Difracţia Fresnel printr-o fantă circulară

Considerăm că pe direcţia de propagare a radiaţiilor luminoase ce provin de la sursa

punctiformă S se află o fantă circulară de deschidere d, la care ajunge frontul de undă

Dacă suprafaţa sferică  este împărţită în zone Fresnel, fanta v-a lăsa neobturate primele zone
Fresnel, a căror număr depinde de valoarea deschiderii d. Amplitudinea undei luminoase într-un

Al An
A p= ±
punct P, plasat pe axa de simetrie SP va fi dat de relaţia: 2 2
„+”, cоnd n = impar ;
„”, cоnd n = par;
Ap reprezintă suma unei serii alternative, termenii căreia descresc monoton.
k - ordinul zonei Fresnel neobturate de fantă.
Variind deschiderea fantei de la valoarea zero spre valori mari, apar neobturate un număr din ce
in ce mai mare de zone Fresnel astfel că:
*pentru d = 0  Ap = 0;
Al Al
A p= + = Al
*pentru prima zonă Fresnel  2 2 (maxim);
Al An
A p= −
*pentru prima şi a doua zonă Fresnel  2 2 (minim);
Al Ak
A p= ±
*pentru toate zonele Fresnel ,pоnă la cea de ordinul k 2 2 ;
Deoarece odată cu creşterea ordinului k a zonelor Fresnel amplitudinea A k scade monoton,
rezultă că şi valoarea amplitudinii Ap scade monoton. Prin creşterea lui k zonele Fresnel sunt tot
mai înguste şi devin neobturate tot mai repede, odată cu creşterea deschiderii d a fantei, adică
maximele de amplitudine din punctul P sunt tot mai apropiate.
 Rezultă că în urma difracţiei Fresnel produsă de o fantă circulară în punctul P se va
obţine intensitatea luminoasă maximă sau minimă, după cum deschiderea fantei lasă neobturate
un număr par sau impar de zone Fresnel.
În mod analog se determină şi difracţia Fresnel de către un obstacol de dimensiuni mici,
de această dată, însă obstacolul, funcţie de dimensiune, obturează primele zone Fresnel.

1.7 Difracţia la marginea semiplanului

Fie că unda plană cade pe un semiplan. Vom enumera zonele lui Fresnel, începоnd de la
marginea planului, considerînd că cea mai apropiată zonă este prima.
Se observă că:
λ
dm 2 =(l+ m )2 −l 2≈lm λ
2 ;
adică:

dm=√ lm λ
zonele lui Fresnel reprezintă fîşii paralele cu marginea ecranului. Lăţimile „d” se raportă ca:

d 1 :(d 2 −d 1 ):(d 3 −d 2 ). . .=1:( √ 2−1):( √ 3−√2 ). ..

deci suprafaţa lor scade cu depărtarea de le marginea ecranului. Aceasta înseamnă că la adunarea
vectorială odată cu mărimea fazei amplitudinea undelor scade mai rapid, decît în cazul orificiului
circular. De aceea la sumarea grafică se obţine o spirală nouă-spirala lui Cornu.
Ne imaginăm că avem semiplanul mărginit din partea stîngă. Atunci vectorii amplitudine,
care corespund zonelor din stînga, au aceeaşi fază. Aceşti vectori îi vom depune din partea stîngă
a originii. Se obţin două spirale Cornu. Pentru a vedea ce reprezintг spirala Cornu revenim în
program şi facem click pe butonul „vizualizare”.

1.8 Puterea de rezoluţie

Puterea de rezoluţie a aparatului spectral se numeşte mărimea fizică adimensională
R=,unde este diferenţa minimă dintre lungimea de undă a două linii spectrale care mai pot fi
separate, adică ce pot fi văzute aparte. Conform lui Rayleigh două linii în spectru se consideră
încă separate, dacă maximul uneia coincide cu minimul celeilalte. Folosind acest principiu,
Rayleigh a obţinut pentru puterea de rezoluţie expresia: RkN , unde k reprezintг numărul de
ordine al spectrului, iar N este numărul total de fante al reţelei de difracţie.

1
 1.9 Optica geometrică
- studiaza modul de propagare al luminii , fara sa tina cont de natura sa. Raza de lumina –
este egala cu directia de propagare a luminii printr-un spatiu optic .
Mediul optic – reprezinta mediul prin care se propaga lumina sau in care lumina sufera
fenomene optice .
Mediul optic transparent – reprezinta mediul optic care poate fi strabatut de intreaga
cantitate de lumina ce intra in el .
Mediul opac – reprezinta mediul optic care nu poate fi strabatut de lumina .
Mediul translucid – reprezinta mediul optic care este strabatut numai de o parte din lumina
care intra in el .
Fascicul de raza de lumina – reprezinta un manunchi de raze de lumina .
1) Fascicul convergent – este fasciculul ale carei raze se indreapta catre un punct

2) Fascicul divergent – toate razele de lumina pornesc dintr-un punct si se imprastie.

