Sunteți pe pagina 1din 26

Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Urbanism şi Arhitectură

Catedra Alimentări cu căldură şi gaze, ventilaţie

LUCRARE DE AN
Disciplina: Tehnologia şi organizarea
construcţiilor

A elaborat: st.gr. ISACGV-092


Cozlova Diana-Elena

A verificat: lector asistent


Cîrlan Fiodora

Chişinău 2012
Cuprins

2
1. Introducere

Scopul disciplinei „Tehnologia şi organizarea construcţiilor” este însuşirea bazelor teoretice şi


metodelor contemporane de execuţie a lucrărilor de construcţii, montaj şi instalare bazate pe
organizarea efectivă a muncii, mijloace tehnice şi resurse materiale eficiente.
Pentru fiecare lucrare e necesar de efectuat normarea tehnică prin care se subînţelege
stabilirea în baza unor criterii a consumurilor specifice raportate la o unitate de produs de mijloace
necesare realizării unui produs. Normarea tehnică este o metodă care permite să se stabilească pe
baze tehnice normele de consum ale mijloacelor în condiţiile procesului de muncă raţional şi
organizat (cronometraj, fotomontaj, filmarea). Prin activitatea sa de studiu normarea tehnică
conduce direct la cunoaşterea tehnologiei executării lucrărilor pe şantier şi scoate la iveală
posibilităţile reale de îmbunătăţire a procesului de producţie. Având normarea tehnică este posibilă
rezolvarea principalelor probleme tehnico-economice ale producţie cum sânt:
- Stabilirea necesarului de muncitori (numărul, calificarea)
- Organizarea producţiei
- Calcularea preţului de cost şi planificarea operativă de execuţie a lucrărilor
Scopul proiectării tehnologice este elaborarea prescripţiilor tehnologice şi organizatorice
optime la executarea proceselor în instalaţie pentru a elabora producţia finală în termenul stabilit
folosind resurse materiale, mijloace de muncă şi forţă de muncă minime. Decizia tehnologică
optimă de execuţie a proceselor în instalaţii se alege la examinarea mai multor variante şi
combinaţii posibile. Pentru a lua o decizie tehnologică şi organizatorică concretă este necesar de
efectuat calcule, de alcătuit specificaţii, de elaborat desene, scheme, schiţe, făcând descrierile
explicative necesare. Deciziile de tehnolog organizatorice a proceselor în construcţie se reprezintă
în formă de grafic de execuţie a lucrărilor, fişe tehnologice şi fişa procesului de muncă. La
proiectarea proceselor în instalaţii este necesar de elaborat mai multe variante tehnologice de
execuţie şi de ales cea mai optimă funcţie de parametrii tehnico-economici, de prevăzut executarea
proceselor de instalare în spaţiu şi în timp, de calculat fiabilitatea de execuţie a procesului.
Un proces de instalare bine prelucrat reprezintă rezultatul muncii colaboratorilor ştiinţifici,
proiectanţilor, tehnologilor şi muncitorilor pe şantier, astfel de proces şi procese pot fi utilizate atât
într-o ramură cît şi într-o organizaţie aparte de instalare. În scopul prelucrării acestui proces până la
un proces tip.
Procesul de muncă tipizat permite:
- ca colectivele de muncitori să acumuleze deprinderi practice şi cunoştinţe teoretice la
realizarea procesului de muncă.
- să se evite elaborarea repetată a proceselor tehnologice pentru majoritatea lucrărilor de
instalare.
- să micşorăm durata de execuţie şi volumul de muncă la pregătirea tehnologică a lucrărilor de
instalare.
- să reducem timpul de proiectare a proceselor.
- să se introducă în practică cele mai raţionale metode tehnologice.
Îndeplinind aceste puncte sus numite se asigură propagarea practicii avantajoase la proiectarea
tehnologiei de instalare şi ridicarea productivităţii muncii micşorând costul de preţ a producţiei.

3
2. Date iniţiale

Varianta 6

- Tipul ţevii: politilenă


- Lungimea reţelei: 975 m
- Diametrul: 376 mm
- Caracteristica pămîntului: pămînt vegetal
- Numărul de camine: 2
- Adîncimea de pozare minima: 1 m
- Distanţa de transport: 2 km
- Condiţiile de execuţie: oraş

4
3. Calcularea volumelor de pămînt

3.1. Determinarea gabaritelor tranşeelor

Volumele lucrărilor de săpătură se măsoară în starea naturală a pământului înainte de săpare.


