimă instan-
ţ~. pentru ceea ce ei consideră drept solu-
ţu de r ezolvare a gravei situaţii prin care
trece ţara: În sinteza informativă de pe
l~n.a martie a. Inspecţoratului Jandarme-
net Bucureşt~ sî nt .m serate d eclaraţiile
făcute de !ulm Manm într-o consfătuire
c~ int.imii .s~i politici la Sibiu: "Faţă de
s1tuaţ 1a cnbcă, dl. Iuliu Maniu a arătat
că este timpul să ne gindim la o pace se-
parată c? al:lg~o-americanii . .. ".
A~eeaş1 opm1e este relevată şi în rtn-
dunl.e. P.~.L. Ut;t ~uletin al Preşedinţiei
C?~s1hulut de Mtmştri din :J aprilie spe-
cifică in acest sens : "Din discuţiile ce au
av}lt loc între fruntaşii liberali se de s-
pnn~, în linii generale, următoarele:
credmţa în necesitatea tncetării războiu­
lui şi a inc~ierii :unui armistiţiu ... " .
. !n cercunle. naţ10~al-ţărăniste şi li-
berale se venhlează 1deea ca un cabinet
condus de I.Maniu să ia locul guvernului
Antonescu. Cînd şi cum? Previziunile
erau vagi: "Conducerea liberală a discu-
26
tat ~ecesitatea unui guvern prezidat de
Mamu - notează Bu!etinul informativ
al Preş~dinţiei Consiliului de Miniştri din
9 martie... - c~re a~ urma s~ ia P.uterea
după ce ImpreJurănle de ordm militar şi
extern ar duce in mod fatal la retragerea
actualului regim ... ".
Nevoind să apeleze la mase, temtndu-.se
de z~uduiri sociale ce ar fi periclitat te-
n:teliile ~e~i~ului .b:urghez, cele două par-
tide nu tmJtază nici ~n fel ~e acţiuni pen-
tru submtnarea regtmulut a ntonescian.
Un raport informativ din 3 aprilie arată
că pentru P .N. Ţ. "se pune dilemâ - pe
de ? parte - a unei acţiuni imediate, so-
cotind. ~ă altf.el tntregu~ viitor politic al
grupăru va h compromis( . .. ] ia r - pe de
alta parte - pentru aceste cercuri exis-
ţă ce.rtitudinea că orice mişcare ar duce
Imedt.at la represiuni. ( .. .] Un ii susţin
necesitatea de a convmge forurile de re-
S?rt [guvernul ~ntonescu - n .a .] să rea-
I~zeze .ceea ce e1 ~u pot. Dar şi în această
Situ~ţle au credmţa că dacă regimul ar
reahza ~eva ar fi atu~ci în propriul său
avant~glU C·:·J Modalitatea practică· -
cred. hberah~ :- este ca actualu 1 regim să
contmue pohtlca sa, însă să lase libertate r
de miş<;:are democraţilor şi să-i acopere
1~ nevoie, pînă cînd un guvern de generali
ŞI fruntaşi democraţi şi-ar putea asuma
răspunderea ... " .
... la soluţii specifice
Urmărind ieşirea din războiul hitle-
ri~t, liderii celor două partide burgheze
îŞI propunea.u s~ obţină garantarea din
partea au tontăţt lor antonesciene a liber-
tăţii de formare a unui viitor guvern,
care î.n momenţu~ preluării puterii, să
"perm1tă o tranz1ţ1e calmă de la un regim
la a~t~.l, avînd un control perfect a l si-
tuaţi~! . Aşadar, guvernu l proiectat a r fi
pe~m1s controlar~a. situaţiei politice. Mai
eytde~t este su.bflntat acest lucru în B\lle-
tu~.ul mf<?r~at~v ~1 Preşedinţiei Consiliu-
lut de Mmtştn dm 6 aprilie, care se re-
feră la un schimb de vederi între C.I.C .
Bră:ţiat?-u, p~eşedintele P.N.L., şi frun-
taşu hberah dr. I. Costinescu ş i !.Botez.
Cu acest prilej, "dr. I. Costinescu a decla-
• rat că, pentru viitorul ţării, se impune
p~egătirea unui organism p olitic puter-
mc, care să poată apăra aşezămintele
constituţiona le şi sociale ... ".
Aşadar ~ctţvitatea politică pe plan in-
tern este hm1tată la proteste şi con cilia-
bule cu guvernul antonescian . Cu totul
nerealisţe şi st~ril~ sînt, pe plan extern,
încercănle emlSanlor trimişi Ia Cairo
pentru a semna un eventual armistiţiu
numa.i cu. Anglia. ş i S.U.A.
Mat lucidă este poziţia grupării liberale
de sub conducerea lui Gheor~he Tătă­
răscu. Dintr-o şinteză informativă a In-
spectoratului Jandarmeriei Bucureşti pe
Fragment dintr-un document prin care organele de Sigurantei antonesciene semnalau activitatea comu·
niştilor tn rtndurile armatei
luna aprilie 1944, aflăm că Tătărăscu
tnceară "să regrupeze forţele politice li-
berale şi democratice şi, dacă este posibil,
să realizeze o apropiere cu Iuliu Maniu
şi I.Mihalache, pentru a se crea forţa de-
mocratică capabilă să facă faţă situaţiei
politice eventuale, şi care să fie ln asen-
timentul Angliei, Americii şi chiar 'Rusi-
ei, pentru a se putea salva interesele
ţării". Gruparea tătărăsciană tşi continuă
aceste eforturi şi tn săptămînile urmă­
toare. Un raport al autorităţilor anto-
nesciene arată că i s-a prezentat "d-lui
Iuliu Maniu o scr~soare din partea lui
Gh. Tătărăscu prin care îi propune o
reuniune a partidelor politice din Româ-
nia". Au loc o serie de contacte tntre
fruntaşul liberal şi c onducători ai
altor formaţii politice. Astfe1, în ziua de
20 mai, "de la orele 10 ptnă la 11 ,15 -
citim tn sinteza informativă de pe luna
mai a Inspectoratului Jandarmeriei Bucu-
reşti- Gh. Tătărăscu a mai avut o
întrevedere cu Mihail Ralea [preşedintele
Partidului Socialist-Ţărănesc]. La orele 12,
Gh. Tătărăscu a plecat[ ...] la domiciliul
lui Titei Petrescu [preşedintele Partidului
Social-Democrat], avocat din Bucureşti,
aflat la Sinaia, la proprietatea sa".
Ca urmare a activităţli asidue duse de
P .C.R., la 26 mai se realizează o înţele­
gere de colaborare politică tn lupta anti-
hitleristă între P.C.R. şi gruparea libe-
rală condusă de Gh. Tătărăscu.
Sub presiunea realităţilor din ţară şi
a situaţiei internaţionale, nevoind să
rămtnă tn afara evenimentelor, liderii
P.N.Ţ. şi P.N.L. acceptă, la 20 iunie 1944,
propunerile de alianţă cu P.C.R. şi P.S.D.
prin crearea Blocului Naţional-Demo­
cratic. Un raport al organelor de stat
antonesciene arată că I. Maniu duce tra-
tative în Bucureşti "în vederea unei coa-
liţii de partide pentru a prelua succesi-
unea puterii de stat în cazul prăbuşirii
frontului german tn Răsărit, discuţiuni
( ... ] la care ar participa reprezentanţi
de frunte ai muncitorilor din toate curen-
tele".
27

CoiiNinlftil In mijlocul
maselor
Cercetarea documentelor pomenite duce
la concluzia că polarizarea sentimentelor
de revoltă ale păturilor largi ale .popu-
laţiei, ca şi~ acţiuniţor tutur~z: P.arbdelor,
grupărilor şt <?<l:I?lentlor .Po~tbct . care ~~
situau pe poztţule potnvntce dtctaturu
antonesciene şi a cotropitorilor hitlerişti
a fost marea operă co ncepută şi realizată
de Pal'lidul Comunist Român. Ele în-
tregesc mărturiile publicate de istori~­
grafia noastră cu privire la rolu.l Prt:
mordial avut de P.C.R. in pregătirea Şl
dec lanşarea insure c ţiei naţionale anti-
fasciste din august 1944.
'Pentru atingerea acestor ţeluri, Parti-
dul Comunist Român s-a bazat tn primul
rînd pe strtnsele sale legături cu masele.
Iată cum înregistrează efectele acestei
acţiuni un Buletin informativ al Preşe­
dinţiei Consiliului de Miniştri din 14
februarie 1944: ,.Pentru a uşura con-
tactul partidului (comunist] cu . masele
populare şi acţiunea de «lămurire» a
acestora cu privire la situaţia politică
şi militară, conducerea partidului a re-
organizat aparatul tehnic, care va .asigura
acum apariţia şi răsptndirea regulată a
materialului de propagandă".
Consecinţa acestei activităţi intense
este lărgirea bazei de masă a P .C.R .,
care caută să recruteze tot mai mulţi
adere ii.ţi din rindurile muncitorilor, folo-
sindu-se de nemulţumirile provocate tn
rindul acestora ... " (Sinteza informativă a
Ministerului Afacerilor Interne pe luna
mai 1944.) O altă informare subliniază:
S-a semnalat tendinţa elementelor comu-
'' • • 11
niste de a exploata aceste nemulţumtn ,
prin diferite acţiuni care trebuie să du că
la ,.conflicte de muncă, gr~ve şi acte
violente".
In acelaşi timp, din investigaţiile Intre-
prinse tn localităţile rurale, autorităţile
constată cu ingrijorare intensificarea
propagandei P.C.R. tn rtndurile ţărani­
lor. Rapoartele organelor de represiune
înregistrează faptul că, comuniştii cat a
lu c rează tn intreprinderile dispersate la
sate duc "o intensă propagandă printre
ţărani tn sensul de a..:i determina să ceară
incetarea ostilităţilor faţă de U .R.S..S. ".
Şi mai detaliat este . specificată această
acţiune tntr-o informare pe luna iulie
1944 a Inspectoratului Jandarmeriei
Bucureşti, tn care se specifică faptul că
comu niştii agită ,.pe ţărani pe [tema]
nemulţumirilor specifice fiecărei locali-
tăţi". Documente !~ mai constată că se
adună "informaţii despre oamenii, arma-
mentul şi muniţiile de care dispune fie-
28
care post de jandarn.i. De aceste. toate
informaţii, ca şi ăe starea de agiţaţ_t~ care
s-ar produce tn rtnd':ll'ile ţărănu~u este
nevoie pentru a se şb cum trebu te să se
acţioneze ... ".
Influenta comuniştilor tn rindul mase-
lor populare este tn vizibilă creştere.
In aprilie 1944, Inspectoratul Jandar-
meriei Bucureşti informează alarmat
forurile sale superioare cu privire la
această stare de lucruri, tncerctnd să
indic~ ş.i c~uzele: ,.q pa~te din. ml;lncit<;>ri,
princtptal, stnt ctşttgaţ1 cauze1 ~omuntste
şi aşteaptă cu incredere o schtmbare de
regimJ .. .] Cauzele care au dus la această
stare e spirit stnt m~ltiple şi ele. au. fost
raportate 1a timp. Pnntre cele pnnctpale
sint:
a. Insuficienţa salariilor c~re a ţin~t
muncitorimea, in multe cazun, la margt-
nile conditiei umane ;
b. Insufiarea credinţei de către propa-
ganda [comunistă] că muncitorimea est~
fundamentul intregii producţii a statulut
şi' că, deci, se impune ca ea să.fie che~at~
la conducerea lui [ .. .] Agenţ1 comumşb,
specultnd ac.~ste date .ş i nemulţ~mil'i
inerente stăru de răzb01u au reuş1t să
facă pe muncitori să-i intereseze ideile
comuniste ( ...]; după modul cum vorbesc
tn cercurile lor de incredere despre această
chestiune se poate afirma cu siguranţă
că, la primul moment critic pentru stat,
vor da ajutor comuniştilor pentru răstur­
narea actualei ordini sociale".
"Veniţi in rindurile noastre"
Pentru rea'lizarea unui front patriotic
ctt mai cuprinzător, P.~ ..R. se. adreseaz.ă
unor pături şi categoru soctale la~gt:
tineretului ' intelectualilor, studenţtlor
etc. pe care le cheamă la lupta tmpotnva .
dict~turii militaro-fasciste şi a războiului
hitlerist. Un rap~rt al Ministerul~i Afa-
cerilor Interne, tnclus tn Buletinul de
informaţii al Preşedinţiei Consiliului de
Miniştri din 23 martie 1944, consem-
nează că "agenţi ai mişcării comuniste"
acţionînd ,.pe mai multe străzi centrale
din Capitală, precum şi tn curtea Facultă­
ţii de medicină şi tn faţa ~ocalului ~ur.­
sei" au chemat tineretul Şl studenţu să
lupte sub lozincile: "Pacei", "Jos ge!-
manii şi vtnduţii lor 1". Intr-un alt buletm
informativ, din 2 aprilie, se semnalează,
că tn zilele de 29 şi 30 martie 1944, co-
muniştii ,.prin organizaţiile «Frontului
Patriotic•• sau «Uniunea Patriotică• au
• In cursul lunll Iunie t943 a rost lansată o
platrorml-program pe baza c~rela, tn septembrie,
s-a constituit Frontul Patriotic Antlbltlerlst la care
au aderat ParUdul comunist Român, Frontul Plu-
garllor Uniunea Patrl o ţllor, Partidul Soclallst-Tlrl-
nesc,u'nlunea Oamenilor Muncii Maghiari ( MADOSZ)

făcut propagandă in rindurile studenţilor
de la Politehnică", tndemntndu-i să a~ ­
ţioneze impotriva o c upanţil o r hitlerişti
şi "contra actualului regim" şi "să se
tncadreze in «Frontul Patriotic»".
P.C .R . acţionează cu a siduitate pentru
atragerea tn acţiunea largă, antihitleristă,
a Partidului Social-Democrat cu care,
in aprilie 1944, realizează Frontul Unic
Muncitoresc•, ca şi a partidelor burgheze
naţional-ţărănesc şi naţional-liberal.
ln urma tndelungatelor contacte, a;ttt
la centru cit şi tn provincie, intre
organizaţiile locale, la 20 iunie 1944,
~ele patru partide înfiinţează Blocul
Naţional-Democratic••. ln privinţa legă­
turilor din unele regiuni ale ţării intr-o
sinteză informativă de pe luna iunie a
Inspectoratului Jandarmeriei Bucureşt i
se spune: ,,ln legătură cu coeziunea
dintre elementele comuniste din Prahova
şi parte dintre conducătorii fostului Partid
Naţional-Ţărănesc, din informaţiile şi
observaţiile făcute pină tn prezent, rezultă
următoarele: tncă din vara anului 1943,
~onducerea Regionalei comuniste d e
Prahova, printr-o serie d e interpuşi a i
săi menţinea permanent contact cu Dr.
Filuţă Popescu, fost prefect de Prahova,
pensionar, cu ultimul domiciliu la Plo-
ieşti, str. Lt. Agraru, nr. 11, actualmente
evacuat in comuna H omortciu, Prahova,
şi av. (ocat] Paul Grigorescu, in prezent
evacuat in oraşul Sinaia . Pe timpul cer-
~etărilor efectuate de Chestura Poliţiei
Ploieşti in legătură cu activitatea R egio-
nalei comuniste de Prahova (care au avut
loc in martie 1944 - n.a.] cei d oi, prin
relaţ iile de care dispun au căutat să en ~ze
s ituaţii favorabile celor are staţi.. .".
Referindu-se la lupta impotriva conti-
nuării războ iului hitlerist, Bulet inul de
informaţii al Consiliului de Miniştri
din 2 aprilie 1944, co nsemnează că P .C.R .,
prin manifeste, presă ilega lă şi muncă
de la om la om arată populaţiei că trupe
germane speciale au misiunea "la retra-
gerea lor din România să distrugă totul
in urma lor", şi " îndeamnă populaţia să
ia parte la lupta «contra distrugerilor».
Propaga nda este dusă in cadrul acţiunii
antigermane ş i prin ea partidul comunist
scontează [pe] s impatia populaţiei pentru
o eventuală acţiune revo luţio nară" .
"Germania • pierdut
războiul ... "
Aceeaş i os tilitate faţă d e continua rea
războiului hitlerist este evidenţiată şi
tntr-un alt document, provenit din aceeaş i
sursă; in care se specifică acţiunea comu-
• Vezi Maguln latorlo, nr . 7-811969.
•• Vezi Magazin ldorle, nr. i /1967 şt nr. 4/1969.
,
niştilor de demascare a guvernului anto-
nescian, care int e nţio na să continue răz­
boiul, "tn care scop se vor trimite pe
frontul de .est şi ultimele unităţi militare
de care mai dispune RomAnia", că "actu-
alul regim sa ,rifică R omAnia intereselor
Germaniei". Un alt document arată că
P .C.R. folosea orice prilej prilenic tn
acest sens: "Cu ocazia bombardamentului
asupra Capitalei tn ziua de 4 aprilie•••,
elemente comuniste ( ... ] au incercat să
determine pe cetăţenii din cartierele mun-
citoreşti şi pe lu c rătorii din fabrici să se
maseze·•in Piaţa Palatului şi să manifes-
teze pentru «pace» şi «i eşirea din război»" .
In luna iulie 1944 are loc atentatul
impotriva lui Hitler . " Părerea generală
- no tează o informare a Inspectoratului
J a ndarmeriei Bucureşti - este că orga-
nizarea ateotatului este consecinţa firească
a neîncrederii care a inceput să-şi facă
loc tn rtndurile armatei (hitleriste - n.a.]
tn privinţa victoriei germane". Arăttnd
cum este comentat evenimentul tn dife-
rite cercuri, informarea· constată că, co-
muniştii · "consideră acest atentat ca un
mijloc de propagandă (pe] care au inceput
să o facă printre munc itori, cărora le
spun că Germania a pierdut războiul. .. ".
D ocumentele despre care vorbim se
referă la larga acţiune desfăşurată de
P .C.R. prin numeroase manifeste răsptn­
dite in mii de exemplare, in care chema
populaţia la sabotarea maşinii de răzb oi
hitleriste, la lupta pentru alungarea
trupelor naziste ş i pentru răsturnarea re-
gimului antonescian.
pinde
1
Dintr-un raport aflăm că "în noaptea
de 1/2 iulie a .c. pe B-dul Elisa beta din
Pite şti a fost găsit un manifest [intitulat)
«CĂTRE ÎNTREG TINERETUL DIN
ROMANIA CU PRILEJUL IMPLINIRII
A 3 ANI DE RĂZBOI» .[cu următorul
co nţinut]:
«In ziua de 22 iunie a.c. se implinesc
3 an i de cind poporul nostru a fost tîrît tn
războiul nemţesc [ ... ] Tineri muncitori,
organizaţi distrugerea fabricilor care
lu c rează pent ru răzb o iul lui Hitler şi
Antonescu. Tineri ce f erişt i distrugeţi
căile ferate şi şoselele ce transportă armată
şi muniţii pentru răzb o i; aruncaţi tn aer
vagoanele cu muniţii 1 Tineri studenţi
patrioţi, distrugeţi maşinile nemţeşti,
tăiaţi firele telegrafice şi telefonice, orga-
nizaţi -vă in grupe d e patrioţi ş i acţ ion aţi 1
Tineri ţărani, tineret r omân, refuzaţi să
plec aţ i la moarte pentru bunul plac al
lui Hitler ş i Antonescu ( ... ] orgamzaţi-vă
•• • Primul bombardament al aviaţiei aliate asu·
pra Capitalei.
29
Sdrdcia şi mizeria (clceau. casd bund tmpreu.nd: "locuinte" tntr-o mahala
în grupe departizani antihitlerişti,
orga nizaţi manifestaţii de stradă, greve
la instituţii şi fabrici, împotriva războiu­
lui, pentru incheierea imediată a păcii cu
puterile democratice! Ven iţi alături de noi
tn rindurile Uniunii Tineretului Patrio-
tic, care, in cadrul Frontului Patriotic
Antihitlerist, luptă de la început împo-
triva cotropitorilor [ ... ]
Citeşte, răspîndeşte ş i acţionează 1»".
In acest e luni, P .C.R. tşi intensifică
munca de propagandă şi prin presa ile-
30
bucureŞ teancl, tn anii rclzboiului
gală. In martie 1944, un raport al organe-
lor de stat consemnează descoperirea, la
Ploieşt i, a unor exemplare d in " Buleti-
n ul Tineretului Patriotic [ . .. ], oficiosul
clandestin al Uniunii Tineretului Comu-
nist din Ploieşti, multiplicat la şapiro­
graf" . Buletinul de informaţii al Preşedin­
ţiei Consiliulu'i dţ Miniştri din 6 aprilie
1944 semnalează că " tn Capitală circulă
[ ... ] buletinul comunist «România liberă»,
anul II, nr . 2, din 22 martie 1944. Bule·
tinul cuprinde următoarele articole de
instigaţie tn contra germanilor şi a actua-
lului regim ( ... ] : Salvarea sau catastrofa,
in care se îndeamnă .POpulaţia să asculte
«Chemarea Frontulut Patriotic». Artico-
lu 1 îndeamnă pe şefii de partide în frunte
cu Iuliu Maniu csă se alăture Frontului
Patriotic. şi să pornească cu toate organi-
zaţiile antihitleriste din fruntea poporu-
lutla lupta hotărîtoare»" . Informarea mai
reproduce şi titlurile altor articole, prin-
tre care apelul Cltre comandanţii de mari
unftltf, cltre generalii, ofiţerii fi soldatii
armatei Romlnlel; Aviz s lugl lor lui Hit-
ler; Ceferlftll, "in care se indeamnă sluj-
başii de cale ferată să producă deraierea
trenurilor, impiedicarea c omunicaţiilor
etc .".
Chemarea la impotrivire faţă de dicta-
tura antonesciană ş i la sabotarea maşinii
de război hitleriste s-a soldat cu numeroase
acte de sabotaj economic şi militar . Refe-
rindu-se la această a ctivitate, un raport
al Chesturii de Po liţie Ploieşti arăta că,
tn martie 1944, comuniştii îşi creaseră
"legături tn toate Intreprinderile din
Ploieşti şi Valea Prahovei, pregătind
materialul necesar pentru comiterea aten-
tatelor de cale ferată, se făceau informaţii
şi tatonări pentru procurarea de arme şi
muniţiuni" . Cu ocazia descinderilor făcute
la locuinţele unor comunişti s-au găsit,
printre altele, şi materiale "cu care urma
să se execute atentate'pe calea ferată contra
trenurilor militare" . Au loc o serie de sabo-
taje. Astfel, un inginer din comuna
Ţintea-Prahova, "cu serviciul la Societa-
tea petroliferă Steaua Română, în cali-
tate de şef al staţiei de desbenzinare, nu
justifică un număr de 9 vagoane de gaza-
lină. Din declaraţiile unor martori rezultă
că numitul inginer, sub pretext că veri-
fică conducta, execută scurgerea de gaza-
lină in cantităţi foarte mari, care se
pierdeau [ .. .] Indivizii tn cauză, cu actele
dresate, au fost înaintaţi Curţii Marţiale
Ploieşti ".
ln iulie 1944, sinteza informativă a
Inspectoratului General al Jandarmeriei
semnalează : "In ziua de 12 iulie a.c.
orele 12,05 din staţia Ploieşti-Sud a
plecat un tren compus din 29 vagoane-
cisterne, pline cu benzină, cu destinaţia
Berlin [ ... ] In noaptea de 12/ 13 iulie a.c.
la orele 3,5o-4, după trecerea trenului
prin staţia Posada, s-a produs o explozie
la unul din vagoanele-cisternă, care
lutnd foc a aprins şi alte 4 vagoane. Tre-
nul fiind desfăcut, [ultima parte] a fost
trasă din urmă in staţia Posada, iar cea
dinainte in staţia Valea Largă. Pe la
orele 8,15 la un vagon-cisternă de la gar-
nitura trasă in s taţia V . Largă s-a pro-
dus o a doua explozie, co nţinutul lutnd
foc şi aprinzind a lte două vagoane. Pe o
altă linie in acee aş i direcţie se găseau
şase vagoane încărc ate cu butoaie con-
ţintnd benzină şi ulei, care ş i acestea au
luat foc, iar frînele slăbindu-se şi linia
fiind uşor tn pantă , a ceste vagoane au
pornit tn vale la rampa de încărcare,
unde s-a aprins o stivă de lemne de cea. 180
vagoane, proprietatea firmei Bibescu.
Pagube: 7 vagoane-c isterne pline cu ben-
zină, 6 ~ vagoane de marfă conţinînd bi-
doane cu benzină şi ulei, 180 vagoane
lemne de foc şi linie distrusă pe o distanţă
de circa 30 m .. .".
Ancheta organelor de stat antonesciene
constată existenţa legăturilor dintre au-
torii sabotajelor ş i organizaţia regională
Prahova a P .C .R . : "Cu privire la actul
de sabotaj petrecut in ziua de 12 iulie a.c . ·
tn staţia Posa d a - V . Largă , chestura
Ploieşti semnalează amănunte in legătură
cu activitatea organizaţiei comuniste de
Prahova" şi autorii a cestei acţiuni.
"1944 anul decisiv pentru
eliberarea Europei"
In Buletinul de informaţii al Minis- •
terului de Justiţie pe perioada 23-31
ianuarie 1944 se consemnează: "Parchetul
general Arad semnalează că in seara
zilei de 20 ianuarie 1944, intre orele 20-21;
au fost răspîndite pe teritoriul munici-
piului Arad manifeste comunis te cu urmă­
torul conţinut : • Apel, muncitori, ţărani
şi intelectuali antifasciştii [ ... ] Anul 1944
tnseamnă pentru intreaga lume o luptă
decisivă pînă la eliberarea Europei de
sub jugul hitlerist ( .. .] Muncitori din fa-
brici şi ateliere, organizaţi-vă pînă nu e
ttrziul [ ...] Numai de voi depinde dac ă
ajung sau nu trenurile in şanţ sau în
mtna lui Hitler 1 Ţărani 1 As c undeţi re-
colta muncii voastre! N-o daţi lui Hitler 1
Intelectuali 1 Voi, prin grai şi scris,
tnainte pentru o Românie liberă şi demo-
cratică 1•".
"Parchetul general Timişoara semna-
lează că, in noaptea de 31 martie spre 1
aprilie 1944, de către autori rămaşi ne•
cunoscuţi au fost împrăştiate manifeste
comuniste tn sectorul Circumscripţiei III
Poliţie, la Şcoala Politehnic ă, la Fabrica
de Tutun şi la Corpul de gardă al Coman-
damentului Milita r din ga ra Domniţa
Ileana" , prin care " p o pul aţia este înde m-
nată la răzvrătire" . Aseme nea ma nifeste
- după cum ates tă rapoa rtele organ elor
31
informative - stnt difuzate tn mare nu-
măr şi la Bu cureşti , Ploieşti, Braşov,
Tî rgovişte, Piatra Neamţ etc.
In sinteza informativă pe luna iuni~ .
Inspectoratul Jandarmeriei Bucureşti
se mnaleaz ă difuzarea la Braşov a două im-
portante manifeste. U nul intitulat : "Către
tntreaga c lasă muncitoare", iar pe par-
t ea cealaltă " Către poporul român" .
Documentul este semnat "Frontul Unic
Muncitoresc". Celălalt se adresa mun-
cit orilor , ucenicilor, maiştrilor, ingineri-
lor ş i funcţion arilo r Uzinelor Astra din
Braşov: "Către sftrşitul celui de-al 3-lea
a n de război , impus cu forţa de cotro-
pitorii hitlerişti şi slugile lor trădătoare
di~ ţară de la ctrma ţării - se spune tn
acest manifest-situaţia noastră din uzine
a trecut marginea o ricărei răbdări" .
Pornind de la aceste constatări, mani-
festul - care este o emanaţie a Frontului
U nic Muncitoresc loca l - cheamă la
luptă pe toţi salariaţii, indiferent de apar-
tenenţa lor politică:
lului aerian, demilitarizarea uzinei etc .
"Lupta pentru aceste cerinţe minimale
trebuie să tnceapă imediat . Toată munci-
t orimea - tn Front U nic Muncitoresc -
şi t oţi salariaţii uzinei trebuie să participe
la ea [ ... ] Soarta uzinei noastre- se
spune tn continuare tn manifest - o au
t oate uzinele din România şi tntregul
nostru popor, cotropit de barbarii bitle-
rişti [ .. .) Care este datoria noastră tn
lupta pentru scurtarea războiului de pe
teritoriul nostru, pentru salvarea vieţii
noastre şi a familiei n oastre, pentru sal-
varea onoarei şi indep e ndenţei de mtine a
patriei noastre?
·}. Să nu dăm nici un sprijin la reface-
rea uzinei, să sabotăm această refacere;
2 . In cazul tn care uzina se mută, să
refuzăm tn masă să o urmăm.
Lupta pentru cerinţele noastre minimale
trebuie deci să o legăm cu lupta tntregu-
lui proletariat român şi a întregului
n ostru popor pentru : ieşirea imediată din,
războiul hitlerist; sabotarea producţiei de

"Greutăţile prin care trecem şi nevoia
de acţiune imediată au apropiat sufleteşte
pe toţi sa lariaţii tn s uferinţă ai uzinei
[ .. .] Trebuie să trecem imediat la formarea
de «comitete de acţiune» pe secţii şi pe
armament pentru războiul hitlerist; alun-
garea cotropitorilor germani din ţară;
răsturnarea guvernului td:dător şi aduce-
rea la ctrma ţării a unui adevărat guve~rn
naţional al libertăţii ; participarea activă

ateliere, alegînd tn aceste comitete pe la luptele patrioţilor români tmpotriva

muncitorii cei m a i conştienţi, devotaţi asupritorilor hitlerişti, ajutarea şi tn.ar-
luptei noastre ş i cu rajoşi" . Ca obiective marea lor .
minimale sî nt înscrise: desfiinţarea tnchi- Pentru pace imediată.
sorii ş i carcerii, a amenzilor, a orelor Iunie 1944.
suplimentare, a pedepsei cu bătaia a Comitetul de acţiune al
ucenicilor, anunţarea la timp a perico- U zinelor cAstra»".

----------------- PLANŞELE NOASTRE

(!) Nume celebre ilustrează istoria Societăţii Regale Britanice : Isaac Newton,
Christoph e r Wre n (sus) ; Benjamin Franklin, Bernard d e F ontenelle (Ata s-a
niscut Royat Soclety, p . 52)
@ Condotierii erau o prezenţă obişnuită în Italia sec. XV; regele Franţei Lu-
(1) dovic XII intrînd într-un oraş italian şi rivalul său, Maxi,milian I (sttnga);
Catedr a la din Milano (ce ntru); Blazonul Ducatului Mila no şi portretul tinerei
ducese Beatrice d'Este, creat de L eonardo da Vinei (dreapta) (Un ducat pentru
o fandtle, p. 44)
00 Muşchetarii lui Ludovic XIV într-o cavalcadă (AdevArata lstDrle a lui d'Art.tnan,
p. 93)