3) Fascicul paralel – razele lui sunt paralele .

Principiile opticii geometrice
1 ) Principiul propagarii rectilinii : intr-un mediu transparent si omogen , lumina se
propaga rectiliniu .

2) Principiul reversibilitatii razei de lumina : lumina se propaga pe acelasi drum indiferent

de sensul de propagare .
3) Principiul independentei razei de lumina : o raza de lumina parcurge acelasi drum ,
indiferent de actiunea altor raze de lumina .

2
 Reflexia luminii
- este fenomenul ce apare la suprafata de separare intre doua medii optice

A – raza incidenta = raza de lumina care se propaga prin primul mediu . pana la suprafata
de separare .
I – punct de incidenta = punctul de pe suprafata de separare in care ajunge raza incidenta .
B – raza reflectata = raza de lumina , care se intoarce din punctul de incidenta , in mediul
initial .
C – directia normala la suprafata de separare = reprezinta dreapta imaginara ,
perpendiculara pe suprafata de separare , in punctul de incidenta .
i – unghi de incidenta = unghiul format de raza incidenta si directia normala la suprafata de
separare .
R – unghi de reflexie = este unghiul format de raza reflectata si directia normala la
suprafata de separare .
Legile reflexiei
1)Raza incidenta , raza reflectata si directia normala la suprafata de separare , sunt
coplanare .
2 )Unghiul de incidenta este egal cu unghiul de reflexie .

1.10 Optica ondulatorie

3
 Optica ondulatorie - explică unele fenomene specifice propagării undelor: interferenţa,
difracţia şi polarizarea luminii. Cunoscînd optica ondulatorie putem explica limitele sistemelor
optice din punctul de vedere al calităţii imaginii.
-Interferenţa luminii
Este fenomenul de interacţiune a undelor coerente, respectiv a undelor ce oscilează în
aceeaşi frecventă şi în aceeaşi fază, sau cu o diferenţă de fază constantă în timp. Prin interferenţă
undele se intensifica la maxim, deci produc o iluminare maxima dacă acestea oscilează în acelaşi
plan şi în aceeaşi fază. Prin interferenţă undele se slăbesc reciproc şi produc o iluminare minima
dacă oscilează în acelaşi plan dar sunt în contrafază.
- Difracţia luminii
La propagarea rectilinie a luminii pe lîngă marginile contururilor opace apare o deviere
aparentă a acestora.
- Polarizarea luminii
Polarizarea luminii apare ca un caz particular în propagarea acesteia şi anume vibraţia
într-un singur plan. Polarizarea poate să apară prin reflexie sau prin birefrigenţă.

1.11 Optica fotonică

Optica fotonică - studiază lumina din punct de vedere energetic. Propagarea si absorbtia
luminii se face prin cuante de energie capabile sa interactioneze cu substanta. Energia cuantelor
este proportionala cu frecventa undelor electromagnetice purtatoare.

1.12 Difracţia Fraunhoffer

Fraunhoffer a aşezat în faţa unei lunete diafragme de forme şi dimensiuni diferite. Sursa
de luminг S trimite lumină pe fanta de intrare îngustă D 1, aşezată în focarul obiectiv al lentilei
L1 . Fasciculul de lumină paralel ce iese din lentila L1 este limitat de fanta D. Punctele acestei
fante devin izvoare secundare de lumină şi emit fascicule izocentrice de raze. Ele pot fi grupate
în fascicule paralele cu direcţia iniţială unghiuri . Aceste fascicule sînt strînse de lentila L 2 în
focarele conjugate direcţiilor  corespunzătoare, unde are loc fenomenul de interferenţă.
Amplitudinea undei rezultante în punctul F obţinîndu-se din compunerea vectorială a
amplitudinilor undelor componente.

4
 În acest scop se оmparte deschiderea fantei în n subfante egale şi suficient de mici ca în
direcţia toate punctele unei subfante să emită în fază. Contribuţia unei subfante poate fi
reprezentată sub forma unui mic vector Ai.

Оntre primul şi ultimul vector este o diferenţг de fază de mărime:

2 πδ 2 πa sin α
ϕ= =
λ λ

iar între doi vectori succesivi:

ϕ
Δϕ=
n

Dacă n tinde spre infinit, vectorii Ai se micşoreazг şi descriu un arc de cerc cu unghi la centru.

Astfel intensitatea este:

2 2
ϕ πa sin α
I =I 0
[ ][ ]
sin
ϕ
2
2
=I 0
sin
λ
πa sin α
λ

care pentru α=0 dг I=I0, deci o franjă de interferenţă de intensitate maximă denumită maxim
maximorum.

În acele direcţii  оn care  /2=k, sau ceea ce este acelaşi lucru, a *sin α / λ=k ,unde
k=1,2,...n; adică a*sin=k amplitudinea rezultantă este nulă deoarece numărătorul relaţiei
pentru intensitate se anulează.

5
6