În dependenţă de tipul pământului înainte de săpare şi de condiţiile de lucru săparea tranşeelor
poate fi efectuată prin două metode:
- cu secţiune dreptunghiulară;
- cu secţiune trapezoidală.
Săparea tranşeelor şi a gropilor cu secţiune dreptunghiulară poate fi realizată numai în
pământuri cu umiditate naturală şi în lipsa solurilor saturate cu apă. În asemenea cazuri adâncimea
tranşeelor în corespundere cu SNiP III-4-80 nu trebuie să depăşească:
- în rambleu, soluri nisipoase şi terenuri cu pietriş – 1m;
- în soluri nisipo-lutoase – 1,25m;
- în soluri argilo-nisipoase, cu excepţia celor tari – 1,5m
- în soluri argilo-nisipoase tari şi argiloase – 2m.
Săparea tranşeelor cu ajutorul săpătoarelor de şanţuri în pământuri coezive (argiloase şi
argilo-nisipoase) pentru pozarea conductelor asamblate în tronsoane cu ajutorul macaralelor se
admite la o adâncime de cca 3m. Iar în locurile de coborâre a muncitorilor în tranşee pentru sudarea
rosturilor şi executarea altor lucrări este necesar de format taluzuri locale ori de instalat susţineri cu
lăţimea de peste 0,7m. În celelalte cazuri, când tranşeele sînt mai adânci de 3m, ele se sapă folosind
mijloace de susţinere a pereţilor pe toată lungimea.
Lăţimea minimă a tranşeei obţinută în proiect trebuie să fie cea mai mare din numărul
valorilor care satisfac următoarele cerinţe:
- pentru conducte, excluzând cele magistrale, cu taluzuri de 1:0,5;
- pentru conducte, excluzând cele magistrale, cu taluzuri mia mici de 1:0,5 – nu mai puţin
decât diametrul exterior al conductei adăugând 0,5m la asamblarea conductelor din ţevi şi 0,3m din
tronsoane;
- pentru conducte în sectoarele cu intercalaţii curbe - nu mai puţin de lăţimea dublă a
sectoarelor liniare;
- la amenajarea paturilor artificiale de fundaţie sub conducte, în afara de umpluturile de
pământ, colectoare şi canale subterane – nu mai puţin de lăţimea fundaţiei adăugând câte 0,2m din
fiecare parte;
- săpată cu excavatoare hidraulice echipate cu cupă inversă - nu mai puţin de lăţimea muchiei
tăioase a cupei adăugând câte 0,15 m în soluri nisipoase şi nisipo-lutoase, 0,1m în soluri argiloase,
0,4m în soluri afânate, stâncoase şi îngheţate;
- săpată cu ajutorul săpătoarelor de şanţuri – nu mai mică decât lăţimea nominală de săpare.
Pentru calcularea volumului de pământ e necesar de determinat adâncimea tranşeei în fiecare
pichet al profilului longitudinal. Adâncimea tranşeei, la pozarea conductelor reţelelor termice fără
canale, se determină cu expresia:
ht =hmin +De +h pn

ht − adâncimea tranşeei, m;
hmin − adâncimea minimă de pozare, m;
De− diametrul exterior al conductei, inclusiv grosimea izolaţiei, m;
h pn− grosimea patului de nisip aşternut sub conductă sau în canal, ( h pn− 0,1m)

ht =1+0,376+ 0,1=1,476 ≈ 1,5 m

5
Lăţimea tranşeii la suprafaţa de fund pentru conductele reţelelor de gaze pozate în canale se
determină din expresia:
b tf =D e + 0,3

b tf =0,376+0,3=0,676 ≈ 0,7 m

La săparea tranşeelor cu taluzări lăţimea tranşeelor la suprafaţa de teren se determină din


expresia:
btn =b tf +2⋅ht⋅m

ht − adâncimea tranşeei, m
m− coeficientul modulului de taluz, care se determină în dependenţă de tipul solului şi
adîncimea de proiect a tranşeii.

b tn=0,7+2 ∙1,476 ∙ 0=0,7 m

3.2. Determinarea volumului de pămînt în tranşee

Ultimul proces tehnologic, care se realizează înainte de începerea lucrărilor de săpătură, este
acela de trasare şi şablonare. Prin trasare se fxează pe teren forma şi dimensiunile lucrării de pămînt
şi se materializează acestea prin şablonare sau alte elemente metalice de inventar. Acest proces
tehnologic se execută pe baza planului de trasare.
Pentru calcularea volumului de pământ în tranşee se utilizează metoda profilurilor.
Metoda profilurilor constă în a determina un profil longitudinal al lucrării şi apoi din el, în
punctele caracteristice ale terenului, să se ridice profilurile transversale. Distanţele dintre profilurile
transversale variază de 5m până la 100m, în funcţie de relieful terenului.
Profilul longitudinal al traseului constituie imaginea grafică a proiecţiei desfăşurate pe un plan
vertical care trece prin axa longitudinală a tranşeii.
Toate punctele caracteristice ale traseului se înseamnă cu pichete.
Pe profilul longitudinal se trasează linia cotelor „negre” pe traseu (cotelor de traseu natural),
adica poziţia în înălţime a suprafeţelor terenului natural. La fel se trasează şi lina cotelor “roşii”
(cotelor de proiect), adica poziţia în înălţime a suprafeţei fundului săpăturii de tranşee ce urmează să
fie realizată.
În profilul longitudinal se reprezintă grafic împărţirea traseului în secţiuni la anumite distanţe
determinate de punctele caracteristice.
După ce a fost determinată adîncimea tranşeii în fiecare pichet al profilului longitudinal se
determină suprafaţa secţiunii transversale a tranşeii folosind expresia:

btn+ btf
F 0= ∙ ht
2

ht – adîncimea tranşeii în pichetul dat, m.


Volumul sectorului de tranşee între pichete se determină din expresia:

V =F med
o ∙L

F med
o - valoarea medie a suprafeţei de tranşee între două pichete.
L – lungimea sectorului de tranşee între pichete.

6
Calcularea volumelor de pămînt se efectuează sub formă de tabel (Tabelul 1).
3.3. Determinarea volumelor de pămînt în gropi

În locurile de amenajare a căminelor, tranşeele se lărgesc şi se adâncesc în corespundere cu


gabaritele acestor cămine formând gropi cu anumite dimensiuni.
Conform diametrului exterior al conductei, care este mai mare de 300 mm, pentru reţelele de
gaze se aleg dimensiunile căminului de vizitare 1700x2100x2400 mm.
Se determină lungimea gropii la suprafaţa de fund:

Lgf =Lc + 0,2

Lgf =2,1+0,2=2,3 m

Se determină lăţimea gropii la suprafaţa de fund:

Bgf =Lc + 0,2

Bgf =1,7+0,2=1,9m

Se determină lungimea gropii la suprafaţa terenului natural:

Lgtn =Lgf + 2∙ h gr ∙ m

Adîncimea gropilor (h gr) pentru amenajarea căminelor, luînd în considerare grosimea plăcii de
fund şi a stratului pregătitor aşternut, se stabileşte în funcţie de diamentrul convenţional al
conductei, care fiind mai mic de 400 mm, deci:

h gr=h t +0,5=2,4+0,5=2,9 m

Lgtn =2,3+2 ∙ 2,9∙ 0=2,3 m

Se determină lăţimea gropii la suprafaţa terenului natural:

Bgtn =Bgf +2 ∙ hgr ∙ m

Bgtn =1,9+2 ∙2,9 ∙ 0=1,9 m

Se determină volumul de săpătură în gropi:

( Lgf + Bgf )( L gtn + Bgtn )


V gr= ∙ h gr ∙ N c
2

N c - numărul de gropi pentru cămine.