----------------·
32
•

•

Rubrici redactată
• Prezenţă tardivă
ln timp ce vorbea în
Cameră, ministrul D.R.
Ioaniţescu (celebru pentru
ignoranţa cu oare emitea
"panseuri" de un neverosi-
mil ridicol) a fost întrerupt
de un "opozant". Vorbito-
rul a rămas, cum se spune,
cu gura căscată.
- Vezi că n-ai prez e nţă
de spirit, i-a strigat trium-
făt or opozantul?
- Ba am, i-a ră sp un s
ministrul, dar imi vine mai
tirziu.
Corvln PETRESCU,
Bucu1'eşti
• "Puteţi muri liniştit"
Regele Umbertb I al
Italiei (1878- 1900), făcî nd
odată o c ălătorie in Pie-
mont, a trecut printr-un
orăşel in care locuitorii
i-au orga nizat o primire
fas tuoasă. Primarul a r os-
tit o cuvintare impresio-
nantă ş i totu 1 a mers d e
minune pînă la despărţire
cînd regele i-a s trîns mina
cordial. Fîstîc it primarul a
îngăimat:
- Maiestate, acum, cî nd
v-am văzut, puteţi muri
lini ş tit.
N. VRINCEANU,
Mediaş
•Consecvenţă
Scriitorul francez Ber-
nard le B ovier de Fonte-
nelle (1657-1757), un ipo-
hondru notoriu , s-a îmbol-
năvit cu adevărat cînd era·
aproape centenar, dar a
refuzat să facă apel la
vreun medic .
3 - Magazln istoric , nr. 3/1974
• păstrez acest ludovic, des-
1n
• Arad
crontc •
cu concursul cititorilor
- De ce să vină m edicu l
a protestat el. Ar fi culmea
să mor sănătos după ce am
trăit t oată vi aţa bolnav.
8. FRASIN,
B otoşatJi
• Minunea urnelor
Ziarul Acţiunea
co n se r-
vatoare din 20 m a i 1907,
consemna următoarele: "în
vederea alegerilor din mai
1907, pentru colegiul 1
Senat au fost înscrişi
Il 229 alegători. Au votat
8 093 persoane, iar din
urnele de vot s-au scos
17 187 buletine" .
1. CIUTU,
Bucu1'eşti
• Rugămintea nepotului
Fiind decor at de căt re
regele Franţei H enric IV
(1589-1610) un nobil se
adresează acestuia conform
obiceiului:
- Domine, n on sum di g-
nus ( Doamne nu sînt vred-
. ")".
n1c
-Ş tiu, ştiu, ii răspunse
r egele. Dar m -a rugat nepo-
tul meu.
C. DAN,
Ploieşti
• Dorinţă nefmplinită
I storicul francez Fran-
~o is d e
Mezera.y (161 0-
1683) nutrea, ca mulţi alţii,
o ură înverş unată impotriva
c ămătarilor. La m oartea
sa, lîngă testament, s-a
găs it un ludovic de a ur pus
intr-o cutiuţ ă, alături de
un bilet cu următoar ea
insemnare:
"De peste treized ani
tinat inchirierii unei feres-
tre în Place de Gr~v e, in
ziua cînd va fi spînzurat
un cămăt a r".
Ioa na SUCIU,
• CTţlva bănuţi şi
Tncă ceva
Printr e a tîtea a ltele, Ta l-
leyrand a fost o vr eme ş i
ambasador a l Franţei în
Angl ia. La un moment dat
întîlni un veteran a l bătă­
liei de la W aterloo, car e
purta cu mîndrie o medalie
co m e mor ativă bătută în
am intirea victoriei a rma-
tei engleze asupra oastei
lui Napoleon .
-Spune-mi, îl întrebă
Talleyrand, de ce porţi
acest obiect vechi, care
abia valorează cîţ iva bă­
nuţi ?
- Într-adevăr , răspunse
v eteranul, pe noi englezii
această medalie ne-a cost at
do ar cîţiva bănuţi. Însă
fra n cezii a u pierdut pentru
ea un n apoleo n intreg.
D.MACH,
Cîmpia .Tu1'zii
• Emoţie
Vizitînd muzeul istoric
a l unui ma r e oras american,
1
Ma rk Twain se opri în faţa
une i vitrine. Pe faţa lui
se citea o tulburare pro-
fundă.
- Ce v-a emoţionat în-
tr-atîta? îl întrebă ghi-
dul.
-Această sabie, pe care
a purta t -o marele nostru
George W ashington.
- Dar d e unde stiti că
1 1
i-a aparţ inut ?
- O, dar o recunosc
dintr-o mie. Doar am mai
văzut-o de curind ş i in
alte muzee.
Eugen BUCHERU,
com . Ştefdneşti, jud. Ilfov
37
 O VICTORIE SCUMP PLATITA
(Urmare din p. 23)
mlss lcll săi pe lista celor căzuţ i constitu ie
o dovadă peremptorie că in cursul bătăliei
de la Adamcl isi s-a a juns la un asemenea
momen t cr itic ş i că victoria ro mană nu s-a
pronunţat decît numai cu o c lipă inainte
d e a se fi produs un dezas tru, soarta
luptei fiind întoarsă decisiv în favoarea
r omanilo r prin iniţiativa şi jertfa acestui
brav comandant. Ca mormînt al său tre-
buie să fi servit Mausoleu l rotund, ale
cărui teme lii, construite in grabă , tot din
calcar conchilifer, deci odată c u Alta rul,
au f ost descoperite la numai 50 m de
Tro.feu .
Vi ctoria romand a fost desdvirşitd: o grdmadd de
cadavre sugereazd hecatomba
!n ceea ce priveşte absenţ a indic iilor
despre aceste monumente pe r elieful Co-
lumnei, explicaţia e s impl ă: pe Col umn ă
n-au fost înregistrate decît fapte la care
împăratul a partic ipat direct; or , Altarul
ş i Mausoleul, d eş i d atî nd tot din anul 102,
n-au fost construite decît după plecarea
lui Traian de acolo, î ntî mplată foarte
curînd după victorie. El n -a făc ut decît
să dea ordinul de a fi clădite, d a r n-a asis-
t at nic i la co nst ru cţ ia, nici la inaugurarea
lor . Cît despre falnicul Trofeu, o-avea să
fie înă lţ a t dec ît şapte ani mai tîrziu. De
38
asemenea nu putea să apară pe Columnă
cetatea omonimă Tropaeum Traianl, a
cărei zidire trebuie să fi început abia
odată cu ridicarea monumentului triumfal.
Epilogul victoriei
Revenind la relieful Columnei Tra iane,
dis tingem nu mai puţin de tre~ scene
(XLII-XLIV) care se referă la epilogul
v ictoriei romane de la Adamc l isi. Scena
XLII înfăţişează discursul lui Traian
către trupele învingăto are. Armata este
adunată în careu, pe fiecare latură figurînd
cîte o categorie de trupe: în stî nga cavale-
••
Pr izonieri daci
ria; in primul plan, văzuţi din spate, pedes -
traşii din corpurile auxiliare; în dreapta,
leg io narii şi pretorienii; în fund, purtă­
toni steagurilo r. Sînt toate a rmele pe
care le-am văzut în acţiune în scenele pre-
cedente. In mijloc, pe un loc mai î nalt,
Traia n, purtînd încă ţinuta de campanie,
însoţit de generalii săi (dintre care unu l
e prefectul pretoriu lui, Claudiu s Livianus) ,
îşi ţ ine discurs u 1 de laudă ş i rec unoşt inţă
la adresa so ldaţilor care i-au adus una din
cele mai hotărîtoare b1ruinţe. E ste primul
loc din succesiunea r eliefului de pe Colum-
nă unde el le vo rbeşte soldaţilor după o
izbîndă , ceea ce s ubliniază ş i mai t a re
import anţ a deosebită a succes ului obţ inut
în acest loc. E cu totu 1 a ltceva deci t după
m odesta scenă XXIV, cu lupta d e la
T apae, unde nimic simila r nu se vede.
Scena următoare, XLIII, re prezi ntă o
cet ate roma nă înţesată de prizonier ii
prinşi in luptă , păz i ţ i de cî ţiva soldaţi
romani. Tipurile captivilor sint dive rse:
unii poartă pe cap bonetut caracteristic a l
pileaţilor daci, ceilalţi au capul d escop e-
rit, însă nu e necesar să- i int e rpretă m
dr ept co m aţi dac i de rind, :putînd fi ş i e i
t ot n obili, din alte neamun a le coaliţ i e i
învinse. Trăsăturile individualizate a le
expresiilor lor , păr î nd adevărate p ortrete,
pledează in sensul unei selecţii sociale, ca
Aşezat pe un tron , Traian primeşte omagiul so l·
datului recompensat
şi faptul că nu sî nt sup uşi unei paze severe,
avînd mîinil e hbere, iar soldaţ ii de pază
fiind p u ţini şi la dista n ţă. Desigur, pentru
a se accentua proporţiile succesu lu i obţi­
nut. era mai potrivit să se arate numărul
mare al căpeteniilor ca pturate, decît masa
indistinctă a tuturor prizonierilor. In
ceea ce priveşte identitatea ce tăţii, e pro-
babil vorba de însuş1 lagăru 1 roman pro-
VIZoriu, de pe cîmpu l de luptă. In favoa-
rea acestei păreri vine şi amănuntu l că
unul dintre soldaţn care păzesc pe captivi
ascultă. în acdaşt timp discursul lui Traian
din scena precedentă, indicînd c ă locurile
celor do uă episoade erau apr opiate. F ap tul
că cetatea apare co nstruită cu ziduri de
piatră, ca o fo rtificaţie permanentă, nu e
decît efectul ignoranţe i sculptorului, care,
ca pretutindeni p e Colu mnă , nu o biş nuia
s ă se încu rce c u preci zii d e amănunte.
Citise in tex tu l lui Tra ia n d esp re un ,.cas-
tru" şi se socotea liber să- I r econstituie
după imagin aţi a sa, inc ompetentă in rea li-
tăţi milita re. De a lt fel, îi e ra ş i mai uşor
să r eprez inte un zid de piat ră decît un
val de pămînt .
ln scena XLIV, as istăm la o distribuir e
de recompense. Sus, î n mijloc, î n costum
d e campan ie, şezî nd p e o sella curulfs
( scaun de onoare, tron" ), intre trei ofiţeri
siiperiori, dintre care cel din dreapta este
In momentul cind Traian pdşeşte spr e corabia
care trebuia sd·l d ucd pe D undre in sus, doi daci
f ugari (sau r omani deghizaţi) îi aduc ves tea dezas-
trului din munţii Sarmizegetusei
prefectul pretoriului Livianus, împăra­
tul întinde mîna dreaptă spre un soldat
care se pleacă pentru a o atinge cu fruntea
in se mn de devotat respect, ca un gest de
gratitudine pentru o favoare căpătată. In
spatele soldatu lui, un alt ul părăseşte
loc ul purtînd în spina re un sac cu bunuri
dăruite. Planul din faţă e ocupat d e gru-
puri de ostaşi privind spre împărat şi ova-
ţionîndu-1. Doi dintre ei, î n co lţul din
stînga, se îmbrăţişează ca niş te buni cama-
razi într-un moment sole mn . Toţi so ldaţii
sînt repreze nt aţi în ţin ut ă liberă fără
39
 arme, c u capul descoperit şi avînd pe umeri
un fel d e sari că, s a gum , cu ciucuri pe ma r-
gini. Toţi apa rţin trupe lor a ux iliare. E
c iudată 1ipsa legionanlor ş i a celorlalte
arme. T rebuie să deducem de a ic i că nu e
v orba de o recompensare generală, privind
tota litatea ostaş ilor distin ş i in luptă, c i
d e o ma nifestar e rest rînsă, cu o semnifica-
ţie specia lă , referindu-se la o anumită
categorie d e so ld aţ i.
De aceea găsim foarte pl auzibilă inter-
pretarea prop u să de T . Antonescu, in
sensu 1 că sce na a r reprezenta o 1ib9rare de
veterani a uxilia ri , care, fiind numa i pere-
grini provincial i, d obîndeau cu acel prilej
ş i cetăţe nia romană. Episodul camara-
zilor care se tmb răţife az ă, despărţindu-se
pent ru totdeauna după 25 ani de viaţă
milit-a ră petrecu tă cot la cot, e semnifica-
tiv in fa voarea acestei tălmăciri; de ase-
menea, gesturile omagia le ale ce lorla l ţi
ostaş i la adresa împărat ului , din a cărui
s lujbă pleacă. Sacul din spatele solda tu lui
care părăseş te scena a r co nţine recompen-
sele t n ba ni cuvenite tuturor celor liberaţi .
I a r amănuntul că acest soldat se îndreaptă
către cast rul din scena precede ntă, direcţie
s pre car e ş i unul din ofiţerii din suita lui
Traia n ridic ă braţ ul cu arătătorul intins,
este, ca ş i în cazul a l ocuţiunii imperiale
din scena XLII, o d ovadă că această solem-
nit a te a re loc in apropierea taberei de pe
cimpul de luptă . Dar, ş i m a i mult, după
păr e r ea noastră, e un semn că tnt re castru
ş i so ldaţii liberaţi există o anu mită legă­
tur ă. Dac ă ne gindim la rolul decisiv al
veter anilor mlss lcfl in obţinerea victoriei
de la Adamc lisi, sub coma nda ero icului
praefectus ca strorum onorat de inscripţi a
Alta rului fu nera r , trebuie chiar să con-
c ludem că scena XLIV, cu dis tribuţia
recompenselor, repre z intă tnsăş i solemni-
t atea definitivării formelor de liberare a
acestor br~vi ostaşi ieşiţi din cadre,
care numat in aşteptarea acestor forme,
s-au întîmpla t să se a fle în t a bără tn
momentul critic a l bătăliei ş i au putut
aduce, astfel, cu iniţiativa şi vitejia lor,
un ultim şi mare servic iu î mpăratului ,
tra nsformînd o înfrîngere iminentă într-o
st rălu c ită v ict orie. Recunoscă t or , Tra ia n
le rezolva acum personal s i t u aţia, .acordîn-
du-le ş i toate premiile m eritate.
Cu această sole mnitate semnificativă,
bogatul grup a l episoadelor de pe Columnă
relative la bătă lia de la Adamc lis i s-a
incheiat. Sînte m pe la s firşitul primăverii
a nului 102 . Lichidînd pe deplin pericu-
loasa diversiune d e la Dunărea de J os,
Traian era l iber să se întoarcă pe frontul
princ ipal din Dac ia ş i s ă reia, î n munţii
Sarmizeget usei, ofens iva pe car e fusese
s ilit s-o înt re rupă la ve nirea iernii. După
Adamclis i, pr eze nţa sa în Moesia Infe-
ri oară nu mai e ra ne c esa ră . Pentru opera
de rest a ura re a acestei p rovinc ii devast a te
de in vaz ia aliaţilor lut Decebal era sufi-
c ient să rămînă acolo guvernatorul ei,
40
La berius Ma ximus, care, după toate setn ...
nele, d e d a t a aceasta n-a m ai participat
la ope raţiile din Dacia, ca in campania
din 101 . Acestuia î i era lăsată î n sarc ină
executarea dispoziţiil o r imperiale cu pri-
vire la co nstruirea urge n tă a Mausoleului
ş i a Altarului de pe locul bătăliei de la
Adamclisi. Traian însuşi trebuia să se
grăbească: tn lipsa lui, pe front·ul din
Dacia se petr ec u seră evenimente foarte
neplăcute pentru roma ni.
Nu cunoaşte m cu precizie aceste eveni-
mente, d a r si ntem ob ligaţi să le deducem
gravitatea din curioasa scenă următ oar e,
XLV, tn care se văd prizonieri roma ni,
desp uiaţ i , cu mîinile legate la spate, tor t u -
ra ţi cu cru zime de preotese dace, ca re
îna inte d e a- i uc ide, t i ard cu torţele , p otri-
vit unui ritual primitiv rămas în tradiţiile
multora din popoarele semibarbare de
pe atunc i. Episodul atroce, umilitor pentru
prestigiul roma n , n-ar fi putut figura pe
Co lumnă d acă n- ar fi fos t a bsolut necesar
pentru a sugera ideea unui dezastru roman,
de pe urma căruia numeroş i solda ţi prinşi
au căzut pradă furiei du şmane . Cum o
asemenea înfrîngere nu e de î nchipuit la.
Dunărea de J os, unde totul se terminase'
cu o catego ric ă biruinţă romană, şi cu m
n-ar fi avut nici un r ost, d up ă această
izbîndă, să se mai facă vreo a luzie la even-
tualii prizonieri romani luaţi anterior de
du şmani în cursul invaziei lor în Moesia,
nu ne rămîne decit s-o rayortăm la Dacia
propriu - zisă . De altfel, Ş l peisajul scenei,
cu un templu dac zidit pe o înălţime sUn-
coasă, ne trimite la munţii de acolo. Era
firesc ca, în timp ce Traian se a fla reţinut
l a Dunărea de J os de aliaţii lui Decebal,
a cesta să profite de diver siunea produsă
acolo conform pla nului său şi să tre ac ă
la ofensivă impotriva t rupelor lăsat e de
Impăra tul roman în preajma Sarmizegetu-
sei. Şi era de aşteptat să obţină rea le suc-
cese. Ştire a despre aceste alarmante în-
tîmplări nu i-a ajuns lui Traian decît
dup ă victoria din Dobrogea, in timp ce
se îmbarca pentru a se întoarce în Dacia.
E ste ceea ce reprezintă scena XL VI. În
m omentul cind impăratul, ieşind c u suita
sa pe poarta unei cetăţi dunărene (probabil
Novae), păşeşte spre corabia care îl aşteap­
tă, este î ntîmpinat de doi d aci comaţi,
care, cu gesturi agitate, îi co munic ă o
veste l'alpitantă. N u stnt captivi, nici
soli, c 1 nişte fugar i din D acia , fie daci
autentici dintre cei intraţi sub autoritatea
r omanâ, fie roman i degh i zaţ i car e au izbu-
tit să evadeze din captivitate ş i să scape
de oribila soartă a camaraz i lor lor . Ştirea
pe care o aduc se referă, evident, tocmai
la d ezastrul trupelor r omane din munţi,
simboliza t în scena precede ntă prin chi-
nuirea prizonierilor.
Tot u ş i î mp ăratu l rămîne calm ş i im per-
turbab il. -avea d e ce să se nelin iştească .
Victoria sa de la Adam ci is i îl făc u se suve-
ran pe soarta întregului răzb oi. Izbînda
loc ală a lui Decebal devenea inutilă .
Acum, Traian er a pe cale de a interveni
a colo cu toate f o rţele sale unite, mult
superioare celor dace, fiind sigur că , ori
ctte dificultăţi ar mai intilni, va t ermina
noua campanie din Dacia cu un succes
deplin. D e f apt, pînă în toa mna aceluiaşi
an 102, regele dac se va vedea s ilit să ceară
pace, obţinînd-o cu grele co ndiţii. I a r i' n
al d oilea război, din 105- 106, terminat
cu prefacerea D ac iei în provincie roma nă ,
s ituaţia lui va fi de la început atit de dis-
perată, incit chiar foştii să i aliaţi, burii,
dac ii septentrionali şi sarmaţii, învinş ii
din anul 101 de la Ada mclisi , U vor părăsi
pactizînd cu împăratul r o ma n, după cum
arată scen a C ( = 100) d e pe Columnă.
Gloria invingătorului şi
geniul strategic al invinsului
Am căutat să desc ifrăm pînă aic i p ovesti-
rea figurată a b ătă liei de la Adamclisi ş i
a cadrului ei aşa cum au fost transpuse
de sculptorul monumentului de la R oma
după Comentariile lui Traian. Răm î n e
acum s-o verificăm cu înseş i reliefurile
Trofeului ridicat pe locul victoriei. Ceea
ce în prezent vedem din acest monument
nu e decît o ruină , constînd dintr-un nucleu
cilindric de beton amestecat cu făr î me de
piatră brută, păstrînd pe loc din veşmîntul
său exterior doar seria de trepte de la
b ază. Totu ş i, chia r aşa, impresia p e car e
o produce este gra nd ioasă. Cu dia metru!
său de 30 m ş i cu înălţimea sa, care încă
se mai menţine pînă la 12 m , această
movilă de p1etrărie mas ivă domină pînă
departe şesurile dimprejur. În a ntichi-
tate, cind deasupra sa se înălţa un acoperiş
conic avînd in vîrf un inalt soclu h ex ago-
nal care s u sţinea greutatea enormului
trofeu in f o rmă de trunchi de copac îmbră­
cat cu a rme· inamice, înălţimea totală a
Monumentului era de vreo 40 m , adi că de
peste trei ori m a i m are decît ni se pre zintă
azi. Totul era const ruit din calcar de
bună calitate, provenit din cariera apro-
piată de la Deleni. Din enormele sale
blocuri prelucrate , care s-au prăbuşit în
cursul veacurilor, au fost descoperite în
ţărîna dimprejur, prin săpăt urile lui Gr.
Tocilescu, cea m a i mare parte a pieselor
sculptate, inclusiv acelea care alcătuiesc
trofeul din virf. În prezent se află toate
la faţa locului, expuse în vitrine provi-
zorii, în aştept area co ~str uirii unui muzeu
local care să le ofere un adăpost perma-
nent. Din aceste piese, de o valoare deo-
sebită sînt cele 48 metope (din 54 c îte au
existat în vechime), care tncingeau corpu 1
cilindric pe la mijloc , reproducind scene
de luptă, precum ş i cele 22 creneluri (din
26 ctte fu seseră la origine), pe care sînt
înfăţişaţi prizonieri duşmani l egaţ i de
ctte un copac. Pe metope, chipul lui
Traian se poate distinge de cel puţin cinci
ori . .Al lui Decebal, însă, deloc, deoarece
regele d ac n-a participat la această bătă­
lie, el rămînînd tot timpu l la Sarmizege-
tusa, tocmai pentru a exploata acolo efec-
t ele diversiunii de la Dunărea de Jos.
Opere ale unor c ioplitori improvizaţi,
producînd prin formele lo r naive şi sti n-
gace o impresie de primitivitate, totuşi
prezentînd în fond incontes t abile ca lităţi
d e spontaneitate, d e realism sincer şi de
dramatism viguros, ca re le pun în rîndul
celor mai remarcabile producţii a le artei
provinciale romane, aceste reliefuri alcă­
tuiesc o preţioasă arhivă documentară
despre bătălia de la Adamclisi, compleUnd
cu importante precizii datele oferite de
Columna Trai ană.
Lăsînd de o parte d eosebirile de ordin
estetic dintre imaginile de pe cele două
m o numente, unul ridicat în Dobrogea în
anul 109, din calcar local, iar celălalt la
R oma în 113, din marmură de lux, unul
sculptat de meşteri provinciali de r1nd,
ia r celălalt de cei rnai rafinaţi artişti din
echipa lui Apollodor din Damasc, trebuie
să observăm din capul locului că, din
punct de vedere documentar, metopele şi
crenelurile de la Adamc lisi sînt superioare
r eliefu lui de pe Co lumnă . Cioplitorii
i nexperţ i ai figurilor de pe Trofeu, animaţi
de u n veris m scrupulos, reproduceau
tipuri de oameni , costu me, arme, pe care
le văzuseră direct, pe cînd artiştii de la
R oma, însărcinaţi să traducă în imagini
textul Comentariilor lui Traian, nu erau
preocupaţi decît de r espectarea riguroasă
a succesiunii faptelo r narate în acel text
ş i de exprimarea cît mai e xa:ctă a sensului
lor, dînd mai puţină atenţie amănuntelor
somatice şi vestimentare, pe care aveau
tendinţa să le generalizeze, pornind de la
ex emple răzleţe din săraca lor informaţie
despre realită.ţile din Carpaţi şi de la
Dunăre . Izbuteau să redea detalii de ordin
etnic doar atunci cind textul interpr etat
îi obliga, menţionindu-le anume. Mai tre-
buie să ţinem seama de diferenţa de scop
dintre cele două monumente. În vreme ce
r elieful Columnei se referea la totalitatea
războaielor d acice, cu toată multitudinea
evenimentelor din anii 101- 102 ş i 105-
106, neputînd acorda prin urmare bătăliei
de la Adamclisi, în cadrul unei naraţiuni
sintetice decît un spaţiu limitat, sculptu-
rile Trofeului erau co nsacrate exclusiv
acestei bătălii, avînd latitud.inea de a-i
. . aspectele c u o mai amănunţită pre-
reda
c1z1e.
Cea mai importantă contribuţie a ima-
ginilor de pe Trofeul d obrogean la istoria
războaielor dacice constă în reproducere~
fidel ă a diversităţii etnice din coaliţia c u
car e Traian a avut d e luptat la Adaniclisi.
Print r e figurile de barbari din aceste ima-
gini se deosebesc patru tipuri, referindu-se
la trei neamuri. In tipul cu barba stu-
41
foasă, cu capul pletos ori acopent, cu
trunchiul complet îmQrăcat cu o cămaşă
despicată pe şolduri, inarmat cu o sabie
curbă, se cuvine să-i recunoaştem pe daci,
unii comaţi de rtnd, alţii pileaţi nobili,
dar nişte daci dii:~ altă regiune decît a
supuşilor lui Decebal. Pileaţii lor nu
poartă pe cap bonetul maţat de pînză
moale al celor de pe Columnă, ci o ca lotă
rigidă de pislă, ca un fes albanez de azi.
Ei n-au scut ca dacii lui Decebal, nici
sabia curbă ca o secere ţinută de aceştia
cu o singură mină, ci luptă cu o armă tot
incovoiată, dar lungă ca o coasă; pe care
o ţin cu ambele miini. Ac.eastă armă
denqtă o influenţă sarmată ş i ca atare ne
îndeamnă Să- i căutăm pe respectivii daci
undeva prin Carpaţii Nordici. Un al doi-
lea tip, cu capul gol şi'păr bogat, îmbrăcat
cu suman lung, deschis in faţă a fost atri-
buit judicios s arma ţflo r . Al treilea tip,
inalt, cu trunchiul gol, cu iţ ari creţi şi
cu un şal in jurul gitului, purtînd părul
capului innodat pe o tîmplă şi luptînd
cu scut, cu lance şi cu o spadă dreaptă,
aminteşte t'oate caracterele germanilor
din antichitate. Nu e vorba, cum greşit
se afirtnă adesea, de bastarni, a căror
participare la războaiele dacice nu e ates-
tată de nici un izvor şi al căror port nu se
cu noaşte, ci de burf, despre care am amin-
tit şi în prima parte a acestui articol. In
sfîrşit, indivizii celui de-ai patrulea tip
prezintă un amestec de particularităţi:
sint, fără îndoială, daci septe ntrio nall,
după fesul rotund pe care îl poartă pile-
aţii lor şi . după sabia sarmatică pe care o
ţin cu ambele braţe, dar poartă trunchiul
gol ca germanii.
Lungile săbii sarmatice cu care sint
înarmate cele două tipuri de daci nordici
merită o atenţie specială. Sint faimoasele
falces Dacorum ("coasele dacilor") de care
pomeneşte istoricul roman Fronto, spu-
nind că soldaţii lui Traian care le tnfrun-
taseră in războaiele dacice, riscind enor-
mele răni (IngenUa vulnera) pe care li
le produceau, erau d estul de încercaţi
pentru a nu se t t me de săgeţile par-
ţilor impotriva cărora urmau a fi
trimişi. In afirmaţiile istoricului ro-
man nu poate fi vorba de "secerile" daci-
lor lui Decebal, ci de mult mai periculoa-
sele "coase" de la Adamclisi. In adevăr,
aceste arme lungi acţionau de la distanţă,
42
deconcerttndu-i pe ostaşii romani cat:e,
deşi neintrecuţi in lupta corp la corp,
se ·vedeau loviţi inainte de a se fi putut
apropia de trupul adversarului. Era sufi-
cient ca virful curb şi foarte ascuţit · al
"coaselor.. să atingă numai o c lipă părţile
neapărate ale corpului, de pildă picioa-
rele, pentru a produce o rănire gravă (ca
aceea arătată in scena XL), foarte adesea
retezind şi vreo vînă ş i producind o mor-
tală pierdere de sînge. •
Dacă, la grozăvia rănil or provocate de
irezistibilele falces Dacorum , adăugăp:1 şi
numărul co\rirşitor al războinicilor care
le mînuiau, precum şi impetuozitatea lor,
ca şi a tovarăşilor lor buri şi sarmaţi, se
inţelege de ce bătălia de la Adamclisi a
fost atît de singeToasă, precum şi
de ce victoria ro mană a fost atît
de greu cîştigată şi atît de stăruitor·
preţuită. Colosalul Trofeu de la Adam-
clisi este s ingurul pe care, in forme ,
monumentale durabile, Traian l-a ridicat
pe vreun cimp de bătaie. Împreună cu
celelalte monumente ale sale din acest
loc- Altarul, Mausoleul ş i Cetatea Tro-
paeum Traiani - el fo rmeitză un complex
comemorativ neîntilnit altundeva pe vas-
tu! teatru al războaielor sale dacice. Expli-
caţia constă în semnificaţia generală a
succesului dobîndit. A fost o victorie
decisivă. Aici s-a spulberat cu desăvîrşire
măiestrul plan strategic al lui Decebal,
atît de aproape de reuşită. Abia aici şi-a·
recăpătat impăratul roman libertatea de
acţiune şi a devenit stăpinul răzb oiului.
Dar să nu uităm că scopul cu care Traian
pornise acest război cu un an mai înainte
nu fusese de a da o bătălie, şi încă cea mai
importantă, tocmai în stepele Dobrogei
ci de a cuceri dintr-o dată Sarmizegetusa
şLa supune Dacia. Gindul care 1-a purtat
la Dunărea de J os n-a fost al lui, ci al
iscusitului său· adversar dac. Decebal 1-a ~
silit pe impăratul roman s~-şi pună aici tn
cumpăna sorţii reputaţia şi viaţa, tn cea
mai cruntă şi mai primejdioasă campanie
din toată cariera lui.
De aceea, Trofeul de la Adamclisi,
menit să perpetueze gloria tnvingătorului,
slăveşte implicit şi geniul strategic al
invinsului, căruia, dacă norocul şi împre-
jurările nu i-au fost prielnice, istoria nu-i
poate inregistra eminenta valoare cu mai
puţină cinste dectt dacă ar fi fost biruitor.
 GEORGE ENESCU
ÎN APĂRAREA
DEMNITĂTII
., .UMANE
1n anul 1934 - într-o •
perioadă cînd, în unele ţări
din Europ", fascis -m ul se ri-
d?ca tot tnai agresiv, a.m e-
ninţtnd şi marile valori cultu-
rale create de otnenire - George
Enescu scria într-un articol
apărut în Cuvintul liber:
"Cultura va trăi. Prea e
mare patri1noniul ce l-au
actttnu.lat atîtea secole de trt"
dă şi de credinţă pentru a
face dintr-o dată tabttla rasa
din tot ce am strîns şi atn
asimilat. 1 mpasuri a mai
avut ome12irea. Şi le-a răz­
bit pe toate cu o vitalitate
eroică. Nu-i va lipsi curajul
nici de data aceasta ... ".
Prin viu grai, prin decla-
raţii apărute în presa vremii,
marele compozitor, di·rijor şi
interprc t romdn s-a ridicat
alături de alţi străluciţi re-
prezentanţi ai Cttltttrii uni-
tJcrsale - Pabto Casals, Ro-
ma in R olland, Andre Mal-
rau~ - întpotriva primtj-
diel fasciste. Ntt o dalct şz.-a
mattifestat solidaritatea ct-'
mn r l.le persona It tii fi persecu-
tat& de nazism,. ca A ll>ert
EirlStein, Tlwtnas Mann, • •
Lion Feucfl.twanger, Ştefan
Z.weig ş.a.
Co?-lSecvent pozt'ţiei sale
antifasciste, în a1z.ii care au
urmat şi îndeosebi în perioa-
da regimul1ti antonescian,
cînd au jos t întemniţaţi şi
internaţi în lagăre mii de uno cu compozitorul Mihail Gestul lui George Enescu
luptători comun·Z:.şti, anii- Andricu şi criticul Emanoil şi al celo rlalţi semnatari e'Ya
fascişti (printre ei oameni Ciomac, prin care se cerea în acea vreme un act de
de ştiitt/a, artă şi cut tură), ministrului de Inte'Yne sch-im- curaj şi, în acelaşi timp, o
Gecrge Enescu şi alte perso- barea detenţiei din lagărul expresie a stării de spi'Yit
nalităţi ilustre din ţara noas; de la Tg. jiu a compozitoru- a intelectualităţii romdne
tră s-au ridicat în apărarea lui Matei Socor, mililatz.t legată de popor, care se
libertăţilor democratice, a antifascist. Scrisoa'Yea nect~­ în.cad'Ya tot mai larg în ac-
demnităţii uma11e. O mărtttrie noscut ă publicttlui, pe care o ţiunile mişcării de rezistenţă
Î1laceastă privinţă o reprezintă
• o ... ..
prezentăm în jacsimil, poartă antifascistă.
p scrJSoarea semtlata unpre- data de 70 august 7943 . T. PINTEAN

43
 ,

••

PENT o
CĂTĂLINA DIACONESCU

Cu cei 300 000 locuitori ai săi, mai mulţi decit avea Parisul in acele
vremuri, cu cele 18 000 case risipite in cimpia lombardă, Milanul secolului
XV a fost unul din cele mai mari şi mal bogate oraşe ale continentului.
Sub soarele meridional, călăreţi bogat inveşmintaţi, străini sau Italieni, con-
templau cu neprefăcută admiraţie frumuseţile arhitecturale ale oraşului ducal.
Intrau pentru un moment de reculegere in bisericile Santa Maria delle Grazie
sau San Eustorglo, admirau cu respiraţia tăiată dantelăria de piatră a seme-
ţei catedrale. Frumuseţile oraşului erau nenumărate, dar trecătorul iş i indrepta
pasul spre palatul ducal, pentru a transmite omagiile sale sau pe acelea ale
stăpinuluf său, seniorului duce. Palat-fortăreaţă- Castello di Porta Giovla-
reşedinţa ducllor de Milano impunea prin masivitatea şi opulenţa sa.
Castelul, devenit astăzi muzeu, poartă numele dinastiei care 1-a stlpinft
vreme de un secol, in plină perioadă renascentistă: Sforza.

Se povesteşte că, dupăo luptă victori- tendolo 1-a înfruntat. Surprins de această
oasă, intre căpitanul Giacomuzzo Atten- cutezanţă, marele condotier a strigat:
dolo şi tovarăşii săi s -a iscat o ceartă "Cum ai curajul să mă tratezi ca pe tova-
pentru împărţirea obiectelor jefu ite. răşii tăi şi să mă înfrunţi? .. . Ei bine,
Condotierul• provinciei Romagna a incer- primeşte numele de Sforza••". Astfel, At-
cat să-i despartă pe impr ici naţ i , d ar At- tendolo a adoptat porecla de Sforza, care
a devenit ereditară. Făcî nd p arte dintr-o
• Condotier (de la condottlere, tn llmba ltallan!!.
- " conducăto r") căpetenie de mercenari din Italia
sec. XIV-XV, tn slujba prtnc.tpllor, a papll sau a •• l n ttallanhrorzare lnseamnă a forţa, a vloter.·
oraşelor. ta, iar tforza - sforţare, erort.

44
 A~ ~ă plac:~ Îsto..Îa?
familie de ţărani săraci, îmbogăţit în liene, s-a realizat un echilibru politic
războaie, el a lăsat fiului său natural, în Italia.
Francesco Sforza, un nume victorios. Cel care a contribuit la încheierea păcii
La rîndul său, acesta a devenit unul din şi la stabilirea acestui nou echilibru a
cei mai mari condotieri ai timpului. fost Francesco Sforza. In 1450 el fusese
Aflat în slujba ducelui de Milano, Fran- proclamat duce la Milano. Doi ani mai
cesco s-a căsătorit, în 1441, cu fiica nele- tirziu, Bianca Maria a dat naştere lui
gitimă a acestuia, Bianca Maria Visconti, Lodovico Maria Sforza, cel · care, cunos-
alianţă matrimonială care a deschis fami- cut sub numele de Lodovico il Moro (Mau-
liei Sforza drumul spre puterea du ca lă *. rul) avea să fie o figură remarcabilă a
Care era, de fapt, situaţ ia in Italia în secolului său.
acele vremi? Şi, mai ales, care erau fac-
torii ce au uşurat ascensiunea lui Fran- Urmaşul condotlerului
cesco Sforza? Peninsula italică forma un
conglomerat de state: existau Republica devine politician
Veneţiană, cea Qenoveză ş i cea Floren- Dar nu Lodovico a fost succesorul lui
tină , existau Regatu 1 Neapolului şi Sta- Francesco. Pe baza dreptului primului
tul Papal; existau, de ,asemenea, o născut, fratele său mai mare, Galeazzo
mulţime de ducate- de Milano, Man- Maria, a devenit duce de Milano. După
tova, Ferrara, Modena, Savoia etc., state moartea fulgerătoare a acestuia, puterea
cu o viaţă economică şi politică temei- a revenit urmaşului direct, Giangaleazzo,
nică şi nu o dată strălucită. Dar interesele un copil care nu obţinuse majoratul
economice Şl politice le ţineau legate de şi care, deci, nu putea guverna singur.
marile puteri de atunci: Florenţa de Fran- Lodovico a incercat să-1 înlăture pe noul
ţa, 1'\eapole de Spania, Veneţia de Impe- duce, provocind o răzvrătire la Milano.
riul otoman şi de cel german şi tot de Regenta Bonna de Savoia, mama tînărului
Im periul german- ducatul de Milano
(care făcea parte din fostul regat !om-
bard), cu oraşu 1 lui principal, Milano. Forţd. şi bdrbd.ţie
- iatd cu.m a vd.zu.t
Au devenit celebre familiile care s-au Leonardo da Vinei prototipul condotieru.Lu.i
impus la conducerea statelor italiene:
Medici la Florenţa, Borgia la Roma,
Este la Ferrara şi Modena, Gonzaga la
Mantova, Visconti şi Sforza la Milano ·
etc. Acestea, adevărate case domnitoare.
urmăreau menţinerea integrităţii terito-
riilor lor, unele dintre ele aspirind, tot-
odată, în măsura în care împrejurările le
erau complice, la supremaţie in Italia .
Tendinţele de expansiune ale uneia erau
frinate de celelalte. Diverşii duci. regi
sau principi italieni. cînd nu puteau f
faţă singuri pericolului extern şi chiar
intern cereau sprijinul condotierilor. Dacă
plata serviciilor militare nu se putea face
in bani, condotierii primeau in stăpînire
teritorii, înscăunarea unui condotier ca
principe devenind astfel un fapt obişnuit.
In 1447. la Milano se stingea dinastia
Visconţilor. Locuitorii, sătui de tiranie,
au încercat să restabilească formele repu-
blicane de guvernare. Profitînd de fră­
mîntările tinerei republic i ambroziene
(1447-1450), Veneţia şi papalitatea au
urmărit să pună mîna pe posesiunile duca-
tului. Dar Milano a obţinut ajutorul Flo-
renţei, Neapolului şi al condotierului
Francesco Sforza. Prin Pacea de la Lodi
(1454), încheiată între cele 4 state ita-

• Ducele Filfppo Mar1a Visconti nu a>ea urmaşi

masculin i direcţi, de aceea ginerele său putea pre·
tinde succesiunea ducaHL
 .
duce, a înăbuşit -o in singe şi 1-a izgo nit
pe n esupus , care s -a refugiat la Pisa.
Lodovico il Mo ro ş i -a i ndul c it tr isteţea
exi lului , călătorind adesea la Florenţa
şi in alte oraşe toscane, a căror at mosferă
intelectuală l -a fermecat şi instruit.
A vea 27 a ni cind, iertat fiind de B onna
de Savoia, s-a i ntors la Milano, fără să- 1
fi părăsit însă nic i o c lipă gindul uzur-
pării puterii ducale. Primul pas spre
acest ţel er a exerc itarea unei influ enţe
active asupr a tinărului Giangaleazzo. Şi
pentru a-şi atinge scopu 1 a trebuit să d ea
dovadă de multă şirete nie ş i abilitate.
Astfel, in 1480 , ·a reu ş i t să obţină investi-
tura imp erială • pentru G ia ngaleazzo,
copilu l ajuns la vîrsta de 12 ani, deve-
nind astfel duce. Lipsind prin această
m a nevră pe rege ntă de autor itatea de
care se bucura în Milan o, Lodovico a
preluat, prin intermediul n epotu lui, con-
ducerea efectivă a ducatu lui ( 1480-1494) .
Bărbat car e trecea drept frumos,
Lodovico era inalt, s pătos, cu nasul acvi-
lin, cu n ări fi ne ş i se ns ibile, car e contras-
tau cu bărbia voluntară. Ceea ce il car ac-
teriza indeosebi era tenul, puţin n egri-
cios, ca a l unui maur, de unde şi porec la
il Moro. U nii cronicari af ir mă î nsă că
aceasta i s-ar fi tras de la preferinţa lui
pentru duzi (î n it alia n ă moro insemnind
şi dud), pe car e L odovico i- ar fi cultivat
pentru prima oară în ducat.
Lodov ico il Mo ro a moşten it de la mama
sa şireten ia şi cru zimea car acteristice Vis-
co n ţi l or, iar de la tatăl său , o ambiţie
nedezminţită. Dar, spr e d eosebire d e Fran-
cesco Sforza, lui Lodovico nu-i plăceau
cam paniile militar e, c i intrigi le urzite
in umbră ; era un abil politician ş i diplo-
mat. Se vorbea de b ogăţia sa, d e f astuoa-
sele reprezentaţii teatrale, d e încurajarea
pe care o d ădea artelor ş i industriei arti-
colelo r de lux . Se m a i vorbea ş i de t en -
dinţa lui spre r apacitate, de laş itatea ş i
perfidia sa, d e lipsa d e scrupule ş i d e ac-
cesele de furie. Cir cula zvo nul că la
Cr emona ordonase s ugrumarea î n se-
cr et, a unui cetăţean cu prestigiu,
car e cirtise împotriva dărilo r prea ridi-
cate.
Pe acest ş iret p olitic ia n 1-a pierdut
î nsă a m biţia sa nemăsurată . Căci, asp i-
rind cu pcr::,tVl!rcnţă la r angul de duce
de Milano, Lodovico nu abandonase un
a lt vechi vis a l său, acela d e a d eveni
r ege a l Lombardiei (titlu d eţinut i n m od
onorif ic d e împăratul germa n Maximi-
lia n I ). El nu putea suporta ideea că in
Italia r ege le N cap o lului poseda un t itlu
mai mare decît a l lui . De a ici tot jocul
lu i politic, car e avea să- i fie fatal.
• I nvestltura - act prin care, tn evul mediu,
tmpâratul şi papa confereau fun cţii laice şi , respec-
tiv, ecleslastice.
46
'
D e aic i in co n secvenţa cu care avea să-şi
trateze a liaţii pe care şi-i va recruta, după
conjunctu ră, cî n d dintre pri ncip ii ita-
lie ni, cînd pri ntre capetele încoronate
st răine.
Ca m ecena şi om politic, a fost comparat
cu Lorenzo Medici, cond ucă t o rul Floren-
ţ ei, car e a reuşit să păstreze echilibrul
politic creat în Italia după Pacea de la
L odi şi să r ezolve toate crizele într-o
perioadă îndelu ngată. Spr e deoseb ire însă
d e el, Lodovico il Moro a deschis, prin
p ol itica sa ampiţioasă, perioada războa­
ielo r şi a stăpîn irii s trăine in Italia.
D ar să urmărim firu 1 grandorii ş i decă­
d erii lu i L odovico.
"A venit timpul ca toată
Italia să mi se adreseze
. ...''
m1e
Profitînd de frămîntările din peninsulă,
L od ovico il Moro a intervenit în politica
statelor italiene, afişindu-se ca protector
al unora. În spir itu l politic ii sale d uplici-
t are el nu s-a s fii t să se dec lare, în 1486, '
s usţinătoru 1 ducelu i de Savoia împotriva
marchizului de Sal u zzo, p e ntru ca, doi
ani m ai tîrziu, să joace acelaşi rol pe lingă
marchizul de Saluzzo împotriva ducelui
d e Savoia• •.
În 1493 a reuş i t să încheie o alia nţă
cu Roma şi Veneţ ia, co ntra Neapolu lui,
pe car e l-a considerat prea puternic.
D ar jocu 1 politic ce l ma i abil l-a pract icat
cu două puteri eu ropen e, Fra nţ a şi Ger-
m ania. P e ntru a-ş i apropia Germania,
L odovico a r e usi t să-I căsătorească, în
1
1493, p e Max imilian I ( 1493- 151 9) c u
nepoata sa, Bianca Maria, sora lui Gian-
galeazzo, dîndu-i fetei ca zestre 400 000
d uca ţi. Max imil ian I, care a avut tot-
d eauna v is tieria goa l ă, s-a l ăsat tentat d e
b ani. Al ianţa celor ·doi se baza pe n evoia
p e care au avut-o u nu 1 d e ce lălalt. Lodo-
vico Sforza depindea de Maximilian prin
s uzeranitatea I mperiului german asupra
Lombardie i, ia r Maximilian aştepta d e
la S forza copioasele s ubs idii pe car e prin-
cipii germani i le refuzau.
"A venit timpu 1 ca toată Itai ia să mi !-c
adreseze mie, ca intermediar a l ev~ni­
mentelor ce se pr egătesc". Aces te cuvt nte
care exprimau asp i raţia lui la puter i?., ş i
acţiunile pe car e le-a iniţiat a"u avut
urmări n efavorabile atît pentru el, cît
şi pentru peninsu lă. În dorinţa de a lua
locul duce lui Giangaleazzo, Lodovico,
nesatisfăcut d e r olu 1 de conducăto r fără
titlu oficial, s-a unit cu supuşii n e mulţu-
• • 1\farchizatul Saluzzo se In vecina cu Ducatul Sa-
volei ; In tre ele se iscau deseori d lsenslun 1 lcrito-
r lale. ·
 -- -- ---------

miţi ai r egelui Neapolului şi a uzat de ei să nu-şi depă~ească atribuţiile şi să nu

sprijinul lui Carol VIII, regele Franţ ei ruineze complet pe r egele eapolului,
(1483-1498). Însă Isabella de Aragon, am intreprins ceea ce şt iţi, adică ·regele
soţia tinărulu i Giangaleazzo, mai l uc id ă Romanilor [Maximilian] trebuie să treacă
decit încrezătorul ei soţ, a înţeles jocul şi el Alpii; el va fi folosit contrapondere
lui Lodovico. E a şi-a chemat în ajutor împotnva francezilor. Acest prinţ ( ... ] ,
bunicul, pe regele Spaniei Ferdinand aliatul nos tru prin căsătorie, ţine să re-
Catolicul şi a cerut sprijinul Florenţei. dobîndească in problemele Italiei superi-
Astfel s-a destrămat a li anţa dintre Flo- oritatea care îi revine de drept impe-
renţa, eapole şi Mila no. riului".
Pc neaşteptate tnsă, o conjunctură nefa- In septembrie 1494, Carol, cu o armată
vorabilă pentru Italia, dar prielnică lui de 30 000 soldaţ i , a trecut Alpii tn Italia.
Lodovico, a contribuit la realizarea planu- Principii italieni n-au opus nici o rezis-
rilor lui ambiţioase. tn 1494, papa Ale- tenţă. Carol VIII i-a su rprins ş i dezarmat.
xandru VI, văzindu-se ameninţat în auto- Florenţ~ ş i R oma ş i -a u d eschi s porţile
ritatea lui de Neapole ş i Florenţa, a cerut armatei fran ceze. Pericol u 1 a CI ~::sc ut.
ajutorul lui Carol VIII. Tentat de şi mai mult în momentul în care
a pune stăpî nire pe rega- Carol , bazi ndu -se pe suc-
tul Neapolului - ca o cesele fulgerătoare, a a -
primă etapă a unui juns Ja concluzia că
plan mai vast de ex- trebuie să de' ină stă­
pan iune teri toria- pînul întregii Italii.
lă - Carol vnr a In faţa acestei
început prin a-şi primejdii, prin-
însuşi titlul , cipii italieni au
deţinut de se- hotărît să-i în-
cole de suve- vrăjbească pe
ranii Neapolu- cei doi aliaţi.
lu i ; acela de Cel care a reuşit
rege al Siciliei să învenineze
şi Ierusalimu- relaţiile dintre
lui. Solicitînd Lodovico şi Ca-
aj utorul miii- rol VIII a fost
tar al lui Lo- Pietro de Me-
dovico , regele dic i, nou 1 con-
Franţei i-a pro- du cător a l Flo-
mis o parte din renţei. Pietro
acest regat. Il s-a aliat cu duş­
Moro nu s-a manii lui Lo-
dat in lături de dovico - Ludo-
a profita de a ceas- vic d'Orleans , care
tă tmprej urare şi s-a pretindea că are
declarat partizanu 1 lui drepturi asupra Mila-
Carol VIII. Dar con- nului, ş i cu Isabella
ştient de pericolul unei de Aragon . Uneltirile
intervenţii străine , Lodovi- princ ipilor au re u ş it în cele
co i-a propus lui Carol VIII din urmă să-I fac ă pe Carol
să -i acorde conducerea trup~l o r bănuitor. Deş i primit cu mult
de intervenţie . Refuzu 1 a cestuia 1-a deter- fast de Lodovico la Vigevano, regele a
minat să se gîndească la o manev ră de inti- manifes tat neîncredere şi a cerut să i se
midare a regelui Franţei, recurgi nd la predea cheile castelului, iar noaptea,
ajutorul lui Maximilian I, adversarul garda lui personală a patrulat pe cori-
Iu i Carol. Iată ce îi scria Lodov ico frate- doare. .,Eu nu ma i sînt stăpîn" - a
lui său, cardinalul Ascanio: .,Este foarte răsp un s Lodovico celo r care I-au s fătuit
greu să împiedicăm venirea francezilor să.-1 trimită p c Carol inapoi in r egatul
tn Italia. Şi cu t oate acestea, eu o cred său.
ne cesa ră , nu fiind că aş d ori r u ina regelui L a 21 octombrie 1494 a murit Gianga-
Alfons [al eapolulu i], pentru ca re a m Ieazzo. Vestea a prcctpitat lucrurile.
bune se ntimente, dar vreau să- 1 fac s ă în- În ziua următoare cei 200 repre~entanţi
ţe leagă c ă trebuie să se poarte ca un egal, ai ducatu lui 1-au proGlamat duce de
nu ca un suveran, cu toţi principii ita- Milano pe Lodovico il Moro. P e ntru
lieni şi mai a les cu noi. D e aceea vreau no ul duce. regele Franţei a devenit un
să-i dau prilejul să se gîndea!:idi la pro- halast g reu de s uportat ş i Lodovico s-a
priile lui aface ri , nu să inlmda mina hotărlt să- I dcter mtne să pără cască lta -
după bunul a ltu1a; trehtll e.dl.'CI ca fran- J1a 1n a.c C'"t scop a r eu ". tL să î ne hei ·, la
cezii să coboare în ltalla. D ar p e ntru ca 31 martie J-!95, o Ligă între Spania,

