Referat la histopatologie III

Oprea A. Roxana
A.M.L, anul III, sem II

2020
Colecistita Acută

Durerea din colecistita are aceleasi caracteristici ca cea din colica biliara, dar o durata mai lunga (mai mult de
6 ore) si o severitate mai mare. Varsaturile sunt frecvente, ca si sensibilitatea subcostala dreapta. In cateva
ore, apare semnul Murphy (inspirul profund creste durerea in timpul palparii hipocondrului drept) la nivelul
muschilor abdominali de pe partea dreapta. 

La inceput, febra este scazuta. Febra cu valori inalte, accentuarea durerii abdominale, frisoanele, semne de

sensibilitate la decompresie sau ileusul, sugereaza empiemul (puroi in vezicula
biliara), gangrena sau perforatia.  

Cand colecistita acuta este insotita de icter sau colestaza, este prezenta obstructia partiala a coledocului, prin
calculi sau inflamatie.

Colecistita cronică
a). Colecistita cronică nelitiazică

Simptome:

 -Jenă la nivelul hipocondrului drept

 Colică biliară

 Durerea e însoțită de cefalee, grețuri, meteorism abdominal

 Gust amar, în special dimineața

  Intoleranța la alimente bogate in lipide

 Constipație alternantă cu diaree

 Uneori durerea poate fi cu caracter de colica biliara, cu iradiere la nicelul epigastrului si

la nivelul umarului drept

 Scaderea in greutate poate fi intalnita

 Icterul poate fi prezent, iritabilitate, anxietate, nevroze, alergii cutanate, pot fi prezente si
pusee febrile de scurta durata

Hepatita Cronică
La inceput, hepatita cronica nu provoaca simptome la toti pacientii. Persoanele cu simptome cel
mai frecvent se plang de oboseală.

Alte simptome comune includ:

 Usor disconfort la nivelul abdomenului superior;

 Pierderea poftei de mancare;
  Stari de voma;
 Dureri in corp.

Daca hepatita cronica devine mai severa, pacientii pot prezenta si urmatoarele simptome:

 Icter (ingalbenirea pielii si a ochilor);

 Umflarea abdomenului;
 Pierdere in greutate;
 Slabiciune musculara;
 Confuzie care poate progresa spre coma.
 Ciroza hepatica
Ciroza este adeseori asimptomatica pana cand deteriorarea hepatica este
extinsa. Statisticile arata ca o treime dintre pacienti nu dezvolta simptome.
Cand semnele si simptomele apar, acestea nu sunt specific acestei afectiuni.
Printre simptomele care pot s aapara se numara:
 Lipsa poftei de mancare
 Oboseala si paloare (determinate de eliberarea de citochine, de
anemie, hipersplenism)
 Respiratie cu dificultate (dispnee, datorita hipertensiunii portale)
 Greata
 Pierdere in greutate sau crestere brusca in greutate
 Diaree
 Varsaturi
 Febra
 Icter (ingalbenirea mucoaselor, a tegumentelor)
 Depozite sau pete galbene in zona ochilor (xantelasme datorita
colestazei)
 Vene in panza de paianjen (telangiectazii)
 Sangerare frecventa
 Invinetire facila (aparitia de echimoze, chiar in situatia unor
traumatisme mici, neimportante)
 Inrosirea palmelor (eritem palmar)
 Atrofie testiculara
 Ginecomastie (marirea sanilor la barbat)
 Perioade menstruale anormale (determinate de dezechilibrul productiei
hormonale si al metabolismului)
 Reducerea libidoului
 Durere abdominala sau discomfort abdominal (de la marirea in
dimensiuni a ficatului sau formarea de calculi biliari, sau acumularea
lichidului ascitic)
 Prurit (mancarime rezultata din depunerea la nivel cutanat a productiei
biliare)
 Scaune deschise la culoare
 Prezenta sangelui in scaun
 Urina de culoare mai inchisa: portocalie sau maronie
Glomerulonefrita acuta difuza poststreptococică