( 2,3+1,9 )( 2,3+ 1,9 )


V gr= ∙2,9 ∙ 2=25,346 m3
2

7
3.4. Determinarea volumelor de pămînt executate manual şi mecanizat

Pentru executarea săpăturilor la pozarea reţelelor subterane de alimentare cu căldură se


utilizează excavatoare cu cupă întoarsă. Capacitatea uzuală a cupei pentru aceste lucrări este
cuprinsă între 0,5÷1,0m³.
Pentru reţelele de gaze capacitatea uzuală a cupei este de 0,4 m3.
După executarea săpăturilor cu excavatorul, rămâne un strat de teren sănătos, care se sapă
manual. Grosimea acestui strat hts se determină în funcţie de capacitatea uzuală a cupei q c şi anume:
dacă q c =0,4 m3, hts =0,15 m.
Volumul săpăturii executate manual se determină din expresia:

V man = btf⋅Lt⋅h t + S gf⋅h ts⋅N g +V gp ,m3

unde:
Lt - lungimea tranşeelor, m.
hts - grosimea stratului de teren sănătos, m.
S gf - suprafaţa medie a unei gropi pentru căminul de vizitare la nivelul de fund, m².

S gf =Lgf ∙ B gf =2,3 ∙ 1,9=4,37 m 2

N g - numărul gropilor pentru cămine.


V gp - volumul gropilor de poziţie, m³.

V man =0,7 ∙ ( 975−2∙ 2,3 ) ∙0,1+ ( 2,3 ∙ 1,9 ) ∙ 0,1 ∙2=68,802 m3

Se determină volumul total de săpături cu formula:

V tot =V tr +V gr +V man

V tot =1023,75+25,346+ 68,802=1117,898 m3

Volumul săpăturilor executate mecanizat se determină din expresia:


3
V mec =V tot −V man ,m

V mec =1117,898−68,802=1049,096 m3

8
3.5. Determinarea volumelor de umpluturi şi a surplusului

Volumul geometric al umpluturilor se determină folosind expresia:

V tot −V con
V u=
ir

i r - coeficientul de înfoiere remanentă prezentat în tabelul 3.5 [1].


V con - volumul geometric al construcţiilor din tranşee şi gropi.

V con=V cond +2 ∙V căm

V căm =B c ∙ Lc ∙ H c =1,7 ∙2,1 ∙2,4=8,568 m3

π ∙ D 2e 3,14 ∙ 0,3762 3
V cond = ∙ Ltot = ∙ 975=108,206 m
4 4
3
V con=108,206+2∙ 8,568=125,342m

1117,898−125,342
V u= =954,4 m3
1,04

Volumul pămîntului în surplus,care trebuie deplasat în locuri de rezervă, se determină din


expresia:

V pris =V tot −V u

V pris =1117,898−954,4=163,498 m3

Toate volumele calculate se introduc în tabelul de mai jos (Tabelul 2).

Tabelul 2
Volumul total de pămînt

Săpături executate de excavator


Înlăturarea
Cu descărcare Executarea
stratului de teren
În total Pe malul umpluturii
În autobasculante săsnătos manual
tranşeii
V tot =1117,898 m 3 V u=954,4 m 3 V pris =163,498m 3 V man =68,802 m3 V u=954,4 m 3

9
4. Alegerea metodelor de execuţie a săpăturilor

Alegerea tehnologiei de execuţie a săpăturilor depinde de mai mulţi factori, printre care:
natura terenului, cantităţile de lucrări de săpături, adâncimea de săpare, modul de depozitare a
pământului rezultat din săpătură, prezenţa apelor freatice, durata de execuţie a lucrărilor.
Tehnologia de execuţie a săpăturilor prevede următoarele lucrări:
- lucrări pregătitoare;
- executarea săpăturilor mecanizat, folosind maşini specializate;
- transportarea pământului rezultat din săpătură;
- executarea săpăturilor manual;
- executarea umpluturilor de pământ;
- compactarea terasamentului.
Lucrări pregătitoare sunt acelea, care se execută pe amplasament sau în vecinătatea
amplasamentului cu scopul de a face posibilă executarea lucrării de pământ în condiţii favorabile şi
ţinând seama de securitatea muncii.
Principalele lucrări sunt:
- preluarea amplasamentului conform proiectului;
- eliberarea amplasamentului;
- trasarea şi marcarea pe teren a principalelor elemente;
- îndepărtarea stratului vegetal.
Săpăturile se clasifică în funcţie de lăţimea lor, de sistemul de sprijinire şi după mijloacele cu
care se execută.
Astfel, din punct de vedere a lăţimii, săpăturile pot fi:
- săpături în spaţii înguste, având lăţimea mai mică de 2m;
- săpături în spaţii largi, având lăţimea mai mare de 2m;
Din punct de vedere a sistemului de sprijinire există săpături fără sprijiniri, cu pereţi verticali.
Aceste săpături se admit pentru perioade mici de timp şi când nu există pericolul de înmuiere
datorită apelor pluviale sau freatice.
Pentru executarea săpăturilor în scopul montajului subteran a unor reţele frecvente utilizate,
după cum a fost menţionat mai sus, se folosesc excavatoarele cu cupă inversă. Acestea execută
săpături sub nivelul lor de staţionare, prin retragerea treptată. Se utilizează pentru săpături în spaţii
largi şi înguste, tranşee pentru conducte, taluzuri.
Ca urmare a executării mecanizate a săpăturilor, cantitatea de pământ dislocată într-o unitate
de timp este foarte mare. În dependenţă de spaţiul avut la dispoziţie pentru executarea lucrării,
pământul rezultat din săpătură poate fi depozitat de-a lungul tranşeei (gropii), într-un depozit
apropiat sau transportat la distanţă de obiect într-un depozit îndepărtat.
Depozitele apropiate sunt construite din pământul rezultat din săpătură şi care este necesar
executării ulterioare a umpluturilor. De aceea acestea se amplasează cât mai aproape de obiectul de
construcţie, lăsându-se între ele numai spaţiul necesar desfăşurării în condiţii bune a proceselor
tehnologice de execuţie.
Transportul pământului în depozitul îndepărtat se poate efectua cu:
- autobasculante de toate capacităţile.
- remorci auto cu platformă basculantă, tractate de tractoare pe pneuri sau şenile.
La distanţe mai mari de 1km se preferă transportarea cu autobasculante, în special atunci când
pe unele porţiuni transportarea se face pe drumuri publice. În asemenea cazuri se pot utiliza
autobasculante de 4,5÷8t.
Alegerea celei mai bune soluţii în cazul de faţă trebuie să se facă în urma unui calcul, care să
ţină cont atât de factorul tehnic cît şi de cel economic al transportărilor.
Excavarea manuală a săpăturilor se aplică la săparea rocilor slabe de tipul aluviunilor şi
deluviunilor în următoarele situaţii:

10
- pentru volume reduse – când nu este economicoasă transportarea unui utilaj de săpat;
- în locuri înguste – când dimensiunile de gabarit ale utilajului de săpat depăşesc dimensiunile
spaţiului de lucru;
- în apropierea unor instalaţii subterane, cu care traseul conductei se intersectează sau merge
în paralel la o distanţă foarte mică;
- pentru săparea ultimului strat de teren sănătos înaintea pozării conductei, montării canalului
vizitabil sau pentru turnarea betoanelor;
- pentru săparea gropilor de poziţie înaintea pozării conductelor de alimentare cu gaze;
- pante mari în care securitatea utilajelor de săpat ar fi în pericol.
În spaţii înguste săpăturile se execută în suprafeţe succesive, iar pământul se aruncă la
suprafaţa terenului natural dintr-o singură lopătare până la adâncimi de 2m. Pentru adâncimi mai
mari, pământul se aruncă la suprafaţă folosind platforme intermediare din 2 în 2m.
Pământul rezultat din săpăturile adânci (de peste 2m) mai poate fi evacuat din tranşee şi în
containere ce se ridică la suprafaţă cu ajutorul macaralelor trepied.
La săparea manuală se utilizează unelte cunoscute: casmale, lopeţi, târnăcoape, şpiţuri,
ciocane pneumatice.
Pentru a evita tasarea în umplutură, este necesară compactarea acestora pentru reducerea la
minim a gradului de înfoiere şi porozitate. Gradul de compactare, ce urmează a fi realizat, depinde
de sarcinile care trebuie să le suporte umplutura în exploatare, precum şi de intervalul de timp ce se
scurge de la executarea umpluturii până la darea ei în exploatare. E cunoscut faptul că umpluturile
se compactează şi în mod natural sub efectul umidităţii din ploi şi zăpezi, a greutăţii proprii sau a
circulaţiei unor vehicule.

5. Alegerea schemelor tehnologice de mecanizare la executarea săpăturilor

Alegerea excavatorului cu o singură cupă sau a excavatorului cu mai multe cupe pentru
executarea săpăturilor o decide fiecare student în funcţie de adâncimea şi lăţimea tranşeei, felul de
depozitare sau de deplasare a pământului rezultat, condiţiile hidro – geologice, volumele de
execuţie a lucrării.
Excavatoarele cu o singură cupă au o capacitate înaltă de manevrare, din care cauză sunt
utilizate pe larg la executarea săpăturilor atât în raza oraşelor, cît şi în afara ei.
Excavatorul cu cupă inversă atinge productivitatea maximă prin retragerea lui liniară pe axa
tranşeei, depozitând pământul rezultat într-o singură parte a tranşeei, rămânând liberă partea opusă
pentru transportarea şi executarea lucrărilor de montaj.
Pentru alegerea excavatorului cu cupă inversă, e necesar de aflat parametrii tranşeei:
- adâncimea maximă htmax, m;
- lăţimea maximă la suprafaţa terenului natural htmax, m.
max bmax
În funcţie de valorile ht şi t se determină raza necesară de descărcare a pământului în
2
deposit Rnd .
Excavatorul se alege după caracteristicile lui tehnice cu condiţia că H max max max
s ≥ ht , unde H s -
max
b
adâncimea maximă de săpare a excavatorului. După aceasta se determină valorile t , Rnd şi h d
2
(înălţimea de depozitare a pământului) şi se compară cu parametrii de lucru ai excavatorului: raza
maximă de săpare la nivelul de staţionare Rmax , raza maximă de descărcare Rd şi înălţimea maximă
de descărcare H d . Din această comparare se alege schema de execuţie a săpăturii.

11
Raza necesară de descărcare a pământului în depozit se determină din expresia:

btf
Rnd =d +l m+ ht⋅m + ,m
2
unde:
d- o doime din raza depozitului de pământ, m.

d= √ S ∙ i

S - suprafaţa secţiunii transversale a tranşeii

b tf + btn 0,7+ 0,7 2


S= ∙ ht = ∙ 1,5=1,05 m
2 2

i - indicele de înfoiere a pămîntului rezultat din săpătură.

d= √1,05 ∙ 1,25=1,14 m

l m - lăţimea marginii tranşeei, l m=0,5÷ 1,5 m. Pentru reţelele de gaze se adoptă l m=1 m
m - modul de taluz

0,7
Rnd =1,14+1+1,5 ∙ 0+ =2,5 m
2

În funcţie de Rnd , din [2] se alege excavatorul de tip ЭО – 2621A.