47
Imperiul german, Veneţia, Mi1ano, Nea-
p ole şi Statul p apal.
Speriat de forţa ce o constituiau statele
italie ne re unite şi după ce fusese înfrînt
in cîteva bătălii cu trupele acestora, Carol
VIII s-a hotărît să se retragă. In ace-st
mome nt, însă, Lodovico ş i-a schimbat
atitudinea, uimindu-i pe toţi; după numai
cît eva luni el a renunţat la proaspeţii
săi a liaţi italieni, pentru a începe nego-
cieri c u monarhul francez, soldate cu Tra-
tatul de la Vercelli (9 octombrie 1495) .
Deci o no uă trădare, urmată de una la
fel de îndrăzneaţă: nerespectarea acestu i
tratat ...
Fanteziile unui Mecena
Curtea lui L odovico era una din cele
mai bogate din lume. Aici se vărsau
anual peste 500 000 galbeni, venituri
uriaşe pentru acel timp. Multe familii
nobile din Milano erau fabricante de lînă
şi mătase, iar Lodovico le p atrona acti-
vitatea. Aic i , la Milano, se confecţio nau
arcuri, suliţe, lănci , halebarde pentru
toată Italia şi chiar pentru multe state
feudale din Europa, această industrie
a răzb o iului făcî nd şi ea faima oraşului
lombard şi aducînd venituri imense.
Nu era deci de mirare că viaţa la curtea
lui L odovico căpătase în ochii contempo-
ranilor o aură legendară. Lodovico desfă­
şu ra un lux ostentativ ş i se consacra
d esfătărilor artistice. După căsătoria cu
B eatrice d'Este, în 149 1, la Castello
(palatul ducal), unde se instalase il
Moro, în fiecare s eară aveau loc serbări,
lupte d e cavaleri, baluri, la care partici-
p a u cele mai nobile familii din Milano.
Lodovico s-a înconjurat de artişti
renumiţi . La serbările patronate de el
erau folosite decorurile şi costumele ima-
ginate de Leonardo da Vinei (înt r-un
ma nu scris al a rtistului s-au găsit crochiu-
riie acest or creaţii). Incă de la prima intre-
vedere între duce ş i da Vinei, a cesta i-a
expus vaste planuri ştiinţifice în special
î n domeniul militar. Documentul prin
care Leonardo se a ngaja să lucreze pentru
Lodovico s-a păs trat la Biblioteca Am-
brozia nă din Milano: "Dacă se va ivi prile-
jul, voi face bombarde, mortiere ş i alte
maş ini de foc cu forme frumoase ş i foarte
utile, diferite de cele a flate în uz". Printre
maşinile d escrise se afla şi arhinotritul
inventat încă de Arhimede ş i care aruncă
cu multă putere ghiu lele de fier de " mare
greutate". Leona rdo da Vinei însoţea
r elatarea de desenul unui cazan încă lzit
c u cărbuni ; curgînd prin ţeava cazanului,
apa se transforma în aburi ş i .împingea
ghiuleaua aşezată pe afetu l tunului.
Marele a rtist şi om de ştiinţă italia n nu
48
şi-a văzut îdeea pusă în practică, dar,
mai tîrziu , fdlosirea forţei aburu lui, preco-
nizată de da Vinei, avea să revoluţiO'nez&
tehnica mondială.
Trecînd la alte gînduri de creaţie, Leo-·
nardo îl asigura pe Lodovico: " In timp de·
pace cred că pot egala pe oricine în arhi-
tectură ş i construirea monumentelor par-
ticulare sau publice, de asemenea pot
conduce apa dintr-un loc în altul. Pot să
sculptez în marmură, bronz sali pămînt
ars; la iei şi în pictură [ ... J Pe · Ungă
aceasta, aş putea executa acel ca1 de bron z
spre gloria Iiem.u ritoare şi veşnică ch:ts-
tire a preafet'lclt~i amintiri a Serli.a riei
sale tatăl vostru $i a ilustrei case a fami-
liei Sforza".
Şi, tntr-adevăr , Le'dnardo s-a ţinut de
cuvînt. L a 30 noiembrie 1493, cu ocazia
căsător iei lui Maximilian 1 cu Biarica
Maria Sforza, modelul în ghips al statuii
ecves tre a lui Francesco Sforza a fost dez-
velit în faţa palatului. Din nenorocire,
m a i tîrziu statuia a fost distrusă la iliva~
darea Milanului de trupele franceze.
Lodovico a urmărit cu mult interes
crearea remarca bilei opere Cina cea de
tafni, vizitindu-1 deseori pe artist şi asis-
tîndu-1 în timpul lucrului. Pe fundalul
Cfne f, Leonardo i-a pictat .P~ Lodo:v~co
şi Beatricc d'Este, în poz1ţ~e trad1ţ1~~
nală, ingenuncheaţi impreuna cu . copu1
lor, Maximilian şi Francesco. P tctorul
a fol osit culori care se întind uşor , nepo-
trivite pentru pictura murală, de aceea
figuri le au fost supuse pieirii. A~tfel,
timpul a şters s ingura legătură dmţre
cei trei, infirmînd dorinţa lui Lodovtco
de a trece, împreună cu Cfna cea de tafni,
in nemurire• .
La curtea din Mila no a lucrat şi Bra-
mante, dăltuind in piatră lucrări nepi~r~­
t oare, opere de o eleganţă şi supleţe mci-
odată atinse pînă atunci. Perioada guver-
nării lui Lodovico il Moro a fost imorta-
lizată ş i de alţi artişti, printre care s-au
numărat fraţii Solari, Foppa, Bembo,
Michellozzo Michelozzi, ultimul fiind
a utoru l superbei biserici San Eustorgio.
Se spune că Lodovico a fost a var şi că
nu şi-a plătit artiştii decît după îndelun~i
ins is tenţe. Totuşi, este su rprinzăt o r că
Leonardo ş i a lţii ca el au rămas la curtea
sa pînă la căderea lui Lod ovico ş i că au
lucrat aici atîtea şi atîtea opere.
Ostatecul de la Loches
Carol VIII a părăs it Italia. L-a alun-
gat teama in faţa forţei pe care o consti-
tuiau ducatele unite, 1-a alungat grija
• ln num1J'ul viitor al r evistei 1\lagazln lstortc,
vom publica un articol ce va rel eva ctteva mo-
mente mai tnsemna te din biografia marelui arti st
1talian.
 - -- ·---- --
- ~...
pentru regatul Franţ e i, 1-a alungGt
boa la. Lodo\"ico s-a c rez ui capa bil să
ducă o pol iti că ind e p end entă de regele
Franţe i. Da r ne res pec t a rea Tratatului de la
Ycrce Jii şi, mai a les, uneltirile lui Lodo-
vico din primăvara Ju i 1496, prin ca re a
încercai să d es prindă cantoanele elve-
ţie ne de Franţa, a u crea t o stare de ame-
ninţ a re c u o n o u ă int e rv e nţie franceză.
P entru a -l intimida p e Ca.rol, Lodovico
a f ăc ut ape l din no u la .Maximilian. Dar
o primă în~ erca r e , in 1496, a impăratu1u i
Din citfva trl!sdtu.ri de creion, artistul a schitat monumentul ecvestru. al lui Francesco S{orza
german de a pătrunde în Italia s-a înche-
iat lamenta bil, el fiind izgonit de trupele
florentine. Maximilian nu a fost de folos
lui Sforza nici d oi ani mai tirziu, cînd,
la moartea lui Carol VIII, tronul Franţei
a fost ocupat de Ludovic d 'Orleans, deve-
nit Ludovic XII (1498- 1515), ostil lui
Lodovico, şi cînd, odată cu titlul de rege
al Franţei , Ludovic XII şi l-a luat şi pe
acela de duce de Milano. Intre cei doi
Ludovici a existat o vech e dusmănie. Noul
rege al Franţei i-a co ns id era' t p e Sforza
şi pe cei din familia lui, uzurpatori.
Unchiul lui Ludovic fiind căsătorit cu
Valentina Visco nti, fiica fostului duce de
Milano, Giangaleazzo Visco nti, familia
Orleans avea pretenţii a supra ducatului
de Milano. La aceasta s-au adăugat şi
raţiuni strategice. Din exp e rienţa lui
Carol VIII se văzuse că Neapole nu
poate fi păstrat fără Milano. Cu cer~ea
'
Neapolului trebuind deci începută cu
ocuparea Milanului, în iulie 1499 armata
franceză a trecut A lpii. Campania avea să
fie o adevărată plimbare prin Italia.
Lodovico a sperat să capete ajutorul
celor cu care era inrudit: Ercole d'Este,
soc.rul său , duce de Ferrara, Fra nc tsco
Gonzaga , c umnatul s ău , rnarchiz de Man-
t ova şi C .! Lerina forza, nepoata sa, ducesă
de Forli şi Imola. Neprimind însă spriji-
49
nul scontat, s-a adresat din nou lui Maxi- înalt, unde Lodovico şi-a petrecut ultim ii .
milian, care declarase, în 1495 : " u numai ani de viaţă.
că-1 voi aj uta pe Lodovico, dar voi porni U n istoric milanez povesteşte că, în
personal în Italia cu toate ţorţele pe care timpul detenţiunii, fostul duce ş i-ar f i
le pot strî nge ş i nu voi co n simţ i să i se corupt gardianul şi a evadat ascuns într-o
ia nici un petec de pămînt". Printr-o căruţă cu paie, dar a fost prins imediat.
politică abi l ă, diplomaţia franceză a De atunci atitudinea faţă de el s-a schim-
neutralizat însă acţiunile lui Maximiliail bat. A fost închis în încăperile subterane
şi ale a ltor su sţinători. Un aliat neaştep­ ale castelului, unde nu erau decît pămînt
tat pentru Lodovico- date fiind vechile bătătorit ş i pereţi din piatră. Aici nefe-
dispute - a fost regele Neapolului, ame- ricitul duce de Milano şi-a trecut vremea
ninţat direct în drepturile lui de căt re desenînd pe pereţii închisorii şi tot aic i
Franţa. a murit, la 17 mai 1508, în vîrstă d~ 57
În războiu l ce se contura nimic nu i-a ani. În 1512, fiul său Maximilian, duce
fost favorabil ducelu i de Milano; nici de Milano, a reclamat rămăş iţele tată lui
aliaţii, nici propriul său popor, ale căru i său, pe care le-a depu s tn cavoul familiei ,
nemulţumiri ameninţau să se transforme unde, sub o lespede de marmură neagră
în răs coală. fusese îngropată soţia lui. Statuia lui
Î n· septembrie, regele Franţei era la Lodovico, făc u tă ulterior de Solari, a
porţile Milanului. Lodovico il Moro, completat mausoleul. Astăzi mo numentul
lipsit de sprijin în ducat, s-a hotărît să se găseşte în biserica mănăstirii din Pavia.
fugă în Germania, lăsînd oraşul în mii- Lodovico, măreţ ca toţi Sforza, cu capul
nile fran cezilor. Drumul i-a fost plin aşezat pe o bogată pernă brodată cu lite-
de peripeţii. La Como s-a întîlnit cu cava- rele L.D., cu părul abundent, strîns în-
leria franceză, care pornise pe urmele tr-un pliu amplu, ţinindu- ş i mîinile încru-
lui ; reţinut , a t rebu it să-şi cumpere liber- c işate pc piept; Beatrice, într-o atitudine
tatea cu ba ni grei. În Valteline i s-a de ca lmă măreţie.
cerut, pentru libera trecere, 34 000 ducaţi. După căderea lui Lodovico il Moro,
Ajuns cu chiu cu vai în Germania, Lodo- Milano a intr at sub domi naţi a franceză.
vico a pregătit o nouă campa nie. încura- Totuşi, c u intermitenţe , membrii acestei
jat de data aceasta. ~e mi.lanezi, care s~ familii au ma i condus ducatul pînă în
săturaseră de admm1straţ1a franceză Ş l 1535, cind s-a stins dinastia Sforza a
cu spriji nul elveţienilor, Lodovico a · ducilor de Milano.
revenit în ducat, in martie 1500.
Hotărît să nu lase Milano in miinile
celui p e care îl considera un uzurpator,
regeJe Fran ţ e i 1-a atacat din nou şi, MICROFIŞIER BIBLIOGRAFIC
în cele două momente cruciale a le răz­
b oiulu i care a urmat, asediu} Milanului
ş i bătălia de la Novar a, il Moro a fost
Storla. d'lţa.ll a, II, Torino, 1959; A. Oţetea,
Renaştere a şi Reforma, Bu cureşLI, 1968;
învins. Încercarea lui de a scăpa prin Lui~• Bi~paml, Franeeseo rorza, Milano,
fu gă nu i-a mai reuşit. L a 11 aprilie 1500, 1938: H . F. Delab'lrde, L'expedltlon de
Cbnrles vm eu Italie, P ar!s, 1888; Lcon G.
descoperit deghizat în simplu soldat elve- Pcllsst'r, Lo ul s Xll et t.udo\'10 Storza, Paris,
ţian, Lodovico a fost arestat. După ani 1896: G-. Ci:lussE'. Les Sforza et les arts eu
1\lllanals (1~0·16 80), Paris, 1909; Ma laggu-
d e detenţie , la Lyon şi Lys-Saint George~. zzi Valerl.t J.a oor te dl JA)dovloo Il Moro •
a 'fost mutat la Loches, o celebră înch i- .Milano, 1~13 .
soare, rezervată perso najelor d e rang

Vă placa Istoria? Doriţi să vi familiarizaţi cu marile pro•

blama da Istorie naţională şi universală? Probabil că da,
altfel nu aţi fi ajuns să citiţi nici acesta rtndurl.

Pentru a vă asigura primirea cu regularitate a fiecărui număr din

MAGAZIN ISTORIC, nu uitaţi să reinnoifi abonamentul dv. pină la data
de 17 a fiecărei Juni. După cum ştiţi , ABONAMENTELE se fac la ofi-
cHie poştale, factorii poştali, difuzorii din intreprinderi; din instituţii şi
de la sate. Cititorii din străinătate se pot abona prin "ROMPRESFILA-
TELIA" - Serviciul Import-Export presă - Bucureşti - Calea Griviţei
nr. 64-66, P .O.B. - 2001.

50

J

Cărti sosite
• MARE Ş 1 EPOCA SA .
la retiaeţie
e DIMITRIE CANTEMIR . HISTORIAN
OF SOUTH EAST EUROPEAN ANO
O~ IENTAL C IV ILIZA TIONS (.,Dimi -
tne Cantem ir, istoric al civilizaţ i ilor
sud-es't europene ~ i or i entale ").
B ucu reş t i, 1973: ediţia, deosebit de im-
p ortantă, tngrijită
de Alexandru Duţu şi
Paul Cernovodeanu, reproduce, Tntr-o
aleasă prezentare grafică, fragmente din
t raducerea engleză a cărţii domnului
moldovean Istoria cre~teri i ~ ~ descre,-
ter:ii Imperiulu i otoman , publicată la
Londra Tn anii 1734-1735 de N. Tinda/.
Cuvînt înainte de prof. Hal i l lnalc i k,
p reşedintele Asociaţrei Internaţionale
de Studii Sud-Est Europene.
e Aurici Simion, Maria Covaci - INSU-
RECŢIA NAŢIONALĂ ANTIFASCISTĂ
ARMATĂ DIN AUGUST 1944.
Editura Po l iti(:ă, Bucureşti, 1973: răstur­
narea dictaturii militare-fasciste , rod al
acţiunii unite a celor mai largi forţe politi-
ce naţionale conduse qe P.C.R., al adeziunii
depline a maselor la lupta antifascistă.
e N . Adăniloa i e - CUCERIREA INDE-
PENDENŢEI DE STAT A ROMÂNIEI.
Editura Politică, Bucureşti, 1973: prin
jertfa de sînge a ostaşilor romdni tn
războiul ruso-turc din 1877-1878-
tmp/inirea unei năzuinţi seculare a
poporului nostru, ctitoria unui .. viitor
plin · de glorie".
e FILE DIN ISTORIA MILITARĂ A ..
POPOR U LU 1 ROMAN , voi. 1.
Editura Milit a ră, Bucureş t i, 1973: eule -
gere de studii, apărută sub coordonarea dr.
I l ie Ceauşe scu , privind evoluţia fenomenu -
lui militar rom~nesc în epocile medie ,
modernă şi contemporană.
e Gh . Duzl nchevic.i' - ŞTEFAN CEL
Editura Politică, Bucureşti , 1973: dom-
nla celui pe care N. Iorga il denumea
.. un suflet înfrăţit cu al mulţimilo r
neamului său".
e CUZA VODĂ . IN MEMOR lAM.
Editura Junimea, laşi , 1973: culegere de
studii, publicată cu prilejul centenarului
morţii domnului unirii.
e NOES IS. TRA VAUX DU COMIT~
ROUMAIN D' HISTOIRE ET DE PHI-
LOSOPH lE DES SC IENCES.
Editura Academiei Republicii Social iste
Rom~nia, Bucureş t i, 1973: lucrările pri-
mului colocviu de filozofie şi istorie a
şt i inţelor., desfăşurat fa Bucureşti Tn
aprilie -mai, 1972.
e C.C. Giurescu ...- FORMAREA PO-
PORULUI ROMAN .
Editura Scrisul Românesc , C r aiova,
1973: naşterea
poporului romdn tn
spaţiul carpato-danubian şi continuitatea
lui pe acest teritoriu, un .. proces absolut
normal, similar celorlalte de pe aria
de formare a popoarelor romanîce".
e los i f Pataki - DOMEN 1U L H UNE-
DOARA LA lNCEPUTUL SECOLU -
LUI AL XVI - LEA.
Editura Academiei Repub licii Socialiste
România, Bucureşti, 1973 : studii şi
documente privind una din cele mai
mari proprietăţi feudale de pe cuprinsul
Transilvaniei.
•
e Ărvay Ărpad - EL0,D0l< P~LDĂJA
( .. Exemplul strămoşi l or" ). .
Editura Kriterion, Bucureş t i , 1973:
momente semnificative din sec. XIX din
ansamblul relaţiilor romdno-maghia re pe
tărtm cultural-artistic.
e Al . Zub - A . O. XENOPOL - B 10-
BIBLIOGRAFIE.
Editura Enciclopedică Română şi Edi -
tura Militară, Bucureşti , 1973: peste
5 200 indicaţii bibliografice referitoare
la viaţa şi opera marelui istoric şi gtnditor
romdn.
e Ion Constant i nescu - O IN iNSEMNĂ­
RILE UNUl FOST REPORTER PAR -
LAMENTAR. •
Editura Politică, Bucureşti, 1973: note
şi memorii privind dezbaterile din Ca- .
mera deputaţilor tn perioada anilor
1919-1939. Unele fragmente dig fucra.re
au apărut în Magazin i storic, nr. 7-10 ,
1971. .
 AŞA S-A ĂSCUT
ROYAL SOCIETY
Sir DAVID MARTIN
·Secretar exe c ut iv
.
Noiembrie 1973. 1ntr-o Londrl tulburati pe de o parte de neobişnulta coborire a termo-
metrului la citeva grade sub zero, iar pe de alta de avalanşa restricţli1or consumului de energie ,
· trad iţ iil e conti nui si fie respectate cu sfinţenie. Una dintre acestea este şi serbarea anuală a celei
mai celebre i nst itu ţ ii ~cademice britanice, Royal Society. Banchetul aniversatlv a reunit la Dor-
cester Hotel elita ştiinţei engleze, zeci de laureaţi ai premiilor Nobel, personalltlţi cu o faimă
trecută de pe acum in istoria ştiinţei, cum ar fi, de pildă, Lord Blackett, fizicianul de renume
mondial.
Am cunoscut indeaproape Intensa activitate ce se desfăşoară in plin centrul metropolei
britanice la doi paş i de Trafa lgar Square. lnsoţit de Lady jane şi de Sir David Martin (doctor
în chimie - descendent al unei familii modeste, originare din zona industriali a Scoţiei, el s-a
evid enţiat pe cind era foarte tinăr prin pasiunea pentru cercetările in domeniul chimiei, Iar in
timpul război ulu i antih itlerlst prin capacităţile sale organizatorice) am vizitat s ălile de consiliu
şi de conferin ţe, biblioteca şi impunltoarele arhive de la Carlton House Terrace 6, unde sint
conser vate manuscrise ş i lucrări originale, dintre care unel'e au jalonat drumul ştiinţei in ulti-
mele secole. Nu odată in cercurile ştiinţifice londoneze mi s-a vorbit despre energica activitate
oe care Dr. Martin o desfăşoară de un sfert de secol in cadrul secretariatului Socletlţii Regale.
ln vizitele şi conversaţilte avute, Sir David mi-a evocat multe din momentele ş i figurile semni-
ficative ale istoriei prestigioasei instituţii ttilnţlfice al cărei devotat slujitor este, in stituţie care
prin longevitate neintrerupt!• este una din cele mai bltrine academii cu acest profil•• dintr-o
ţară e u ro p e a nă .
Una dintre cele mai mari realizări ale Societlţii Regale in ultimii ani este publicarea cores-
pondenţei lui Isaac Newton. Proiectată inel din 1904, aceastl operă ştiinţifici de o deosebit!
valoare istorici a putut fi realizati abia in ultimul deceniu (pină in prezent au apărut patru din
cele cinci volume pregătite pentru tipar).
Prieten aJ ţării noastre (pe care a vizitat-o in 'două rinduri), promotor al colaborării
ştiinţifice cu Academia Republicii Socialiste RomAnia, Sir David Martin a înfăţişat in citeva
pagini pentru cititorii revistei noastre, Istoricul creării lui Royal Society.
Cristian POPIŞI'EANU

Era la inceputul secolului XVII. In rul fiziologiei moderne, William Harvey ,.

mai multe ţări europene, o seamă de minţi
luminate au lansat ideea că o serie de
fenomene nu mai puteau fi explicate
doar prin filozofia lui Aristotel. In Italia,
Galileo Galilei, punea in discuţie prin ob-
servaţi ile sale teoriile pină atunci general
răspîndite asupra structurii u11iversului,
d înd o puternică lovitură doctrinelor bi-
sericeşt i . La rindul său, Copernic făcu se
acelaşi lucru în sec. XVI. William
G ilbert din Colchester, tn lucrarea intitu-
lată De Mag nete demonstra prin ex-
perienţe existenţa forţei magnetice a
pămintului însuşi. Iar la Londra, fondato-
.d escria circulaţia singelui in trup. Tot
atunci, Francis Bacon s-a ocupat de acest.
n ou fel de a studia natura, in sp ecial in
lucrarea sa intitulată New Atlantis. Cartea a
fost publicată in 1627, după moartea lui
Bacon, dar in următorii 25 ani ea a apărut
in numeroase ediţii, ceea ce era 11n bun
indiciu al interesului faţă de "noua filo-
zofie".
• •
În fiecare m.ercun
la orele 15,00

Cam în vremea aceea, erudiţii engl~i!

• Acad emia dei Llncet de la Roma a rost ton-
dată tn 1603, Academia de l Cimento la Fl orenţa
tn 1653, Iar Ac:ademla d t' Ştiinţe din cadrul
Institutului Fr•mtel la 1666.
** ln preocuplirlle Socie tăţii Regale Intră blo-
logia, chimla, fizica şi matematica, precum ş i
di sc iplinele ap li cate adiacente lor . Pentru celelalte
ramuri ale ştiin ţ elor natu ra le şi uman istice, tn
Marea Brilan le fi in t l'ază organisme spccJCicc ca,
de pildă, Royal Socicty of Geography, Royal
Soci ety of Med lclne, British Academy etc. etc.
care se ocupau de ştiinţele naturii, prin.tre
care se num ărau personalităţi ca Robett
Boyle părintele chimiei m oderne, ş i Chris:-
topher V.' ren, astronom şi arhitect de seamă.
au inceput să se întîlnească 131 Oxfo.t;d'
sau la Londra pentru a discuta nou~ fi-
lozofic bazată pe experimente, dar ta. tim-
·pul războiulu i civil (1641- 1649) aceste

52
şedinţe n-au avut un caracter oficial ŞI
nici continuitate.
După moartea lui Cromwell, la inceputul
Restauraţiei , cînd Carol II s-a ur cat pe
tronul Angliei, situaţia s-a schimbat.
Nefiind el însuşi străin de noua filozofie
experimentală, monarhul era inconjurat
de oameni cu preocupări inalte. Unul
dintre aceştia era Si r R obert Moray, pri-
eten de năd ejde a l r egelui ş i un chimist
desăvîrşi t . După citeva luni de la sosirea
sa in Anglia, la 28 noiembrie 1660, Sir
Robert Moray semnala:
"Aşa după cum a intrat in obicei, urmă­
toarele p ersoane s-au adunat la Gresham
College• pentru a ascu lta co nferinţa ţi­
nută de Wren: Lord Brouncker, D l. Boyle,
Dl. Brucc, Sir Robert Moray, Sir Paul
Neile, Dr. Wilkins, Dr. Goddard, Dr.
Petty, Dl. Ball, Dl. Rooke, Dr. Wren: Dl.
Hill. Conform tradiţiei, după conferinţă
ei s-au retras p en tru d isc uţii. Printre alt~
subiecte s-a avansat ideea înfiinţării unu1
colegiu pentru promovarea învăţăturii ex-
perimentale fizica-matematice. Şi pentru ~
adesea ei avuseseră prilejul de a se intilm!
s-a propus să se ia în considerare o mat
bună coordonare a discuţiilor şi, după
obiceiul din alte ţări, unde oamenii se
asociau din proprie iniţiativă într-o aca-
demie, avînd ca scop dezvoltarea diferite-
lor ramuri ale ştiinţei, să întreprindă ceva
asemănător promovind filozofia experi-
mentală.
In acest scop s-a hotărît ca cei prezenţi
să se tntrun ească săptămînal în fiecar e
miercuri, la orele 15,00 în casa domnului
Rooke de la Gresham College, iar in timpul
vacanţei acestuia la Temple, in casa dom-
nului Ball. Ş i pentru a se putea acoperi
eventualele cheltui~li. fiecare să plătească
10 şilingi la admiter e, iar săptămînal cite
1 şiling, indifer ent dacă e prezent sau
absent la discuţii, atîta timp cît va d ori
să facă parte din această academie .. La
această şedinţă, Dr. \~li lkins a fost numit
preşedinte, Dl. Bell trezorier şi Dl. Croone,
deşi ~bsent, a fost numit secretar".
O săptămînă mai tîr ziu, in cronica adu-
nării de la Gresham College citim: "Sir
R obert Mo ray a adus vestea că regele a
luat cunoştinţă de intilnirea precedentă şi
nu numai că a aprobat ideea, dar intenţio­
nează să o şi sprijine".
La 15 iulie 1662, societatea a primit
primul să u statut, în care r egele de clara:
". ..privim cu bunăvoinţă orice formă
• Co legiul ellsabetan tntlinţ~t la 1598 din moş­
tenirea lăsată de Sir Thomas Gresham, comerciant
şi proprietar al primei fabrici de htrtiedin Anglia,
agent finan ciar şi ambasador al reginei Elisabeta I
tn Ţările de Jos. Sediul colegiului fondat de el
din veniturile Bursei din Londra (Royal Exchan-
ge pe care o construise) era tn B lshopsgate Street
şi 'Institutia a fost tnrtlnţata. tn pofida proteste-
lor colegillor din OxJord ş i Cambridge.
4 ,_ Magazin Istoric nr. 3/1974
de invăţătură , dar mai cu seamă tncura-
jăm studiile filozofice, în sp ecia l cele care
prin experien ţe practice încearcă să con-
tureze o nou ă filozofi e sau contribuie la
perfecţionarea vechilor cunoş tinţe". Apoi
statutul se r eferea la membrii socieii..ţii
"ale că ror s tudii vor con tribui, prin com-
petenţa experi m entărilor, la promovarea
ştii nţelor naturale şi la dezvoltarea artelor
utile, pentru prcamărirea gloriei Cr eato-
rului ş i progresul spiţei omeneşti".
D e asemenea erau date insemne le socie-
tăţii care a adoptat drept motto un vers
dintr-o odă a lui Horaţiu: "Nullius in Ver-
ba", al cărui indemn era ca nici un membru
al societăţii să nu privească drept sacră
teoria nici unui profesor şi să verifice ori-
ce declaraţi e prin ex perienţe . Citeva luni
mai tîrziu, r egele a înzestrat societatea cu
un sceptru şi o Cartă in care el însuşi
se numea întemeietorul So cietăţii Regale
(The R oyal Society) . ·
Un tinar de 29 ani
devine
,
mindria
Societatii Regale
~
In 1671 , un tînăr de 29 am devenea
membru al Societăţi i R egale. Se numea
I saac Newton şi asocierea sa cu Royal
Society s-a dovedit binefăcătoare pentru
in s tituţia n oastră. Lui îi datorează Socie-
tatea Regală m a i mult d ecit oricăruia
dintre membrii săi. Societatea Regală este,
desigur, mîndră de a fi numărat printre
m embrii săi pe I saac New ton şi păstrează in
arhive primul t elescop r eflectorizant făcut
de miinile lui . De asemenea se mîndreşte
a fi tn posesia acelei excepţionale cărţi
ştiinţifice care este Prfncipia. Publicarea
ci se datorează lui Edmond Halley, unul
dintre primii secretari adjuncţi ai socie-
tăţii, care intre toate celela lte activităţi
a dat prioritate tipăririi lu crării Prfncfpfa.
In acele vremuri de inceput, genii ale
ştiinţe i din întreaga lume ca fizicianul şi
astron omul olandez Huygens, Malpighi
celebrul anatomist italian, matematicia-
nul german L eibniz şi olandezul L eeuwen-
hock fonda torul microscopiei moderne au
s upus lu crările lor spre a fi discutate de că­
tre Royal Society.
I"saac Newton a fost preşedinte din 1703
pînă la 1727 ; sub preşedinţia sa R oyal
Society s-a af irmat în lume nu numai
ca o organizaţie ştiinţifică d e frunte, dar ş i
ca o deschizătoare d e drum a n oului ev
şt iinţific.
Ma i tîrziu, in sec. XVIII, Royal Society
a fost cea care a trimis pe căpitanul James
Cook.. (membru al Societăţii Regale din
•• Vezi articolul, A doua naştere a unul contl·
nent din l'faguin Istoric, nr. 11 /1973.
53
1776) pe vasul ENDEAVOUR pentru a
studia mişcarea tranzitorie a planetei Venus
deasupra Insulei Tahiti tn 1769. Călăto­
ria a avut o mare însemnătate pentru cerce-
tările geografice din zona de sud a Pacifi-
cului si a avut meritul de a ne face cunoscu-
tă această parte a lumii. ln timpul războiu­
lui pentru independenţa Stat elor U nite,
celebrul fizician american Benjamin Frank-
lin (care a fost a les membru în 1756) a · dat
instrucţiuni cru cişătoarelor americane să
se abţină de la orice interceptare a corăbi­
ilor cu care căpitanul J ames Cook tşi
exercita explorările ştiinţifice. Cu ~rile­
jul sărbătoririi bicentenarului acestei că­
lătorii, am avut ocazia de a vizita Tahiti,
şi am constatat dragostea cu care este
păstrată m emoria căpitanului Cook; am
vizitat muzeul ce îi poartă numele.
Salvconductul lui Napoleon
La bordul vasului căpitanului Cook în
epopeica sa călătorie se afla şi .J oseph
Ba nks, un botanist, care a devenit mai
tirziu preşedintele Royal Society- ului, de-
ţinînd această funcţie timp de 42 ani
(1778-1820). El a fost o mare personali-
t a t e a vremii sale şi a contribuit enorm
la întărirea prestigiului societăţii şi la
strîngerea legăturilor sale cu oamenii de
ştiinţă de pe continent. În 1783, el a fost
cel care a înfiinţat un p1,1llct de legătură
intre Observatorul de la Greenwich din
apropierea Londrei şi · Observatorul regal
din Paris, cretnd astfel p osibilitatea de a se
efectua studii comparative ale celor
două laboratoare. Chiar şi în timpul răz­
boaielor napoleoniene, o serie de strălu ciţi
oameni de ştiinţă francezi, printre care
Cuvier şi Gay Lussac au fost aleşi membri
ai Royal Society-ului. ln 1813, tn plin
război anglo-francez şi blocadă a Angliei,
viitoru~ preşedinte al Royal Society-ului,
Humphry Davy . însoţit de Michael Fara-
day erau întîmpinaţi cu deosebite onoruri
la Paris de savanţii francezi, iar Napoleon
le acorda un permis special pentru a putea
călători nest ingheriţi pe continent.
L a sfîrşitul sec. XVIII şi la inceputul
sec. XIX s-au înregistrat noi d escoperiri
tn domeni ul ştiinţelo r şi atunci s-a născut
de fapt cercetarea · ştiinţifică organizată
în acelaşi fel ca şi in zilele noastre. Experi-
en ţele lui Faraday in domeniul electromag-
neticii au pus bazele unei noi ramuri a
ştii nţei şi au c reat posibilitatea dezvol-
tării unor noi industrii. Marea călătorie a
lui Darwin .P e BEAGLE şi cercetările sale
ulterioare a u avut ca rezultat teoria unitară
a evoluţiei organice, apăru tă pentru prima
dată in 1859 în studiul intitulat Originea
speclllor. J ohn Dalton, J oseph Priest-
ley, Henry Cavendish şi Humphrey Davy
a u ad us, la rîndul lor, contribuţii profund
54
semnificative în domeniul chimiei. Cu alte
cuvinte, ştiinţa luase un aspect revoluţionar
şi aceste schimbări s-au reflectat în însăşi
structura Royal Society-ului. ln 1847,
statutul· societăţii a fost schimbat. Pînă
atunci un mare număr de diletanţi (cum
i-am numi azi), dintre tare unii aveau doar
un interes redus ~aţă de ştiinţă, deveniseră
membri ai Societăţii Regale. Din 1847,
cînd pentru ~rima dată majoritatea mem-
brilor consihului s ocietăţii aveau deose-
bite realizări in domeniul ştiinţific, s-a
hotărît ca alegerea de noi membri să fie
limitată la 15 tn fiecare an• , pe baza lucră­
rilor ştiinţifice originale ale candidaţi­
lor . Au trecut mulţi ani pînă cind acest
deziderat să fi fost tradus în practică;
rezultatul s-a făcut remarcat la sfîr-
ş itul . sec. XIX, cind toate organismele
Societăţii Regale căpătaseră aproape în
întregime o componenţă ştiinţifică. Ace-
eaşi structură a fost păstrată pînă azi,
cînd societatea este într- adevăr reprezen-
tativă pentru ştiinţa britanică şi este pur-
tătoarea ei de cuvînt pe plan internaţio­
nal••.
Royal Society nu este o instituţie guver- •
namentală; ea este un organism indepen-
dent, chemat să-şi spună opiniile şi să
avizeze munca ştiinţifică din Marea Bri-
tanie. R oyal Society nu se ocupă de studi-
ile umanistice. Membrii săi, aleşi datori-
tă contribuţiei lor originale la dezvoltarea
ştiinţei şi tehnologiei, plătesc, ca şi acum
mai bine de 300 ani, o subscripţie anuală,
aJ?robă regulamentul societăţii, aleg con-
slliul şi pe reprezentanţii lor şi nu îşi pre-
c upeţesc timpul liber, muncind voluntar,
p entru progresul societăţii.
Sper ca sumara mea prezentare să fi
lăsat cititorilor revistei Magazin istoric
impresia că Royal Society este tot atît
de riguroasă astăzi în efortul ei perseve-
rent de a promova cercetările în domeniul
ştiinţelor pozitive, cîfau.fost în vremea lor
prea distinşii ei intemeietori, care s-au
înttlnit cu peste 300 ani în urmă la. Gres-
ham College. Membrii de azi sint inspiraţi
de pilde ilustre, ca cele date de I saac
Newton, James Cook, Michael Faraday,
Charles Darwin şi ale multo.x: alt<>ra care
au contribuit hotărito r la progresul şti­
inţei. P ot să vă asigur că fiecare dintre
actualii membri ai Royal Society-ului
caută tn felul său să concureze prestigiul ace-
tor giganţi ai ştiinţei din trecut, contri-
buind la înflorirea cunoştinţelor omului.
Este tot atit de adevărat că ei sint gata
să-şi consacre întreaga putere de muncă pen-
tru a fi folositori tuturor activităţilor
de cooperare ştiinţifică internaţională ale
R oyal Society-ului.
• Actualmente numărul lor este de 32 n of
membri, a leşi anual.
•• tn prezent , numi!.rul membrilor Soc l eti!.ţ U
Regale d epăşeş te 750 oameni de ştll nţ1L
 ~ - -----

•
•

M * m

Prin aceste cuvinte a explicat marele Istoric, la Intrarea sa in Academia

RomAni (1911), rostul fi menirea celui mai inalt for de ştiinţă şi cultură
al ţărU. Ne propunem si evoclm in Magazin istor ic, intr-o suiti de scurte
articole grupate in această rubrici, acele personalitlţl eate, vreme de opt
decenii , intre 1867 şi 1948, (anul creării Academiei Republicff Populare RomAne,
astăzi Academia Republicii Socialiste Rom.Ania) au alcltult Secţiunea istorici
a Academiei. Pentru a inţelege mai bine mecanismul succesiunii in fotoliile
acestei secţiuni, este necesari o scurtă incursiune in inslşi istoria instituţiei,
a clrei intemeiere lşi aţe obirşia intr-o iniţiativă din vremea domnftorul~i
Cuza vodă*.

• tn 1860, s-a lansat Ideea tntllnţlrll unei ,.socletltl Istorice", ol'i ci un ei "sooletătl Istorice, literare
~~ ştllnţtrlce" . O comisie, convocatA. In acest soop, a aloătult un raport, rll.mas rărll. urmări. l n aceste
lmpreJurllri au apărut unele articole cu oaraoter programatlo, preoum Societatea a cademiei, de G. Sion,
şi StudUle lstol'Jce ln tara noaatrA, de Al. Odobcscu (1861). SocleUtl similare s-au tnrilnţat tn 1861 tn
TraDJilvanla şi tn 1862 tn Bucovina.

4* 55
 La inceputul lui aprilie 1866, s-a ela-
borat un regulament provizoriu pentru
întemeierea şi func ţionarea Societăţii Lite-
rare R omâne, care trebuia să fie compusă
din 21 membri• ; articolul 7 prevedea
că "Ministerul Instrucţiunii Publice ş i
a·l Cultelor va invita la Societate de drept
pe acei bărb aţi din ţările locuite de r omâni,
ce se deosebesc prin meritele şi lu crăril e
lor literare". Printr-un decret al Loco-
tenenţei Domneşti, la 22 aprilie 1866 au
fost numiţi primii 14 membri ai socie-
tăţii, dintre care patru vor face parte din
viitoarea Secţiune istorică: Ios if Hod oş,
George Bar i ţiu, Andrei Mocioni şi Vin-
cenflu Babeş . Inaugurarea soc ietăţii, pro-
gramată pentru 1 august 1866, fiind amî-
preşedinte pe Kogălniceanu, ca vlceprc-
şedinte pe Bariţiu, iar ca secretar pe
Papiu-Ilarian. In Analele Societiţff Aca-
dem 1ce, acest fapt se consemnează astfel:
.,Declaraţiunea [celor trei - n.n.J se ia
spre ştiinţă şi D-nii membri vor avea a se
constitui, spre a-şi începe Secţ iunea isto-
rică lucrările sale, indată la începutu l
sesiunii viitoare; prin procesu l verbal
încheiat astăzi, şi alăturat acestui proces
verbal, Societatea fa act de constituirea
Se cţ i unii Istorice " [sub t.n.].
Cu toate acestea, pînă în 1871 Socie-
tatea Academică a lucrat numai în secţiuni
unite, discutînd chestiuni filologice, la
ordinea zilei atunci. De aceea, la propu- J

nată cu un an, în acest răgaz numărul

nerea lui Al. Papiu-Ilarian, în august 1871
membrilor a fost completat la 2 iunie
1867, printr-un decret al prinţului Carol, s-a luat hotărîrea ca Secţiunea istorică­
cu încă şapte membri, şi anume trei arheologică să înceapă "să lucre de sine",
"din R omânia de peste Milcov " şi patru ş i, în adevăr, prima şedinţă "de lucru"
"din R omânia de dincoace de Milcov" ; s-a ţinut la 21 august. Din procesul verbal
dintre aceştia, istoricul va fi moldovea- al acestei şedinţe, aflăm componenţa secţiu­
nul V .A. Urechii. In fine, pentru com- nii la acea dată: G. Bariţiu , Al. Papiu-
pletarea locurilor rămase vacante prin Ilarian, V. Babeş, I. Hodoş, Al. Odobes-
citeva demisii intervenite intre timp, au cu (ales în 1870), V.A. Urechiă, M. Kogăl­
fost numiţi alţi membri, intre care, la
niceanu şi N. Ionescu. Secţiunea şi-a sporit
20 iulie 1867., Nicolae Ionescu , fratele
marelui agronom Ion Ionescu de la Brad.
Aceste 6 persoane au constituit nucleul Dou4 mcmente din viaţa
corpului academic: inau-
- deocamdată nedefinit - al viit.oarei gurarea din 186 7 ...
Secţiuni istorice.
După inaugurarea solemnă de la 1 au-
gust 1867, Societatea Literară Română
'şi-a elab or at un statut, constituindu-se
in "Societate Academică Română, cu sco-
pul de a lucra la înaintarea literelor şi a
ştiinţelor intre români". P otrivit artico-
lului 3, Societatea Academică avea trei
secţiuni - literară şi lexicografică, isto-
rică şi arheo logică şi a ştiinţelor naturale
- care au rămas aproape neschimbate,
ca scop ş i definiţie, timp de opt d ecenii.
In şedinţa de la 1 septembrie 1867,
procedtndu-se la împărţirea ln secţiuni ,
I. Hodoş, G. Bariţiu şi N. Ionescu au fost
repartiza ţi la cea istorică; peste doi ani,
la 15 septembrie 1869, M. Kogălniceanu ,
Al. Papiu-Ilarian (ambii aleşi• • în 1868)
şi Vincenţiu Babeş au declarat că doresc
să facă parte şi ei din aceeaşi secţiune,
care, co nstituită 9n acea zi, şi-a ales ca

• Societatea urma să albă membri activi, ono-

rari ş i corespondenţi; numărul celor din urmă, tluc-
tuant la Inceput, a ajuns la i5, apoi , după i 9i S,
la 22, far din 1935 - la 25 de fiecare secţiune .
• • Prlmfl membri au t ost numUt de domnitor ;
dupl!. şedinţa de constituire, aceştia au procedat la
alegena unor noi colegi.

56
curînd efectivul, prin alegerea lui D.l\.
Sturdza (1871 ), Vasile Maniu ş i Al. Papa-
dopol-Calimah ( 1876), toţi trei fiind repar-
tizaţi în mod oficial Secţiunii istorice.
La aceştia, trebuie adăugat Eudoxiu
Hurmuzaki, a les în 1872, şi care, deşi nu
a f ost r epartizat acestei secţiuni, trebuie
socotit - date fiind preocupările sale•
- ca făcînd parte de drept din ea. Prin
moartea sa (1874) ş i a lui Papiu-Ilarian
(1877), secţiu nea a rămas compusă din
10 ·m embri, cu care a lucrat pînă cînd
Societatea Academică s-a transformat,
prin legea din 29 m artie 1879, în Acade-
mia RomAni. Articolul 2 1 din noile
statute prevedea că "Academia Român ă
se compune din treizeci şi şase membri ,
cîte dois prezece de fiecare secţ iune". Pen-
tru completarea acestui număr statutar,
la 25 mai s-a hotărît că, "membrii Acade-
miei fiind a l eş i pe viaţă, Delegaţiunea
[organul cond ucător al instituţiei
n.n.] este invitată a chema pe toţi membrii
ei, care au figurat în sînul Societăţii
Academice R omâne".
• Ve.zl Magazin Istori e, nr.t /1974.
... şi (tn p. 65) aniversarea a 75 ani de existentd a
A cademiei Romane; şedinţa (estivd din auld
Această h o tărîre îşi
a vea tilcul ei: mai
multe persoane, alese după 1867 , demisio-
naseră din dive rse motive, cel mai adesea
neputînd îndeplini acea prevedere statu-
tară care cerea prezenţa obligatorie la
şedi nţele soc iet ăţii. Aceşt i demisionaţi
au fost tr ec uţi , de regulă, în rindul mem-
brilor onorari. Acum, prirr această înţe­
leaptă ho tărtre , ei erau rechemaţ i ca mem-
bri activi. In această situaţie, Secţiunea
istoric ă a dobîndit în că doi membri:
Andrei Mocio ni (numit în 1866, demisionat
în 1870) ş i Episcopul Melchisedec (ales
în 1870, demisionat în 1872).
Cele 12 locuri prevăzute de statute fiind
completate, Anal e le Academiei ne arată
componenţa Secţiunii istorice în urmă­ •
toarea ordine ( 1880), de la care am pornit
stabilirea succesiunii: I. Hodoş, G. Bari-
ţiu, A. Mocioni, V. Babeş, V.A. Ur echiă,
N. I onescu, M. Kogălniceanu, Melchi-
sedec, Al. Odobescu, D.A. Sturdza, V.
Maniu, Al. Papadopol-Calimah.
Potrivit prevederilor statutare, alegerea
unui nou membru al Academiei - i'ndi-
ferent de secţiune - urma să se facă numa i
în cazul cînd un loc rămînea vacant, prin
decesul titularulu i ; în şedinţele de secţiu­
ne, se făceau propuneri de membri activi
-a l eşi, de cele ma i multe ori, dintre mem-
brii corespondenţi - iar candidatul ,
votat întîi de secţiune , era propus şi în
sesiunea generală , votat din nou, de plenul
Academiei, şi abia atunc i proclamat mem-
bru activ al secţiunii respective. În
f elul acesta, s-a instituit, de fapt, o succe-
s iune la cele 12 fot oli i academice a le fie-
cărei secţiuni; Ia cea istorică, ea începe
in 1881*• . Procesele verba le publicate in
Anale le Academiei nu menţionează întot-
deauna - mai ales în prim ii ani după
1879, dar ş i ma i tîrziu chiar - această
succesiune; ea este, în s ă , un fapt , atunci
ctnd alegerea s-a făc ut p entru u n singur
loc. În cazul c înd s -a întîmplat să fie
alegeri p entru d o uă locuri vacante, şi nu
am găs it ni c ăi eri menţiunea succesiunii,
am socotit, automat, p e primul ales ca
succesor a l primului decedat••• .
Treptat, a inceput să se menţioneze în
An ale aceas tă " filiaţie" - aducîndu-se,
uneori, ş i argumente in fa voarea ei - iar
•• Da.tor1U. Cluctua ţlll o r antedoare anulu i 1879,
E. Hurmuukl şi Al. Paplu-Ilarlan au rămas fără
succesori.
••• Stnt trei asemenea cazuri : At. 1\larteneseu ş i
. FJ. 1\lariAn. al eş i - primul la 2 4 martie, al doi-
lea la 26 martie t 881 - In locurile rămase vacante
prin decesul , tn t 880, a1 Jul A. Mocloni şi 1. Hodoş
57
 noii aleşi au luat obiceiu 1 ca, în discursurile
d e recepţie, î nainte de a trata subiectul
liber ales, să facă o scurtă prezentare a
vieţii şi activităţi i predecesorului - aşa
numitul elogiu academic. Cei dintîi mem-
bri ai Secţiun ii istorice care şi-a u rostit
discursurile de recep ţie au f ost AI. Papiu-
Ilarian (1869). S. FI. Marian (1882) şi At.
Marienesc u (1883). dar primul elogiu acade-
mic a f ost citit abia in 1894, de I. Kalin-
deru. Apoi, această indatorire a fost
trecută în statute, devenind obligatorie
pentru no ii academicieni: "Rece pţiunea
solemnă a membrilor Academiei se face
prin lectura în public, din partea nou lui
ales, a unei lucrări origina le, relative la o
ram~ră oarecare a dezvoltării naţionale,
tratind in acel aş i timp ş i despre viaţa şi
activitatea membrului în locul căruia a
fost ales".
Împărţirea în numai trei secţiuni, ca
şi numărul limitat de locuri au făcut ca
in Secţiunea istorică să fie aleşi şi neisto-
rici - sociologi, economişti, jurişti, geo-
grafi - după cum unii istorici a u activat
in cadrul Secţi unii literare, precum B.P.
Hasdeu şi I. Puşcariu, ca membri activi,
O. Tafrali, Gr. Tocilescu şi N. Bănes c u,
ca membri corespondenţi (ultimii doi
ajunş i , în cele din urmă, tot la Secţiunea
istorică). În 1935, s-a făcut precizarea in
statute că Secţiu nea i storică trebuie să
cuprindă cerce tători din următoarele do-
menii: istorie, geografie şi ştiinţe sociale;
totodată, numărul membrilor pe secţiune
a fost ridicat la 15. Titularii noilor fotolii
au fost, toţi t rei, neistoric i, şi nu au mai
a vut succesori.
In condiţiile create de transformăril.:­
revoluţio nare care au urmat eliberării
p atriei noastre, a devenit necesară şi
innoirea vechiului for, în aşa fel, incit
prin organizarea şi funcţionarea lui să
corespundă noilor n ecesităţi şi direcţii
ale vieţii cu lturale şi şti inţifice a ţării.
Statutul Academiei Republicii Populare
Române, publicat in Monitorul oficial
din 13 august 1948, a ridicat numărul
secţ iunilor la 6 şi numărul total al mem-
- pr imul tn mai, a l dollea tn noiembri e; Or. Toof·
leseu (ales 1902) şi 1. Bogdan (al es 1903) au rost
socotiţi succesor ii lui V . Maniu (mort In marti e
190 l ) şi, r especLiv, V .A. Urecbiă (mort tn noiem-
bri e 190 1) ; In fine, pe N. Popea. ş i c. Erbleeanu
al eş i In 1899, t-am socotit succesori ai lui Al. Odo:
bescu (m. 1895) ş i Al. Papadopol-Calimab (m . 1898).
Toţi aceştia , In cazul cind au r ostit discursuri de
recepţie, nu ş i-au elogiat predecesorii.
58
brilor activi la 66, secţ iunii de ştiinţe
istorice, filozofice şi economico-juridice
revenindu-i 10 membri.
*
Timp de 80 ani, Secţiunea istorică
a primit deseori, in fotoliile sale, figu ri
dintre cele mai reprezentative şi mai proe-
minente ale istoriografiei româneşti , unele
devenite personalităţi de talie europeană
şi mondială. Pînă la unirea din 1918, ea
a chemat in siJ:tul său numeroşi intelectuali
transilvăneni şi bucovineni, ca semn de
omagiu şi pentru lupta naţională a români-
lor din acele ţinuturi. Incursiunea in viaţa
academică a istoriografiei noastre, pe
care Magazin istoric intenţionează să o
facă prin rubrica de faţă, va arăta, prin
însăşi succesiunea de care a m vorbit,
progresul cercetărilor istorice din ţara
noastră. Ilustra tivă, in acest sens, ni se
pare diversitatea de preocupări şi evoluţia
marcată, spre studii de mare valoare, a
ocupanţilor fotoliilor academice. •
In. aprecierea activităţii acestor acade-
micieni, trebuie să ţinem seama de vremea
cind au trăit şi lucrat, de ideile care s-au
vehiculat ori au dominat într-un moment
sau altul, de necesităţile de fiecare moment
ale istoriografiei noastre in plină evoluţie,
şi, mai presus de toate, de aportul real la
progresul ştiinţei Istorice romlneştl, 1"-
ceea ce, dincolo de limite ideologice, meto-
dologice sau de informaţie, inerente fie-
cărei epoci, a rlmas bun, viabil, folositor,
din intreaga lor activitate.
Pentru alcătu.irel. microfişelor biblio-
grafice care vor urma, au fost consultate
enciclopediile ş i dicţionarele româneşti,
Anale le venera bilei instituţii, publicate
din 1867 pînă în 1947, discursurile de
recepţie ale academicienilor, precum şi
lucrările indicate, în mod special, la
fişe1e r espective, acolo unde a fost cazu l.
Foarte utilă, ca informaţie şi orientare,
ne-a fost lucrarea lui Potnpiliu Teodor,
Evoluţia gindfrH Istorice romlneşU, (Cluj,
1970); de asemenea, Istoriografia literari
romlneascl, de Marin Bucur (Bucureşti,
1973), ca şi bogatele note cu care Valeriu
Rîpeanu a inzestrat volumul O viaţl de
om, aşa cum a fost, de N. Iorga. Au fost
consultate şi• cele patru volume, tot ale
lui Iorga, Oameni cari au fost (Bucureşti,
1934-1939). In anumite cazuri, special
menţionate, am apelat şi la familiile aca-
demicienilor d ecedaţi.
Ştefan S. GO RO VEI

ALEXANDRU
PAPIU-ILARIAN
Personali tate complexd de
ctJrturar şi revo lt4ţionar de
la mijlocu l veacult4i trecut ,
s-a ndscut la 27 septem-
brie 1827; dup il studii de
filozofie la Blaj, cu Simi -
on BIJrnuţiu a urmat drep-
tul la Cluj. A participat
la revo luţia de la 1848, cu
un rol insemnat ln Adu-
narea de la Blaj, conti-
nuîndu-şi apoi studiile la
Viena şi Padova, ob ţinlnd
diploma de doctor în drept
( 1854) . InctJ din aceş ti ani,
preocup area sa dominantă
a devenit istoria . Imediat
dupil înfrîngerea revoluţiei,
a îttceput siJ scrie (1849)
Istoria românilor din Dacia
Superioară, ·proiectatiJ în
6 volume, dar din care n-a
realizat decît pe primele
dot44: vol. I . (1851) cupritlde
perioada de la colonizarea
romand pîtttJ la 1847, iar
vol. II (1852) - istoria
anult4i 7848, pînil la Adu-
narea de pe Cîmpia Liber-
tilţii. Deşi incotnplettl, lu-
crarea a fost consideratiJ
drept "cea mai pre ţioastl
scriere cu privire la revo-
luţia din 7848 a romdnilor
din Transilvania" (Al. Lă­
pedatu). Mînat de aceasttl
pasiune, în timpul studiilor
în strtliniltate "tticiodatll nu
dădui uittJrii, pett.tru nici
tm moment mdcar - ct4m
t-a mdrturisi Îtl 1862 -
ttrtnilrirea motlumentelor is-
torice ale ttaţitmii mele".
In 1855, a f ost chemat ln
Moldova de Grigore vodiJ
Ghica, funcţionînd ca pro-
fesor de drept, avocat al
statului şi, dupil Unirea
Principa telor, procuror ge-
neral al Curţii de Casaţie
şi ministru de Justiţie ln
gu vernul care, condus de
M . Kogillniceanu, a înfiJP-
tuit secularizarea averflor
milndstireşti. Luptiltor pen-
tru unita tea naţionalil, a
adresat lui Cuza vodil un
memor andum ( 1860) , ltt.
legll turiJ cu perspectivele
unJru Transilvaniei cu
Romdnia.
Constatînd cd poporului
romdn ti lipsea "cartea vieţii
ce petrecu în cursul secole-
lor" , Papiu-1 larian con-
chidea: "0 naţiune ce nu-şi
cunoaşte istoria se aseamiJ-
niJ fiinţe lor lipsite de me-
moria celor trecute: ea nu
cunoaşte legdtura logicil şi
necesaril între trecutul, pre-
zentul şi viitorul sllu" . O
asemenea carte nu se putea
scrie, tn momentul acela,
din lipsa izvoarelor: "A
aduna aceste monumente
( .. .] ale istoriei noastre în-
semneaziJ a pregilti şi uşura
lucrarea cea mare, astllzi
cu nepu tinţil, a scriitorului
feYici t, care, per lus trîndu-le
[prelu crîndu-le] ne va pre-
zenta, apoi ,adevilra ta istorie
a romdnilor".
In vederea realizilrii aces-
tui scop, a publicat Tesau-
rul de monumente istorice
p entru România (3 vo l.,
Bucureşti , 1862-1864) cu-
prinzînd - ca un adevilrat
tezaur - cronici s triline,
relatii de cilliltorie, descri-
•
eri is torico-geografice, docu-
mente din arhive st1'lline;
tndrturiile istorice publicate
acolo sînt fundame"tale pen-
tru studierea epopeei lui l\1i-
hai Viteazul, Ioan vodil cel
Cumplit şi a rdscoalei lt4i
H orea, Cloşca şi Crişan. Prin
a ceas td colecţie, el a pu.s
"bazele istoriei noastre eri-
tice" (V. Pdrvan), mar-
ctnd începutul trecerii de
la istoriografia romantictl la
cea criticiJ. Adoptînd aceas-
tiJ Poziţie şi socotind ade-
vilrul drept singura armd
cu care te poţi înarma în
studiul istoriei, Al. Papiu-
Ilarian - format ca filozof
şi j urist - a s tllrui t îtzdeo-
sebi asupra cauzali tilţii în
scrierea istoriei (o "descrie1'e
filosoficil a faptelor, a cau-
ze lor şi a urmilrilor acelor
fapte") .
lmpreunil cu alţi doi in-
telectuali - A .T. Laurian
şi Fl . Aaron - a în temţiat
la Bucureşti , în 7867, So-
cietatea Tran s ilvan ia, pe
care a şi cottdus-o pîniJ la
1873. A fost ales membru
activ al Socie tilţii Acade-
mice la 16 septembrie 1868,
ros tindu-şi discursul de re-
cepţie - Viaţa, operele şi
ideile lui Georgiu Şincai
de Şinca - la 14 septem-
brie 1869; a doua zi, a fost
repartizat Secţiunii istorice .
Din însllrcinarea A cademiei,
s'-a îngrijit de publicarea
Descrierii Moldovei de Di-
mitrie Cantemir ( 1872).
lmbo lnilvind~-se grav în
1873, nu s-a mai putut re-
face şi a murit la Sibiu,
la 11 octombrie 1877. Nt~
a avut succesor în scaumd
academic (vezi introdt~cerea).
.. Om de o înaltil ctdturil,
de o rîvnil nesfîrşi til pentru
trecu tul rom4nesc, al tutu-
ror romdnilor" ( N. Iorga),
Al. Papiu-Ilarian a fost,
în acelaşi timp, un "exem-
plu de patriotism, de dra-
gos te pet~tru limba poporului
romdn, de luptil pentru cul-
turiJ , pentru dezrobirea so-
cialil şi pentru unitatea na-
ţionalll" (V. Netea).
Referinţe ş i bl bl Jografie:
V. Netea, Alexandru Pa-
p lu-ll , ri an şi locul s~u în
dezvo lt a rea istoriograf ie i
r o mâne. în Studi 1. nr. 6/
1964. Vezi şi Magaz i n isto-
ric. nr. 5/1968 ş i nr. 3/1973.
59
 •

BATALIA PENTRU ROSTOV

A. 1. ERIOMENKO
Mare,a l al Un iuni i Soviet ice

Paginile care urmeazi sint extrase din cartea de memorii a mare ş al ului sovietic
Erlomenko•. Semnificaţia el rezldi in valoarea fi amploarea evenimentelor al ci ror
martor nemijlocit f'
citeodati protagonist a fost autorul volumului, unul din principalii
tefl militari '&1 Un unu · Sovietice in perioada celui de-al dollea rizbol mondial.
Andrei lvanovici Erlomenko (1892-1970) a stribitut o carlerl militari i ntrucitvâ
tipici pentru o parte a generaţiei sale. Fiu de ţlran sirac, el a ficut un serviciu militar
indelungat, din 1913, ca soldat in armata ţirli sale, participind la primul rlzbor mondial.
Scurt timp dupi Marea Revoluţie Socialisti din Octombrie, a organizat un deta ş a­
ment de partizani, Inclus apoi intr-o unitate regulati a armatei roşU, pe atunci in formare.
In viltoarea crincenului ti declslvului rlzbof civil care a cuprins ţinuturile Rusiei, a fost
repede promovat comandant. Au urmat cursuri şi academii de pregitire ş i perfecţionare
militari şi politici, o intensi activitate in diverse unitlţi şi comandamente.
Curind dupi agresiunea comlsi de Germania hitlerlstl impotriva U.R.S.S., Erlo-
menko comandi un front (grup de armate). Lupti la vest de Moscova, la nord de Capitală, in
sud, mai ales la Stalingrad; se afli la acelaşi nivel superior de comandA, în cele mai diferite
sectoare, in acţiunea de respingere a invadatorilor. La încheierea victorioas ă a rizboiului se
• Transcrierea românească corectă a numelui diferă de cea utlllzatli ln lucrarea Marea con{la·
aratie a secolu l ui XX un de acelaş i n ume poate rt găsit ca Eremenko.

60

1
giseşte in nordul Cehoslovaciei la comanda frontului 4 ucrainean. Detl lndepllnlse sarcini
de comandant ta nivele de cea mal inalti Ierarhie, Andrei Erlomenko a fost de trei ori rlnlt
in cursul campanfllor.
Dupl rAzboi işl continui activitatea, pentru o lungi perloadl fUnd Investit cu
funcţii de rAspundere. In 1955 este inllţat la gradul de mareşal al Uniunii Sovlew
tlce. Pasajele setecţlonate surprind evenimente trllte de autor in cursul anului 1943. Este
anul inchelerll epocalel bltllll de la Stalingrad, care marcheazi o rbturnare ce se dovedeşte
lreversiblll in desflşurarea rlzboiulul sovieto-german şi un eveniment capital pe planul
intregii confruntAri mondiale.
Pe cind gruparea germani incercuitA la Stalingrad, dupl eruarea deflnltlvl a incerw
clrflor exterioare de despresurare•, se zbate in convulsiile prelung tel agonii, contraofenslva
sovietici se extinde in intreaga treime de sud a urlaşulul teatru de rlzbol de pe teritoriul
U.R.S.S. Pe Donul Superior forţele sovietice reutesc doul operatii de anvergurA, care
scot dfn lupti Armata 2 ungarl şi 8 ltallanl, mutind astfel frontu( ta vreo 200 kilometri
spre vest. 1nceputul anului marcheazA şi o ofenslvl sovietici convergentA Intre Casplca
şi Marea Neagrl: un grup de forţe - intre care şi frontul comandat de generalul Erlo-
menko - Izbeşte dinspre Volga spre Marea Azov, in vreme ce armatele sovietice implnse
pinl atunci spre catenele Caucazulul se destlnd ca un uriaş arc comprimat, dinspre sud spre
nord. Grupul de armate germane de la extremitatea sudlcl eviti incercuirea cu pre-
ţul abandonArii precipitate a mult rivnltulul spaţiu caucazian.
Punctul virtual de convergenţă al celor doul gruplrl de armate sovietice care vin
perpendicular una spre alta este marele centru economic f'
administrativ Rostov de pe
Don, aproape de vlrsarea fluviului in " virful" aproxima lvului triunghi conturat de
Marea Azov. Primele trupe care ajung si abordeze oraşul atnt cete ale frontului coman-
dat de Eriomenko.
La inceputul lui 1943 comandamentul hitlerist dorea si plstreze zona Rostov tocmai
ca o fereastrA deschisA spre Caucaz in speranta unei relulrl a " cursei" spre sud. Incercare
zadarnici. 1n februarie 1943 diviziile Wehrmachtutul sint Izgonite din incercatul
Ros tov. De data asta definitiv••.
Abia cltre sfirşltul lui februarie, naziştil cit de cit reculeşl, intreprind in estul Ucrai-
nei, a clrei eliberare incepuse, contralovlturi care, parţial reuşite, nu le aduc insi ciştl­
gurl de semnificaţie. Dupl o pauzl strategici survenitA Intre aprilie şi Idile 1943, acelaşi
an aduce reluarea - mereu llrgitl - a inalntlrll sovietice spre vest. In acest fel, anul
inceput sub auspiciile descrise de autor in pasajele publicate in acest numlr al revistei
noastre devine treptat cel al lzgonfrli generale a forţelor sumbre ale nazismului de pe
teritoriul U.R.S.S.
Eugen BANTEA

Dupa zdt'obit'ea gt'upa"ii
de at'matd a genet'alului
Hott••• , care încercase sa
despresoare trupele lt-ti Pau-
lus, prinse ln încercuire
pe frontt.tl de la Stalingrad,
trupele sovietice care parti-
cipasertl la ofensivă s-au
constituit în doud gn.tpari.
Acum acfiunile se desjaşu­
rau pe doua direcţii ope-
rative total diferite. O gru-
pare, compt-tstl- din Arma-
tele 62, 64 şi 57, acţi ona
pe direcţia nord, avtnd mi-
siunea de a nimici trupele
f1tcerct-tile ale J;eneralului
• Vezi Magazin t11tor i c, nr .
2/t 968; 1,5/1970; 5/1972 ; 2/1973 et c.
•• Recuccrll de os taşii sovieti ci
In decembri e 1.941 , o raşul Rostov
a rost din nou evacuat In vara
anului 1942 clnd o mare grupare
de forţe germane proaspete s-a
pr!Lvăllt spre Caucaz.
• •• Fragmentele publi cAte rac
parte din volumul : A.I. Erlo-
menko, Pomni t:oinu ("Nu uita
rdz boiul"), D oneţ k, t 97 t. Titlul
şi subtltlurlle apar ţin redacţiei.
Pat•lus, iar o a doua gru-
pare, alcatui ta din Arma-
tele 2 garda, 5 1 şi 28.
a cţiona pe direc ţia sud -
spre R ostov.
In aceasta si tuaţie nu
mai puteam sa conduc am-
bele grupari. l-am telefonat
deci comandantuv..ti suprem ,
I.V. Stalin, şi l-am rugat
din not4 s4 mă lase sa
preiau comanda fronltdui
care avea să finalizeze b4t4-
li .L de la S talingrad. So li-
cHam aceasta deoarece sta-
tul major şi Comandamentul
frontului • • •• S talingrad
condusesera trupele în de-
cursul Intregii bdtalii din
acest sectot'. Mai t'tlmăsese
acum o singurtl etap d, ul-
•••• Denumire dată tn armata
rusă şi apoi tn cea sov ieti Că cele i
mat mal"i reuniuni permanente
de trupe tn campanie, echivalen-
tă cu gruful de armate, pot r ivi t
denumiri adoptate tn celelalte
mari armate d in lume.
tima, t'e..'\pectiv a zecea -
captut'at'ea tt'upelot' inamice
încet'cuite.
- Dumneata Ji-ai tnche-
iat misiunea la Stalingt'ad,
m i-a spus I .V . Stalin . A cum
tre buie sd te îndt'ep ţi spre
Rostov, pentru a izola tru-
pele itJamicu lui din Cauca-
zul de N ord .. .
Ofensivă spre sud
PritJtt'-un ordin al M at'e-
lui cartier general al Co-
mandamentului suprem , din
1 ianuarie 1943, denumit'ea
f rontului S talingt'ad a f ost
schim bata în aceea de f ron -
tul de sud, în comp unerea
cdruia au n Jtrat A rmatele
2 garda , 5 1 şi ·28. Coman-
dan~entul f rontu lt•i a r4-
mas tzeschimbat.

61
 At'matele de bazd ale tancuri. De aceea, germa- fnverşuna tă, trecea adeseori
frontului Stalingrad - 62, nii au început sll retragll la contf'aatac.
64 şi 57 - at~ fost predate în grabll aceastll armata din !n tot acest tim.p m -am
frontului Don. Frontul de raioanele M ozodok, Prohla-· aflat la unittlţi , în sec toa-
sud a pt'itnit misiunea de dnîi şi N alcik şi sa se ins ta- Yele unde se dtldeau luptele
a zdt'obi inamicul ditt regiu- leze în apllrare de-a lungul cele mai înve1'şunate.
nea cursului inferior al Do- rîului Maniei, cu intenţia La 1O ianuarie, după
nului, de a cuceri Ot'aşele de a opri tnaintat'ea tt'u- ce am trecut pe la puttetul
Bataisk, Rostov, Novocer- pelot' sovietice. Pat'ţial, ina- de comandtl al Armatei 51,
kassk şi de a izola tt'upele micult'i i-a t'euşit aceastiJ aflat la pet'iferia de nord-
fasciste germane aflate în manevrd. vest a o1'aşt' lui Z inrovniki,
şi m-am informat la gene-
Caucazul de NOt'd ( At'mata In ianuarie 1943, pe ~~­ ralul N .I. Tt'ufanov cum
1 blindatll şi . Armata 17). tinderile nemtlt'ginite ale se pt'ezin ttl si tu a ţi a, am
In primele zile ale lunii stepelor dintre Don şi Salsk plecat cu maşina la Corpul
ianuarie 1943, tt'upele so- s-au încins lupte tnverşu- 4 mecanizat de gaf'dtl, la

Yenisem la Stalingrad cu r dnile

rncd deschise" - scrie autoruL
acestor memorii de rt'lZboi. I n fo-
tografie tl vedem la spital, atdturi
de K.K. Rokossovslti (d reapta) •
~ in primd'tlara anului 1942 •

l
••

Orar.-'l SmoLensk, la sfîrşitul

hmti septembrie 1943, dupd iz-
gonirea hitleriştilor de cd tre tru-
pele sol'ietice comandate de A . 1.
Eriomenko ~

vietice au trecut la o ofen- nate. Ambele pa"ţi incercau generalul T.I. Tanascişin.
sivă impetuoasd şi, înfrîn- sa obţinll un succes strategic. In df'um spre corpul meca-
gînd t'ezistenţa disperatiJ a Noi v.oiam stl cucet'im prin- nizat am trecut pe strazile
inamicului, au început sa tr-.o loviturtJ impetuoastJ Ot'aşului Zimovniki, care
înainteze pe dit'uJiile ve.st Rostovul. La t'îndul stJu, tocmai fusese eliberat. La
.şi sud-vest. comandamentul ll.itlerist, a- periferie ztlceau mormane
Dupa zdt'cbif'ea grupăt'ii t'uncînd în JupttJ mereu de tancuf'i şi piese de at'ti-
hitlet'iste de la Kotelnikovski alte mari tn~itiJţi, cllt-1ta le1'ie at'se, stive de proiectile
şi declanşarea ofensivei fron- sll-şi s tabi.lizeze apllrarea şi bombe, o mulţime de
tului de sud pe direcţia şi stJ menţină în mîinile cadav1'e, care tnca nu fuse-
R os tov, i.namicu l fi-a dat sale importanta cale de serll îngf'opate.
.seama de pericolul ce ame- comunicaţie TihoreJk-Ros- De la punctt4l de c omandă
ninţa spatele întregii -arfpi uv. In acele zile Jrupele al Corpului 4 mecanizat
de .sud -a armafelor sale di-a noastre au dus lupte Cf'În- de ga1'diJ am plecat, împre-
Ca-uc.azul de Not'd şi îndeo- cene împotriva inamicului, ună cu T .I . TatJascişin să
sebi spatel.e Armatei 1 fU .care, opunînd o rezistenţtJ vizităm brigtlzile. Stînd de

62
vcwbă cu tanchiştii, ·n e-am
convins că s~nt animaţi de
un . înalt spi,-it combativ şi,
spre satisfacţia n oa.strtl, am
constatat ctl la brigtlzile
corpului, aprovizionarea şi
masa oamenilot- stnt bine
organizate. Le-am urat tan-
chiş tilcw succese în lup.
tele pentru elibera1'ea ptl-
mîntului sovietic, apoi am
vizitat Divizia 302 infan-
te,-ie (comandat(} de colo-
nelul E. F. Makarciuk).
Statul major al d'ifli{işi e1'a
instalat ÎtJ s taţia de cale
ferata G,-uşevka. De-a lutl-
gul c ăii ferate Kotelnikovo-
Salsk se desfdşu,-au lupte
aprige. Duşmanul apunea
o rezistenţa îndî,-jita. Acţiu­
nile trupelor teYestre erau
sprijinite de aviaţie.
O luptă inegală
.. i o aterizare
"pe burtă"
La înapoiere am fost mat--
to1'ii unei Îtltîmplări care
mi-a rămas întiptlrita în
minte pentru multa vYeme.
Doua ditl ,.egimentele avia-
ţiei noastre de asalt, do-
tate cu avioane de tip
!1, înso/ite de o formaţie de
avioane de vîn4toa1'e,· por·n.i·
se,-(} la îndeplinirea unei mi ..
siuni de lupttl tn f'aionul
Salsk. Curînd am vtlzut
ctl unul din vînătorii noş­
tri, care însoţeau avioanele
de asalt, a început sa -ra-
mînă în u1'ma formaţiei:
probabil, avea v<Yeo defec-
ţiune. Comandantul esca-
ţ:l,-iţei i-a ordonat pilotulu~
sa se inapoieze la baza.
Da1' cînd aviomtl a ajuns
la jumatatea drumului spre
aerodrom, vinatorii duş­
manului (MESSERSCH-
MITT-109) l-au intercep-
tat şi l-au atacat. Pilotul
a fost nevoit să accepte o
luptă inegală. Primul atac
al MESSERSCHMITT U-
RILOR nu le-a adus fas-
ciştilor victoria. Cu o ra-
fală p,-ecisă, unul din avi-
oanele inamice a fost avariat
• şi s-a îndreptat spre baza,
pierzînd mereu din îttăl-
ţime. Vîntlto1'ul nostrtt an-
gajînd avionul în. picaj, a
început sa coboare brusc,
simulînd o cădere, dar la
ttttllţimea de 100-120 metri
a Yednsat aparatu.l şt a ate-
1'izat tn zbor planat, ftlrtl
sd scoatil trenul de aterizare
(,.pe bu1'tă" cum spttn avi-
atorii).
Vddnd ca avionul ,,ava-
riat" a aterizat cu bine,
vînatoYii fascişti şi-au dat
seama ca au fost păcaliţi şi,
fara a zabovi o clipă, Z-au
atacat în picaj, tragind astt-
pra lui cu tunurile şi mi-
tralierele. ,.Ş oimuleţul" nos-
tru a luat joc. Aparatele fas-
ciste au mai facut cîte ttn
tur pe deasupra vie tim.ei ,
apoi s-au indepartat, în-
d,-eptîndu-se spre vest . Mar-
tori jara voie ai acestui
episod, ne intrebam cu în-
grijorare ce s-o fi întîmp lat
cu aviatorul. .lvlai era oare
în viaţă?
Dupa plecarea vînători­
lor fascişti, tle-am apropiat
ctt maşttla de avi01m:l cu-
63

KATIUŞELE tn drum spre front, pentru a abate asupra duşmanului un uragan de foc
prins de fltlctl1'i. Pilotul
nu et'a în ca,-lingtl. De ju1'
împ,-ejur, cît vedeai cu ochii,
se întindea stepa. !n c~le
din Uf'tntl am descopef'it uf'me
de paşi ce se îndeptlrtau de
avion . Am Uf'ca t imediat
în maşintl şi am pof'nit
duptl urme. N-a tf'ebuit
stl mef'gem pf'ea mult: la
Vf'eo 200-300 metYi l-am
ztlf'i t pe aviatof', pitit dup4
o tuftl. Deodată, pe dea-
supya noastyfl au început
stl şuiere gloanţe. Unul a·
gtluf'it chiar paf'brizul ma-
şinii. Pilotul tY4gea asupf'a
noas tr4 cu pis to le tu l. Am
stlYit din maşintl şi am
început stl stYigăm cît ne
ţinea guya: "Sîn tem sovie-
tici /" Tiyu l a încetat şi
pilotul a ieşit de la "adă­
post". Ef'a atît de uluit,
de nu putea să lege două
VOf'be; sudoarea îi şif'oia pe
faţd, deşi era destul de frig.
Duptl ce şi-a revenit, ne-a
spus ctl s-a dezorientat şi a
crezut câ a aterizat pe teri-
toriul ocupat de hitlerişti.
Cînd a v4zut maşinile noas-
tf'e (care proveneau din cele
captuf'ate) ne-a luat df'ept
duşmani. Acest episod ne-a
demotJ.S tf'a t înc 4 o da t4 spi-
f'itul de sacYificiu şi patyio-
tismul ostaşilor sovietici. Tî-
64
n4Yul aviatOf' care avea o
viaţ4 tntYeag4 în faţa lui,
hot4rîse, f4r4 pic de şovtl­
ială, să înfrunte moartea:
nici prin gînd nu-i trecuse
sd se predea ca stl - şi salveze
viaţa.
Din dis cu ţie a reieşi t c4 pi-
lotu,l fdcea parte din corpul
de vîndtoare al generalului
maior de aviaţie I.T. Erio-
menko (tizul m eu). Uni-
tdţile coypului acţionat' de
pe aerodromuri înainta te,
acoperind ofensiva trupelor
noastre şi însoţind avioanele
de asalt. L-am luat pe
aviator într-o maşină şi l-am
dus la statul major al corpu-
lui, aflat în apyopiere. Ul-
teYior, pilotul a fost propus
pentru decoraYe. Aş vrea
să subliniez ctl corpul de
aviaţie al generalului Erio-
menho, instalat pe aeroaro-
muri înaintate, a cooperat
strîns cu trupele terestre şi
a dovedit o admirabilă mtl-
iestrie de lupttl şi un înalt
spirit organizatoric.
Tocmai p4rd.seam statul
major al corpului de aviaţie
cînd am aflat o veste tristd:
la scurt timp duptl plecarea
noastră de la Divizia 302
infanterie, colonelul Makar-
ciuk, comandantul diviziei,
a fost ucis. VînătOf'ii ina-
••
micu·l t'i Z-au atacat pe cînd
se afla cu maşina în cîmp
deschis şi o rafală de mitra-
lieră l-a rtlnit mortal. Am
pierdut un ofiţer viteaz şi
talen~at.
Tot atunci am trecut şi
pe la Armata 28 (coman-
dattl de generalul-locotenent
V. F. Gherasimenko) care
desfăşura ofensiva printr-un
semideşert lipsit de drumuri
practicabile, prin stepele
calmuce a ride, cu foarte
rare aşeztl,·i omeneşti. Apro-
vizionarea trupelor cu mu-
niţie, carburanţi, alimetlte
şi chiar cu apă era o pro-
blemă dificilă. Da,- în po-
fida grelelor condiţii de lup-
ttl, moralul soldaţilor şi ofi-
ţerilor noştri continua sd
rămîntl ridicat. Ostaşii erau
plini de hotărîrea de a cu-
rtlţa pămîntul sovietic de
ocupanţii fascişti, mai ales
că văzuseră cu ochii lor
rezultatele stăpînirii cotro-
pitorilor fascişti germani. !n
cătunul Malahov din regiu-
nea Ros tov, după izgonirea
hitleriştilor, au fost desco-
perite şapte cadavre de sot-
daţi sovietici, ucişi de fas-
cişti cu bestialitate. Osta-
şului A leksandf' I Zici Zubko
hi tleriş tii îi scoseseră ochii
şi îi ciopirţiseră faţa. Ce#
lorlalţi prizonieri le strivi-
sertl capetele şi le mutila-
sertl feţele atît de ctltnplit,
că erau de nerecunoscut.
Valul de gheaţă
In toate sectoarele ofen-
sivei noastre, inamicttl opu-
n ea o rezistenţtl îndîrji tă
şi trecea mereu la contra-
atac, căutînd stl ne întîrzie
înaintarea, cu scopul de a
acoperi flancul stîng al gru-
ptlrii sale din Caucaz. Dar
toate încerctlrile de a ne
opri în loc şi de a se menţitle
pe aliniamentul rîului Ma-
nici au eşuat. L oviturile
învtlluitoare executate de
A rnM-ta 28 ditlSpre sud şi de
Armata 2 gardă dinspre
nord, prect4m şi puternicele
lovituri frontale aate de uni-
ttlţile Armatei 51 peste rîul
Maniei au obligat duşmanul
stl se retragtl spre vest, de
teamtl ca nu cumva stl fie
Volaoarad: aardd de onoare la monumentul eroicilor apdrdtori ai oraşului
pr~ns din n(IU în tr-o încer-
cutre.
In zilele de 9 şi 10 iattua-
rie, luptele s-at4 în teţi t din
nou la flancul drep t al
frontului de st4d, în fîşia
Armatei 5 izbire (coman-
dată de generalt4l-locotettent
V. D. Ţve taev), unde se
crease o situaţie foar te gravtl .
Inamicul cucerise cîteva lo-
calittlţi, încercînd stl dez-
volte succesul pe direcţia
sud-est, ca stl iasă astfel
pe aliniamentul rîului Ka-
gînlîk . . In sectorul Ust-
Bîstreanski, hitleriştii ata-
caseră, cu aproximativ un
regiment de infanterie şi
vreo 50 tanCt4ri, sprijinite
de aviaţie, localitatea Novo-
rossoşanski şi împinsesertl
unittltile noastre tnapoi.
1 •
Peste 100 tancurt duşmane,
însoţite de infanterie, contra-
atacau din trei direcţii în
raionul Vifleanţl.
P entru a înfrînge marile
unittlti de tancuri ittamice
1
am f ost nevoiţi stl trecem în
aptlrare. Gruparea de n ord
a inamicului , compustl din
ci11.ci divizii, ducea lt4pte
ofensive active împotriva
utlittlţilor Armatei 5 iz-
bire, cu rîndurile rtlrite, şi
a flanctdt4i drept al Ar-
matei 2 gardtl . A ceasttl
grupare t4rtntlrea sa zdro-
bească , prin lovituri succe-
sive, unitt'tţile noastre, pen-
tru a căpăta ulterior posibi-
litatea de a dirija forţele
sale principale exclusiv îm-
potriva Armatei 2 gardt't.
A vînd în vedere aceas tă
si tua ţie, la rugămintea noas-
trd, Marele. cartier general
a preluat de la Armata 5
tancuri a frontului de
sud- vest Divizia 40 infan-
terie de gardă şi Brigada
8 tanct4ri de .gardă şi le-a
trecut în subordinea coman-
dantului Armatei 5 izbire.
In acelaşi timp, o parte a
Armatei 5 tancuri trebuia
să execute o contraloviturtl
•
de la n ord spre sud, în
flancul inamicului . La 12
65
 ianuarie, trupele de la flan-
cul drept al frontului du-
ceau lupte pe aliniamentele
antef'ioaf'e, tn timp ce cele-
lalte fot'ţe acţionau ofemiv.
Aviaţia inamicului bombar-
da necontenit dispozitivele
de lupttJ ale At'matelor 51
şi 28, aflate tn ofensivit.
Deoarece tn raioanele
R easka, L ozovaia, Budion-
novskaia , se concentra o
grupare i namictJ de tancuri
(circa 120· 15O blinda te),
armatele frontului au pri-
m it ufmittoatele m~s~uni:
A f'mata 8 aet'ianit sit folo-
seascit toatit aviaţia de asalt
şi de bom bardament pentt'U
a lovi, la 13 ianuat'ie,
aceastit gt'upare; Armatele
2 gardit, 51 şi 28 sit zdro-
beasctJ , prin atacuri deci-
sive, tn s trfnsit cooperare
cu aviaţia Arm atei 8 aeriene ,
gruparea de tancuri a ina-
micului.
!n tot ct.ersul zilei de 14
ianuarie, centrul şi flancul
stîng al frontului au înain-
tat p e dincţia s taniţelor•
Budionnovskaia şi Prole-
tarskaia. Duptt cinci zile
de lupte îndîrjite împo-
triva Diviziilor 17 şi 23
tancut'i şi a Diviziei moto-
rizate SS Vi king" , unitit-
11
Jile n oastre au înaintat apro-
ximativ 15 kilometri şi au
cu ceri t dteva staniţe şi o
staţie de cale feratit.
!n lupta pentru staniţa
Orlovskaia, unititţile noastre
at.e dat o puternicit lovi turit
~egimentului 4 motorizat al
Diviziei S S Viking" : nu-
11
mai Hngit s taţia de cale
jerattJ, duşmanul a litsat
circa 700 morţi : so ldaţi şi
ofi ţeri. Impetuosul atac de
'n oapte declanşat de trupele
• Stanlţă - tn U.R .S.S., sat
ciizăcesc.
,
66
••
n oastre a luat prin surprin-
dere inamicul care ocupa
Orlovskaia,· cuprinşi de pa-
nictJ, hitleriştii au ptJrtJsit
tn mare gf'abit staniţa.
Uneori, tn faţa ochilor
minţii retnvie pe neaşteptate
episoade din acei ani tnde-
ptJrtaţi. ln toamna anului
1968 am fost tn regiunea
R os tov. 1n gara K rasnov-
ka, raionul Tarasov , s-a
deschis atunci o camertJ
muzeu pentru cinstirea me-
moriei a 13 Eroi ai Uniunii
Sovietice. Am participat la
mitingul oamenilor muncii,
m-am prosternat tn faţa
osemintelor vitejilor ostaşi
şi mi-am reamintit de tn-
deptJrtatul an 1943.
P e la 20 ianuarie 1943,
frontul de sud se apropiase
cu aripa s ttngit de Bataisk .
Era neaptJrat necesar stJ
aflitm care-i situaţia la
vecinul n ostru din dreapta-
frontul de sud-vest, unde
se dtJdeau lupte extrem de
îndîrjite. l-am telefonat ge-
neralului V. I . K uzne ţov,
comandantul Arma&e~ 1 de
gardtJ şi l-am întreba t cum
merg treburile. Generalul
mi-a expus succint si tuaţia ,
iar tn încJJ.eiere mi-a vorbi t
despre evenimentele petre-
cute în sectorul Diviziei 44
infanterie de gardit . !n
raionul s taţiei de cale f eratit
Krasnovka , hi tleriş tii re-
cursesertJ la un procedeu
•
neobişnu i t de consolidare a
apitritrii: ridicaserit un val
înalt de zflpadit bfltfltoritet ,
ames tecatfl cu paie, şi îl
udaserit cu aptt. Pitrea cit
nimeni n-af' fi putut sa
urce pantele abrupte ale
aces tei ,,fortificaţii" . T o-
tuşi, ostaşii unei companii
au asaltat valul, l-au trecut,
apoi s-au consoli dat în ca-
sele aşezflrii .
-
- A bnegaţia, eroismul,
isteţimea soldatului n ostyu
- spunea V .I K uzneţov -
sînt de-a dreptul impresio-
nante.
Toţi participanţii la
aceasttJ acţiune temerartJ au
ctJzut în lupttJ şi t.tlterior
li s-a conferit p ost-mor tem
titlul de Erou al Uniuni'
Sovie tice. '
.. .1n timp ce tyupe le fron-
tului de sud - al ctJYor
comandant am fost timp
de o lund şi jumtJtate -
ajunsesertJ pe citile apropiate
de acces spre R os tov, sta-
rea stJntJttJţii mele s-a agYa-
vat. Venisem la Stalingrad
cu f'tlnile înctJ deschise.
Ctt timp am stat tn oraşul
de pe Volga f'tlnile de la
picioY nu numai cfl nu s-au
vindecat, dar au început
stJ mit doartJ din ce în ce mai
intens . P e la începutul lui
februarie, duptJ ce m4 ţi­
nusem pe picioare mai bine
de şase luni - în condiţiile
intensei ac tivittJţi de ·pe
front - m-am simţit foar te
rtJu. Era neaptJrat n ecesaY
stJ urmez un tratament_, deşi
îmi ptJyea rtJu sit las coma.nda
tyupelor chiar înainte de
cucef'irea R ostovului, cînd
se angajasertJ lupte pe cdile
de acces spre oraş. Aflînd
de starea stJntJtflţii mele,
Marele cartier general mi-a
cerut sfl plec i·m ediat la
Ţ/Jaltubo, pentru tratament,
ceea ce am şi f itcut.
. .. La 7 aprilie 1943, am
ptlrtlsit Ţhaltubo. MIJ sim-
ţeam excelent. !mi pusesem
în orditJe j urnalele ct.e însem-
nitri . 1n decuys de o sdp-
fitmînfl şi j umfltate am aşter­
nut pe hîrtie amintiri le des-
pre bătălia de la Sta lin-
grad. Plin de vigoare , cu
sflntttatea refitcută şi Mne
dispus , am p lecat la Mos-
cova.
In româneşte de:
Paul VERBIŢKI
 e
Intelectuali romani antifascişti
A

•
Deceniul patru al secolului XX. "Ciuma bruni", ameninţătoru l spectru
fascist, tşi Intinde ghearele şi spre RomAnia. Tot ce are tara mai bun se ri-
dici tn calea primejdiei; In frunte se afli Partidul Comunist Român, grupind
tn jurul siu forţele sociale democratice cele mai reprezentative . In rindul
acestora, alături de clasa muncitoare, de masele largi populare, s-a aflat şi
un numir considerabil de intelectuali progresişti.
Dante D. Gherman, directorul revistei Ar ena, publicaţie legală apărută
sub indrumarea Partidului Comunist RomAn, a fost unul dintre intelectualii
inregimentaţi activ in lupta antifascistă.