Caracteristica tehnică a excavatorului:


- Capacitatea cupei - 0,25 m³
- Adâncimea maximă de săpare - 3 m
- Înălţimea maximă de descărcare – 2,2 m
- Raza maximă de săpare - 5 m
- Puterea motorului - 44 kW
- Masa excavatorului – 5,45 t

Ropt =0,9 ∙ Rm =0,9 ∙5=4,5 m

Aşa cum Rnd < R opt , deci axa de deplasare a excavatorului va coincide cu axa longitudinală a
tranşeii.
Pentru gropile căminului de vizitare se aplică aceeaşi metodă de determinare a tipului
excavatorului:

1,9+1,9
S= ∙ 2,9=5,51m 2
2

d= √5,51 ∙1,25=2,62 m

1,9
Rnd =2,62+1+2,9∙ 0+ =4,57 m
2

12
Se alege acelaşi tip de excavator, ЭО – 2621A.
6. Transportul surplusului de pămînt rezultat din săpătură

Depozitele îndepărtate se folosesc în cazul în care spaţiul oferit pentru lucrări este îngust şi nu
permite depozitarea pământului rezultat din săpătură precum şi pentru surplusul de pământ, care
este corespunzător volumului conductei (canalelor) şi a căminelor. Aceste depozite se recomandă să
fie cît mai aproape de locul de săpare, deoarece transportarea pământului necesită şi un consum
însemnat de carburanţi, consum care creşte direct proporţional cu distanţa de transport.
Numărul şi capacitatea autobasculantelor se determină astfel în cît să fie satisfăcută condiţia
de continuitate în activitatea de încărcare – transport – descărcare, ceea ce presupune ca utilajul de
săpare sau cel de încărcare să nu staţioneze din lipsa de autobasculante şi nici acestea să nu aştepte
la încărcare.
Categoria solului la executarea săpăturilor cu excavatorul se determină din ENiR (partea
tehnică) în dependenţă de caracteristica lui - densitatea aparentă a terenului în stare naturală.
Productivitatea normativă a excavatorului într-un schimb se determină după ENiR în funcţie
de modul de excavare a solului (în depozite pe malul tranşeei ori în mijloacele de transport) şi de
categoria solului folosind expresia:

8⋅100 m3
Pd = ,
N td schimb .

unde:
Pd - productivitatea normativă a excavatorului într-un schimb cu depozitarea pământului
m3
;
rezultat pe malul tranşeei, schimb
8 - durata unui schimb de muncă, h;
100 - durata de măsură din ENiR pentru care se stabileşte norma de timp;
N td - norma de timp a excavatorului la executarea săpăturii cu depozitarea pământului
rezultat pe malul tranşeei, N td =0,56 utilaj−oră .

8∙ 100 m3
Pd = =1428,6
0,56 schimb .

Productivitatea normativă a excavatorului într-un schimb cu încărcarea pământului rezultat în


mijloace de transport se determină din expresia:

8⋅100 m3
Pt = ,
N tt schimb .

unde:
N tt - norma de timp a excavatorului la executarea săpăturii cu încărcarea pământului
rezultat în mijloace de transport, N tt =0,63utilaj−oră

8∙ 100 m3
Pt = =1269,8
0,63 schimb .

13
După TsCO3 – terenul este de categoria IV şi densitatea aparentă a terenului este δ a=1,75 .
Durata de execuţie se determină din expresia:
- pentru pământul rezultat şi depozitat pe malul tranşeii:

V u 954,4
T d= = =0,67 ≈ 1 schimb
P d 1428,6

V u - volumul de umplutură.

- pentru pământul rezultat şi încărcat în mijloace de transport :

V pris 163,498
T t= = =0,13 ≈ 1 schimb
Pt 1269,8

Durata totală de execuţie a săpăturii va fi:

T =T d +T t=1+1=2 schimburi

Pentru a determina numărul necesar de mijloace de transport trebuie ales tipul şi capacitatea
autobasculantei în dependenţă de starea drumurilor.
Capacitatea raţională a autobasculantei în dependenţă de distanţa de transport Q=7 t .
Capacitatea autobasculantei în m³ se poate determina din expresia:

Q 7
C a= = =4 m 3
δ a 1,75

unde:
Q - capacitatea autobasculantei, t;
δ a - densitatea aparentă a terenului în stare naturală, t/m³
Numărul necesar de cupe pentru a încărca autobasculanta cu pământ se determină folosind
expresia:

Ca
Nc=
q⋅k i

unde:
q- volumul cupei excavatorului, m³, q=0,4m³.
k i - coeficient de umplere a cupei cu pământ dens, care se determină folosind formula:

ku
ki=
i

k u - coeficient de utilizare a volumului cupei, k =0,7.


u
i - indicele de înfoiere, i=1,25.