S-a născut la 17 octombrie 19 15 tn rialiste, r elevtnd r olul şt iinţ ei tn progre-

oraşu l Piestany din Cehoslovacia, unde
părilt fi i săi se aflau pentru o scurtă
pe ri oad ă de timp . Tatăl său , Ovidiu
Dante Gherman • , descindea dintr-o fami-
lie de int electua li patrioţ i , cu vechi t radi-
ţii în lupta pentru libertate şi unitate
na ţională a poporului român .
I n anu l 1933, Da nte Gherma n a a bsol-
vit st ră lu c it Liceul "Moise Nicoară" din
Ar ad . Incă d in clasa VIII se afirmase ca
un pr opagandist a ctiv al co ncepţiei mate-
• Vezi 1\laguln tstorl c, nr. 7/1968.
sul societăţii umane, opoziţia dintre
ştiinţă şi religie.
Ca student al Facultăţii de drept din
Bucureşti , a desfăşurat o intensă activitate
pentru mobilizarea tineretului universi-
tar la lupta impotr iva ideologiei fasciste,
pentru apărarea indepe ndenţei şi s uverani-
tăţii naţionale. S-a bucurat de stim a ş-i
preţuirea tinerimii universitare, fiind
unul dintre membrii activi ai Frontului
Studenţesc Democrat. In decen iul patru
al secolului nostru , alături de ceilalţi
mili tanţi antifascişti, Dante D . Gher-

67
 -
1
JANDARMUL HIPNOTI- ttt·VJtrt'SUl ('()r)ttllui j<tndi\nnliH>xeo.
ZATOR ŞI ROI:UL APA- l'ltth.ati4•1'UI Mail~t.f :klinnl·
ftATORULUl DIN OFICIU ..Eu b•nui\il~tJ' le apUc: btpnnt.h:·
•
m~t··.
Pr()('f':nu •fo!ta B~y lr6 termi!•nt un h1flllntism •·11 vJnl o. bou,
c11 v•-eo t~ ani in<"hiMt;u·•~ şt mult.- flrl IndoialA!
miJ da lei a~!'d~f.. ţ:ttre la oproupc 2. Apll'ltoril .........
totalita~ hlt-Hlf)lltiloi<, mt.meite~rl ln lulktl\ ..a.a..
ti·••
fllte·
$traei, v, H tr•.u-.tQ~"'uttit tn foc:hi· Aeur.atul ce.u$6fcell tlt~amt. w
:tu(\rtt (t.O l~ ,::;:::: ~ ~i). nldu1: .,Alei " 1•4eel • 'atlll· ta~
Pmi.)..&u4 •Mtl llMşuv a t~ICVAt tn. ~.. ••pl
sttt.. fatllfe14'. Aţtl) ••
u duttli h.tf't'*~•'t::..fll'*re~~nnt~• , v•d• bl.iatul mt)tiv• s'o ~e~ .~n~t~
• 1. ,.._....r.,_;
ln ina~n(lt •tt>
_ .Ndel. Acutul liut caro rtu cJll. ascultart a.titOl""pte:..
eutl'Cl nnut dm anH· doarH. n•a. audt n-tmic. >Dar leuot.e-
•

f•$c:iVti l'ă l·n. ~hrt Vi l...~ furat lu· nmtul "·· apll',.totul din oficiu al
c.rprile-, plttfflu~rttl )f&illtt Of''l,cf\. lut CtaU1tHU a alizit $1 ,tie earJ-1
PânJ aM totul «- •'l.ţ!:Mtil••\ti amtU • rolul. S.•liltazl cunsîUul şi daw..
\T&Ode.. ~m ••••thulh••· •le: JJitdnt·mi rifl aplrJtorui\Jl sau CellJfeMu ca-
se te(·mm~îl ('~ a Mtut pe vr'un Pit.l la iu~li 6 hmi ~nlru uttra-
blnoit·t D•r de at.V lneoto se anJtltiiL

ma o a luat poziţie faţă de congresul stu-
denţesc legionar de la Tg. Mureş din
1936, aflindu-se printre iniţiatorii publi-
cării unui a p el al Frontului Studenţesc
Democrat, care condamna acţiunea fas-
cistă. Prietenul său de facultate, Radu
Voicnlescu , ti trimitea o scrisoare în care
·prezenta fi zionomia elementelor legionare
întrunite în acel congres: "Congresu l
Gărzii de fier, nu al stude nţilor, sau,
dacă vrei , al st udenţilor gardişti, nu al
st udenţilor r omâni . Să fi văzut o serie de
mutre suspecte, de indivizi ca prinşi de pe
balti ce î ş i afişase ră naţio nalis mul în
cămăşi şi int e ligenţa in plete, purtînd
pe :piept un numerus mai mult sau mai
puţm nullus (aluzie la numerus nullus -
interdicţ ia totală a intrării în facultăţi
a studenţil or evrei - n .r .) ş i alte inscrip-
ţii, după care ei ar fi o generaţie de sacri-
fic iu pe care o aşteaptă o mare onoare
sau o mare ru ş ine. In sfîrşit, era o mena-
j erie reuşită. Mă întreb ce înfăţişare a r
ave ~ un congres naţional a l prostiei em-
fatice?"
In anii creşterii primejdiei fasciste,
Dante Gherman ş i-a intensificat activi-
t a tea de public ist. In februarie 1936,
a apărut în Bucureşti publicaţia Arena,
organ lega l de presă condus de P .C.R .,
a l cărei director a f ost Dante Gherman.
Gazetar de talent, a desfăşurat o susţinută
activitate î n coloanele acestei p u b licaţii,
militind pentru unirea tuturor forţe l or
patriotice, democratice ş i antifasciste
într-un larg front popular, singura cheză­
şie în apărarea intereselor fundamentale
a le maselor populare.
In paginile Arenei au apărut numeroase
materiale p rin care se lua apărarea mili-
tanţilor revoluţionari şi antifascişt i ares-
taţi, se înfiera regimul de teroare şi dis-
tru~ere a.J?licat de autorităţi deţinuţilor
pohtici dm inchisori. Publicaţia a dus o
campanie sistematică împotriva ofensivei
ideologice a f ascismului, informind opinia
publică despre succesele luptei antifas-
ciste din ţara no astră, la care participau
în mas ă muncitori, ţărani, intelectuali,
studenţi. Relieftndu-se poziţia curaj oasă ,
dîrză, demnă a luptătorilor antifascişti,
eroismul şi spiritul de sacrificiu a l comu-
nişt ilor ş i uteciştilor, în editorialul pri-
mului număr se spunea: "Arena apare
într-o ep ocă în care cele mai elementare
dreptur1 ale cetăţeanului oropsit sînt.
încălcate şi batjocorite de acei care ar
trebui să le respecte ( ... ]. Vrem să impu-
nem res pectarea puţinelor drepturi de
care se mai bucură cetăţeanul: s ă arătăm
omului prăbuşit sub teroarea scumpetei
ş i speculei, de unde vine scumpirea vieţii
lui; să cerem dreptul la carte pentru
copiii sărăcimii bucureştene, să prote s tăm
contra barbar iei fiscale; vrem mai presus
de t oate ca în locul regimului bîtei şi
gloanţelor mînuite de cei ce vor să feri-
cească acest p opor, atirnindu-i crucea
înci rligată [aluzie la zvastică - n .r .]
pe piept şi împingîndu-1 la vrajbă cu
semenul său de a ltă rasă tot atît de sărac
şi ·oropsit, să fie instaurat regimu l
înţel ege rii , al omeniei şi respectului pen-
tru libertăţile cetăţeanului".
In nr . 8 a l Arenei, istoricul şi publicis-
tul comunist M. Roller a publicat un a rti-
col în care, evocînd inalta co nşt iinţă
revoluţionară a tînărului utecist Nicolae
Ceauşescu, co nsemna: " ... Tînăr, in vîrstă
numai de 19 a ni şi totuş i cunoscut în
cero.rile muncitoreşti din Bucureşti -
e a ntifasc ist ( ... ]

68
 Era într-o sî mbătă seara. Ll. şedinţ?
Comitetului antifascist din sectorul Negru
erau adunaţi 40-50 tineri. Ceauşescu
printre ei. Po liţia, cu metodele ei de hip-
noză cu vtna de bou, fugărea şi atu nci
pe antifascişti. Toţi aceştia sî nt arestaţi ,
t u nşi, bătuţi şi reţinuţi pînă luni dimi-
neaţa.
Luni seara, sediul se deschide din n ou .
Mereu printre primii Ceauşescu. Din nou
poliţia, din nou arestări, din nou bătaie
şi, după o deţinere de alte do uă zile, din
nou eliberaţi. Şi Ceauşescu iarăşi printre
primii la deschiderea sediului, la munca
de organizare a tineretului, nu pentru
a profana morminte, nu pentru a smulge
coroana de pe Mormintul. Eroului Necu-
noscut cu inscr ipţia «Vrem pace», nu
pentru a sparge geamuri, ci în dorinţa de
un trai mai bun, de lumină, de cultură,
de progres, de pace. Fiu de ţăran, ieşit
din popor, acest tinerel intrat în viaţă
la o vîrstă fragedă, incepe să ştie că tre-
buie să vreie. Şi îşi revendică mereu ale
lui vreri. Eri la Bu cureşti, la Craiova,
apoi la Ploieşti ş i · in Valea Prahovei,
tn căutare ş i efectuare de lucru, tşi spunea
tovarăşilor de muncă a lui şi a lor durere,
a lui şi a lor dorinţi. Şi de aceea a s imţit
efectele hipnozei cu vîna de bou . De
aceea a fost adus în faţa Consiliului de
război din Braşov. De aceea chiar în
cursul dezbaterilor ş i pentru motive consi-
derate de consiliu drept . ultraj , tînărul
Ceauşescu este condamnat la 6 luni, în
afară de lunga prev~.n.ţie şi sentinţă pe
care . o va da onoratul consiliu la sftrşi­
tul procesului celor 21 antifascişti din
Valea Prahovei care se judecă .la Braşov.
Pentru pîine, pace, libertate, ttnărul
Ceauşescu va înttlni in ocneJe ţării româ.-
neşti peste 1 500 de deţinuţi ".
In acelaşi număr al Arenei , la rubrica
Fa,te ti comentarii , redac ţia, sub causti-
cul titlu Jandarmul hlpnotfzator fi rolul
aplrltorulul din ofhHu, ilustra pre~nant
dtrzenia revoluţio nară a ttnărului N1colae
Ceauşescu, încrederea de care se bucura
tn rîndul tovarăşilor săi de luptă: "Proce-
sul de la Braşov s-a terminat cu vreo
15 ani închisoare şi multe mii de lei
amendă, care la aproape totalitatea incul-
paţilor, munc i t on sărac i, va fi transfor-
mată în închisoare (50 lei= o zi). Procesul
de la Braşov a relevat însă două lucruri
interesante:
1) Progresul jandarmeriei. Acuzat în
instanţă de către unul din antifascişti
că 1-a bătut şi i-a furat lucrurile, pluto-
nierul Mailat neagă . Pînă aici totul e
obişnuit. Aţi auzit vreodată un plutonier
de jandarmi să recunoască că a bătut pe
vreun bănuit? [ ...] Plutonierul Mailat
afirmă: «Eu bănuiţilor le aplic hipno-
tismuh•. Un hipnotism cu vînă de bou,
fără îndoială .
2) Apărătorii din oficiu şi-au înţeles
tn sftrşit rolu l.
5 - Magazin Istoric nr. 3/1974
Acuzatul Ceauşescu e xclamă cu năduf :
«Aic i se judecă cu u şile închise după sis-
tem fascist». Avea se vede băiatul motive
s-o spu ie. Consiliul care nu dă ascultare
atîtor pledoarii, n-a auzit nimic. Dar
locotenentul X, apărătorul din oficiu al
lui Ceauşescu , a auzit ş i ştie care-i e
rolu l : sesizează consiliul şi, datorită
apărătorului său, Ceauşescu capătă la
iuţeală 6 luni pentru ultragiu".
Arena a publicat numeroase articole
şi materia le oglindind viaţa şi lupta
clasei mnncitoare, relatări asupra greve-
lor de la intreprinderile t extile din Arad,
de la "Astra" etc. Menţionăm articolele
Oirzlle antlfascfste: lm perat1 vu 1 zilei,
Ti neretul are nevoie de pace , Activitatea
Blocului Democratle, lnsemnitatea Con-
gresului s indicate lor C.F .R. ; Pentru pre-
gAtirea Co ngresului s indicatelor ceferlste,
Vrem amnistle pentru deţinuţii antifas-
cf şti , Frontul popular ş i ţlrinlmea, Din
pa ş a licu 1 lui Maia "ta etc., edificatoare
pentru orientarea publicaţiei.
In tot cursul existenţei sale, Arena
a co mbătut diferitele aspecte ale doctri-
nei fasciste, a subliniat caracterul reac-
ţionar şi antinaţ ional a l fascismului, a
înfăţişat participarea reprezentanţilor
români la congresele internaţionale anti-
fasciste, populariztnd activitatea organi-
zaţiilor democratice ş i inserînd în pagi-
nile sale numeroase relatări asupra luptei
clasei muncitoare contra exploatării cav.i-
taliste. La Arena au colaborat mili-
tanţi de frunte ai P.C .R., ca Ilie Pintilie
şi Constantin David, intelectuali de stînga
ca Ştefan Voicu, Petru Năvodaru etc.
Datorită atitudinii sale generale şi a
co nţinutului articolelor publicate, Arena
a fost interzisă de autorităţi în iunie 1936.
Receptiv la indicaţiile P .C .R., Dante
D. Gherman a iniţiat o serie de acţiuni
menite să contribuie la creşterea rolului
Frontului St udenţesc Democrat în · lupta
contra fascismului ş i a războiului. în
cadru l unei adunări a st udenţilor în drept,
convocată de Frontul · Studenţesc Demo-
crat în februarie 1936 şi prezidată de Dante
D. Gherman, erau popularizate programul
de luptă ş i acţiunile întreprinse de F.S.D . ,
adopttndu-se o moţ iune mobilizatoare.
După absolvirea facultăţii , Dante D.
Gherman şi-a desfăşurat activitatea de
jurist în diferite centre ale ţării, militînd
cu co nsecve nţă pentru o R omânie liberă
şi democratică, pentru progresu l societă­
ţii româneşti.
S-a stins din viaţă în 194 1. ln perspec-
tiva timpului, activitatea sa democratică,
antifascistă, îl s itu ează printre intelec-
tualii care au partic ipat sincer cu toate
puterile lor la lupta generală a întregului
popor pentru î nnoirea ţării, pentru u n
viitor prosper, pentru o orînduire socia lă
fără . exploatare.
1Mircea BALTESCU, 1 Mircea OHERMAN
69
•

Din luptei ilegale
aDII
"N-AVETI OBATISTĂ ROŞIE?"
Iaşi. Amurgul unei zile
geroase de iarnă. Stau de
vorbă cu tovarăşa Elvira An-
d oroiu. Este membră de partid
ditl anul 1930, soţie de cefe-
rist.
- E frig afară?
- Da.
- 1n asemmea zile geroase
am stat şi tloi femeile, alăt·uri
de bărbaţii aflaţi Îtl grevă ,
în faţa A telierelor C .F .R .
"Nicolitla" , Î1l febru.arie
1933 . Ei în Ct4rtea ateliere-
lor, noi în spatele grilajtdt,i.
Ne. îndepărtau jandarmii şi
n ol reveneam.
Iese din camera şi revine
cu un sufertaş vechi şi rugi-
tlit.
-L-am păstrat ca amin-
tire . Duceam mîncare cu el
la atelier, dar st'b h.îrtia de
celofan de pe fundt'l castro-
ntdt'i, asct,ndeam materiale
co·n spirative petltr·u cei dină­
untrt, .
- Văd că păstraţi cu grijă
această buca tă de pîtlză
roşie ... Parcă ar fi o batis tă?
lfuncilori de la Atelierele C.F.R. Nicotina-Iaşi, sectia turndtorie tn timpul unei pauze de
(f otografia este fd.cutd tn timpuL gret;elor de la inceputul anului 1933)
•
••
ELISABETA ION IŢĂ
- Intr-adevăr, este o ba-
tis tă. O ţin în mînă şi gîndul
îmi zboară Ct4 peste 40 ani Îtl
urmă . Locuinţa mea era pe
atunci casă conspirativă. Eu
aveam sarcitla de a tratlsmite
manifestele multiplicate la
şapirograful ascuns o perioa-
dă la mine. Parola era chiar
a ceastă batistă . Tovarăşul car1
trebuia să vină la întîlnire
îmi adresa cuvintele: "N-aveţi
o batistă roşie?". Eu trebuia
să arăt batista. Am păs trat-o
ani de-a rîndul cu mare
g1'ijă.
S coate apoi o faţă de masă.
1mi at'ată şi alte obiecte.
- Femeile muncitorilor
au avut un rol impot'tant
în sprijinirea a cţiuni lor de
luptă , în munca de mobili-
zare, de aducere a alimente-
lor, de transportare a mate-
1'ialului ilegal şi mai ales de
strîngere a fondurilor pentru
ajutorarea celor Îtlchişi şi a
familiilor lor. Lucram dife-
rite cusături de mînă, cum
,
e cazul acestei feţe de tnasă,
sau colectam obiecte, caf'e
urmau a fi vîndute în cadrul
tombolelOf' muncitOf'eŞ ti. 1mi
amintesc de tombolele de
la Perjoaia şi Salcia din
Iaşi. Ct4 banii s trînşi am
trimis ajutoare lui Ilie Pin-
tilie, deţinu t la închisoarea
"Galata", precum şi la CY'a-
iova, în 1934, în timpul
procesului conducătorilor ce-
ferişti şi petrolişti ...
Solidaritate munci torească .
Permatlent, dat' mai ales în
anii crizei economice, cînd
mii de oameni eY'au şomeY'i,
cînd salariile ~t'au teribil
mutilate prin aplicat'ea aşa­
numitelor "cuY'be de sacY'ifi-
ciu", a cţiu nea fY'ăţească,
umană , de într-ajutoY'are
şi-a găsit expesia în diverse
forme.
Tovarăşul Ion Răzleţ, mun-
citor la A telienle C .F .R .
"Nicolina" Iaşi, timp de
peste 20 ani, piveşte tn-
mas4
 delung ctteva fotogYafii ·şi
glasul său c~ătă o uşoat'ă
uHdă de emoţ~e:
- FotogYafiile tnfăţişează
Sela fe•trulul nP ha eal
aspecte de la difeYite specta- D 1 1111:1 tii., •11, ora t Jum. dl&
cole at'tistice ~i sportive, orga-
nizate de no1. - s alariaţii de
la .,Nicolina" - în afat'a
OYelor de muncă. Am păstrat,
MAIl .Fl ST1·--
VAL.
··-·-~-·-·-····· -
spre pildă, acest anunţ al
unui "Mare fes tival cultuYal,
muzical şi sp o,-tiv", organizat
de Societatea culturală , muzi- •

cală ~i sportivă a Personalului

A teherelo,- C.F."""R.. Iaşi, în
mai 1937. Programul cuprin-
dea recitări ditJ Topîrceanu,
Vlahuţă, bucăţi muzicale din
Cipriat7. Porumbesc;..t., Gheor-
ghe Dima , Giuseppe VeYdi .
Apoi s-a jucat şi o scenetă
intitulată La comisariat.
Dădeam asemenea spectacole
şi pentru p omtd de iarnă .
Iată această fo tografie. In •
grup este şi "Moşul" aducă­
tor de daruYi, interpretat de
unul dintre mut~citoYi. v,.eat~
să mai ştiţi un fapt, îmi
spune apoi, aYăUndu-mi un
caYnet, din anul 1930 ; pe
foile caYnetult4i sînt trecute
pes te 300 titluYi de cărţi ale
scriitoriloY 1'o»zdni şi s tYăini,
luct'ă1'i ca1'e s-au aflat în
biblioteca muncitorească de
la Atelierele C .F .R. "Nico- pent1'u fotogt'afii), confecţio­ muncă, în locuri t-ăinuite,
lina" . In sala de mese, ps nate, în bună pa,.te , de mun- pentru a m4 fi descoperite de
un perete, am instalat cîteva citorii de la secţia tu1'nătorie agenţii de Siguranţă care
(Piucă Anghel, Buliga Pe- controlau la poarta ateliere-
t-aftu1'i p e ca1'e am p~ volu-
mele . Cînd muncitorii veneat' tru, Haicu Gheorghe etc. ) lor, ascundeam adesea mani-
- " Munca noastră avea feste şi alte materiale de
să servească masa, cîte umtl, un scop precis: să ajutăm partid.
prin 1'otaJie, stătea la "biblio- pe tova1'ăşii aflaţi tn spatele
tecă" . Vedeţi, viaţa, munca g1'atiilor, pe cei Yămaşi făYă O batistă de pînză Yoşie,
puţin decolorată, o geantă
noasl1'ă erau grele, dar mul- luc1'u, familiile acestOt'a".
mică, o pudriet'ă de piatră,
lo,.a dint1'e noi le plăcea să Stau de vorbă cu tova- pe al cărei capac s-a incrus-
citească , mîngtindu-şi St4fle- Yăşul Teodor Onofrei, vecl•i tat data 1936; o mică nicovală
tele şi luminîndu-şi minţile . activist de paytid, mulţi ani din bronz,· o fotografie în-
In că1'ţi găseai cîteodată şi lucrător la Atelierele C .F .R . gălbenită , înfăţişînd un grup
ctte un manifest. Ştiam asta din Paşcani şi Iaşi : de oameni îmbrăcaţi în "ha~­
ŞJ ne bucu1'am. "Citeşte-1 - N-aveţi o lădiţă de cefe- ne de duminică" şi dedesubt
şi dă-1 mai departe!" suna
rist? Aşa cum minerul îşi data: "1 Mai, la grădina
leagă viaţa şi munca de lam- Perjoaia" .
îndemnul sc1'is pe manifest. pa lui de miner, aşa şi Iată şi un carnet, ale cărui
Şi cartea t1'ecea în altă mî- ceferistul nu poate fi imagi- file se desprind uşor din
w
na . .. nat fără lăd1.ţă . cotorul putrezit; pe toate
Tovarăşul Gheorghe Pri- A căutat-o şi dimineaţa paginile sînt înscrise titluri
cop a pa1'ticipat la g,.evele ne-a adus-o, spunîndu-ne: de cărţi. Şi at!tea altele.
cefe1'iştilo1' din I~tşi, în 1933. - Iată cum arată . A fost Păstrate cu grijă de-a
Imi a1'ată o 1'amă de tablou, lucrată încă în anul 1930 ... lungul timpult4i, aceste obiec-
lucrată chia1' de dînsul şi
De p este 40 ani. E •Jeche, te stau acum în vitrinele
lemnul a f ost ros de carii, Muzeului de Istorie a Par-
alte cîteva obiecte (sc1'umi- balamalele au ruginit. In tidului Comunist, a Mişcării
ere cu frumoase modele, o interiorul ei, pe lîngă vasele Revolt4jionare şi Democra-
mică nicovală, suportu1'i cu mîncare şi uneltele de tice din R om4nia.

*
 •

•
•
•
..
 Din memoriile
ultimului împărat al Chinei,
Aisin Giorro Pu Yi
• In pavillonul Armoniei Perfecte -
• "Aususta ceremonie a inalţării pe .tron" • Peste
50 edificii cu 9 000 incaperi • Împărăteasa dore,te
sa deseneze • Zsuduitoarea
de &arba uscată • "M-am distins la pllvlrea
nUor 'i la căratul apel" • O viaţă inceputa la 5 7 ani
Perioada ultimă a dinastiei manciu-
riene Ţing - căreia- i aparţinea şi ex-su-
veranul Pu Yi• - a fost dominată -
după cum s-a văzut şi din episodu l pu-
blicat in numărul anterior al revistei
noastre - de p rezenţa împărătesei văd u ve
Ţi Si. In urma morţii împăratului Sien-
{ăng, Ţi Si ş i-a asigurat regenţa timp de
47 ani (1861-1908), prin aducerea pe
tronul Chinei a unor împăraţi minori.
Cind aceşt i a, deveniţi majori, s-au dove-
dit incomozi, a u decedat în mod miste-
rios, lăsînd tronul vacant, spre a. fi ocupat
d e un nou împărat-copil.
Penultimul împărat al dinastiei Ţing ,
Guangsti, incercase, in 1898 , să preia
p uterea efectivă, urmărind realizarea unor
r eforme moderne, cu ajutorul citorva
cărtu rari progresişti. Ţî Si, sprijinită de
partidul conservat or manciurian, l-a
arestat pe Guangsti, sechestrindu-1 într-
unul din palatele "Cetăţii interzise"
In 1908 , Ţî Si a socotit că era momentul
să se de bar aseze de Guangsti. In acest scop,
a hotărît să numească mai întîi un moşte­
nitor al tronului. Alegerea a căzu t asupra
lui Pu Yi , fiul cel mai mare al fratelui
împăratului Guangsti. In aceste împre-
jurări a ajuns Pu Yi pe tronul "Ceresc u-
lui Imperiu". Numai că autoritara im-
• P entru mal mu lte detalii privind viaţa lu i
Pu Yi vezi cuvtntul Introductiv la primul episod
publicat tn Magazin istoric, nr. 2/1974.
prevestiri rele
se11tnlficaţle a 36 fire
8rădl·
părăteasă văduvă nu a ma i ap ucat să se •
bucure ş i de această nouă r ege nţă . La
cîteva zile după proclamarea lui Pu Yi
ca prinţ moştenitor Ţi S i a decedat.
Domnia noului împărat a debutat .sub
auspicii rău prevestitoare. In întreaga
Chină se intensifica mişca rea pentru
modernizarea Chinei, împotriva rînduie-
lilor feudale şi a dinastiei manc iuriene,
care secole de-a rîndul me nţinu se China
în stare de înapoiere şi de depende nţă
f aţă de puterile străine. N-au trecut nici
trei ani de la întronarea noului împărat
şi în China a izbuc nit revol u ţia burgheza-
democratică. Incepută la 10 octomb rie
1911, ea s-a închei at la 17 februarie 19 12 ,
cu abd icarea dinastiei şi proclamarea
Republicii Chineze.
O jumătate de secol mai tirzi u , fostu l
împărat, ma rtor şi el al uri aşelo r tra ns-
fo rmări revoluţiona re care au schimbat •
din temelii înfăţişarea Chinei, el însuşi
cunoscînd o profundă schimba re intimă,
şi-a publicat memoriile în cartea Prima
jumdtate a vieţii mele, apărută la Pekin
in 1964 , ş i dţ atunci în numeroase ţări
ale lumii.
Titlurile. su btitlurile şi ordinea pre-
zentării fr agmen telo r acestor memori i,
aparţin red acţ iei.
73
 ItJ seara celei de-a două­
zecea zile a lunii a zecea
dupfl cale-nda,-ul luna,-, în
cel de-al treizeci şi patrulta
an al domniei împăratului
Guangst4. ( 13 n oieml;f'U
1908), la reşedinţa mare lui
p,-inţ Ciun ef'a o fie,-bef'e
1-leobişnu i tfl. Bunica• nu a-
pucfl sfl asculte pînd la capăt
înaltu l decret pe cat'e îl adu-
sese cu sine noul regent că se
şi prflbuşi fără cun oştinţă.
Eunucii şi slujitoa,-ele se t'e-
pezi,-fl duptl tinctu,-a de
ghimber, iar cineva zotti în
cdu tarea Unt4i m edie. Din-
tr-un co lţ se auzea plînsul
unui · copi l în jurul cflruia
se agitau cîţiva adulţi, în-
ceYcînd ftlrfl su cces să-l po-
toleascfl. Prinţul-,-egent se
ztlptlcise cu toiul. Mai în tîi
po,-unci m emtrilof' Con siliu-
lui de S lat care-I înso ţisertl
p,-ecum şi eunucilof' stl îm-
brace copilu l, uitînd cfl bu-
nica ztlcea leşinatfl . Apoi, fu
chtmat la bunică şi u i ttl cfl
era aştep tat de demni ta,-ii
care p,-imiserfl .po,-uncfl sfl- l
aducfl pe moştenito,-ul tro-
nului la p a lat . Intre timp ,
bunica îşi veni în fit'e şi fu
dusfl în înctlpe,-ile dinflun-
tf'u , unde vii to,-ul împflyat
"continua sfl se împotriveas-
cfl decretului". El ţipa din
1'tlspute,-i, zbfltîndu-se în
m îini le eunucilor care pri-
veau cu disperat'e la membrii
Consiliului de S tat , aştep­
tînd n oi instruc ţiuni. A ceş­
tia , neştiind cum sfl pyoce-
deze, aş tep tau , la rîndul lor,
ca prinţul-regent sfl-i sftltu-
iascfl, dat' el nu ftlcea decît
sfl dea întY-una din cap .
,,Duceţi-mă
acasă!"
T oate a cestea m i l~-au
povesti t mai tîrziu m embrii
mai vîrs tnici ai familiei : în
mine, întîm pltlrile de atunci
s-at" ş ters de mult .
Zflptlce lii i-a pus capflt
doica mea care ftlcîndu -i-se
m iltl de mine, îmi dtldu sîn
şi mfl potoli. Acest lucyu i-a
liniştit pe domnii caye se
agitaseyfl neputincioşi în j u-
rul m eu. Se sftltuirtl cu tata ,
hotflrînd ca doica sd mfl
• E vorba d e bunica lui Pu Yi.
74
poarte în braţe pînfl la in-
trarea în parcul palatului,
ia,- aici sfl mfl predea eunu-
cilor care utmau sfl mfl ducfl
la Ţi Si.
1nttlni,-ea cu Ţi Si m i-o
amintesc ca prin ceaţfl . M -am
pomenit dintr-o datfl în mij-
locul unei mu lţim i de oa-
meni necunoscuţi . Inaintea
m ea se afla un polog întu-
necos , dinco lo de care mfl
privea o faţfl îngrozi toY de
sla btl şi de urîtfl . Era Ţi
Si. Mi s-a povestit ctl, vfl-
zînd-o, am i zbu cnit iarăşi
în plîns. Ţî Si a poruncit
atunci sfl mi se aducfl aca-
de le pe be ţişoaf'e , dar eu
le-am aruncat şi am început
sfl ţip . ceYîndu-mfl la doicfl.
Ţî Si era n emulţumitfl. "Ce
copil .neascultfltor 1 Luaţi-l,
duce ţi-l sfl se joace !"
A treia zi dupfl îtlftlţişa­
rea m ea la palat, Ţî Si s- a
stins din viaţfl . Au trecut
mai bine de doul.l stlptflmîni,
şi în cea de-a n oua zi a ce-
lei de-a unsprezecea luni du-
Pfl ca lendarul lunar s-a des-
făşurat "augu sta cerem on ie a
înfllţflrii pe tron", pe f are
însfl am s tricat- o iardşi cu
plînsul m eu .
Ceremonia a a vut loc în
pavi lionul A Ymoniei Perfec-
te din palatul impeYial . Mai
întîi am fost dus în pavi lio-
nul Cflii de Mij loc şi al Ar-
m oniei, unde am pyimit fe-
licitdrile ofiţeYilor din garda
palatului. 1Je .aici am fost
adus în pavilionul A rmo-
niei PeYfec te, unde se adu-
naserfl spre a mfl felicita
înalţii demnitari civili şi
mili tari ai s tatului împre-
unfl cu n obilimea . Cînd am
aj uns însfl în al doilea
pavilion şi am f ost aşezat pe
tYonul înalt şi imens, yflb-
darea m ea ajunsese la captlt.
A şezat în genunchi, tata mfl
ţinea cu amîndoufl m îinile,
de teamă :sfl nu mfl f'OS togo-
lesc de pe tYon , în vreme ce
eu mfl zbflteam şi ţipam prin-
tf'e lacrimi : "Nu vreau aici 1
Duce ţi-mfl acasfll". De tul-
buf'at'e, sudoayea şiroia pe
faţa tatei , în timp ce demni-
tarii nu con teneau sfl m i se
închine , bfl tind p lecflciuni cu
f1'un te a de p odea. Eu dddeam
din m îini şi din picioaye,
urlînd . cît mfl ţineau pu-
tef'ile . Spre a mfllinişt i , tata
îmi spun ea întf'-una: "Nu
mai plînge, hai, nu mai
plînge 1 Se sfîrşeş te totul în-
datfl /". Duptl ceremonie, pe
coridoaf'e, se com entau cu
aprin det'e vorbele lu i: "Cum
se poate spune cfl t.se sftf'-
şeşte totul îndatfl ?t Şi ce
putea sfl însemne tvf'eau aca-
sfl h ". Din discuţii rflzbfl-
tea pesim ismul şi se ptlrea
cfl cei prezenţi interpf'etau
cu vintele tatei ca pe o pf'e-
ves tire f'ea.
Autorii de mai tîrziu au
scris cfl eram spef'iat de gon-
guri şi tobe şi că m -am li-
niş tit numai cînd tata mi-a
adus o juctlrie. De fapt, ce-
remonia s-a desfăşurat în-
tr-utl m o,nent de doliu şi
deşi se ins talaseyfl ins tru-
m ente m uzicale, ele 11.-au fost
folosite. 1ar episodt4l cu j u-
cflria nici nu a existat. Dat'
faptul că demnitarii at4 fos t r
tulburaţi §i speriaţi de cu-
vin tele tatfllui m eu cores-
punde adevărului . Ulterior,
unele ctlrţi au scris cfl n-au
tf'ecut n ici trei ani şi dinas-
tia Ţing întY-adevflr "s-a
sfîrşit", iar cel care a vrut
acas ă a fost tYimis acasfl .
Cum se vede, vorbele f'osti te
atunci au fost profetice, iaf'
demnitarii pf'esimţiserfl totul
de mult.
In realitate, presimţiYile
lor nu porneau de la nişte
vorbe sctlpate întîmpltltof'.
Rtlsfoind af'hivele epocii se
p oate uşof' înţelege de unde
proveneau asem enea pf'eves-
tif'i pesimiste. I nsemnflri le
dinastice din acea perioadfl
vorbesc despye înteţirea f'evol-
telor antimanciuriene în ca-
drul af'matei, despre activi-
tatea grupuf'ilor de f'evolu-
ţionari şi despre nemulţu mi­
rea maselor. Documentele
vf'emii consemneazfl frecven t
formulflri ca "am suferi t în-
frţngere", "n e-am retras" şi
cu cît numflYul a ces tor con -
sta tflf'i spof'ea , cu a tit era
mai evident(} ap<ropief'ea fu1'-
tunii. A ici se afla pricina
realfl a spaim ei şi neYvozi-
tflţii curtenilor.
Aşa cum am Uf'cat pe t"o-
nul impef'ial f tlrfl sfl pricep
ceva din aceasta, trei ani mai
tîrziu, tot ftlrfl a înţelege ce-
va, am· abdicatde la domnie .
 -

tatea mea• ~~-a sădit din Eu i-am pus stl inventeze t"'n
"Robul" Pu Dzie jyagedă copiltlrie sentim en- joc nou. Pu Dzie incepu să
tul natu,-ii excepţionale a se gîtz.dească şi, deodattl , f4-
sfidează persoanei m ele. ră să spun nimic, începu stl
Cînd am împlinit 11 ani, se uite la mine şi zîmbi.
culoarea galbenă la hotărîrea concubinelot' - "Ai gtlsi t ceva?"
imperiale v ăduve (văduvele El continua sa zîmbeasctl.
Am fost făcut împă,-at al împăraţilot' anteriori Tu.ng- - " Spune mai yepede la
dinâstiei Ţing la vî,-sta· de djî şi Guangsu), am înce- ce te gîndeşti" ·, l-am grtlbi t
doi ani. TYei ani mai tî,-ziu, put s4 p,-imesc vi zi te le ma- eu, nert'lbdăto,- stl aflu ce
în 19 11, Yevo lu ţia condusă mei şi bunicii mele, pe caye joc ntlscocise.
de Sun Yat-sen a ytJstut'nat nu le vtlzusem de la Ut'Cat'ea - "Eu cyezusem, al' 1 robu l
monaYhia. Da,-, deşi curtea mea pe tron. 1 mpyeună ·cu Pu Dzie înd,-t'lznise stl crea-
impe,-ială a Yenunţat la pu- ele veneau şi fyatele meu Pu dtl că împă'Yatul nu este ca
teyea politictl, guvernul yepu- Dzie şi sot'a mea. mai mică. ceilalţi oameni, ctl seamtlnă
blican a acceptat stl-mi păs­ 1 n timpul pyime loY vizite cu ce~ de la teatru, bătrîni,
tyez titlul, palatul şi suita, mă plictisea pyezenţa lot'. cu bă,-bi lungi ... " .
acot'dîndu-mi o subvenţie a- Eu şi bunica luam loc pe Şi cu mîna făcu un gest,
nuală în valoat'e de patt'u kan •• . Bunica p,-ivea cum de parcă şi-ar fi lipit o bat'-
milioane de 1iang sau 125 000 aşez piesele de domino, în bă, fard a bănui că tocmai
kg aygint pentt'u acopet'it'ea Vt'eme ce mama, fya te le şi acest gest îi va aduce nep lă­
cheltuieliloY mt:le. Am pu- sora mea stăteau n emişcaţi ceYi. Cînd Pu J)zie a Yidi-
tut astfel continua Yitualt,r în picioare, într-o atitudine ca t mîna am obset-vat că mi-
şedet'ii pe tt'onul impe,-ial de Yespect, Ut'mă'Yind cu pyi- neca lui avea căptuşeala de
întlunt,-ul zidu,-ilot' pu,-pu,-ii viYea jocul n ost,-u. Mai tît'- o culoare binecunoscută mie.
.ale Cetăţii Intet'zise. Ansam- ziu , am hot4Yît să-mi vizitez Dintr-o datd m -am schim-
hJul palatului acopeyea mai jt'aţi.i la 1'eşedin ţa loY, în bat la faţă:
bifJe de 720 000 m 2 iaY Palatul Iang-sin-dien. - " Pu Dzie, cum îţi îngă­
.cete peste 50 edificii pe caye !?Jtt'-o zi l-am întrebat pe dui stl foloseşti aceas tă cu-
le cup,-indea însumat' 9 000 Pu D.zie: "Cu ce vă jucaţi loare?"
încăpe,-i. Continuam să fiu înţye voi?". - "Păi... nu este culoaYea
slujit de cîteva mii de eu- - "Robul Pu Dzie ştie să piet'sicii ?"
nuci, mai mult de 100 me- se joace de-a v-aţi asct,nse- - "Prostii! Acesta este
.tiici, .ctteva sute de bucă tat'i lea". a ytJspuns politicos f'Ya- galben st'Yălucitot- impe'Yial" .
şi o gaYdă peysonal4 al.cătui­ tek meu, doat' cu un an -"Mă supun, mă supun !"
ttl din mai multe sute de mai m ic decît mine . Pu Dzie se Yidică în picioa-
oşteni. 1n ace as ttl mică lume - "Şi. voi v4 jucaţi de-a 'Ye şi se trase deoparte, cu
am tY4i t ap,-oape 13 ani, v-ati ascunselea?" spatele îndoit şi cu fruntea
Pîn4 în 1924; cînd am fos t EYam foat'te bucu,-os. Eu plecatd. Sot-a mea se ascun-
!ndep4,-tat din palat de c4- m4 jucasem cu eunucii, dar se în spatele lui, gata-gata
tye aYmata yepublicană. 1n nu avusesem -înc4 niciodat4 să · izbucnească în plîns. E u ·
Cetatea 1-nt-eyzisă am pett'e- p,-il-ejul stl m4 joc cu cei am continuat :
cut cea mai absuydtJ copil4- - ,,As ta es le culoarea im-
·,.ie din ctte se pot imagina. de vît'sta mea. Am început
perială Şi nu ai voie să te
1n m ome·n tul ~n cat'e în s4 ne ascundem. Ft'atele şi foloseşti de ea r·
China se instauyase ,-epu- S01'a mea au uitat cut'înd - "M 4 supun f'
blica, iaY omeniyea int,-ase eticheta conven ţiona 14. Am 1n clipa aceea, jYatele
în secolul XX, eu continuam ltlsat special în jos stot'ut'ile meu devenise din n ou un
să tYăiesc dup4 un Yibual pentyu ca în înctlpet'e stl fie simplu supus al m eu.
s tril vechi , yespi,-înd p,-aful .fntunet'ic. Surorii m ele, ca-
unei lumi de mult apuse şi Aceste cuvinte .,mtl supun"
ignorînd cu totul t'ealittlţile t'e et'a cu doi ani mai mictl sînt asltlzi de mult ieşite
sociale ale Vt'emii. decît mine, îi et'a fyicil, daY din vorbire şi aducîndu-mi
acum aminte de ele îmi vine
De fiecare dată cînd mă et'a în acelaşi titţJp şi vese- f41'ă voie să zîmbesc. La acta
întorc cu gîndul la anii co- 14, ia'Y noi o spe'Yiam de p,-in
dattl eram înstl obişnuit sa
pilăYiei, înaintea ochilot' mi ungheYe. Se auzeau ,-îsete şi mi se rtlspundă astfel şi OYi-
se înfăţişeaztl un întYeg vîi- strigtlte vese le Cînd ne-am care alt Ytlspuns m -at' fi ne-
tej de ga lben st,-ălucitor: plictisit de joacă ne-am aşe­ mulţum it . EYam deprins ca
olanele zmtllţuite de pe aco- zat pe divane s4 ne odihnim. toţi stl cadtl în genun -;hi la
perişuyi eyau galbene , pa-
ivit'ea mea şi stl m i se facă
lanchinele erau galbene, • In China imperla lli cutoarea plectlciuni -cu fruntea la ptl-
ctlptuşeala veşmintelot' şi a galb enă era rezervată exclusiv mînt . De m ic wpil am vtl-
pală,-iilor, brîul, vesela de pentru uzul personal al tmp ăra­ zut cum oam eni mult mai
porţelan, copet'ţile căYţilot', tului ; oricine altcineva ar fi folo -
sit-o era pedepsit. în vî'Ysttl decît m ine, adese-
pet'delele - toate eyau de • • Platformă de cărlmidli care Ot'i btltrîni cu părul şi ba,-ba
slujeşte drept loc de primire şi
culoat'e galbentl. Această cu- pat, pe sub car e trec rumuri le so- alb4, ctldeau tn genunchi în
loat'e aflattl doat' In pyopyie· bei, tncălzind astrel tncăperea. faţa m ea şi băteau temenele

75
cu fruntea de podea . Printre
aceştia se aflau foşti demni-
tari ai imperadui, ca şi ru-
dele mele, oa·m em. înveşmîn­
taţi în halate lungi, după
vechea m odtl , sau demni-
tari republicani, îmbrtlcaţi
în costume et,ropene.
Costlsitoarea
"coadă" imperială
Mi s-a poves tit c ă un tî-
ntlr, ci titt.d Visul în pavilio-
nul roşu• a fost extrem ~~
m irat şi nu putea îtt. ntct
utt fe l stl înţeleagtl pentru
ce în jurul mtlt·uşii Dzia şi a
suricarei W ang F tlng [per-
sonaje din romatt. - n .n .] se
găsea îtt. totdeauna un alai
mare de oameni. Chiar att,nci
cînd cele doutl personaje tre-
ceau dintr-o încăpere Îtt. alta,
a ceas tă mulţim e, care pur şi
sitnplt-t roia în jurul lor, le
utma pas cu pas. De fapt,
coada" descristl în rcm an
"era cu totul neînsemnată
faftl de ce exista la palat.
I ar ceretnonialul desfăşut·ă­
r ii unei zile, aşa cum era
prezett.lat în roman, apărea
ca o umbră palidă în compa-
raţ ie cu fastul utzei 'f'ile la
curte. In orice m.cmettt al
zilei, fie că tr.ă duceatn la Pa-
latul Yu-Jitt.g-gung, utt.dc îmi
făceam lecţiile, sau la pala-
-lt-t l concu bine lor imperiale
văduve să le fac vizi ta zilni-
că, ori dacă m ergeam să mtl
plimb prin grădină, eram
veşnic insoti t de o vastă pro-
cesiune. Cind vizitam Pala-
ttd de vară Ihăyuen , aflat
îtt. afara incintei Cetăţii In-
terzise , mă însoţea nu nu-
m ai un cortegiu de zeci de
autom obile, dar şi p oliţia re-
publicană , it1.vi tată special
cu acest prilej şi care se posta
de-a lungul s trăzi lor. Fieca-
re vizi tă de acest fel costa
m ii de yueni. Dar, chiar
atunci dtt.d ieşeam să mă
plimb în curtea palatului,
a laiul era nu mai puţin im-
presionant . Inaintea tutu-
rvr păşea un eunuc care în-
deplinea roltd unui claxon
• Roman clasic cblnez din sec .
.XYIH, care de crle Yiata la
curtea unei mari ramllil aristo-
crati ce.
76
de au tom obil, strigînd în- ţinuta şi a.bia îşi mai pu.-
tr-una ceva în genul "ci-ci", teau trage suflarea de obosea-
avertt.zînd pe oricine s-ar lă. Cînd m -am făcut mai
afla în cale să se dea la o m are, am ajuns să înţeleg
parte . La 20-30 paş-J. în că în asemett.ea împrejurdri
urmă veneau doi eutJuci puteam comanda. A cmn , da-
principali, după care, zece cll aveam chef să alerg, po-
paşi mat. fnapoi , m ergeam runceam ct-trtenilor şi eunu-
eu sat' împărtl teasa. cilor stl se opreasciJ şi să mă
Cîtt.d eram purtat în pa- aştepte. Mai tîrziu, cînd am
lanchin, de ambele ptlrţi pă­ învtlţat să m erg pe bicicletă ,
şeau doi eunuci gata sit-mi însoţitorilor mei le venea
îndeplineasctl orice doritz.ţă. cu atît mai greu să se' ţină
Dacă t1'Jergeam pe jos , cei după mine. Atunci am dis-
doi eunuci mă sprijineau pus ca toate pragurile pala-
de subsuori. !n spa tele meu tului să fie răzuite, aşa în-
păşea ut: alt eu'n ttc C1.-t un cît să mă pot plim ba cu bi-
baldachin mare de mtltase. cicleta oriunde doream . Cînd
Veneau apo~ zeci de slugi şi m ergeam însă în v izi tă la
eunuci, ducînd ftecare dife-
rite obiecte: fotolii, pentru
cazul cînd aş fi vrt-t t s4 mt'l " ... am urcat din nou pe tron,
devemnd impdratul marionetd
odilmesc, schim buri de haine, al stat ului • Mq.nciuko •"
umbrele de soare p de ploa-
ie, cutit. cu prt'lftlttri şi gus-
tări şi, bineînţeles , ceainice
ctt ap4 fierbinte şi servicii
de ceai, purtate de Clltre eu-
nt4Cii de la bttcătdriile impe-
riale. Urma apoi o farmacie
de prim aju tor cu toate me-
dicamentele imaginabile,
duse de către eunucii de la
farma cia imperialt'l. Se aflatt
acolo licori preparate din
rogoz, crizanteme, rtldăcini
de trestie, frunze şi scoarftl
de bambus, tar vara p i-
lulc pentru reglarea respira-
ţiei, tablete pentru liniştirea
sistemului tzervos, pilule ră­
coritoare, leacuri pentru co-
lici şi prajttri dezinfeclante.
Pe deasupra, în toa te ano-
timP'ttrile art.ult-ti, mă t4rmau,
cele "trei licori ale nemuri-
rii", care reglau ac tivi latea
digestiei şi multe alte leacuri
de acest fel. In sfîrpt, la
urma, veneau eu1t.ucn cu oa-
V ' '
lele pentrt-t urinat. Cînd m er-
geat1'J pe jos, palanchinul gol
era purtat îtt. P1'eajma m ea.
Iarna se folosea tm palanchin
călduros şi vara unul rt'lco-
ros. Această "coadă" pestriţă ,
care număra zeci de persoa-
ne , pdşea în lit:işte şi bund
orînduială.
A des ea îi puneam însă pe
însoţitorii m ei în încurc4-
tură. Ca oric ăru i copil. îmi
plăcea să alerg. Sttita , care,
potrivit cerinţelor protocolu-
lt-ti, se s trăduia să mă ur-
meze pas ctt pas, alerga şi ea
dttpd mine. In scurt timp,
dregătorii curţii îşi pierdeat'
concu binele impef'iale, ceea
ce se fntîmpla în fiecare zi
s~!' ctnd md duceam la lec:
ţu în P alatul Yu-ţing-gung
md însoţea, ca de obicei tm
lung alai de curteni. Daca
a ~eas td procesiune nu m-ar
f~ uYmat aş fi simţit c4 îmi
l~~seş te ceva. ! mi aduc a-
m m te cd atunci cînd mi s-a
povestit . cd împdratului
Tş!'ng-~; 4ng• din dinastia
M~ng î~ Ydmdsese în ultimele
~omente de viaţd doar un
s~ngur eunuc, eram s trtJba-
tut de un fior de groazd.
• U ltimul t mpărat al dlnasUel
~U ng, care ş l -a pus capăt zilelor
tn 1644, tn momentul ocupllrll
Capi talei de către trupele ţăra­
n llor răsculaţi sub conducerea
lui Ll Dzt-tşăng.
Pu Y i la o parad4 militard strdind, la Tientsin
Zece mii
de ani de viaţa ...
DaY probabil ctl eforturi-
l~ cele mai mari şi mai costi-
s~foare erau legate de cerem o-
n ~alul set'virii m eselor. Exis-
t'!'u o ser.ie întreaga de cu-
v~nt~ spectalizate p en trtt hra-
na ~mptlratult~i şi nimdnui
nu-~ era pertnts stl factl vreo
greşeala în aceasttl privittţă.
Cuvîntul " mîncaYe' era cu
destlvîrşire exclus în locul
lui fiit~d folosit ct.t~întul bu-
ca te" . " A m î nea" era înlocuit
"
prin "a p,-imi bucatele", iar
în loc de "a servi masa" se
spunea "a oferi bucatele" şi
aşa mai departe. Ora mesei
nu era fixtl, depinzînd de ho-
t~rîrea împtlratului. Era de
a;um stl Yostesc "oferiţi bu-
catele" pentru ca un eunuc
ştl -l amtt~ţe imediat pe eu-
nucttl-şef al palatului care,
la Yîndul lui, transmi tea
ponmca et.(.nucului de la por-
ţile palatultti. Acesta îl in-
forma de îndattl pe et4tn.t-
cttl-şef al buctlttlriei imperi-
al~, care se afla în Palatt'l
St-~şuan~-dzie. Cîteva clipe
mat tîrzn.t, de aici pornea o
procesit.tne asemtlnatoare ce-
lor obişnui te la ospefele de
mtnt4. Zeci de eunuci îmbrtl-
ca ţi în mare ţinu ttJ dt4Ceat4
me~ttfe de diferite dimensi-
unt, pe care era'lt pu,-tate
Stf te _de cutii lăcuite în Yoşu
Şl pt.c ta te cu d,-agoni at4ri ţi.
Procesiu"!ea se îndYepta în
Pf!-5 grab~t spre palatul impe-
rtal, unde bucatele erau pye-
luate de alţi eumtci, purtînd
ndnecuţe albe , care aşezau
masa Î!" sala de Rtlstlrit a pa-
latu lut. De obicei feluYile
principale ocupau doud m e-
se. ~e. o a treia '!"astl se afla
servtct.u l de ceat. A lte trei
mese erau ocupate Ctt condi-
mente, orez şi diferite sosut'i.
P_e o mtlsttftl aparte erau în-
ştrate legttme muyate. !n-
t,-eaga veseli% era din porţe-
lan galben, împodobittl cu
dYf!-goni aut'ii şi cu hieYo-
g ~ife care alc4tuiau inscyip-
ţt.a: "Zece mii de ani de viaţd
îndelungattl - ftlrtl de sf!r-
şit f". 1 aYna se foloseau vase
de aYgint, aşezate în castroa-
ne de poyţelan umplt4te cu
aptl fierbinte. 1n fiecaYe vas
cu mîncare se afla ctte o
pl4cuţt1. de aYgint, cu care se
veYifica dactl m încayea nu
este otrtlvittl. Tot în acelaşi
scop, fiecaye fel era m ai în-
tîi gustat de tm eunuc, ceea
ce se numea "pYobaYea buca-
telor". Apoi mînctlruYile erau
înşirate pe mese şi în clipa
în caye eu urma stl iau loc •
un etmuc poruncea: "Ridi-
caţi capacele!". Cîţiva eu-
nuci Yidicau de îndattl capa-
cele de aygint caYe acopereau
JarjuYiile Ct.t mîncaYe, le pu-
neatt în cu tii maYi şi le sco-
teau din saltl. Era Ytndul
meu stl "primesc bucatele" .
•
77
 Ce felu,-i de mtncaye se de m încaye. Aceste bucate e- tt'u împtfrat nu exista nici
seYveau la o mas4? 1mp4r4- yau puse în faţa m ea, iaY un fel de limit4. Mi se co-
ţ easa Lung Yt4 avea de fie- ceea ce se prţgtJtea în buctJ- seau haine tot anul şi nici
care data aproximativ o sută ttJria imperialtJ st4tea la dis- eu nu le ştiam numărul. !t;
de feluri principale, aşezate tanţtJ, !nt1'-o pa,-te. tot cazul eyam întotdeauna
pe m ese. A c eas ttJ ordine· o Cît t,-ebuia să se cheltu- îmbrtJcat tn veşminte noi.
preluase de la Ţt Si. Eu iască pe lună pent1'U a mînca Am înjaţtJ o nottJ care poar-
aveam mai puţine, aproxi- în acest fel? Am găsi t yegis- ttJ titlul: .,Costul mate1'iale-
m a.tiv treizeci de felu,-i. Am e,.ul .,cheltuielilo,- ..zilnice ale lo1' pent1'u veşmintele de dea-
gtlsit ciorna unui meniu, dd- bucătăriei impe,-iale pent1'U sup,.a cusute în pe"ioada din-
tattJ a doua luntJ a celui caYne şi păsă,-i pe data de t1'e a şasea Z<i a lunii a zecea
de - aţ patrulea an al'domniei 11'eispyezece a celei de-a noua şi a cincea zi a lunii a un-
St'ten Tung ( 7972) , tn care luni a celui de-al doilea an al spyezecea". Nota nu .i ndictf
sînt trecute "bucatele de di- domniei Suen Tung". anul. Pot1'ivit acestei însem-
mineaţă" servite tn ziua -res- ] udecînd duptJ acest 1'e- ntJri, în acea luntJ s-au con-
pectiv4: gist-ru, pent-ru familia noas- fecţionat pentru m ine un-
"Clapon gras cu .ciuperci,· tytJ de şase peYsoane se folo- _sp1'ezece cajtane îmbltJnite,
Yaţ4 tn sos; cuYcan cu cas- seau înt-r-o luntJ ap-roape şase cajtane de pa-radtJ, doutJ
tane; ,-asol de vactJ fiert în 2 000 kg cat'ne şi 388 gtJtni .veste de blantf .şi t1'eizeci de
aburi; mt'lruntaie fier te; file şi -raţe. Din at<e.ast4 canti- costume ctfldu-roase.
de carne cu varz4, jierte în tate, . 870 kg ca-rne şi 240 FolosiYea veşmintelor se
aburi; carne de miel înt'lbu- ptJstJ-ri ··e-rau destinate pentru jtfcea, de aSemenea , pot1'ivit
şittJ; miel cu spanac şi bYîn- h-rana mea pe-rsonaltJ, un co- unei ordini bine s tabilite.
ztJ de soia, prepa,-ate la a- pil în vîYs ttJ de cinci ani. 1n !n cuysul unui an se cuve-
buri; caYne ajumattJ cu vaY- aja-rtJ de aceasta, familia nea stJ schimb de doutJzeci
z4; file de m iel cu ridichi; noast-r4 e1'a slujit4 în fieca1'e şi opt de ori cajtanele de
buctJţi de raţtJ fie,- te înăbuşit zi de un maYe numdt' . de puf'taYe. Incepeam cu hala-
în sos cu trepangi; ciuperci oameni: m embri ai Consi- tul c4ptuşit cu blantf nea-
p,-tJjite; file de carne fiert liului de Stat, st1'4ji, educa- gytf şi albtJ, pe caye t-rebuia
tntJbuşit cu m uguyi de bam- tori, membri ai Academiei de stJ-l îmbrac în ce-a de-a
bus; toc4niţtJ de m iel; pate- Ş tiin ţ~, pic to~i , ca lig-raji, noutlspyezecea zi a lunii în-
uri de caYne în foaie de eunuc", şamanJ ca-re veneau tîia , şi ispytfveam cu haina
aluat subjire; boabe de soia pent1'u îndeplini-rea je-rtfelor de samuy pe cat'e o îmbrtfcam
s4rate; ajum4tuYi prtJjite în zilnice, precum şi multe alte tn p,-ima zi a celei de-a un-
sos de aYdei; jYucte uscate persoane ca1'e luau, de ase- sp-rezecea luni. Bineînţeles,
suptJ de ca1'ne". m enea, masa în palat. !n în timpul stfrbtlţorilo-r şi al
plus se p,.eg4teau în jiecaYe ce-rem oniilo-r oficiale pu,.tam
zi o se1'ie de specialittJţi ca-re haine şi podoabe şi mai bo-
Pentru 6 persoane costau cu mult mai scump gate.
decît mînctJru1'ile obişnuite. R itualuYile somptuoase şi
2000kg !n cu-rsul lunii yespective ceyemoniile pline de fast ne-
s-au consumat peste nOYmtJ cesitau instituţii speciale şi
de carne pe luna 75 922 kg ca-rne, 472 kg un- un nume-ros personât. De
tu-rtJ de porc şi 4 7 86 ptJstJri, treburile inteyne ale famili-
Mînc41'uYi le ca1'e îmi eYau · jt%1'4 a pune la socotealtJ ei imperiale se ocupa DepaY-
aduse cu a tita Cet'emonie nu peştele, crabii şi outJle. Toa- tamentul · cuyţii, tn cad1'ul
et'au înstJ destinat-e consumu- te acestea rep-rezentau o chel- ctJ-ruia se aflau şapte di,.ec-
'lui. Ele e1'au aşeza te pe mese tuialtJ suplim enta-r4 de ţii: diYecţia vist.ie,.iei palatu-
numai ca decor şi pentt'u ctJ 71 647,7 liang a1'gint. Este lui, diYecţia st1'tJjii palatu-
eticheta cu1'ţii cerea ca pyîn- evident ctJ, pe lîng4 o anu- lui şi a vtntftOYilOY impe-ria-
zul împ41'atului s4 fie înso- m ittJ pa,-te ca-re pu,- şi sim- le.. dit'ecţia ce1'emoniilo1', di-
ţit de fast. Se ştie ttJ înc4 plu se jura, aproape tot ,-es- -recţia jinanciartJ, direcţia
din timpul domniei lui Gu- tul se irosea în van, cu uni- gYajdu,.ilo,. imperiale, di-
angsu, împ41'a~ul îşi poto- cul scop de a manifesta con- YecJia juf'idico-administ-ra-
~ea foamea nu cu. aceste je- side-raţie jaţ4 de pe"soana îm- tivtJ şi diyecţia constr11:cţiilor.
lu1'i pregtJtite în buc4t41'ia p4-ratului. !n aceste cheltu- P e lîngtJ cele de mai sus,
impef'ialtJ, unde aşteptau pe ieli :nu au ft>st in'Cluse pZtJ- mai existau pat-ruzeci şi opt
joc o jum4ta'te de zi sau -o ţile pent1'u nenumtJ-raţele de alte dive1'se secţii. Fiecare
zi înt,-eagtJ porunca de ·a fi p-rtJjitu,-i, j1'uc te, dulciu1'i şi direcţie dispunea de maga-
adu'se la mastJ, pîntJ se uscau btJutu1'i caye se cumptJ,.au în zii şi atelie-re proprii~ Di-rec-
Ş.i tşi pierdea-u: orice gust. tot cu-rsul anului. ţia vistie-riei palatului, de
1mp4r4teasa şi concubinele Tot aşa cum se gtftea mul- pildtJ, avea în g-rijtJ şase ma-
{şi aveau buc4t41'ia lot' pro- t4 mîncaye care nu se mînca gazii: tezau1'ul a-rgintăriei,
p,.ie, cu buc4ta,-i de p,-ima şi hainele se coseau în nu- tezau-rul bltJnu1'ilor, tezat~-rut
clasă şi preg4tind m înctJru1'i mtJr mare şi nu erau pu,-ta te. po,.ţelanurilOY, tezau1'ul ţe­
excelente, caYe îmi e1'au tri- 1mp41'4teasa ·şi concubinele s4 tuYi/Of' de mtJtase, depozi-
mise şi mie . EYau de jiecaYe aveau prev4zutli o anumit4 tul veşmin telor şi cel a[ cea-
dattJ cam dou4zeci de jelu1'i sumtf pent-ru haine, dat' pen- iului. Dup4 cum consem-

78

Ct>Ufteanul Pu Yi primind la ~rddina Botanicd din Pekin , explicaţiile
unu\ lucrator ...
neazd "Raportul general asu-
pra 'Yangu'Yilor d'Yegdto'Yeşti",
întocmit în toamna primului.
an al domniei Si,en Tung,
Depa'Ytamentul cu'Yţii nunu'J.-
'Ya 7 023 oam eni.
Secţia
dorintelor
~
tecul tţe cer de deasupra
capulut nu este al nimanui
altcuiva. Se spunea ctl îm-
păratul Tienltmg (7736-
1796) interzisese să se
arunee ceva de pe teritoriul
palatului . El a cules cîteva
fire de iarbă şi le-a pus în
palat pe o masă , poruncind
eutzucilor sd verifice zilnic
dacă toate firele sînt la
locttl lor. In anii cît am
tYdi.t în palat, aceste fire
de ~a'Ybă, în număr de trei-
zeci şi şase şi cu o lungime
de 4 centimetri, au s tat
neclinti te în~-o vază de
c~ois~nne în Palatul I ang-
smd~en. Ele îmi deşteptau
o nemtlrgini tă stimd şi res-
pect faţă de un strămoş
renumit şi ură nestins4 la
adresa revolutiei , din 1!} 17 ,
care ne răsturnase de la
putere. Ceea ce eu nu ştiam
!nsă era faptul că în vreme
ce urmaşii lui Tienlung au
ptls~rat neclintite nişte fire
de ~arbă ttscate, mari por-
ţiut~i din teri toriul ţării ..
care numărau mii şi m ii de
li, au fost dăruite de aceştia.
puterilor străine •
Cheltuielile familiei im-
periale erau greu de calcu-
peYsonalul secţiei Yespective lat. Potrivit. cu "Tabelul
schiţa mai întti con tu1'Urile cheltuielilor în al şaptelea
tabloului, împără_tesei ră­ an al domniei St'ien Tung
m înîndu-i aoa1' s4-l· coloreze tn compara ţie cu cei trei
şi să se semneze. Cînd 'îm- ani precedenţi", întocmit de
părăteasa se ocupa de caZi- Departamentul curţii, "chel-
grafie , specialiştii din Pa- tt-tielile în cel de-:- al patru-
latul Maoţindien fi puneau lea an al republicii au de-
păşit 2 790 000 liang de
de obicei la dispoziţie modele
argint". Ulterior, în al op-
de hieroglife în diverse gra-
fii. Tot aşa pyocedau şi mem- tt-tlea, al nouălea şi al zece-

brii Academiei de Ştiinţe. lea an, suma a fost at~ de

In aceastd cifnl nu it~t'Yau
strtljile, eunucii şi aghiotan-
ţii. !n primul an al 'repu-
blicii, num41'ul lor s-a redus
la şase sute şi ceva, iar în
anul Îtl care am p4r4sit pa-
latul 'Y4maseser4 aproxima-
tiv tYei sute. Sarcitzile unora
,dintre ei erau cu totul neîn-
semnate. Am s4 dau un sin-
gur e~emplu. Intre cele pa-
truzeci şi opt de s ee ţii se afla
una cu nt.tmele de "Secţia do-
rinţelo~· ca'Ye exista special
pent'Yu a sluji îtnp4riJteasa
şi concubinele it1'lperiale
iitunci cînd ele doreau siJ
deseneze sau s4 se ocupe de
&aligrafie. Dac.4 împ4ră­
Jepşa dt>rea să deseneze ceva,
In felul acesta au apdntt
în ultimii ani ai dinastiei
itlSC'Yip ţi ile care erau a tri-
buite pensulei împărătesei.
In afara eeremoniilor, utz
anumit Yol în educaţia mea
l-a jucat şi aYllilectu'Ya edi-
ficiilor palatului şi obiec-
t~le păstrate în palat. lntt-
ttl să spun ciJ numai împă­
'Yatul putea folosi olane gal-
bene smălţuite. Inălţimea
cons trucţiilor era diferita
pentru edificii le imperiale.
De mic copil mi s-a spus,'
iar. eu credeam pe deplin,
că sînt Fiul sacru al Cerul ..ti.
Eram convins c4 "Ît1lregttl
univers aparţitte împăra­
tului" . şi că nici măcar pe-
an redusă . Cu toate acestea,
cheltuielile minime au re-
prezentat totuşi 7 890 000
liang de argint. Cu alte
cuvinte , datorită toleranţei
au tori tă ţi lor republican~, o
mînă de oatnmi în j'Yunte
cu mine respec tat-t, ca şi fn
trecut, ritualuri fastuoase
şi trăiau cu pompa de odi-
nioa'Yă, irosind fdrlt milă şi
fdră nici o finalita te ceea
ce poporul realizase cu su-
doare şi sttzge.
• Intre 185!) şi 1901 au rost
conceslonate puteFilor strlUne 23
teritorii chineze, la ca·re se
adăugau aşa-numitele setllemen-
turl Internaţionale 1n şapte oraşe
din Chin a.

79
1
Unele 1'egtdi ca1'e d om-
neat4> la cu1' te t1'au dicta te
nu numai de ce1'inţa pent1'u
fast, ci erat' înd1'eptăţite de
s ituaţi a 1'eală . Aşa , de exem-
plu , pldcuţe le de a1'gint ~a1'e
se puneau îtt. mîncare, s1.s te-
mul gustării bucatel01' ofe-
1'ite la masă şi toate măsu-
1'ile de prevedere la ieşi1'ea
d in palat, aveau drept scop
să împiedice un atentat. Se
spune că împi:traţii nu aveau
toalete pentru cit aici s-a
încercat asupra unuia din-
tre ei un atentat. 1n gene-
1'al, însă , toate aceste ritu-
alu1'i şi 1'eguli mă convinse-
seră de un lucru : eu sînt o
fiinţă excepţională, care
domneşte deasupra tutur01'
şi ca1'e îi s tăpîneşte pe toţi
ceilalţi .
Visuri de
restaurare
A ceastd ambianţă a dat
naş tere în mitttea mea celor
mai 1'eac ţi ona1'e ambiţii po-
li tice. Nu mă puteam îm-
păca cu căderea dinas tiei
Ţing şi e1'am hotdrît să im-
pun din nou domnia fami -
liei A isin Giorro.
1n 7924 , cînd mai cres-
cusem şi începusem sd-mi
adminis t1'ez singu1' trebu-
rile , trupele naţionalis te,
st'b conducerea gen eralului
patriot Ftl.ng- Y u-siang, au
ocupat p etltru scurt timp
P ekinul . Am f ost alu ngat
din Cetatea Interzisă , ceea
ce mi-a sp ori t în şi mai
ma1'e măsu1'ă teama şi ura
faţă d e revo luţionari şi m i-a
aprins în suf let nt.ai p uter-
ni că dorinţa de restau1'are.
Din P ek in am f ugi t la
T ientsin , găsittdu - mi refu -
giul p e te1'i tori ul concesiu -
nii j apon eze. Nu aveam însă
intenţia să - tni p etrec în
auast4 zoni:t to t res tul vie-
ţii. !mpreund cu u n gru p
de m onarhişti fanatic i con-
spiram, încercînd s ă ob ţin
sprij inul clicilor tnilitariste
şi sd-i atrag. de partea tnea ,
cumpdrîndu-i , p e p oliticie-
nii 1'eacţionari . M i lita-
1'iştii s-au pră buşit însă ut1.ul
d u pll altul în f t,rtuna revo-
luţiei p opulare, iar planu-
1'i le 11Wna1'kiş tilor s-au do-
80
vedit a fi himerele unor im-
becili . M i -am dat seama că
singu1'a mea speranţd o nez , nn se păreau deosebi t
constituia doar aj t,torul im-
perialiştilor s tră in i.
D e tînăr căpă lasem o
mare atracţie p entrt' " s trtl-
ini", mai bine-zis pentyu
clasele sus-puse di n E m,opa,
AmMica şi Jap onia . 1mpăr­
ttlşeam o adulaţie oarbă
faţă de tot ceea ce privea
civilizaţia apuseană . A ces t
lucru îl datoram , în p rimul
YÎnd , dasctllului m eu eng lez
Sir R eginald F leming J olm-
ston , f ost secretar al guver-
natorului oraşului H ong
K ong şi şef adminis trativ al
portului Weihaiwei, conce-
siune bri tanică în p rovin -
cia Şantung . El t1't.i-a in-
suflat ideea "st,peyiori tăţii"
culturii apt,sene.
Ambasadorii Ang liei , Ja-
p otliei şi Olandei protes ta-
seră dej a p e lîng4 gu vernul
republican împotriva alutl-
gării m ele din palatul i m-
perial. La Legaţia j aponezd
din Pekin , primul m eu re-
fugiu , ia1' apoi în concesiu -
n ea japon eză di n Tiett. tsin
eram tratat în continua1'e
ca " lmpărat a l Marii Di-
nas tii Ţing". Ma aflam sub
"pr<;> tecţia". consuli lor gette-
1'al." şt a~ comandanţilor
de garnizoane s trilin e de p e
teri torii le con cesionate ale
Statelor Unite, Angliei, Ja -
p oniei şi F1'anţei. De ziua
naţională a aces tor sta te
eram in vi tat sd le trec în
revis tă trupele, ia." ct' pri le-
j ul Anului n ot4 şi a zilei
m ele de naşie1'e prim eam
din partea lor fe lici tdri. Ja -
ponezii, îndeosebi, din m otive
care u lterior at' ieşit clar la
lutnină , îmi acordat' o aten -
ţie specială . Cîn d , la in vi-
taţia consululu i genera l al
Japoniei, Shigeru Y oskida ,
am vizi lcr t o şcoal d pr1.tnard
p ent1'u copiii yezidenţi lor
j apon ezi , elevii m -au prim i t
aliniaţi de o p arte şi de
alta a cdrării, f luturind
s tegule ţe manciurien e şi
s trigînd " Banzai !" * .
Dit~ toate aces te m otive ,
imperialiş tii s trdi11i, care
V1't m~ de o su lă de ani n -au
• .,Zece m ii de an i să tră­
iască!". a l utul rezen a t I mpara-
tului In J ap onia.
adus decît vdrsa1'e de sînge
şi sufe~inţ;; poporului ehi-
de simpatici. Nu este de
mi1'are că att4nci cînd, în
1931 , j aponezii au ocupat
provinciile de nord-est ale
Chinei şi întreaga ţaYd jiel'-
b~a de indignare , la "1'eŞt­
dtnţa imperialtl temporard,.
din Tientsin domnea o at-
m osfer4 sărbătoreascd . Sim-
ţeam că m omentul res tau-
rării a sosit. '
"Consimtamintul ~
imperial"
LUtdt~ri le pdreau sd ::e
desfăşoa1'e aşa cum le dori-
sem . Japonezi i creaser4 in
China de N ord-Est , ?Jechca
patrie a p op orului mattciu-
rian şi leag4nul dinas tiei
Ţing, un aşa-zis s tat .,inde-
pendett.t", cu ttu1nele de
.,Manciuko" . E u am t1rcat
ditt. n ou p e tro1t , dev.'!-
ttind împăratul- marion e tă :~t
ttoult'i stat . japon ezii 11 ă
f oloseat.t atî t ca p aravan ,
cî t şi ca unealtă în scop .tl
conso lidării ocupaţie i /t)r
m ilita1'e a aces lei î ntinse re-
giuni din China. Eu cre-
deam cd , la rîndul m r. u,
i- aş f i putut f olosi pen~ru
a-m i 1'ealiza ma1'ele tneu v1.s:
restaurarea dinas tiei Ţi 1· ~ ·
In rdstimpul celor 14 a1ti
de existettfd a " Statu, u i
1\tJ anciurian", ttord - e.c tu l
Chin ei devenise u n adevărat
iad. ! n tYe 7932 şi Ht 15 ,
armata japoneză de ocu pa-
ţ ie şi tn ,pele co la bo raţionis te
au asasina t în cursul "cam-
p aniilor de pedeapsa" nu
mai puţin de 76 000 lup trl-
tori an tij apon ezi şi oam!! -ti
nevinovaţi. 1n fiecare an,
cî te o ju mătate de m ilio n tie
tăr ba ţi între 18 şi 50 ani
erau 1'ecrttla ţi cu forţa la
munctl obligatorie. Z eci de
m ii din tre ei au pie·ri t dtn
pricina tratamentu lu i cru d
la· care au fos t supuş i. Nu-
mai în anul 7944 au fos t
jefu i te de la popu la(1e
8 000 000 ton e de cereale .
T oate aces tea se făcea t'
cu " consim tămînlul m ct'
im p erial" şi în ' n u m ele m ett.
Consideram că pentru ·res-
tau rarea "on oarei şi gloriei"
Casei Aisin Giorro , pentru urmtlreşte în pennanenţtl . Marea scoală
:0
satisfacerea ambiţiilor mele Odattl cu prtlbuşirea im-
p ersonale şi pentru cîştiga­ perialismului japonez în Dar oroYile de care m tl
rea tronului im perial , nu China , moartea devenise temeam tlu s-au .petrect4.t.
era ruşinos stl-mi trtldez p_entru mine un pericol real. Cînd trenul s,a oprit la
ţara şi stl com it nenumtlr~te ! mpreuntl cu suita mea şi cu Ştlniang, am fo st escortaţi
crim e sîngeroase împotnva · alte oficialittlţi ale statului la Departamentul Securi- ·
populaţiei din provinciile marionet4 am fost ares tat ttlţii Pt4blice, unde un func-
de nord-est. Viaţa mea pri- de ctltre trupele sovietice ţi on ar al Guvernului Popu-
vată era, de asemenea, com - care au ajutat la eliberarea lat' ne-a îndem nat stl stu-
plet degenerattl . Eram sus- provincii lor de n ord-es t. Am diem şi stl tle reeductlm .
picios la adresa tuturor, fos t duşi Îtl Uniunea Sovie- De la Şăniang am fost dt.tşi
f4ceam crize de furie petttru tictl , unde am petrecut. în la Fuşun .. A ici, la centnd
orice fleac şi îi tratam pe detenfit,ne cinci ani. ln unde criminalii de rtlzboi
toţi cei care mtl înconjurat' 1950 am fos t trimişi înapoi japonezi, fost~le marionete
cu o cruzime calculattl. în China. Cînd trenul care ale .,statului Manciuko" şi
Viaţa de desfrîu şi o stare ne transporta a intrat pe cYim itlalii gomindanişti erau
nervoas4 permanenttl mtl teritoriul Chinei, am simţit deţinuţi sepayat, lucram în
sl4bisertl atît de mult, încît, ctl-mi ies aproape din min ţi fiecare zi cîte patru ore
deşi nu aveam decît treizeci de teama t~milinţelor de şi studiam alte patru ore.
de atli, mtl ţineam doar nesuportat şi a răzbwntlrii A veam mîncare îndestulă­
cu medicamente şi injecţii. sîngeroase care btlnuiam ctl toare şi îmbrăctlminte caldă,
Um bra morţii părea ctl mtl mă aşteap tă . o clinictl şi o baie. Ne pu-
team permite diverse recrea-
ţii. Niciodaitl gardienii sau
... tmpreund cu sotia, asistenld medica ld, Plecind l a Lucru os taşii ttu ne-au insultat
sau brutalizat, iar btltaia
sau înj urtlturile erau pwr şi
simplu inexistente. Un vizi-
tator din Birm ania a excla-
m at u imit : "Bine, dar as ta
m4 es te o închisoare 1 E mai
curînd un fel de şcoaltl
mare"
!11. aces t cadru am înce-
put o via ţ4 cum nu mai
cunoscusem niciodattl pîntl
atunci. Pentru prima oartl
de cînd mtl ştiam m i se
spu11.ea pe nume , trtliam
într-un gyup şi îmi Îttcercam
puterile în munca fizictl.
Am început să s tudiez lu-
cruri cu totul deosebite faţă
de doctrine le lui Confucius
şi M encius• ..JV.i se ţine~u
cuYsuri ct4 pnv~re la soc~e­
tatea feudală chineztl şi la
is toria Chinei din ultima
suttl de ani. Datele afla te le
comparam cu ceea ce ştiam
eu despre perioada finaltl .a
dinastiei Ţing şi ct.t propr'l.a
mea expeyien ţtl şi ac tivi-
tate. Fie ctl îm i plăcea sau
nu, nu puteam n ega faptul
ctl în curst4.l ultimt4lui secol
China dectlzuse devenind,
dintr-un s tat St4.VeYan , o
semico lonie şi' o colonie a
pt4terilor străine. Mi-am
da t seama cu durere de sufe-

• Filozofi din Chi na antică.

Doctrl na confucian lsU. a rost
id eo logia orlclalli. a statului chi-
n ez feudal.

81
J
rinţele însptlimîntdtoare pe
care le-au provocat acţit4-
nile mele. !n acest m om ent,
adminis tratorii centrului au
considerat ctl sîntem pregă­
tiţi sd ni se arate ţara, des-
pre· care în realitate nu
ştia m nimic.
Am vizitat fabrici, m ine,
gospodării agricole , institu-
ţii dP sdnă tate, organizaţii
culturale şi.multe alte loct4ri
din China de Nord-Est. Am
vdzu t Ct4 ochii noştri con-
strucţii impresionante şi
îmbuntltă.ţirea vieţii po-
porului într-o ţară indepen-
dentă şi în plind dezvoltare.
Contrastul dintre trecut şi
prez.ent m -a ftlcut să ît,ţeleg
şi mai bine crim ele pe care
le com isesem . Mi-am dat
seama cd singura cale către
o viaţă demnă şi folo.s itoare
era reeducarea. Trebuia sd
devin un om în sînul. po-
porului m eu.
Opt cutii
in două ore
Din prima zi a vieţii
mele, pentrt4 a fi hrtlnit nu
aveam dedt să deschid gura.
Pentru a fi tm brăcat, tre-
buia doar să !ntind mîna.
Chiar în prima perioadtl la
Fuşun continuam a consi-
dera sub "demnitatea" m ea
stl-m i umplu eu însumi
ceaşca cu orez, să - m i car
apt% sau să-mi sptll hainele.
Eram slujit de· nepoţii mei,
şi ei crim inali de rtlzboi. Cu
timpul, am început sd mă ·
simt stînjenit de faptul că
er~~ singurul care nu ftlcea
n~m~c. în V'Yeme ce toată
lumea muncea. Am început
prin a m4 îngriji singur de
nevoile m ele cut'ente. Apoi
mi-am luat rîndul la mătu­
ratul came'Yii şi la spălatul
vaselor.
!n 1953 am făcut prima
Îtlce'Ycare de a n~ angaja
în t'Y-0 munctl produc tiv ă .
Confecţionam cut# de ca'Y-
ton pentru o fabricd de
creioane. Treaba mi s-a
ptlru t la început nouă şi
amuzanttl . Dar, în cu'Yînd,
am observat că tn vreme ce
eu ftlceam abia o cutie, alţii
isp'Ydveau cîteua. Pe de-asu-
p,..a ale mele a'Yătau altfel
82
decît ale altora - erau cu.
inscripţia aşezată pe dos.
Dupit cî teva zile am atins
recordul m eu absolut - opt
cu tii co'Yecte executate în
două ore, faţd de t'Yeizeci de
cutii cîte 'Yealizau ceilalţi. !n
zit4a aceea, gardienii ne-au
cumptlrat din banii c~tigaţi
de noi, bomboane. !nt'Y-un
fel, aceste bomboane, primul
luc'Yu pe ca'Ye l-am cîştiga t
p'Yin · p,..op,..ia m ea· muncă,
m i s-au pă,..ut mai bune
decît toate dulciu'Yile pe
care le mîncasem V'Yeoda tă.
Descuraja'Yea care mă
cup'Yinsese vţldndu- mi
prostia şi neîndemînarea -
a disptlrut t'Yeptat în a doua
jt4mătate a anului 1953,
cînd am început să ne ocu-
pam de cultura legumelor.
Tot nu puteam face o treabă
mai delicatd, cum ar fi
asamblat'ea t'amelo'Y pentru
plante sau t'Yansplanta'Yea
rtlsadu'Yilor, dar m -am dis-
tins la plivi'Yea ~'Ytldinilor
şi la cdratul apeL Am in-
sis ta t, de asemenea, stl cat'
cdrbune cu cobiliţa, deşi
gardianul încercase sd mă
convingtl stl 'Yenunţ, temîn-
du -se ctl această munctl a'Y
putea fi prea grea pent'Yu
mine. Spre su'Yp'Yiza mea şi
a celorlalţi , m-am descu'Ycat
înstl ap,..oape l4 fel de bine
ca şi unii tineri din lagăr.
Intr-o zi, directorul lagtl-
rului m-a vtlzu t şi m-a
în t'Yeba t zîmbind:
- ,Cum a fost pofta dvs.
de mtnca'Ye în aceste zile" r
- "T'Yei ceşti ,nari de O'YeZ
la fieca'Ye masă ".
- "Şi cum v-aţi simţit
cu săntltatea" r
- "N-am mai avut tul-
~urtlri gast'Yice".
"Somnul?"
- "Ado'Ym din clipa rînd
pun capul pe pe'Yntl".
Ga,..dienii şi deţinuţii ca'Ye
au auzi t conversaţia au iz-
bucnit într-un 'YÎS plin de
bun4voinţ4. Am 'YÎS şi eu şi
m-am simJit foa'Yte fericit.
Munca nu numai cd m i-a
îmbunătăţit s ăndtatea dat',
ceea ce es te mai important,
mi-a schimbat t'Yepta.t modul
de a gîndi şi de a p'Yivi lu-
mea.
Bijuteriile din
geamantanul
negru
Aş putea umple volume
înt,..egi vorbind despre aju-
torul pe ca'Ye pe,..sonalul
lagtlrului mi l-a acor'dat,
despre dificulttlţile pe ca'Ye
le-a întîmpinat şi 'Yăbda'Yea
de ca'Ye a dat dovadă pentru
a face din mine un om nou.
Spaţiul nu-mi pe,..mite stl
istorisesc aici decît un sin-
gur incident.
1n tr-o zi din vara anului
1952, nepotul m eu Tşăn
] ui mi-a înmînat pe ascuns
un bileţel, în vrem e ce îm-
pă'Yţea mîncarea. Era împo-
triva regulamentului, aşa
cd pent'Yu a-l citi am aştepj, .
tat pîntl cînd toattl lumea a
adormit. 1n bilet sc,..~a :
."Noi atn comi! cu toţii
c'Yime şi avem datoria stl
md'YtU'Yisim totul autorittl-
ţilor . Ai măt'turisit despre
obiectele pe ca'Ye le-am as-
cuns p~nt'Yu tine în geaman-
tanul neg'Yu? Dacd vei lua
iniţiativa şi îţi vei descd'Yca
sufletul, auto.rittlţile vor da
cu siguranţd dovadtl de cle-
menţă,, .
Tştln fui et'a . unul din
nepoţii carţ mă slujisertl
ftlrd tncetare din m omentul
în care devenisem împtlrat-
ma'Yione tă. "Obiectele" as-
cunse în geamantanul negru
cu fund dublu erau o serie
de bijute'Yii ra'Ye, lua te la
plecarea m ea din palat.
Conţinutul biletului m -a
'Ydscolit în cel mai înalt
grad. De ap'Yoape doi ani nu
pregetam s ă decla'Y cd reg'Yet
toate crimele mele, dat' Ptls-
t'Yasem tăcere asupra acestui
tezau'Y. Dacă l-aş fi scos
acum la iveală, nu însemna
stl admit c ă am minţi t faţtl
de Guvernul P opular şi cd
tot ceea ce spusesem n-a
fost adevl!-rat? Va da oa'Ye
guvernul dovadtl de clemen-
ţii. jaţil
de m ine? Şi, totuşi,
dactl în loc sil milrtu,-isesc
pe loc aş mai fi aş teptat
cttva timp, n-a1' fi jos t oa,-e
m ai rilu?
v,-eme de zece zile m-am
j1'4mîntat în ju,-ul aces tei
p,-obleWJe, tocindu-mi ne1'vii
la m aximum. In cea de-a
u nsprezecea zi m-am dus
la directorul lagilrului şi
i-am mif,-ttt1'isit ÎtJtreaga
chestiune. "Aceste comMi
sînt proprie tate a poporului
şi eu am înce,-cat sif le ţin
pentru m ine, am spus eu.
Ştiu acum cif nu am dreptul
la ele. Am hotifrît sif le
p,-edatt Guvernului P optt-
la1'" .
Directorul lagif1'ului m-a
poftit sif iau loc şi mi-a
spus: "Este un luc1'u foarte
bun cif aţi luat iniţiativa
de a mifrturisi acest. luc1'U.
A ceas ta dovedeşte cii. a Ji
filcut p1'og1'ese în educarea
dv. Cît p,-iveşte bijuteriile,
pdst,-aţi-le".
E u am insis tat stl le jwe-
dau . .In cele din ufmil, di-
f'ec tMul a consimţi t sil le
jwimeasctl spre pdst1'a1'e tem-
p o1'a1'4 la adminis t1'aţie, oje-
f'indu-mi , în schim b, o 1'eci-
p is4 de p,-imi1'e.
A ceastif întMsiftu,-4 a eve-
n im en telor e,-a complet n e-
aşteptatil . Mi se luase de
pe inimii. o mtWe g1'eut-a te.
Doi ani mai tl1'ziu am
aflat de la di,-ector ce se
intimplase înainte de mifr-
tu,-isi,-ea m ea. Tşifn f ui,
dupil ce şi-a dat seama cif,
tilcînd, ar proceda greşit, a
,-apo,-ta t adminis tra ţi ei ceea
ce ştia despre bijute1'ii, ce-
rînd pe1'cheziţiona1'ea baga-
je /o,- · mele şi confiscarea
'obiec telo1' p"e ţioase. Da,- în
loc sif jwocedeze dupif suges-
tia lui Tşifn fui , conduce-
1'ea lagilrul~i l-a sjiltui t pe
nepotul meu sif-mi scrie
biletul,-espectiv, stimulîndu-
mif astfel încît iniţia tiva sif
vind din partea m ea . Ei
dMeau ca p,-edarea bijute-
1'iilo1' sif se Jacif în m odul
cel m ai p,-ojitabil pent,-u
educa,-ea mea, sif mif de ter-
m ine stl-mi dau eu îns.umi
seama cif p olitica de cle-
menţtl jaţil de cei care îşi
recunosc C1'im ele, (da,- de
pedeapsil severif faţif de cei
ca1'e 1'efuz4 stl p,-ocedeze a.S t-
Jel), 1'tlmînea va labilt!J· chiar
şi pent1'u un fos t împil.,-at .
Au trecut alţi patru ani
pîntl cînd condu ce,-ea lagil-
1'ului s-a convins cii. am înţe­
les într-adevtlr cii. bij'ute,-iile
apa,-ţin poporului şi cii. t1'e-
buiau înapoiate acestuia .
La ce,-e,-ile mele ,-epet.ate,
bijuteriile au fost acceptate
ca 1'elicve istMice şi au fost
p,-edate s tatului .
Generozitatea
poporului
Dupil elibe1'a1'ea din la-
gilr am început o via ţtl
noutJ ca ce ttlţean al R epu-
blicii Populare Chineze.
Mai întîi Î1' cali tate de
g1'ildina1' la Grildina Bota-
n icil din Pekin, apoi în
cadrul Comitetului p entru
studierea materi alelor isto-
1'ice de pe lîngtl Consiliul
Consultativ P olitic Popular
al R .P . Chin eitl, am înce-
put sil exercit o munctl
utilil pentru p opor. Pentru
prima oartJ în viaţil am
prim it un buletin de vo t şi
am luat p af'te la alege,-i .
P entyu pyima oa,-4 în. via ţif,
la 9 mai 1960, am pt!Jşi t
in 1'Îndu,-ile unui m ilion
de ce ttlţeni ai Capitalei
noas t,-e, demons t1'înd in
sprijinul luptei poporului
j aponez împotriva semnil1'ii
tratatului j apono-am erican
de alianţil m ilita1'4.
I nainte de şede1'ea mep.
la Fuşun , 1'elaţiile mele cu
toatil lumea , inclusiv cu
1'udele m ele cele mai ap,-o-
piate, aveau caracte1'ul im -
personal şi 1'ece al ,-apo1'tu-
1'ilor dintre "suveran şi su-
pus". sau dintre .,stilpîn şi
slujitor". Niciodattl n-am
cunoscut p,-ietenia şi dra-
gostea adevtlra ttl. A cum am
mulţi tovartlşi şi prieteni.
I n luna mai 1963 m -am
cdstltorit cu Li Şu-sien, o
asistenttl medicalil, şi pen-
tru întiia. oartl .încerc senti-
rmentul de a avea un ctlmin
propriu.
Alţi membYi ai familiei
A isin Gior1'o trtliesc, de ase-
m enea, o viaţtl n outl . PYin-
t,-e descendenţii familiei ss
numtlrtl asttlzi un deputat
în A dunarea R eprezentan-
ţilor Popula1'i din înt1'eaga
Chintl, veterani distinşi ai
fostelM unitilţi de vnlunta1'i
ai poporului chinez în Co-
reea, medici care lucreaztl
în Ai-mata Poputartl Chin eztl
de Elibe,-are şi în spi tale ,
profeso1'i, un campion la
motocros şi un antrenor d6
sc1'imtl. Unii dintre ei sînt
comunişti, alţii sînt m em-
bYi ai Uniunii Tine1'etului
Comunist, şi zeci dint1'e cei
mai tineri sîn t pionieri .
Cum aş putea împtlr ttlşi
altceva deci~ bucurie în faţa
aces tei n oi exis ten ţe ? Deşi
am 57 ani, simt c4 viaţa
mea 1'eal4 a început abia
acum .
Prezentare, note tf traducere
din limba ehlnezi :
B. WECHSLER
lector universitar
83
 CRUCIADĂ IN EUROPA
Memoriile eomandantDiui şef
al forţelor anglo-amerieane
pe fronturile din Africa de Nord,
Italia, Europa Oeeidentală
DAVID DWIGHT EISENHOWER