0.7
ki= =0 .56
1 . 25

14
4
Nc= =17 . 86≈18 cupe
0 . 4⋅0 . 56
Durata de încărcare a unei autobasculante se determină din expresia:

Nc
tî=
nm ∙ k tr

unde:
t î - durata de încărcare a unei autobasculante, min;
n m - numărul de cicluri ale excavatorului într-o minută, n m=2
k tr - coeficientul de transport, care ţine cont de timpul pierdut la schimbarea autobasculantelor
după schema de capăt, k tr =0,6

18
tî= =15 min
2 ∙ 0,6

Când se execută săpătura e de dorit ca surplusul de pământ să se transporte uniform de-a


lungul tranşeei. Astfel volumul de pământ ce trebuie transportat într-un schimb se determină din
expresia:

sch V pris 163,498 3


V tr = = =81,749 m
T 2

Productivitatea autobasculantului se determină din expresia:

m3
Pab=C a⋅nc ,
schimb

unde:
nc - numărul de cicluri ale autobasculantulei într-un schimb, care se determină cu formula:

60⋅A
nc =
t c⋅k t

unde:
A - durata unui schimb, A=8 h.
k t - coeficient de utilizare a excavatorului într-un schimb, k t =0 ,67
t c - durata unui ciclu efectuat de autobasculantă, care se determină din formula:

60⋅2⋅l t
t c=t t + +t dm ,min
Vm

unde:
lt - distanţa la care se transportă pământul rezultat, km
V m - viteza medie de deplasare a autobasculantei, km/h
t dm - durata descărcării şi manevrării autobasculantei, t dm =1min

15
60∙ 2 ∙2
t c =15+ +1=29 min
19
60 ∙ 8
n c= =341,15 cicluri
2,1 ∙ 0,67

m3
Pab=4 ∙ 341,15=1364,60
schimb

Numărul necesar de autobasculante se calculează:


sch
V tran 81,749
N= = =0,06 autobasculante
Pab 1364,6

N <1 deci nu este nevoie de autobasulante.

7. Executarea umpluturilor de pămînt

După pozarea elementelor de conductă în tranşeea săpată şi după realizarea controlului


calitativ al acesteia, urmează umplerea tranşeei cu pământ.
Pentru executarea umpluturilor de pământ trebuie respectate anumite condiţii tehnice pentru
pământul cu care se face umplutura şi anumite reguli tehnologice ca mod de executare a
umpluturilor.
Pământul pentru umplutură trebuie să corespundă următoarelor condiţii tehnice:
- să fie permeabile şi cu grad optim de umiditate;
- să nu conţină pietre şi bulgări de pământ care nu se sfărâmă în timpul transportului sau
descărcării;
- să conţină o parte fină suficientă care să umple toate golurile.
Din punct de vedere tehnologic umpluturile trebuie executate în două procedee: la început se
umple şi se bate spaţiul dintre conductă şi tranşee, apoi spaţiul tranşeei deasupra conductei.
Umpluturile se execută în straturi cu grosimea 200-250mm. Astfel după aşteptarea fiecărui strat,
urmează compactarea lui.
Compactarea se realizează prin aplicarea repetată a unor forţe exterioare de scurtă durată,
determinând deplasarea particulelor de pământ unele faţă de altele, prin învingerea forţelor de
frecare şi de coeziune, ce există între particule, conducînd la o îndesire a acestora şi implicit la o
scădere a volumului.
Umiditatea terenului joacă un rol foarte important la compactarea umpluturilor. O compactare
optimă poate fi obţinută atunci când umiditatea umpluturii se apropie de umiditatea naturală a
terenului.
Pentru pământurile coezive creşterea umidităţii conduce la creşterea grosimii peliculei de apă
ce înconjoară granulele de pământ, din care cauză are loc o micşorarea forţelor de legătură, fapt ce
favorizează compactarea.
Pentru pământurile necoezive o cantitate mai mică de apă decât umiditatea naturală sporeşte
frecarea între granule şi îngreunează compactarea. Sporind umiditatea compactarea este favorizată.
Experienţa practică a demonstrat că umiditatea (ca excepţie a stării saturate) favorează compactarea
terenului.

16
Compactarea pământurilor poate fi realizată prin diferite metode, în dependenţă de natura
utilajelor folosite.
După modul de aplicare a forţei exterioare utilajele de compactare pot fi împărşite în
următoarele categorii:
- utilaje care realizează compactarea prin apăsare şi rulare (cilindrare);
- utilaje care realizează compactarea prin apăsare, rulare şi frământare;
- utilaje care realizează compactarea prin batere;
- utilaje care realizează compactarea prin vibrare.
Din toate utilajele sus-numite cei mai utilizaţi sunt compactarea pământurilor necoezive, cât şi
a celor coezive. Compactarea prin vibrare se utilizează numai la pământuri necoezive (nisipuri,
pietrişuri, balasturi), iar prin batere - la pământuri stâncoase, parţial îngheţate.

8. Determinarea volumelor de lucru pentru montare cu ajutorul


mijloacelor de ridicat

Calcularea volumelor de lucru pentru montare se efectuează pe baza datelor iniţiale prezentate
în sarcina de proiectare şi a deciziilor constructive.
Pentru conductele din polietilenă, cu diametrul mai mare de 150 mm, calculul greutăţii se
efectuează pe bucăţi de tronsoane, cu lungimea tronsonului 6 m. Se utilizează următoarele formule:

G=V ∙ ρ PE

t
unde ρ PE=0,925 .
m3

π D e 2 π D i2 π ( 0,376)2 π (0,358)2
V= (
4

4 ) (
∙ Ltot =
4

4 )
∙ 6=0,062 m3

G=0,062∙ 0,925=0,058t

π D e 2 π D i2
V= ( 4

4 )
∙ Ltot =¿

G=0,031∙ 0,925=0,029t

Tabelul 3

Lista volumelor de lucru pentru montare

Denumire Greutatea, t
Unitate
Nr.crt a
Marca a de Cantitatea unui
. elementel totală
măsură element
or
1 2 3 4 5 6 7
Ţeava 376x9 PE SDR 6x162 0,058
1 PE buc. 9,425
17,5 GAZ 1x3 0,029

17
9. Alegerea mijloacelor de ridicat

Alegerea corectă a mijloacelor de ridicat (a macaralelor, a lansatoarelor de conducte), pentru


pozarea reţelelor termice şi de alimentare cu gaze, depinde mult de dimensiunile săpăturilor pe plan,
de gabaritele şi greutăţile elementelor şi de condiţiile de execuţie a lucrării. În unele condiţiile
deosebite de montare, cum ar fi:
- spaţii limitate de lucru;
- relief deluros;
- amplasarea nereuşită a drumurilor;
- termeni reduşi de montare.
Ţinând cont de lista completă a utilajelor şi a elementelor prefabricate de instalaţii, care
urmează a se monta, e necesar ca pentru fiecare element în parte să se stabilească:
- dimensiunile de gabarit
- greutatea
- necesitatea utilizării unor dispozitive de repartizare a sarcinii.
Alegerea macaralei ce ar corespunde condiţiilor lucrării date se face după parametrii tehnico-
funcţionali, ce corespund condiţiilor concrete.
Principalele caracteristici tehnico-funcţionale ale macaralelor sânt:
- sarcina nominală
- sarcina maximă
- raza de acţiune
- înălţimea de ridicare
- spaţiul de siguranţă.
Sarcina nominală Q n este sarcina maximă exprimată în t, admisă a fi ridicată în timpul
exploatării macaralei şi care se determină din expresia:

Qn =G+q d , t

unde:
G - greutatea sarcinii, t
q d - greutatea dispozitivului de prindere, t

Qn=9,425+0,05=9,475t

Sarcina admisibilă Q a exprimată în t, este sarcina utilă care poate fi suspendată de cârlig.
La macaralele cu braţ ale căror deschidere variază, sarcina admisibilă într-o anumită poziţie a
braţului este determinată de raza de acţiune şi de unghiul de înclinare a braţului.
Raza minimă de acţiune Rm, exprimată în m, este distanţa măsurată pe orizontală între axul de
rotaţie al macaralei şi cârlig, care se determină din expresia:

18
B
Rm=b +e+ f + ,m
2

unde:
b- distanţa de la centru elementului ce se montează până la muchia de fund a tranşeei, m.
e- valoarea de taluz a tranşeei, m.
f- distanţa de la muchia tranşeei la suprafaţa de teren natural până la roata (şenila) apropiată a
macaralei, m;

f =1+ De +1=2+0,376=2,376 m

B- valoarea ecartamentului macaralei, m; B=4 m

4
Rm =1+ 0+2,376+ =5,376 m
2

După calcularea principalelor caracteristici tehnico-funcţionale se alege macaraua optimă


pentru lucrarea respectivă.
Se alege macaraua de tip KC-3571 cu următoarele caracteristici:
- lungimea braţului – 14 m
- sarcina maximă de ridicare – 10 t
- înălţimea de ridicare – 10,6 m
- viteza de ridicare - 0,2-10 m/min
- viteza de deplasare - 75 km/h
- Dimensiunile de gabarit:
 Lungimea – 9,8 m
 Lăţimea – 4,5 m
 Înălţimea - 3,38 m
 Masa – 15,3 t

10.Tehnologia lucrărilor de construcţie montaj

În acest compartiment se oglindesc detaliat metodele şi succesiunea executării tuturor


proceselor tehnologice la pozarea reţelelor de alimentare cu gaze începând cu îndepărtarea traseului
pentru construcţie şi terminând cu recepţia reţelei de exploatare. O atenţie deosebită trebuie să se
acorde asamblării conductelor, sudurii şi controlului de calitate a îmbinărilor sudate utilizând
metode nedistructive.
La fel de amănunţit e necesar de prezentat metodele utilizate la executarea lucrărilor,
mecanismele alese, schemele tehnologice de mecanizare şi componenţa calificativă a echipelor.
Dacă în sarcina de proiectare este indicată prezenţa apelor freatice la adâncimea de execuţie a
săpăturilor, e necesar de prevăzut în proiect metoda corespunzătoare de evacuare a acestora.

11.Determinarea consumului de muncă, a timpului de utilaj şi a salariului


mncitorilor

19
Calcularea consumului de muncă şi a timpului cheltuit de utilaj se face după alegerea
maşinilor de construcţie ţinând cont de volumele de lucru.
Consumul de muncă şi utilaj se calculează pentru fiecare proces în corespundere cu diametrul
şi dimensiunile elementelor constructive.
Calculele consumurilor de muncă, utilaj şi a salariului muncitorilor se introduc în table
(Tabelul 4). Acest tabel se alcătuieşte în următoarea ordine:
- în coloana 2 se înscrie succesiunea tehnologică înşiruirea lucrărilor care trebuiesc executate
la pozarea reţelei;
- în coloana 3 se înscriu unităţile de măsură conform celor stabilite în IND;
- în coloana 4 se înscriu volumele de lucru stabilite pentru fiecare procedeu în parte;
- în coloana 5 se înscriu numerele IND ale paragrafului, tabelei şi poziţiei după care se iau
normele de timp;
- în coloanele 6 şi 7 se înscrie normele de timp din paragrafele corespunzătoare ale IND;
- în coloanele 8 şi 9 se înscrie tarifele în lei-bani din paragrafele corespunzătoare ale IND;
- în coloanele 10 şi 11 se înscrie consumul de muncă (utilaj), care se determină înmulţind
volumul de lucru la norma de timp de muncă (utilaj);
- în coloanele 12 şi 13 se înscrie salariul respectiv al muncitorilor şi maşiniştilor, care se
determină înmulţind volumul de lucru la tariful stabilit de IND.

20
21
22
12.Alcătuirea graficului de execuţie a lucrărilor de construcţie montaj

Graficul de execuţie a lucrărilor de construcţii-montaj se alcătuieşte pentru o parte din traseu,


astfel încât să se obţină un număr întreg.
Pentru alcătuirea graficului de execuţie se folosesc datele calculării din tabelul de mai sus
(Tabelul 4).
Poziţiile graficului se obţin grupând poziţiile calculării consumului de timp de muncă şi a
timpului de utilaj.
Durata proceselor comasate se determină raportând consumul de muncă (om-oră) la
componenţa echipei alese (om). Durata procesului se determină în ore.