încă in timpul desfăşurării ultimei etape

a bătăliei din Tunisia*
incepuseră pregătirile
in vederea ocupării Siciliei**,
hotărită la Conferinţa
de la Casablanca •
.L\ceastă operaţiune
avea denumirea codificată "Husky''
("Eschimosul").
Al treilea episod din memoriile
genera tu lui D. D. Efsenhower
prezintă evenimentele care au condus la reuşita ei.
84
 "Eschimosul"
La 29 eprllie 1943, cind bite a ta uşi mano-itallani in Tunisia a incetat şi ci
momentul eliminării axei de pe Continen- 160 000 soldaţi . se predaseri2 • Churchill
tul african, W. Churchill i-a propus pre- a atacat imediat partitura sa preferati;
şedintelui f.D. Roosevelt o nouă intilnire după Slcilla, trebuie debarcat firi nici o
Şi s-a invitat la Washington pentru incepu- pauză in "cizma Italiei":
tul ce lei de-a doua decade a lunii urmă­ -Eliminarea Italiei ar avea efecte
toare. Premierul britanic era decis si obţină profunde, mai ales in Turcia... Ar avea,
ca, după ocuparea Siciliei, operaţiunile si de asemenea, mari repercusiuni in Balcani ,
fie contlnuate in Mediterana, în vederea unde importante le forţe ale axei cuprind
eliminării Italiei din război şi a pătrunderii ce 1 puţin 25 di vizii italiene. Daci aceste
tn Balcani, unde ampla mişcare de Rezis- forţe se retrag, Germania va fi obligati ...
tenţă acţiona ca "detonator al unei puter- si abandoneze Balcanii.
nice explozii impotriva Germaniei. Dezas-
11
Roosevelt a răspuns sec:
trul trupe lor axei la Stalingrad şi ofensiva -Cel mai bun mijloc de a combate
victorioa să a eroicei armate sovietice pro- Germania este de a lansa o operaţie peste
duseseri o criză gravă in ţările blocului Canalul Minecii.
fascist şi tnrăutăţirea generală a situaţiei Premierul insi nu s-a descurajat. De
acestora stimula dorinţele lui Churchill dfm ineaţi şi pini la ore avansate de noapte,
de a pătrunde in Balcani, in vederea asigu- e 1 ş i-a debltat monologul, îmbrăcindu-1
rării poziţiil or postbelice ale Imperiului mereu cu alte cuvinte, dar menţlnîndu-i
brttanic. strict substanţa. in urma acestor insistente,
Planiticatorii militari ai Statului major Roo seve It a dat dis poziţii şefilor de stat
de la Londra au inaintat, la 3 mai, propu- major si analizeze, sub raport militar,
neri pentru acţiunile de ocupa re a Peninsu- posibilitatea atacirii Germaniei prin Bal-
lei Balcanice , in cazul in care Italia va fi cani, el urmind si se gindeascA la unghiul
determinati si lasi din război. Cind Chur- politic al unei astfel de acţiuni. Dar şi-a
th i 11 şi şefii săi de stat major au plecat menţinut opinia ci traversarea Canalului
spre Washington, ei aveau in vedere nu mal poate fi aminati dincolo de primi-
că anglo-americanil vor muta, in timp ul vara anului 1944.
verii, operaţiunile in răsăritul Meditera- Din nou, ca ş i la Casablanca , da r de
nei. in curs ul călătoriei , aceste planuri data aceasta contind pe un sprijin mal
au fost detaliate. La 10 mal, in timp ce se ferm al preşedintelui, gene ralul Marshall
apropia de coasta americană, premierul
britanic 1-a informat pe Stalin ci intre- le-a s pus şefilor militari britanici: "Daci
prinde călătoria cu scopul de a lua deci zii strategia noastră trebuie si conste in pier-
" pentru noi lovituri in Europa", după derea timpului in Mediterana, atunci
debarcarea in Sicilia şi ,.pentru a argumen- forţe te americane ar putea fi mal bine
ta impotriva unei orientări exagerate întrebuinţate in Pacific".
11
(americane) s pre Paclffc • "Trldent" şi-a prelungit dellberirile 13
Churchill a de scins, la 11 mal, la New zile. S-a ajuns la un nou compromis:
York, de pe transatlanticul QUEEN MARY. dupi ocuparea Slei li ei, Elsenhower urma
Rooseve lt, conform obiceiului de a deschide
o dezbatere s pinoasi intr-un cadru cît mai si procedeze 8la o ofensivă asupra penin-
puţin oficial, l-a aşteptat la pa vi Iionul sulei Jtaliene • Totuşi, operaţiunea impo-
s ău din munţii Marylandului, "Shangri-
La"1. A doua zi, in camera ovală a Casei 2) Clrrete oriclale ale bllanţului campaniei din
11
Albe a inceput "Trldentul , a treia Tunlsla diferli tn tre ele. La 25 mal 1943 s-a consi-
conferinţă de la Washington , intre condu- derat el!. num!!.rul p r izon ierilor este de 238 243.
Istoria oCiclall'l a ar mate i amer icane 1-a situat la
cătorii ce lor două state. Fuseseră con vo- 275 000, iar comandamentu l Grupului 18 armate
caţi o mulţime de consilieri şi experţi, - la 24 4 500 pentru per ioada 20 martie- i3 mai.
inclusiv generalul engle~ Wavell, din Piet·derll c aliate tn timpul campan iei din Tunls ia
au rost stabi li te astfel : morti - 6 233 britanici,
India, şi generalul american Stllwe 11, 2 715 americani, 2 156 francez i ; răn i ţ i - 21 528
cUn China. Cf1iar in aceeaşi noapte , de britanici, 8 978 americani, 10 276 francezi; dispă­
la cartierul să u general din Alger, D.D. Ei- ruţi - 10 599 britanici, 6 528 amer icani, 7 007
senhower a comunicat ci rezi s tenţa ger- francezi.
3) Calculele bazate pe o campanie uşoară tn Italla
au rost in rirmate de destâşurar~a ulterioară a eve-
• Vezi Magazin Istoric, nr. 2/1974. nimentelor. AceastA campanie, tncepută la 3 sep-
•• Vezi 1\laguln latorte, nr. i /1968. tembrie 1943, a durat 26 luni, ptnă la 20 mai 1945.
1) Actuala denumire a acestei reşedlnţe preziden- Căderea Romei nu s-a produs decit tn lun le 194/t ,
ţ i ale este "Camp Davldu. tn aJunu l d ebarcărll tn Franţa.

6 - Magazin Istoric nr. 3/1974 85

 tri va Italiei urma si se desfifoare firi a
periclita in vazia peste canal tn 1944. S-a
sti pulat ca şapte dintre diviziile aflate pe
teatru 1 de operaţiuni din Mediterana si fie
pregătite, după 1 noiembrie, in vederea
transfe rării i n Anglia, ca parte a forţei de
invazie a nord-vestului Europei. Premierul
a obţin ut ca pe lista de priorităţi si se
menţină "pregătirea terenului pentru o
participare acti vi sau pa s ivă a Turciei la
război de pa rtea aliaţilor".
Churchill era dezamăgit şi furios el
ide ile sa le privind Peninsula Balcanici
nu f u ses eră re ţlnute ' . La 25 mai el i-a
îm părtăş it unuia din intim fi săi: "Preşe­
di nte le ref uzi si faci vreo presiune asu-
It) Chiar tn timpul Con reri nţ ei .,Trident", la 20
ma i 191, 3, Constantin von Neurath, care rusese agen·-
tul de ~ eg!l.turli al Ministerului de Extern e din Ber-
lin pc ltngli. Arrika K.orps, l-a informat pe Hitler
ca tn Sic llla şi tn sudul Italiei Continental e "op inia
t•stc rl dacli. vor veni englezii, războiul va tnceta".
11 1tl er a răspuns : .,Părerea mea este formată ". Tot-
olla lă, lndictnd colaboratorilor săi militari măsu­
ri lt· ce trebui esc luate, după tnrrtngerea din Tunisia,
tn rta lla ş i Pen insula Bal can ică , a adăugat: ,.Pen-
tru noi, a n e menţine tn Balcani este tntr-adevăr
ese nţi a l : cupru , bauxită, crom ş i mal ales asigu-
rart•a c ă nu se va produce aici un faliment enorm,
tn zi ua tn care Italia ne va juca resta".
pra lui Marshall. El nu e favorabil debar-
clrii in Italia. Este absolut descurajant.
N-am traversat Atlanticul pentru aşa ceva·.
Nu pot rlmine la un astfel de rezultat".
Yn aceeaşi se ari a făcut un nou ape 1 la
preşedinte, convingindu-1 sl-i permiti lui
Marshall sl-1 insoţeascl la cartierul general
din Alger, pentru o e.laminare a situaţiei
"la faţa locului" . Prem ferul dorea, mai
mult, si reintroducl, pe o alti cale, in
Mediterana "strategia slrfturii de pisică".
DupA cum declarase in cuvintarea intro-
ductivă la "Trident": "Cea mai buni
metodă de a deţine flexibilitatea este 'si ai
trei sau patru planuri pentru toate even-
tualitlţfle, toate pregătite pinl la ultimul
detaliu. Apoi este mult mai uşor si trec)
de la unul la celălalt, ca şi cind ar sări o
pisică". Suspiciunile şefilor militari ame-
ricani el in spatele subtilităţilor verbale ale
premierului se afla din nou intenţla de
a-1 antrena intr-o campanie majoră in
Balcani aveau si se confirme in cîteva
zile, atunci cind, impreunA cu generalul
Elsenhower, s-a procedat la trecerea in
revistă a pregAtirilor pentru şi după
"Eschimos".
Titlul şi subtitlurile aparţin redacţiei. ·•
Eugen PREDA

fn primăvara anului purtate şi cu com unt!ouri, ţiei liniilor de comuni caţie

79 13 am păstrat permanent
legătZtra ctt şefii Statu,lui
m ajor combinat, pentru a
de termtna capacitatea rest,r-
selor pe ca-re Ptlteam conta
şt Ltmpttl cînd puteau fi
puse la dispoziţia noast-ră.
Sta tttl major american ne-a
trim is o divizie - a 45-a -
perfec t instruită, Ct4 m.ate-ria-
l u l încărcat şi convoiul gata
de alac . Nfai dispuneam şi
de Divizia 3, p e care nu
voiam s- o folosim în Tuni-
s za. Pla·m-trile ·noast-re mai
prev.edeatt fi eliberarea Di-
viziei 7 atl'~ericane din fron-
tu l tttnisi an, de îndatt'J ce
acolo vie toria ar fi jos t asi-
gtt"ată. Aceste trei tlnităţi,
fnlări te Ctt Divizia 2 blin-
da tă, aflată Îtlcă în Maroc,
cu gruf!uri de paraşutiş ti
ap ar{znînd Divi ziei 82 ae-ro-
alcăttliau partea americană
a forţelor atacante. Cît des-
pre britanici, aceştia ho tt'Jrî-
seră stl introductl în luptă
o divizie cattadiantl din An-
glia şi , înainte chiar de
încheierea campaniei luni-
siene, să detaşeze o parte
din forţele Armatei 8 pen-
tru pregtlti-rea asaltului din
Sicilia. Aceste efective ur-
mau să atace Sicilia la în-
ceputul lunii iulie, întreaga
pregătire bazîndu-se pe -res-
pectarea acestui termen. !n
funcţie de amplasarea geo-
grafică a trupelor noastre
şi a punctelor de ambarcare ,
convoaiele urm au stl por-
nească spre insulă dinspre
est, vest şi sud.
Alegerea punctelor de
atac era o probletntl compli-
cată . !n privinţa facilităţii
de abordare din portu-rile
noastre dispersate, a protec-
şi a naturii liniei de coas ttl
sec toarele sud -estice ale
ittsulei Ptlreau favorabile,
dar statele majore înst'Jrci-
nate cu aprovizionarea erau
convinse c ă pe plajele exis-
te11- te nu puteau fi cantonate
forţe de dit1'Jensiunile prevtl-
zute. Chiar în ipoteza ctl
Siracuza 1 - pe coasta es tică
a insttlei - a-r fi fos t ocu-
pattl în timp record, specia-
liştii susţineau c ă, jărtl por-
turi suplimenta-re, operaţi a ar
fi eşuat din lipsă de înlăriri,
m'uni ţie şi al te provizii.
Cealaltt'J alternativă pre-
supunea conducerea opera-
ţiei în asemenea fel, î ncît
în cel mai scurt timp p osi-
bil să cîştigăm cî t m ai
multe porturi şi puncte d e
debarca-re; cum însă puterea
forţelor de debarcare era li-
1) P ort sicilian, cu circa 80 000
locui tori. Patria lui Arhimede.

86
 mitată, fiecare atac în parte
ar fi fost destul de şlab.
Experienţa de pînă atunci
ne îndreptltţea să minima-
lizăm rezistenţa forţelor ita-
liene; totuşi nu puteatn ig-
tlora faptul că în aceas tă
operaţie ele aveau să -şi apere
teritoriul ţt't rii, ceea ce le
putea schim ba comporta-
m entul.
Preocuparea primordial4
a serviciilor noastre de itt.-
formaţii era evaluarea for-
ţei garnizoanei germane. Ne
temeam şi experienţa
ulterioar4 a dovedit justeJea
temeri lor noastre - ca efec-
tivele germane s4 nu depa-
şească do·ut't divizii cottt.P le t
echipate, în care caz, forţa
atacului nostru a" fi fost
prea slabă; în aceste condi-
ţii era preferabil să amînăm
operaţia pina ta realizarea
unei mai mari COtlcentr4ri
de forţe.
Dat fiitld ca aprovizio-
narea pe plaje le din sud şi
est a mai multor divizii
, de asalt şi a întăririlor cores-
punzătoare era consideYa tă
imposioilă, am studiat şi
adoptat, ct4 titlu de înceY-
caYe, un plan care pyevedea
un asalt în etape, începînd
printr-un atac în sud-est,
urmat de un al doilea în sud
şi un al treilea pe coasta
nordică, î11 vecin4tatea ora-
şului Palermo2 • Astfel, fie-
care atac avea să asigt4re
următorult4i protecţia ae-
riană, iaY rezultatul final
avea să fie cucerirea cît mai
rapidă a unui număr de
p laje şi de porturi care să
faciliteze aprovizionarea.
Un atac simplu
si
.. simultan
In realitate , acest plan
de atac eşalo11at nu suridea
nim4nui. Complicaţiile sale,
dispersarea forţelor, a tacu-
rile mai mult succesive
decît simultane, erau soco-
ti te riscuYi mai grave chiar
decît înfrîngerea datorată
lipsei de porturi. Mai cu
seam4 Montgomery, totdea-
una increzator în forţa unei
2) Fosta capita l ă a Siclliei,
principalul oraş ş i port pe coasta
de nord .
6*
acţiuni militaYe, ţiorea s4 necesaYe. Unii au m ers chiaY
lanseze masivul efectivelor mai departe, pretinzînd c ă
noastre în sec toYul sud-estic în acest fel am fi captuYat
al insulei. Statele majore însuşi centrul m otoY a l foY-
îns4rcinate cu apr.oviziona- ţelor germ ane de ap4YaYe,
yea au fost invitate să Ye- în loc să-l silim doar să se
s tudieze problema. De data retyag4 în Italia. Se pYea
aceas ta, aprecierile loY au poate cit, ocupînd foarte
fos t mai optimiste dedt .cele yepede Siracuza, Gela 8 , Pa-
f t'tcute cu d teva s4p tltmîni lerm o, am fi fo.st în mds ură
în uYmd , sd ocupdm §i M essina7 , po-
Ceea ce explica aceast4 ziţia cheie, înainte ca ger-
schim bare era neaşteptata manii s d -şi fi concentrat foY-
disponibilitate a unuţ nt4- ţele pentru a ne respinge ata-
mdY considerabil de L.S.T. - curile. Dar nici după o
uri3 şi cYeşteYea cantitativ4 analiză Yetrospecti v ă a eve-
a producţiei de "DUCK"• , nimenteloY nu ~e poate afir-
un vehicul amfibie, una din ma cu siguyanţă cd întYegt4l
cele mai preţioase piese de efectiv .italian ay fi aban-
luptă p_roduse de S.U.A. donat lupta. Eu şi azi mai
în peyioada Ytlzboiului. E cred cd am procedat înţelept
de m enţionat că alte patru concentYîndu-ne la maxi-
piese, consideYate de majo- mum forţele şi cucerind cu
ri tatea ofiţerilor supeYioYi prudenţ4 aceastd insulă, în
esenţiale în obţinerea ·vie- care ne opunea rezistenţi't
toriei Îtl Africa şi Europa, un efectiv de aproximatio
au fost buldozerul, jeept4l, 350 000 oameni.
camionul de 2,5 tone şi , In cadrt4l trupelor brita-
avionul C-47 5 , nici unul nice, generalul A lexander 8 a
nefiind iniţial destinp.t lup- desemnat, pentYu a conduce
tei. Avînd deci peyspec- acţiunea de atac, Armata
tiva unor considerabile can- B· sub comanda generalului
tităţi de echipament peY- Montgomeyy , arma tele ame-
fec ţionat, Statele m~jore în- ricane · nu f(Jst încredinţate
sărcinate cu aprovizionarea generalului Patton, care fu-
at4 convenit stl -şi revizuiască sese adus de pe frontul luni-
sensibil aprecierile şi au în- sian la ~ijlocul hmii.apri-
ceput elabora~ea planurilo-r tie. Generalul A lexan'deY ur-
baza te pe mişcarea forţelor ma S4 preia comanda diYectă
b'Yitat1ice împotriva coastei a atacului terestru, caYtie-
răsăritene şi ate americani- rul său general era denumi t
tor împotriva sectorului estic "Grupul arm(;Jtei 15".
al coastei meridionale. P e cînd planuYile se aflau
!nainte de a părdsi acest încă în faza de pregatire ,
subiect, cîteva cuvinte despre ne-at-tJ da t seama de opor-
ceea c~ s- ar fi întîm plat . tunitatea ocupdYii în pyea-
dacă ar fi fost adoptattl labil a Insulei PantelleYia 9 ,
cealaltă variantă. situatd între Sicilia şi coas-
Militari de profesie şi ta tt.ord-es tică a Tutt.isiei.
alţii au si4sţinut .m ai tir- Cunoscu t4 sub num~le de
ziu ca dacă am fi apreciat "GibYaltarul Mediteya·nei
la jus ta lui valoare nive- centrale" aceas ttl insula era
lul scdzut de combativi tate consideYată de multi ca inex-
al enormului efec tiv i talian, '
n-am fi renunţat la planul pugnabilă. Poseda tm aero-
de încercuire, "cuYătind" ast- drom , folosit de avioanele
fel insula în 10' sau 75 axei ca baz4 pentru opeya-
zite, în loc de 38 cîte au fost
6) .L ocalltate pe coasta de sud-
3) LANDING·SHIP TANK est a Slcillel.
(L.S.T.) - navă mil itară de de- 7) Oraşul sicilian cel mal apro-
barcare pentru tancuri , care pu- piat de Italia Co ntin e ntală .
tea ancora direct la ţărmu 1 unei 8) tn calitate de l ocţiitor al
p laje. A rost toncepu tă tn Marea gen eralului Elsenhower, după
Britanie tn 1940. Produ~ tn se- Incheierea campaniei din Tunlsia,
rie, cu un ele t mbu nătăţt rl tn generalul Alexander a primit
Statel e Unite. Navete L.S.T. au funcţia de comandant al forţelo r
·rost folosi te pentru prima oarl!. terestre al e operaţ iunii ,,Eschi-
pe scară largă tn. Sicilla. mos".
4) Litetal - ,.caţă". 9) Insula are o supra raţă de
5) Avion mllltar de transport. 83 km2 .
87
 ţiunile îndreJ.>tate împotriva
noastr4. MaJ i mportant in-
sd era faptul cd n oi înşine
aveam mare nevoie de acest
aerodrom, pentYu a dispune
de un suport aerian supli-
m entar în atacurile împo-
triva Siciliei.
Ocuparea Insulei Pante-
lleria s-a efectuat atît de
uşor - garnizoana i talian4
s-a predat la 11 iunie , în
momentul în care tn1.pele
n oastre p4r4seau nave le de
transport pentru a se îm-
barca în btlrcile de asalt
- încît pt1.ţini at~ b4nuit
temerile şi îndoielile noas-
tre dinaintea lanstlrii ope-
raţiei .
O dattl Pantelleria ocu-
pat4, am transportat pe
aeroportul ei puternice forţe
aeriene. A m continuat stl ne
întdrim situaţia aeYiantl,
construind un n ou aerodrom
pe Insula Gozo 1 o, situattl î ·n
largt-i.l Maltei. Terenurile ••
M altei erau şi ele încdrcate
la m aximum cu forţele noas-
tre aeriene .

Domnul Churchill
in fornaă
Spre sfîrşitul lui mai,
cu o luntl înainte de terme-
nul pyevtlzut pentYu atacul
Siciliei, ati. sosit la caYtierul
meu general primul minis-
tru Churchill, însoţit de
generalii Marshallşi Brooke,
ttltimul fiind şef al Sta-
tult"'i major imperial, pen-
tru a disc·u.ta celelalte obiec-
tive ale campaniei sici liene,
altele decît ocuparea insulei
şi asigura1'ea liberei folosiri a
Yt1.tei navale mediteraneenell.
Existau a1'gumente în favoa-
1'ea suspendtlrii activittlţii de
mare anvergurtl în Medite-
rana duptl ocuparea Siciliei,
încercînd stl economisim to-
tul în vederea operaţiei pritt-
cipale din noYd-vestul Eu1'o-
pei. Existau însă şi contraar-
gumente serioase. ! nceta1'ea
ataC'N1'ilor masive a1' fi eli-
minat ameninţarea care pla-
na asupra germa11.i lor pe
frontul sudic, dîndu-le astfel
libertate de a&ţiune. !n Eu-
t O) Insulă aparţlntnd de Malta.
H) La Al-ger a sosit ş i minis-
trul de Extern.e britanic, A.E den.
Operaţia. ,.Esc/1imos" o datei decla.nfatd, trupel e aliate au
debarcat pe faleza stcilia.nd
ropa, forţele terestre aliate
ar fi fost inactive di11. vara
anului 1943 pîntl la înce-
putul verii 1944. Aveam
mare nevoie de excelentele
aerodromuri din sudul I ta-
Ziei. Doream sd menţinem
starea de presiune, convinşi
fiittd cd astftl rezistenţa Ita-
liei rwea sd fie ct"'-rînd înf1'în-
ttl. Dacd italienii abandonau
lupta, ga-rnizoanele lor ar fi
p4Y4sit Balcanii obligînd
Germania stl- şi disperseze şi
mai mult forţele.
La conferinţtl au pa1'ti-
cipat amiYalul Cunningham,
comandantu l forţelor aeYiene,
mareşalul Tedder, gene-ralul
Spaatz şi şeful meu de s tat
major "Beedle" Smith. Au
f ost de asemenea invitaţi
Alexande1' şi Montgome1'y .
Domnul Churchill, foa-rte
în formtl şi plin de elocinţtl,
ne-a prezentat o imaguJe
zugrtlvittl în culori tranda-
fiYii asupya p erspectivelo1'
ca-re, credea el, ni se vor des-
chide o dattl cu ocuparea Si-
ciliei. El a insistat- în ca-
drul conferinţei - ctl 11.u
avea nici o intenţie stl se
amestece în pyegdti-ri le pen-
tyu atacul de trecere a Cana-
lului Minecii din '44, da-r
ctl e1'a preocupat ca eu sd
înţeleg dorinţa celor doutl
guverne ca forţe le aliate s4
exploateze ftlrtl întîrziere ori-
ce avantaj care a1' fi rezul-
tat din ctlde1'ea Siciliei. Se

88

- - - -- -- -
 temea ca nu. cumva sa dă·n1.
misiunii o itJterpretare li-
tnitată, socotind-o încheiată
o da tă C'l4 octtparea Siciliei,
indiferent de împrejttrllri.
Dat fiind că exploatarea
vic toriei face în chip firesc
parte din bătălie, eu per-
sonal tJU prea înţelegeatn.
.ce voia să spună şi la ce se
aştepta primul ministru. To-
tuşi, în prezenţa mea mt
l-am auzi t propunînd vreo
cam panie de mare a1wer-
gură , avînd Balcanii sau
chiar Italia de JVord ca
obiectiv minim. in acel tno-
m ent, mie cel puţin mi se
părea că era sincer preo-
cupat doar de ocuparea ra-
pidă a Italiei meridio11ale
şi nimic altcevau..
12) Este greu d e asimilat
această arlrmuţle llin ce l puţin
două m otive: a} Marsball 11 ln-
rormase pe B isenllower asupra
pledoariilor lui Churchill de la
Con reriuţa Srldent"; b} la 31
mai, o rrază a lui Antbony Eden
despre momentu l "clntJ trupC'Ie
noastre vor Intra tn zona Balca-
n iJ or" a stlrn Il o veri tab 11 ~ rur-
tun ă tntre englez i şi american 1.
Churchi ll a consumat mullă ener-
gie pentru a poto li spirllcle,
asigurind că 111 acel moment nu
se gtndea la vreo opcrapunc Im-
portantă In Balcani sau chiar In
norl'!ul Italiei.
fTn obxlttrflf '"'''" ./1· hwinll rllior Şl pl"n/ru jpepttri: drumurile des{u.ndall' ofl' Italiei
Totuşi, într-o discuţie în-
tre patru a,. Iz i, Broolle mi-a
fn.ăr turisi t că ar fi fost
bucuros ca proiectttl traver-
sării Canalttltti Minecii să fie
reconsiderat sugerînd ch.iar
eliminarea acestui concept
temerar din cadrul s trate-
giei alia te acceptate. ln
timpu.l scurtei campa11-ii
de pe continent din 1910,
Brooke comandase un corp de
armată avîttdtt-i sttb ordz.-
nele sale pe A lexander şi
pe Montgomery. Impulsiv
din fire - aşa cum se ctt-
vine să fie descendentttl tmoY
străbuni ir landezi erf1
deosebit de inteligent şi de-
votat trup şi suflet ttnui
singur ţel: cîştigarea răz­
boiului.
Cînd l-am întîlni 1 prima
dată - în noiembrie 19../. 1 -
mi s-a părut mai curî1td
abil decît proftmd, şiret
decît înţelept. Cu timpul
însă mi-am dat seama că
afectarea ltti care mă deran-
ja, n-avea prea mare im-
portanţă, c ă era sincer şi
că, deşi lipsit de capacitatea
pe care o avea generalttl
M arshall de a cîn tări ct'
sînge rece datele contradic-
torii ale unei probleme pen-
tru a a;unge la o hotărîre
fermă, nu-mi era deloc
greu să lttcrez cu el. Cînd
nu era de acord ctt ceva, nu
ezi ta să-şi manifeste ca tegoric
şi vehemen.t opoziţia, tot-
deat4na însă cinstit, pe faţă;
iar temperatura oricît de
ridicată a discuţiilor oficiale
nu afecta niciodată relaţiile
sale prieteneşti cu oponenţii.
Era ttn soldat strălu.cit şi
trebuia considerat ca atare.
De aceea am asc·ultat şi
atunci, cu mare atenţie, ex-
punerea pu.nc t·u lui său de
vedere.
El mi-a spus că prefera o
politică de folosire a forţei
·noastre navale şi aeriene în
scopu.l blocării Germaniei şi
distrugerii indus triei sale şi
de evitare a marilor bătălii
terestre pe fronturile princi-
pale. Era convins că !ntr-un
conflict terestru desfăşurat
pe tHJ vas t tea tru operaţional,
~noi am fi fost dezava1z.tajaţi
şi am fi suferit pierderi
enorme şi inutile. Părere a
lui era să nu deschidem
alt frotlt mai mare în afara
celui căruia îi P'~tteam. face
faţă în Italia. Ntt ştit4 dacă
primttl ministru era de
acord cu această ultimă parte

a ptlreriloY lui Brooke, refe-
1'itoare la amînarea pe tertnen
nelimitat a operaţiunei de
trecere a Canalului Minecii,
însă fapt cert este că Chu7-
chill dorea cu adevărat să
maseze în 1 talia cea mai
mare parte a forfe.lor aliats
disponibile în M edi terană13.
13) Brooke exprima cu rlde-
litate punctul de vedere, din
acel moment, al lui Churchill.
La 2 iulie, dup:l retnt.oarcerea
l a Londra, Churchi ll a comu-
nicat şemor sll.l de st.at ma-
jor să nu se lase lnrluentaţl
d e "gind irea lipsită de v lagă" a .
lu i Eisenbower şi a allor gene-
raU americani. Cinci zile mai
tirziu, premierul britanic 1-a
scris generalului Eisenhower
ptntru a-l cere să se realizeze ctt
mal rapid o debarcare tn sudul
Italiei, care să permită trecerea
de trupe anglo-americanc tn ves-
lu 1 Balcan llor.
DO
Prinlrt> ruin elt> oraşului Ca tania
vrice sugestie sau insi-
nttaYe privind abandonatea
operaţiei "Overlord" 14 găsea
întotdeau1-1.a atît la Ma1'shalt,
cît şi la mine, un refttz cate-
goric de a fi luattl ît~ consi-
deraţie. Nu numai că amîn-
doi eram ît~că pe deplin CO?~­
vinşi - şi nu ne sfiam s-o
repetăm cu glas tare - de te-
meit~icia arl(umentelor care
stătuseră la baza elaborării
plantl.lui "Overlord" ca efort·
styategic principal depus
de noi în EttYopa~ dar stu-
diam orice propunere de
angajare ..a trupelor în altă
parte prin p.risma repercusiu-
ni/ar ei eventuale asupra
întăririi sau slăbirii şan-
1lt) Denumire cod irica.tll. pen-
tru debarcarea tn Franţa
Nord-Vest. Vezi şi Magazin isto-
ric, nr. 9/1968.
se lor de succes ale operaţi unei
"Overlord". Amîndoi 1'eCtt-
noşteam c ă invazia Italiei
Meridionale, în caz de vic-
torie, ?le-ar fi adus mari
avanta;e - ş~ nu ne precu-
peţeam eforturile în acest
sens - dar Yefuzam cu ho-
ttlrîre să angajăm atît tru-
pele aliate, cît şi pe noi
înşitze într-o campanie de
mare anvergură, mizînd to-
tul pe operaţitmile di?'~ 1 ta-
lia.
Aceste m,otive, p altele,
att dus la încheierea utnti •
acord, potrivit căruia ex-
ploataYea opeYaţiunei sici-
liene a fost lăsattl la apyeci-
erea mea, mie revenindtt-mi
şi misiunea de a profita
de orice ocazie favorabilă
de
pentru a pătrutlde cît mai
adinc în 1 talia. Astfel, im-
 portanţa aerodromurilor din
Foggia devenise şi mai
evidett.ttl . Cum înstl pentru
a n e menţine în -Italia aveam
nevoie de un por t mai mare,.
a fost desemnat oraşul Nea-
pole ca cel.de:.a l doile~ obi~c­
tiv s trateg~c ~n atenţta al~a­
ţilor.
Un alt subiect care a
suscitat discuţii prelungite
în cadrul conferinţei a fost
oportunitatea bombardtlrii
s taţiilor de triaj, si~t.fa te
în apropierea R omei. Am
fost cu toţii de acord ciJ, în
miJsura în care era cu pu-
tinţtl, "oraşul etern" trebuia
.cruţat , aceasta fiind, de alt-
fel, atitudinea noastriJ faţtJ
de toate monume·ntele civi-
lizaţiei antice de pe terito-
riul Italiei. Dar, pe de
alttJ parte, nu. era un secr~~
p entru nimen't ctl germanu
profilau de reticenţele noas-
tre şi utilizau R oma drept
verigiJ principaliJ a . sis ~~­
mului lor de comun~c aţu .
Nu s-a luat pe loc nici o
ho tiJrîre, însiJ ulterior am
fost. autoyizaţi siJ bombar-
diJm, totuşi, s taţiile de triaj,
avînd deosebi tiJ grijiJ siJ nu
aducem striciJciuni R omei
şi Ce ttlţii Vaticanului.
Să divulgăm
secretul,
pentru a-1 pastra
Planul campaniei stc't·
liene a fost anunţat, în
linii mari , reprezen tanţilor
presei cu o luniJ înainte de
dec lanşare. Oricît de para-
doxal pare, aceas tiJ miJsurtJ
fiJriJ precedent a fost luatiJ
tocmai pe11tru ptls trarea se-
cretulu't.
Simţeam ctl. tt'ebuia pus
captJt speculaţiilor repor te-
rilor de război cu privire
la intenţiile forţelor aliate.
Ştiam ctJ genn.atlii ne urmă­
, reau îndeaproape; şi este
surprinztltoare maiestria cu
care personalul versat al
utt.ui servicit~o de info1'maţii
reuşeş te stJ asam bleze frîn-
turi disparate de informaţii,
aparent lipsite de impor-
tanţiJ, şi să alc iJtuiască un
tablou al planurilor ina-
mlce. In acel m oment, Afri-
ca de JV ord se transformase
într-un adeutlrat stup , întt'-
atît erau de febrile pregăti­
ri le p_entru in vazia ln Sici-
lia. In fiecare loc. disponibil
de-a lungul plajelor soldaţii
fiJceau instrucţie,· marile por-
turi erau · înţesate de pro-
vizii; în porturile mai mici
şi în go lfut'i soseau noi
efective des tinate debarctlrii.
DaciJ ziariş tii, în ciJutare
de subiecte senzaţionale, ar
fi continuat siJ relateze des-
pre activ ităţile noastre de
pe întreg teatrul operaţio­
nal, era de la sine înţeles
c ă în scurt timp duşmanul
ar fi putut deduce cu destu-
lă precizie capacitatea for-
ţei noas tre de atac şi pro-
gramarea atacului , chiar da-
că asupra locului aveau în-
doieli.
In timpul perioadelor de
inactivitate militariJ, re-
porterii îşi împtlneaziJ arti-
colele cu speculaţii şi cum,
duptl cîteva luni, pe front ,
oricare ziaris t capătiJ abili-
tatea de a interpreta j ust
evenimentele din viitorul
apropiat, eram grav ame-
ninţaţi ca, f oarte curînd,
i namicul siJ ne afle pla-
nurile, chiar şi detaliile lui .
Comentariile serioase ale
observatorilor · militari de
acasă, analizînd de la mare
dis tanţiJ problemele frontu-
lui - nu cred ctl pot fi de
folos inamicului . Conclu-
zii le lor se bazeaziJ pe infor-
maţii sumare şi sînt, în
general, mai degrabiJ amu-
zante decî t înfricoşătoare;
. to tuşi, în miJsura în care se
apropie de adeviJr şi în
care furnizeaz?J date statis-
tice , ca suport concret al
ideilor exprimate, ele p ot de-
veni periculoase. Dar în
cadrul unui teatru opera-
ţional activ, si tuaţia este cu
totul alta şi, din pricina re-
puls'iei mele îniJscute faţiJ
de o cenzură nejus tific ată şi
mai cu seamă a încrederii
pe care o aveam în integri-
tatea zi ariştilor mei, am
hotiJrît siJ le împărtăşesc
secretele.
Nu pot spune c ă aş repeta
experienJa cu inima uşoară,
caci darea în vi leag a unui
secret aşeazd pe umerii celui
însărcina t cu p tlstrart.f.l lui
o grea povartl; îns ă proce-
dînd astfel, i-am dat fiectlrui
reporter sentimentul ciJ îm -
ptlrtăfeş te responsabilitatea
cu m tne şi colaboratorii mei.
Din acea zi şi ptn4 dup4
lansarea atacului de pe
cîmpul operaţional nu s-au
maJ f4cut speculaţii şi nici
un reprezentant al presei
nu a mai trimis informaţii
în miJsurd siJ · ajute inami-
cul. Duptl ce operaţia a
fos t înc heiată -cu bine, mulţi
corespondenţi m i-au tnărtu­
risi t teama lor ca nu cumva ,
din neatenţie, s4 divulge
secretul. 1n perioada pregtJ-
tirilor, s-au abţinut de la
orice fel de discuţii , chiar
şi între ei, privind operaţia
şi au inventat nume de cod
foarte .complicate pentru a
desemna materiale de rtlzboi
necesare atacului sau vreun
detaliu al operaţiei.
R eporterii au rămas cu
gurile ciJscate cînd, chiar
• la deschiderea conferinţei,
le-am spus ciJ· vom ataca
Sicilia la începutul lui iu-
lie, ctl Armata 7 condus4 de
generalul Patton va ataca
plajele meridionale, iar
Armata 8 britanic<% sub
comanda generalului M ont-
gom ery - plajele estice,
la sud de Siracuza. 1a.r
cînd le-am expli~at că gene-
ralul A lexander va prelua
comanda ambelor armqte "şi
c ă începusem deja campania
aerian4 preliminartl , care
avea ca scop atî t distrugerea
forjelor aeriene germane şi
ttlierea căilor. de comunica-
ţii maritime şi terestre ale
inamicului, cît şi · sliJbirea
capaci t4ţilor sale defensive,
s-a liJsat o linişte aptlsătoare.
Am declarat presei ctl adop-
tasem în ofensiva aeriană o
tac tic4 tnşeltltoare, car~ sil-i
sugereze inamicului ctl vom
ataca extremitatea occiden-
taliJ a insul~i. l -am infor-
mat ctl) în cadrul operaţiei·
vom folosi trupe aeropur-
tate pe O· scară mult mai
largtl decît s-a mai încercat
vreodat4. Atacul a avut
loc în n oaptea de 9 iulie şi
s-a desfăşurat întocmai dupd
cum îi informasem pe cores-
pondenţii de presă.
Deoarece Malta poseda o
remarcabila reţea de comu-
nicaţii navale , am ales-o
drept cartier general pentru
91
•••- -•••·u·-- -•••••••••••-••••- -•••••••••• "" "''" _ __ ",".,,,., _ __ _._".,.,.,.,,,_ ,. _ _ ..
~_.,.,.,., ., ,.,,., ,._-.. .,...,~., .,.,.....,. _ __ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ __

p erioada etapelor iniţiale ţa de a mai amenaja în ves t, cele orientale erau apa-
ale operaţiunti. Insa maj o- timp util aerodromul pen- Yale de insula .
ritatea formaţiilor noastre tru a fi f olosit în campania Am petrecut cî teva ore cu
aeriene f iind masate pe aero- siciliana. Din fericire, chiar amiralul CunnitJgham, în
dromurile din nord-estu l în m omentul crittc ma1'e- biYoul lui unde, la intervale
Tunisiei , principalul car- şalul aerului, Park 17 , co- scurte, meteorologii adu-
tier general al forţelor aerie- mandantul forţelor aeriene ceau yapoartele şi progn()-
n e a trebuit sa rămîna în de pe insttlă, a primit vizita zele. P ersonalul flotei de
vecinatatea Cartaginei an- unui genis t american, spe- război vorbea despre viteza
tice16. cializat în const1'uirea tere- vîntului folosind cuvîntul
!mpreund cu generalul A!e- nuri lor de a via ţie. forţa . Intra , de pild4, un
xander şi amiralul Cunnin- Park i-a adtts acestuia la om şi spunea : .,Forţa IV,
gham am sosit la Malta cunoş tinţă datele problemei domnule", un altul: " Fo1'ţa
cam cu o zi înainte de mo- şi dupa ce i-a arătat locul, V, domnule" . Eu tre'buia să
mentul fi xat pen tru a tac , l-a rugat să calculeze timpul transform aceste cifre în
ca să putem lua mdsurile necesar cons truirii unei pis te mileforă, dar urmă1'ind
care s-ar f i dovedit nece- de aterizare: " 1O zile", a expresia feţei lui Cunnin-
sare la faţa locului . Am rdspuns indiferent cel între- gham nu-mi era deloc greu sa
fos t oaspeţii fe ldtnareşalu ­ bat . Lui Park - care era înţeleg ca forţa V era mai
lui L ord Gort 18 , guvernato- un om f oarte dinamic - rea decît forţa IV. Pronos-
rul insulei . răspunsul i s-a părut atît ticul anunţa totuşi o sctldere
Malta avea cu totul alt de absurd, încît s-a crezut a vitezei vîntului spre seara,
aspect decît îtt. ttrmd ct4 victima unei farse. To tuşi, ceea ce ne-a mai înveseli t,
cîteva luni , cînd fusese în observînd seriozi tatea cu caci daca se adeveYea ten-
centrul tirului puternic al care ofiţerul exam ina Pro- dinţa de îmbunataţire a
forţelor inamice , neputîn- blema , l-a întrebat: "Cînd vremii catre miezul nopţii
du-i opune decît o slabd p o ţi începe ?" . " De îndata condiţiile de declanşare a
Yezis tenţa . Deşi greu încer- ce mi se aduce echipamentul, atacului ar fi devenit satis- ·•
·c at, m oralul locuitorilor nu a dic ă peste cîteva zile". A f acatoare.
fusese zdruncinat. Cînd, urmat un sch'imb intens de Unii mai ftlceau ctte o
dttpd cucerirea A fric ii de mesaj e şi 13 zi le de la data plimbare, dar urmtlream cu
Nord, aliaţii le-au acordat cînd p rima unitate ameri- încordare anemome trele,
sprijin aerian şi maritim, cana de construcţii ptlşise pe căci se apropia cu repezi-
ei s-au dovedi t la Îtlălţime. insulă , primul avion de ciune ora cînd avea să fie
!n momentu l în care am răz boi decola de pe p ista. imposibil sa întoarcem for-
h o tărî t să f olosim avantaj ele Convoaiele maritime care ţele de asalt îndrep tate spre
oferite de Malta , aerodro- aduceau trupele în ampla- punctele de debarcare. A
murile sale se aflau într-o samentele desemnate, veneau sosit un m esaj din par tea
s tare exce lentd, iar garni - din porturi rtlspîndite de-a generalului M arshall: "A ta-
zoana sa ardea de nerabdare lungul coastelor mediterane- eul mai are loc sau nu?" Ce
de a intra în luptd . ene. Sincronizarea şi mane- n - aş da să ştiu, am spus
vrele f i nale ale dif eritelor în sinea mea. Seara se apro-
coloane navale trebuiau pia şi prognozele indicau o
"Atacul efectuate cu mare precizie, uşoara ameliorare a vremii.
căci porţiun ea de mare care A m hotarit sa acţionam
mai are loc separă Sicilia de continent conform planului şi am
era strîmta şi intesata de trimis în acest sens o radio-
sau nu?" •

m~ne şt. trebut.au,

•

totodată,
• 1

gramtl generalului M arshall.

combina te în asemenea mod, Chiar daca forţe le care tre-
1n perioada acestor pre- încît să deruleze inamicul. buiau sa atace coasta meri-
gatiri am pu tttt aprecia încă Amiralii Cunningham şi dional(} erau obligate s4 -şi
odată cît de utila era reali- H ewitt, împreună cu sub- amine debaYcarea, cele din
zarea operativd a unor con- ordottaţii lor, au îndeplinit est puteau totuşi debarca şi
st rttcţii î t t stilttl ,,produc- aceas ta sarcină impecabi l. eram încredinţat ca, în felul
Jiei de masă" din S .U. A . Se To tul a decurs perfect, acesta, se crea mai puţina
construi a ut' teren de av iaţie pîttă în ziua asaltului , cînd dezordine decît daca am fi
p e mica I nsula Gozo, si- vremea care în aceste parţi încercat să oprim întreaga
tu a tă în largul M al tei. S o- ale M editeranei es te de obi- flot4 .
lul era total n eprielnic con- cei senina în timpul verii, Dar se ltlsa seara şi viteza
strucţiei, iar geniş tii bri ta-
s-a înrdutaţit, ameninţînd vîntului creştea alarmant.
să împiedice debarcarea. Ne Nu puteam face nimic decît
n ici, care lucrau cu un el te temeam mai ales de debar- sa ne yugăm , cu disperare.
manuale şi echipament ttşor , carea care trebuia să aibă
renunţaseră la orice speratt.- loc pe plaje le meridionale, Versiunea romlne ascl a
căci vîntul suflînd dinspre memoriilor:
15) ln n or du l Afr icii , pe coast a
Golfu lu i Tun ls Dana CRIVAŢ,
16) ln 1939- 194 0 a com andat 1 7) E ste vorba de v icemare-
fo rţ e l e
engleze tn Fran ţa . ş alul a erului &:elth Park . Mldllina NICOLAESCU

92
 -

0' Artagnan, cel mai cele-·

bru muşchetar dintre Cei t rei
muşchetari ai lui Dumas,
nu e tn intregime un personaj
născocit. Se ştie că autoru 1
s-a inspirat dfn aventurile unui
gentilom gascon, Charles de
Batz, numit d'Artagnan, sau,
mal exact, dIn povestirea pe
care a scris~ un alt m uşche­
tar, Gatfen de Courtllz, des-
pre aventurile aceluiaşi per-
sonaj. Există deci citeva surse
de informaţie despre d 'Arta-
gnan, acela care a tncamat
mal bine decit nimeni altul
aventura jovlală şi generoasă.
Primul d 'Artagnan, cel ade-
vărat, nu se ştie unde este
inmormintat. Al doilea zace
in fundul unor biblioteci, far
, al treilea a fost şi este in
miinile tuturor, el fUnd im-
preună cu Ivanhoe, Gil Blas,
Eulenspfegel etc., unul dintre
personajele cele mai populare
de pe intreg globul.
Ce spune istoria despre ade-
văratu 1 d 'Artagnan ş f ceilalţi ?

1 ADEVĂRATA
. ISTORIE
A Lm D'ARTAGNAN
L. AGUADO
93
 La 25 iunie 1673, in timpul războiului
Olandei cu Anglia şi Franţa, la asediu!
oraşului neerlandez Maestricht a luat
parte ş i adevăratul d'Artagnan. După o
scurt~ bătălie, asaltanţii au reuşit să
pună mtna pe unul din punctele cheie ale
apărării. A urmat însă un teribil contra-
atac a l olandezi l~r şi un glonte l-a rănit
pe d 'Artagnan mortal. Deşi La Gazette
de FYance, tntr-o notă informativă despre
această luptă 1-a citat pe neinfricatul
muşchetar tn cuvinte foarte elogioase,
făcînd aluzie 1~ sentime.n tul de regret pe
care 1-a incercat regele Ludovic XIV
auzind de această pierdere, vestea morţii
lui avea să fie dată uitării curind după
aceea.
Dat abia p ierise autenticul d'Artagnan
pe cimpul de luptă de la Maestricht,
cînd un alt d 'A~tagnan, mult mai .consis-
tent, deşi fals, se năştea într-o carte a
pamfletarului Gatien de Co.urtilz, fost muş­
chetar şi el. Pe celebru l d'Artagnan 1-a
creat însă, 150 ani mai tţrziu, fantezia
romancierului Alexandre Dumas.
Vom începe cu cel mai cunoscut de toţi,
cel care a făcut înconjurul lumii, cel d·upă
care alergau, in momentul apariţiei sale în
foileton, atit portăresele, ett şi miniştrii
guvernului de la Paris, . cel pe care U
păstrau in cab ine căpitanii de fregate,
porniţi în lungi călătorii pe ocean:
d 'Artagnan a l lui Alexandre D'!lmas. Deş i
personajul este atit de popular printre
cititorii din .intreaga lume, credem ne-
cesar să amintim unele episoa9e din
aventuroasa lui existenţă literară , încer-
cînd să desprindem, acolo unde e posibil,
adevărul de ficţiune.
Un gascon vine la
Paris
Aşadar, cum ni-l prezintă Alexandre
Du mas? D 'Artagnan îşi face intrarea în
Paris prin poarta Saint-Antoine, într-o
zi de aprilie a anului 1~25 ~ fără o Iescaie
în buzunar. De · unde vine? Nici Dumas
şi nici Gatien de Courtilz, primul său
biograf, nu ocolesc adevărul : d'Artagnan
vine din Bearn (Gasconia) . Caracterul şi
accentul său st nt, in mod in'contestabil,
gascone. Cu acest .,paşaport" se îndreaptă
spre Paris, decis să-şi croiască drum. La
cîteva leghe de Orleans, pe drumul spre
curte, tînărul frece prin prima sa aven-
ttlră ; niş te necunoscuţi ti c 1omăgesc şi ii
fură -scrisoarea cu care tatăl său 1-a trimi~
la Paris.
94
Creatoru l acestui falf d 'Artagnan ne
spune că tînărul gascon, în vîrstă de 18
sau 20 ani, este puternic şi bine . legat,
cu ochi vioi şi faţa uşor alungită, dar
foarte bărbătească . Îmbrăcat cu un piep-
tar de lînă decolorat de soarele ş i pl<;>aia
drumurilor, călăreşte pe o mîrţoagă care
trezeşte mila şi batjocura celor ce-o
privesc. Tatăl său nu i-a putut oferi
altceva decît curajul: .,Fiule - i-a spus
el - nu-ţi fie frică de ocazii şi caută
aventurile. Aminteşte-ţi că eşti gaston".
Mama sa, mai practică, i-a dat un balsam
pentru răni sau lovituri, pe care a avut
ocazia să-I folosească chiar la inceputul
călătoriei.
După ce eroul lui Dumas tr.ece cu succes
de prima sa peripeţie, autorul aduce in
scenă alte personaje: un cavaler misterios
-agent secret a l cardinalului Richelieu,
viitorul duşman al lui d'Artagnan - U
contemplă oarecum dispreţuitor. Curînd
apare şi Milady, o doamnă attt de fru-
moasă tnctt, văzînd-o, indrăzneţul gas-
con leşină. Nu se ştie prec is dacă acest •
fapt se datoreşte sensibilităţii tînărului
pentru sexul frumos sau acelor lovituri
?rimite între timp şi pe care nu a mai avut
cînd să le oblojească cu balsamul reco-
mandat de m,ama sa.
Atit a uteliticul d'Arlagnan, ctt Şl
corespondentul lui literar , ajung cu
timpul agenţi secreţi ş i intermediari ai
politicii duse de abilul cardina l Mazarin,
.succesorul lui Richelieu. Deocamdată,
însă, d 'Artagnan at"lui Du mas nu e decît
un p ersonaj ingenios care soseşte, zdro-
bit de lovituri, Ia Paris, într-o zi de pri-
măvară . Iş i vinde calul pe t re i scuzi ş i
porneş t e , ca orice nou venit, i n căutarea
unei locuinţe. Se interese ază ap oi unde tl
poate găs i pe domnul de Treville, căpitan
al gărzii regale, compa triot a l său . R eu-
şeşte între timp s ă cîş tige priet enia .,celor
trei mu şchetari" - Athos, P orthos, Ara-
mis, care , ca şi d 'Artagna n, au ex istat
in realita t e şi care s-a u i nrola t c u nume
f a lse tn corpul secret din serviciul regelui.
Rtnd p e rind, cititorul face c unoş tinţă
cu ei ş i îi tndrăgeş te, ca ş i pe tînărul
şi inexperimentatul gascon care, la reco-
mandar ea lui Tteville, est e angajat în
compania comandată de· cumnatul aces-
tuia, domnul des E ssarts. Ctt despre ser-
vitorii mu şchet arilor, ei. se numără p r in-
tre puţine le perso naje c ăro ra nu le putem
descoperi identitatea rea lă. Au exist at?
Fără îndo ia lă , d ar nu ş tim nici c ine au
fost, nic i cum se numeau . E ste un obicei
ingrat al. istoriei de a - i remarca numai pe
.
ce1 man.
 Nu existd, se pare, nici un portret al lui Cho.rles de Batz; tn schimb abundd cele ale legendarului
d'Artagnan, a cdrui reprezentare nu este tnsd totdeauna aceeaşi
Regina indrăgostită
ln vîrful piramidei celor mari se află
regele şi regina. Alex andre Dumas situ-
ează o bună parte din acţiunile muşche­
tarilor în epoca lui Ludovic XIII
(1610-1643), un rege căruia îi plac spa-
dasinii ş i gilcevile, pentru c ă îi condi-
mentează viaţa monotonă . Cît priveşte
regina, Anna de Austria, interesul ei se
îndreaptă spre ministrul englez, ducele
de Buckingham. Această predilecţie nu
.este născo c ită de romancier, ci pe deplin
:reală, ş i-i va prilejui lui d'Artagnan nu-
meroase aventuri. Despre un a lt personaj,
doamna Bonacieux, subreta reginei, nu
-se p oate afirma că a existat cu adevărat,
tnsă istoria confirmă că multe doamne
din anturajul Annei de Austria a u plă­
tit mult- prea scump devotamentul lor
pentru această frumoasă, gingaşă şi cam
u şuratic ă soţie de rege .
Cititorii îşi amintesc desigur, cum de
dragul ei, ducele de Buckingham se stre-
coară, incognito, pe străzile întunecate
ale Parişului şi pătrunde , printr-o uşă
secretă, în Luvru. ln timp ce-şi netezeşte
preţioasa chică in oglindă, vede apărî nd,
printr-o uş ă , de asemenea secretă , pe
iubita sa regină. Dup ă M emoriile doamnei
de Motteville, pe care devota mentul faţă
de Anna o va duce la exil, regina ar e "o
gură mică, roş ie, nişte ochi de smarald şi
pielea de piersică". Pe atunci nu i mp l i-
nise 30 ani. Însoţită de doamna sa de
onoare Stephanie de Villa (un alt per-
sonaj istoric, vînat din zbor de către
Du mas din relatările de epocă), regina
pare o arătare de basm, îmbrăcată în
satin alb, cu părul auriu , mătăsos, căzînd
bogat r>e&te umeri.
F ascm a t, Buckingham cade la picioa-
r ele sale~ !n trei a ni nu s-au văzut decit
de tr~i ori - a treia oară la un b a l mascat,
unde ducele în ce arcă s-o sărute pe Anna
prin a cele unghere întunecoase pe care
Velasquez le-a pict at a tit de bine.
Regina s-a crezut atunci grav compro-
misă, ca şi a cum, de altfel, cînd ar e ne-
95
fericita idee de a-i face cadou englezului,
drept chezăşie a prieteniei lor, un giuvaer
cu diamante. Faimosul g iuvaer care, mai
tirziu , va servi lui d'Artagnan drept
pretext pentru prima sa călătorie în
Anglia (episod com entat şi tn alte scrieri,
printre car e cartea lu i R oederer Intrigues
politiques et galantes de la cour de Fra11.ce) .
Ducele se vede însă nevoit să inapoieze
zălogul cit mai repede posib il, căci car-
dinalu l a avut grijă să-1 informeze pe
rege despre acest cadou comprom iţător.
Din ordinul suveranului, regina urme <'. ză
să poarte această bijuterie la balul oferit
de Primărie. Intriga se compl ică şi mai
mult prin faptul că Milady, teribila
Milady, reuşeşte să taie două din dia-
mantele giuvaerului, pregătind astfel
dovapa infidelităţii Annei, dovadă pe
care, la rîndul său , Richelieu intenţio­
nează s-o prezinte lui Ludovic.
D'Artagnan îşi îndepl ineşte tnsă admi-
rabil misiunea, aducind la Paris giuva-
erul, r econst ituit de un bijutier priceput.
Incit in ziua balulu i, Anna poate etala
celebrele dia mante.
Destul de apropiate de realitate sint şi
peripeţiile, m ai mult" sau mai puţin
comice, prin care trec muşchetar ii fiindcă
n -au bani pentru a-şi plăti extrem de
costisitoru l echipament necesar unei
campanii militare (asediu! cetăţii La
Rochelle). Că feme ile, aşa cum se î ntîm-
plă in cazul lui Porthos, ii ajutau pe
mu şchetari să-şi plătească echipamentul,
este un adevăr istoric , mărturisit de mulţi
cronicar i. Nu acelaşi lucru se poate spune
despre o altă afirmaţie a lu i Dumas,
cum că d'Artagnan se arată abil nu numai
în mînuirea armelor, dar ş i în cea a lite-
relor. Deşi adevăratul d'Artagnan a fost
un curier p riceput in serviciul lui Ma-
zarin, el a t r ebuit să transm it ă mesajele
î ntotdeauna prin viu grai, dat fiind că,
pînă la sfîrş itu l vieţii lui, scrisul îi trăda
originea provincială şi puţinele sale
cunoştinţe în ale s lovelor. Oricit de s im-
patic ne-ar fi acest personaj, trebuie să
recunoaştem că_, in ciuda legăturii sale
cu curtea, el n-a fost niciodată la înă l­
ţimea unei societăţi attt de cultivate cum
era cea care-I î nconjura pe Ludovic XIV
(1643-17 15), in timpul căruia ero ii lui
Dumas îşi co ntinuă peripeţiile.
Trecin d peste o seamă de a lte amănunte
ale cunoscu tului r oman a l lui Dumas,
a mintim doar că, în cele din urmă,
d 'Artagnan e numit locotenent de mu şche­
tari.
Crescători de pasari
şi ostaşi ' că in acelaşi an, 1642, moare marele car-
Ce ştim despre adevăratul d'Artagn an?
Cronicile atestă că se numea Charles d e
Batz, senior d 'Artagnan. S-a născut în
1611 sau 1615 la Lupiac, sat ce ma i există
96
şi azi în Gasconia. Din IJartea mamei era
un Montesquiou d'Artagnan. După pă­
rerea unor istorici, numele de d 'Arta-
gnan 1-a purtat un unchi al său, Henri
Montesquiou, care îl servise pe Ludovic
XIII . Aces·t a a fost unul dintre motivele
pentru care regele 1-a primit cu s impatie
şi familiaritate pe tînărul gascon . Un
altul pare să fie faptul că tatăl lui Ludo-
vic XIII, H enric IV era originar din
Bearn, regiune de unde venea şi d'Arta-
gnan.
Mica n obilime provincială, din ' car e
făcea parte şi Charles de Batz d'Artagnan,
se compunea în r ealitate din burghezi
îmbogăţiţi, din mici co merci anţi car e
cumpărau titluri şi castele, cu bani. Se
pare că mai tîrziu, după moartea muşche-
.; ··. ~..".,.
h;t n~utfy:ii·s- l6!5 •r
d'•Rtli$WA~
~*! Y.~ ftl)l)t {iţ~aM~ ~ SftZ.
ftti au Sii11~ 4:t·M•~~'f;tdtt l!U
ltll-5 .·
A ceastd placd aminteşte: "Aici B·a ndscut pe la
1816 d'Artagnan, al cdrui adevdrat nume a fost
Charles de Batz, mort la asediul Maestrichtului
în 167J"
tarului, familia d'Artagnan a f a lsificat
titluri de conţi şi marchizi, fapt care i-a
adus şi unele neplăcer i.
Nobil autentic sau nu , adevăratul
d'Artagnan era d estinat să facă, uneori
prin curaj, alteori prin viclenie, o stră­
lucită carieră la Paris. F ie că s-a născut
în 1611 , în 1615, cum presupun unii is-
t orici, sau chiar în 1620 (nu s-a putut
găsi actu l său de botez), trebuie să fi
ajuns la Paris tinăr, aşa cum U descrie şi
Dumas, şi să fi intrat imediat în compania
domnului d es E ssarts. In 1640, î n timpul
războiului de 30 ani, il găsim, după d ocu-
mentele Ministerului de Războ i, la ase-
diu! din Arras, iar d o i ani mai tîrziu,
luptînd i n R oussillon . Duşmănia sa cu
Richelieu trebuie să fi durat puţin, pentru
dinal. Un an m ai tîrziu dispare dintre cei
vii şi L udovic XIII.
D'Artagnan a fost, în realitate, un
protejat al lui Mazarin, care 1-a ajutat
să intre in rîndurile muşchetarilor. Cind,
tn t impul F rondei•, Maza rin s-a ex ilat
voluntar la Bruhl, muşchet arul a că l'­
torit din Franţa tn Germa nia ş i i napoi,
ca purtător de mesaje p entr u Colber t,
o mul de încredere al cardinalului, viitorul
controlor general a l finanţelor , ş i p entru
F ouquet, supraintendent al finanţelor
(care, mai tîrziu, denunţat de Colbert
pentru afacerile sale veroase, avea să fie
arest at ş i supravegheat tot de către
d'Artagnan).
Cu asemenea buni a mici, cariera sa
militară n-a rămas obscură . In 1655 a
devenit căpita n ş i totod ată... ad minis-
trator al crescătorie i de p ăs ări de vînă­
t oare din Tuileries, misiune foarte impor-
tantă , care . dovedea increderea ce i-o
acorda regele. Ina intea lui, ace as tă func-
ţie o d eţinu se Luynes, un f avorit a l lu i
L udovic XIII, care fusese ş i ,.maestru al
ctinil0r mici ai regelui" . Ar fi greşit să
afirmăm că funcţia ad min istrativă a lu i
d 'Artagna n 1-a determinat să oco lească
ctmpul de bătălie. D impotrivă, a fost
prezent la dat orie ori de ctte ori trebuia
să lupte. Astfel, s-a aflat a lături de mare-
şalul Turenne in campania din Fla ndra,
iar ctnd ducele de Nevers, nepotul lui
Mazarin, s-a retras din fruntea companiei
sale de mu şchetari , d 'Artagnan 1-a i n-
locuit. In această calitate a fost însărci­
nat s ă-1 aresteze pe F ouquet, tn 1661 .
Această arestare a produs se nzaţie.
Superintendentul, posesor a l unei averi
fa buloase, protejase cu generozitat e p e
mulţi litera~i ş i artişti ş i-ş î făcu se nume-
roş i prietem. Ştiind t oate acestea, r egele
i-a încredinţat lui d 'Artagnan delicata
misiune de a-1 reţine p e F ouquet. Muşche­
tarul a tndeplin1t tntocmai ordinele re-
gelui, rămtntnd tnsă, aş a cum fusese
intotdeauna, o persoană cu sentimente
umane alese. El a fost cel care a condus-o
pe doamna de Sevigne ş i pe alte ct teva
persoane la Bastilia, p entru a sta de vo rbă
ctteva minute, cu puternicul lor prieten
aflat tn dizgraţie. Tot d'Artagnan va
fi cel care il va tnsoţi pe Fouquet tn exi-
lul din Pignerol.
Sursa de Inspiraţie: un
volum de false memorii
Gatien de Courtilz nu numai că 1-a
,.descoperit" pe d'Artagna n , dar a fost ş i
primul care a tnţel es ce folos s-ar p utea
scoate din aceas tă interesantă figură de la
curtea lui Ludovic XIV. Se pare c ă i n
răzb o iul cu Olanda, care 1-a cost at viaţ a
p e d'Artagna n , de Courtilz a lup tat chiar
sub ordinele celebrului mu şc hetar . Prin-
tre cele aproximativ 50 volume ce se atr i-
buie a cest ui a utor, se numără ş i o ser ie
• Fronda- In Fran ţa, mi şcare social -poli tică
(1648-1653 ) Impotri va a bsolutlsmulul r eprezenta t
de guvernul cardtnalulul Hazarln.
de Memorii apocrife ale unor personaje
secundar e, Gatien de Courtilz alegtndu-le
:poate tocmai pentru a putea da friu liber
Imaginaţiei sale fecunde. Lui ti datorăm
ş i falsele llfemorii ale lui d'Artagnan,
care i-au fu r nizat lui Dumas toate amă ­
nuntele in l egătură cu acest personaj.
Evenimentele relatate de Courtilz şi
Dumas sint aproape acel eaşi, ca şi per-
sonajele. Ceea ce a făcut in plus Dumas,
a fost să le dea aripi şi să le idealizeze.
Cum a cunoscut el cartea lui de Courtilz?
Din simplă întîmplare. In cursul unei
călătorii la Marsilia, a fost găzduit de
un pr ieten, al cărui frate era bibliotecaru 1
oraşului. În rafturile bibliotecii, Dumas a
dat peste Memoriile lui d 'Artagnan şi,
interesat, ca de obicei, de tot ce era istorie,
a luat-o cu imprumut, plecînd apoi tn
Italia. Cît despre carte, bibliotecarul n-a
mai revăzut-o niciodată.
In general, Dumas era bine informat.
Unele nepotriviri cronologice dintre viaţa
adevăratului d 'Artagnan şi cea a eroului
imaginat de e l au fost intenţionate. Deşi
documentat prin intermediul lui de
Courtilz, D umas s-a simţit mai mult
litera t decit istoric. L-a vrut pe Riche-
lieu tn r elatar ea sa şi 1-a introdus cind i-a
convenit. A făcu t ca povestea "celor trei
muşchetari" să se petreacă î ntre 1624 ş i
1628, deşi nu e exclus ca pe atunci d'Arta-
gnan să se fi jucat încă de-a v-aţi ascunse-
lea în satul său natal. Istoricii ti repro-
şează şi altele. Că a greşit făcînd din
d ucesa d'Aiguillon ş i doamna Combalet
două persona je difer ite, cînd in realitate
~u fost una şi aceeaşi persoană. Că a
făc u t un personaj să vorbească despre
infailibilitatea papei, cînd nici unui papă
nu-i trecuse încă prin minte să o pro-
clame. Că a vor bit despre strada Servan-
doni î nt r-o perioadă cînd arhitectul cu
acest nume nu construise biserica Saint-
Sulpice. Că i-a făcut pe protagonişti
să se imbăieze in mare ctnd, în realitate,
abia dacă - pe vremea lor - exista
obiceiul de a- ţi spăla mîinile (băile tn
mare se făceau numai î n caz de turbare)
şi i-a transportat cu t răsura în faţa unor
locu inţe numerotate, cînd numerele pe
case au apărut mai tîrziu.
Dar toate acestea putem să i le iertăm .
Aşa cum i le-a iertat eroul unuia din ro-
manele sale istorice, cavalerul Rongeville.
Aparţinînd unei familii cu al cărei nume
Dumas îşi intitulase unul din romane,
acest cavaler , la apariţia cărţii, a pro-
testat. După puţin timp, tnsă, cucerit de
talent ul romancieru lui , i-a trimis urmă­
toarea misivă: "Domnule, sînt ultimul
din familia Ron~evilJe şi chiar acum mă
voi sinucide, dm motive de dragoste.
Foloseşte numele meu în continuare, cum
doreşti".
Traducere din limba spanioli de:
Anca CHEREBEŢI U
97
j
 şta •

- Cititorii ne pot scrie fie pe adr: sa Indicati, fie la cis uţa poşta li nr. 702,
Bucureşti .
-Atragem din nou atenţia tuturor celor care ne scriu ci manuscrise le
şi documentele anexe nu se înapoiază.. In cooseclnţi , corespondenţfi n oştri
sint rugaţi si-şf pistreze copille corespunzAtoare. De asemenea, ne vedem
sillfl si subliniem pentru cei car e ne scriu de mtnă, adesea cu creionul şi foarte
neciteţ ci le vom rispuode mult mal puţin prompt decit coresponden ţilo r care
nu ne pun probleme de descifrare a scrisorilor lor.

• O "CĂMAŞA'~ MEDIEVALA construJrll, localul uf şcoUL ln cadrul asoc iaţiun ff •

GEORGE GEORGESCU· dîn Şu i cl, jud .
ne trimite (otogra(ia pe care o reproducem. Cu mai
multi ani in urmd, un locuitor al comunei a qdsit
,.cdmaşa" într-un mal surpat. E con(ecţionatd din
inele rotunde, de fier, cu diametrul de tm centimetru.
Prin comparaţie cu obiecte similare. specialiştii Mu-
uului de I storie Naţionald din Bucureşti au datat-o
tn sec. XV.
a lntHnţat o sociel.ate de lectură. şi o tlpograCfe ro-
Argeş, mânească..
Timp de 34 ani, a adunat documente maramu-
reşene, publfctnd, Jn 1900, volumul Diplome mara-
mureşene din secolul XIV-XV; această lucrare, care
conţine 366 acte referitoare la istoria politică., eco-
nomică şi soclaltl a )taramureşului tn perioada
amintitA., a atras imediat atenţia istoricilor români,
Academia română premiindu-1 pe autor cu marele
premiu NAsturel-Herescu şi alegtndu·l printre mem-
brii el (1901). Ctt priveşte pe maramureşeni, el au
considerat cartea lui Mibalyl - instrument fun-
damental pentru Jnţel egerea istoriei unei Jntregl •
epoci - drept «o Importanta. contribuţie la afirmarea
demnttăUl naţionale a poporului românt.

IOAN MIHALYI DE APŞA

PE TRE LENGHEL-IZANU, profesor pensionar

din Slghetul Marmaţlel , ne·a trimis o microbioqra(ie
a istorioqra(tl.lui maramureşean I oan Mihalyi de
Apşa. Extragem din scrisoarea d-sale ea şi din ma-
terialele puu la dispoziţia redacţiei noastTe de c4tre
col. (r.) I. Gradu- ctteva date mai insemnate, care
completea.%4 ..vocea" ce i-a (ost consacratd în recent
·ap4rutul l't:Uc dicţionar enciclopedic român:
"Dr. Ioan 1\fJhalyl de Apşa, fost membru cores-
pondent al Aoademlet române s-a născut tn comuna
I eud, Jud. ~Iaramureş, la 25 Ianuarie t 844, dintr-o
vecbe şi noblJA. familie - descendentA din voievo-
duJ Iuga, fratele lul Bogdan de Cuhea, Intemeietorul
l\Ioldovel - ai cărei membri au jucat un in\portant
rol polltlc şi cultural tn trecutul Maramureşului.
A studiat la Stghct şi Budapesta, unde şt-a trecut Eruditul cârturar s-a stins din via~ă la i2 octom-
doctoratul tn drept (t 868), urmtnd apoi şt unel e brie 19 !It, lăslnd tn manuscris al dollea volum al
cursuri de ştiinţe Istorice; din 1872, a tndepllntt Diplome lor maramureşene şi lucrarea Pdmtntul
diverse ruocţil oficiale tn administraţia maramu- Maramureşultti in timpul prefstoriei·•.
reşeanl1; totodată, a desfăşurat o bogată. şt fruc-
tuoasă activitate cultural-obştească., r11nd ani tn
ş lr secretarul ş i caslerul «Asoclaţiunii pentru cul- AVEŢI DREPTATE t
tura poporului român din .&Iaramureşt, tnf11njatA.
tn 1860 de unchlul să.u, comltele Iosif Man de Ş cu. FETRE 1. B.\RBU:\E \~U din Bucureşti: cele
A luptat pentru tnriinţarea unui liceu pedagogic lJ rcoinlRnte de (]rdnicert (nr. 11/ 1973) att fost ridi·
românesc la Sigbet, ipotectndu-şi averea pen Lru eate din Dalmatia, C rontia şi Sloven ia (nu Slota; ia),
6 000 tortnti pe care l-a depus ca garanţie tn vederea pentru ap(!ra reo orunitei de sud a imperiulut. ,

,
•
 .J • ·- • '• -·~-· • •• • .~; ·~·; 7..:

Ing. ADRIAN I. BNACH.B din Iaşi: expresia
.Tars lui Papur4·tX>d4" (nr. 11/ 1918) se raporl8az4
la Şte(4niţ4 Lupu ( 1669·1461) şi nu la Şte(4nit4·
Vodd ( 1511·162'1 )., nepotul lui Ştefan cel Mare.
D e altfel, aust lu~ru u tntelege şi din context, prin
apdul la Cronica lui Miron Costin.
PĂRERI •••
TOADBR IORDACim din com. Parova, jud.
Baclu, auatine cel, d4 (apt, colOMlul Crcliniuanu nu
a (ost lmpuşcat tn comuna Cleja, Bac4u (nf". I / 19'13)
ci pe teritoriul comunei Gropile (azi Dumbraro).
In ceea ce prit)6fte identitatea lui Peneş Curcanul,
conalderclm probl~ tnclria4, prin publicaf"ta, tn
nr. 1SJ19'13, la Poşta Magazin lstorto, a acriaorii
lui Vaaile Alecsandri din IB decembrie 1817. Acest
r 4spuns u adreaecu4 fi to11. SIMION TmONIOC
din oom. Vloov de Ioa, jud. Suceava.
PRECIZARI
I maginea tn(dtiştnd pe Ştefan cel Tln4r (detaliu
din tabloul 11otitt de ta biaerica 8(. GMorgh · din
Suceava) , ap4rut4 fn numdrul trecut al revistei
n oastre (p. B), reprezint4 o reprod1Acert gra(icd de
Maria-Elena Urau, publicatd tn lucrarta lloldova
tn contextul pollttc e\. r opean (1611-1111 ) a iat~ri­
cului H oria 1. U1'au. In Lucra~ amintit4, ca şi
într--o alt4 lucraf'f p1Wlicat4 tn 1940, l a Cluj, H oria
Urau 4uaţine teza dtipre pol itfca abild duad de
Şte(dniţ4 Vod4 pentru ap4rarea independtnţei
M oldovei. Precirdm cd fn fişierul bibliografic care
tnaotea articolul lui N. Grigoraş (fi şier eliminat
ditt t~t de redactorul Ştefan 8 . Gor ottri), aceast4
mentiune era f(feul4.
TRAIAN AXINTE din But ure,tt : aţHnţelea (oarte
bine, aşa ~m au (dcu~ şi c eilalţi concurenti: e-a
intervertit numerota1'ea rdapunsurilor 4 şi 6
(nr. J/1914, p . 61). Evident, la considerarea r43pun-
aurilor s-a tinut seama de ordinea cortctd.
SOLOMON UIRE din Bucunftl , n e atrage aten-
tia asupra unei erori care s-a strecurat ('redactor
Ştefan S. Gorovei) in finalul articolului TiranUle
ce-au &lUt de surerlt , nlment .n-ar ~ti 81 le des·
crle (Magadn latorlc, nr. 12/1978); anume: Fran-
ciac Rd~6czi Il a murit nu la Jatanbul, ci in ord-
şelul turc Rodoato. Viaţa lui RdMczi şi a curtii sale
acolo eate zugr411it4 di omul sdu de incredere Mi'lt.es
Kelemen tn Scria rlle din Rodosto. Autorul, dr . P.
CErnooodeanu nu indicas! locul exilului lui Rdk6czi. ·'
CASTELUL DIN VINJU DE JOS
SEBASTIAN FL. TOMESCU din Bucureşti, ne
aemnaleaz4 deg r adarea Castelul ui Martinmzi din
localitatea Vintu de Jos, jud. Alba. Dupd cor espon-
dentul nostru, faptul s·ar datora utilizdrii clddirii
.ca depozit de cereale\. de moblll sau de legume".
Dacd (eubhnitm daca) l ucruril e se prtzintd con·
(orm relatclrii coreapondentului nostru, stntem şi noi
de acord cu opinia (ormulat4 ln scrisoare . .,Poate ca.
lncl nu ar fl ou totul ttrzlu sl se tncerce de către
cel tn drept salvarea acestor vestigii".
Acel(lficîtitor ne aemnalea.z4c4 tn Mlcul dicţionar
enciclopedic romAn, Bucureşti , 1972, p . 1 101..
Caatelul Marti nu:zi eate datat din sec. XVII . T omul
III al Enetelopedlel Române, Sibiu, 1904 , p. ~16,
menţioneazd cd G. Martintazi şi-a g4sit moartea
a.aainat, l a 17 decembrie 1611 , tn castelul din Vin-
tu de JOI .
MULfUMIRL ••
Dintre multelesugeslii şi propuneri sosire pe adre•a
redacţiei noaatre, am reţinut PB cele semnate de t!r md-
torii cititori, c4rora l e multumim: ION FURNICĂ
din Bucureşti ; ILIE BOL CHIŞ, satul Po şta, jud.
Maramureş (cu mu lţumiri şi pentru ur4ri le adre&ale);
DIMITRIE MĂCIŞANU din Stnn tcolaul :&Iare,
jud. Tlmlo; CONSTANTIN TOMA din Hunedoara;
PEPELEA ABEL din Piatra Neamţ, elev4 l a Şcoala
generală din Cheslnţ c4reia, de asemenea fi mulţtt·
mtm p1Jntru. cdlduroaaele urclri adresate.
Nicolae MINEI

CE VOM CITI iN NUMĂRUL VIITOR

• "Oraşul bucuriilor" şi legendele sate: 600 ani de istorie bucu- •

reşteană • 1 Mai 1939: comuniştii in faţa palatului regal •

PROPĂŞIREA- o infllcărată tribună a democratismului paşoptist
• 1866- răscoala grănicerilor • Agreslvul pact de neagresiune:
o scrisoare inedltl a lui Lucreţiu Pltrlşcanu cltre Iuliu Maniu •
23 August 1944 : martori oculari işl confruntA amintirile • Iscusitu1
dJplomat Dimitrie Brltianu • Leonardo da Vinei şi anii săi de
nellnitte • Maxim Gorki despre revoluţia din februarie 1917
• "Citind a mele versuri •••": Ovidiu la asedful cetăţii Aegyssus? •

• Relatlrile de front ale lui D.D. Elsenhower • " Dragoste fiti-

ali" la Curtea regall: destlinuirlle inedite ale unei doamne de
oneare a reginei Maria
•

99
\

C O N T E N T S
CONST. c. GIURESCU Vlad tbe
Impaler (H56-i462, 1476) ... . 2
CRISTINA ANTON· .MANEA. and
8ER GlU IO SIPESOU Tbe Antl·
Ottomat Campalgn o r t be Three
Romanl.:~n Prlnclpalltles (i657-
1662) .................... t 3
RADU VULPE A New lnte....
pretattoo o f the R oman Mo nu·
ment at Ada m cllal (II) ...... t9
N. AnTĂBI'fEI , J. DRAG Ol\U-
RESCU V ŞI MANDAN 1
an d '
nuary-July t 944: Opposlng the
Dlctatorsblp or Antonescu and
the Nazl Occupatlon ........ 24
CĂ.TĂ.LINA DIACONESCU The
srorzas
CUISTIAN POP I ŞTEANU and
• • • • • • • • • • • • • • • • • . ....
Sir DAVID MARTIN The Royal
So: Jety · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · .50
s. O O RO VEI Hlst orlans In the
Asserobly Hali o f t le R oma-
nian Academy ............ 55
A.. 1. ERIOMENKO Tbe Battle
ror Rostov .......... · · .. · · 60
MIRCEA BĂ.LTESCU and :30R-
CEA OHERMAN Tbe Antltasc lst
Mllltant Dante Gherman
SAB ETA IONI'fĂ The Workers'
Solldar ity (Reeollcetlona rrom tbe
Struggle or tbe Communlsts,
i 933-194 t) · · · · · · · · · · · · · · 67
AISlN GIOR RO P U YI Memolrs
or the Last Emperor or China .. 72
D. D. EI SENHOWER W ar Me-
m olrs · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 8 4
L; AGUAD O The T r ue Story ot
d Artagnan · · · · · · · · · · · · · 93
S O M M A 1R E
OONST. c. GIURESOU Vlad l 'Em-
paleur (1456-1462, 1476) . . .. 2
CRISTINA ANTON-MANEA et
SER GIU IOSIPESCU La campagne
antlottomane des trols prlncl-
paut.~ s roumal.ncs (1657-t662) t3
RADU VULP E Nouvelle lnte....
pr~ ta.tio n d u monument romaln
d'Adamclisl (II) . . .......... t9
N. A JlTĂRITEI, 1. DRAGOl\fi·
R ESCU et. V. Sll\fANDAN Ian-
vte.... J ulllet 1944 : Contre la. dte-
tature d 'Ant oneacu et l'occupa.-
tlon bl tl ~rlenne . ........... 24
CĂTĂLIN A DIACONESCU Lea
S ror zas ........... . ...... 44
CRISTIAN PO PI ŞTEANU et S i r
DA VID MAR TIN La Royal Socle-
ty ..... . .................. 50
S. OOROVEI Hlstorlens dans la
salled e i'AeaMm le Roumalne . . 55
A . 1. E RIOMEN K O La batallle
pour R ostov .............. 60
a- 1\0RCEA D ĂLTESCU et l\fiRCEA
OH ERMAN L e militant antlta-
sclste Dante Gberman e ELI SA·
BETA I ONI'fĂ Solidari te ouvrl-
cre (Souvenlrs d e la lutte d es corn-
'·' munlstes, (1933-t 941) ...... 67
.t
AISIN GI ORRO PU YI Les M c-
molres du d ernler empereur de
Cblne ...................... 72
D. D. E I SENHOWER M~molres
de guerre ................ 84
L . AOUADO La veritable hls-
t olre de d'Artagnan ........ 93
C O ~ E P '3C A H H E
K. K . ll2KYPEOKY Bna~ U eaew
(!4 56 • 1462 , u 76 ) ...... 2
e E LI· K . AHTOH·l\lAH ..fl, c. HO-
CHllECKY llpOTI!BOTypeqJ<a R
J<aMnaBHR Tpex pyMbiBCKIIX J<aiT-
meCTB ( t 657 _16 62) ...... ~. 1 3
p . DY.TinE Hoable TO'IKU ape-
BHR J<8.C310lllHCCR PYMLCHCJ<OrO
naMRTRm<a 8 Ana.MKJIHca: (Il) 19
B . A2K HT8Pll IlE"' a )
"'PA ro -
H ,...
M llPECKY, B. DIJDIAHJl,AB ffn-
aap&-RIOJTD 1944 r . llpoTHB n nK-
TaT')'pbl AuTouecJ<y u rHTnepo-
BCKOA OJ<yna nuu .... . ..... 24
R. )lHAKOHEOKY CeMLn
CIJ>opua .................. 44
K . llOITHmTHHY, C8P !l3BHO
MAPTIIH PoaaJI Coc&eTH .. 50
O. m. rOP OBER HCTOPtti<R a
PYMbfBCKOA A~<a.neMnn ...... 55
A. 11. EP.EIUEIIKO ' EuTBa aa
P oCToB ............ ·...... 60
1\I . BAJlTECKY, 1\1, rEPMAH
ABTHI!IatouCTeJ<oll 0 ')pe~ .n~oTe
repMaa e EJIHCABETA IIOHHU 8
PaOo'fan commapo oCT& (Doe-
no~mnanun o Oop&Oe J<Or.Gt\'-
BRCTOB 1933 -1 941 rr.) . . .. R7
O Y-li :Me Myapbl Tlocnen11ero
liMnepaTopa RRTaR . . . . . . . . . 72
ll ll E tlaEHJ'OBE P Boemthl e
' •
MeMyapbl ...... · · · · ........ 84
.TI. ArYA!{O H aCTonman IICTO-
pun n ApTan&llua ... . .... . . 93
l N H A L T
CONST. C. OlURESCU Vlad der
Pra ler (1456 -14 62, 1476) ' .... 2
CRI STI NA A NT ON·~IANEA SER-
GI U I OSIPESCU Der An'ttotto-
mantsche Ff'ldzug der drel ru-
mllnlscben Ll\nder (t657 1662) 13
-
R ADU VULP E N eua rtlge I n t er-
pretatlonen bln!!lcbtllcb dea ru-
mlknlscben Denkmals von Adam-
cllsl (II) .................. t 9
N. AIITĂRIŢEI, 1. DRAO OlUI·
RESCU, v. Şll\lANDAN Januar-
Jull 1944. Gegen Antoneseu'a
Dlktatur, gegen dle nazlstlsche
Okkupatlon .......... . ... 24
OĂTĂLINA DIACONESCU Dle
Familie s rorza ............ 44
CRI TIAN POPIŞTEANU, SIR
DAVID 1\I ARTIN Royal Soclc ty 50
• OOROVEI Hlstorlker lm Am-
phltbeater der Ruml1nlscben Aka-
d em te .......... · . · · · · · · .. 55
A.I. ERE!\JEN K O Dle Scblacht
um R ostov ............... . 60
l\JffiCEA BĂ.LTESCU, l\ORCEA
ORERl\J AN Der antltaschlstlscbe
Kamptgenosse Dante Gberman e
ELI ABET A IONI'f Ă Arbeltersoll·
darltlt (Erlnnerungen an dle k o m-
munlstlscbe Wlderstandsbewegung
d er Jahre 1933- 1941) ...... 67
AISIN OI ORR O P U Yl Dle Me-
m olren des letzten Kalsers von
China ...................... 72
D.D. E I SENHOWER Krlegserln-
nerungcn ................ 84
L . AOUADO Dle wahre Ge-
scblcbte d'Artagnan's . ... .. 93

ABONNEMENTS: ROMPRESFILATELIA - Bucureş ti, P.O.B. - 2001

R E D A C T O R 1 : Ioan Dragomirescu, Ştefa n

Sorin Gorovei, Ioan Lăc ustă, Vasile Şimandan ,
Marian Ştefan. Ioana Ursu, Domnica Zavoicinschi
SECRETAR GENERAL DE REDACŢ I E :
Valeriu Buduru
Bucureşti , lntrarea Ministeru- P REZENTAREA GRAFICA: Ra du Ion Popescu
lui nr. 2, et. IV - Sectorul 1, TEHNOREDACTOR : Anton !făn ase
Oficiul poştal nr. 1, telefon CORECT URA : Constanţa Avram,
16 68 72, 15 i6 68 Ana-Maria Şerbănescu
Apare lunar, 111 &lntte de vinzare la ehloteurUe de difuzare a presei. Abonamentele ae tae la
ollellle pottalt, taetorll pottall, dlluzoru dln Intreprinderi, lnatttuţll tl de la aate. Preţul
unul numlr ş tel, abonamentul pe 1 lunl - 3t lei, pe an an- M tel.

Tiparul f'Xec:utat lo Combinatul poligrafic: "Casa Sctnteii• - Bucureşti

JOO