13.Control de calitate şi recepţie a lucrărilor de construcţie montaj

Se oglindesc schemele de control de calitate sau indicaţii la executarea controlului de calitate


şi evaluarea calităţii lucrărilor în corespundere cu cerinţele SNiP, STAS, ale normativelor
departamentele, ale instrucţiunilor de la uzinele furnizoare şi ale desenelor de execuţie.

14.Determinarea resurselor tehnico-materiale

Se determină atât necesarul în instrumente, inventar şi dispozitive, cât şi cantitatea de


materiale, articole, semifabricate şi construcţii, necesare pentru realizarea volumelor de lucru
prevăzute de calculare.
Necesarul în instrumente, inventar şi dispozitive se determină pe baza înşiruirii proceselor şi
operaţiilor de muncă care sunt prevăzute de fişa tehnologică. Astfel, instrumentele, inventarul şi
dispozitivele alese cu caracteristica tehnică, marca, referirea la STAS sau nr. desenului (pentru
dispozitivele individuale şi de serie) şi numărul de unităţi se includ în tabel.
Cantitatea şi nomenclatura materialelor, a semifabricatelor şi a construcţiilor se determină pe
baza documentaţiei de execuţie şi se include în table (Tabelul 5).

Tabelul 5
Necesarul în materiale, semifabricate şi construcţii

Unitatea
Denumirea materialului,
Nr.crt. Marca, STAS de Cantitatea
semifabricatului, construcţia.
măsură
1 2 3 4 5
1 Nisip. - m³ 175
2 Ţevi PE. t 9,425

4 Bitum. SP-95 kg 159,28


5 Motorină. - kg 80,76
Împâlsitură din fibre de sticlă
6 - m² 71,79
nebitumată.

23
7 Carbură de calciu tehnic. - kg 128,05
8 Oxigen tehnic gazos. - m³ 36,07
9 Electrozi. E 43,2 kg 196,47
10 Benzină auto. CO/R75 kg 31,41
11 Tablă groasă 7*1250. OL 37-ln kg 0,85
12 Mufă oţel pentru ţevi filitate. G3N buc 0,02
13 Flanşă fontă oarbă. PU.PN 160 buc 0,06
14 Şurub cap hexagonal. M33*150 buc 9
15 Piuliţe hexagonale semiprecise. M33OL37 buc 9
16 Cârpe de şters, din bumbac - kg 4,36
17 Placi de fund. PD10-1 buc 4
KC10-1 buc 4
18 Inele.
KC10-2 buc 4
19 Placă de acoperiş. ПП-10-1 buc 4
20 Flanşă din oţel. - buc 8
21 Robinet cu sertar-pană. - buc 4
22 Şurub cap hexagonal precis. M24*100 buc 72
23 Piuliţe hexagonale semiprecise. M24 buc 72

15.Securitatea muncii la executarea lucrărilor

Instrucţiuni generale:

- La fiecare obiect trebuie să fie trusa medicală.


- În locurile de trecere pentru tranşee şi gropi cu adâncimi mari, mai mari de 1m, trebuie de
instalat poduri de trecere cu lăţimea nu mai mică de 0,6m.
- Întreprinderea de construcţie-montaj este obligată de a deservi muncitorii cu echipament
special, unde e necesar să fie căşti de protecţie.
- Lucrătorii ce lucrează în condiţii dăunătoare trebuie să treacă periodic controlul medical.

Lucrări de terasament:

- Înainte de a începe lucrările e necesar de a instala semne ce indică locurile de amplasare a


comunicaţiilor subterane.
- Prelucrarea solului nemijlocit în apropierea comunicaţiilor subterane se admite numai cu
lopata fără lovituri bruşte.
- Solul aruncat din tranşee trebuie de amplasat la distanţa nu mai mică de 0,5m de la marginea
lor.
- În timpul lucrărilor pe taluz a debleurilor şi rambleelor cu adâncimea mai mare de 3m şi
modului de taluz mai mare cu 1:1 trebuie de luat anumite măsuri de securitate.
- În timpul funcţionării excavatorului se interzice efectuarea altor lucrări din partea utilajului
şi muncitorului în raza de acţiune a excavatorului plus 5m.
- În timpul deplasării excavatorului cu o singură cupă săgeata lui e necesar de amplasat strict
după direcţia de mişcare, iar cupa de ridicat deasupra solului la 0,5÷0,7m.

Sudarea conductelor:

24
- La începutul lucrărilor e necesar de a controla izolaţia liniei de curent.
- Legarea la pământ a instalaţiilor de sudare se face până la punerea lor în funcţiune.
- În timpul montării instalaţiilor de sudare e necesară deconectarea lor.
- La efectuarea lucrărilor cu arcul electric deschis sudorul trebuie să fie echipat cu
îmbrăcăminte şi elemente necesare pentru apărarea feţei, ochilor.
- Este interzisă efectuarea lucrărilor de sudare în timpul furtunii cu fulgere.

16.Indicii ehnico-economici

Principalii indici tehnico-economici ce trebuie determinaţi în proiectul de an:


- Consumul normativ de muncă a muncitorilor 1477,37 om-oră;
- Consumul normativ de timp a maşinistului 1306,13 om-oră;
- Salariul muncitorilor 35190,84 lei-bani;
- Salariul mecanicilor 31111,96 lei-bani;
- Durata de execuţie a lucrărilor 308 schimburi.

25
17.Bibliografie

1. Îndrumar metodic ”Tehnologia şi organizarea construcţiilor”, Chişinău 1998.


2. ЕНиР. Единые нормы и расценки на строительные, монтажные и ремонто-
строительные работы. Сборник Е2 Земляные работы. Выпуск 1 Механизированные и ручные
земляные работы. Москва 1988
3. Indicatoare de norme de deviz pentru lucrări de terasament Ts, G.
4. Станевски. Строительные краны.

26