Semne şi simptome
Glomerulonefrita poststreptococică debutează frecvent brusc cu simptomele şi semnele
specifice sindromului nefritic:

 Hematurie – apare în toate cazurile, fiind macroscopică în aproximativ 30%. Urina are
aspect de coca-cola, culoarea acesteia fiind brună.
 Proteinurie – frecvent subnefrotică (sub 3,5 g/24 ore) şi neselectivă.
 Edeme – afectează aproximativ 80-90% dintre pacienţi şi apar ca urmare a retenţiei de apă şi
sare, localizându-se frecvent periorbitar (mai accentuate în timpul dimineţii) şi la nivelul
membrelor inferioare.
 Hipertensiune arterială – apare în 60-80% dintre cazuri, afectând mai frecvent pacienţii în
vârstă. La 50% dintre pacienţi, aceasta poate fi severă, însă encefalopatia hipertensivă survine rar,
sub 10%, manifestându-se prin cefalee, tulburări de vedere, convulsii, tulburări de constiinţă (în
acest caz se intervine cu medicamente hipertensive administrate parenteral). Totuşi, cel mai
adesea este tranzitorie, cu normalizarea valorilor după remiterea edemelor şi restabilirea filtratului
glomerural. Dacă hipertensiunea arterială persistă, poate indica cronicizarea sau o altă afecţiune.
 Oligurie – indică insuficienţă renală.
 Insuficienţa cardiacă – poate fi cauzată de hipertensiuena arterială sau de hipervolemia
rezultată în urma retenţiei hidro-saline.
 Alte simptome generale – febră, greaţă, fatigabilitate (poate indica anemie).
Glomerulonefroza amiloidă
Cauzele secundare ale sindromului nefrotic au aceleași modele histologice ca și
cauzele primare, deși pot prezenta o diferență care sugerează o cauză secundară, cum
ar fi organismele de incluziune . Acestea sunt de obicei descrise de cauza de bază.

 Nefropatie diabetică : este o complicație care apare la unii diabetici . Glicemia în

exces se acumulează în rinichi, determinându-i să se inflameze și să nu poată
îndeplini funcția lor normală. Aceasta duce la scurgerea proteinelor în urină.
 Lupusul eritematos sistemic : această boală autoimună poate afecta o serie de
organe, printre care rinichii, datorită depunerii de imunocomplexe tipice acestei boli.
Boala poate provoca, de asemenea, nefrită lupus .
 Sarcoidoza : Această boală nu afectează de obicei rinichii, dar, uneori,
acumularea de granuloame inflamatorii (colectarea de celule imune ) în glomeruli
poate duce la sindromul nefrotic.
 Sifilis : leziuni renale pot apărea în perioada
secundară a acestei boli (între 2 și 8 săptămâni
de la debut).
 Hepatita B : anumiți antigeni prezenți în timpul
hepatitei se pot acumula în rinichi și le pot
deteriora.
 Sindromul Sjögren : această boală autoimună
determină depunerea de imunocomplexe în glomeruli, determinându-le să se
inflameze, acesta este același mecanism ca și în lupusul eritematos sistemic.
 HIV : antigenele virusului provoacă o obstrucție a lumenului capilarului
glomerular care modifică funcția normală a rinichilor.
 Amiloidoza : depunerea substanțelor amiloide (proteine cu structuri anomale) în
glomeruli modificându-și forma și funcția.
 Mielom multiplu : insuficiența renală este cauzată de acumularea și precipitarea
lanțurilor ușoare, care formează turnări în tubulii distali, ceea ce duce la obstrucția
renală. În plus, lanțurile ușoare de mielom sunt, de asemenea, direct toxice pe
tubulele renale proximale, adăugându-se în continuare disfuncția renală.
 Vasculită : inflamația vaselor de sânge la nivel glomerular împiedică fluxul
sanguin normal și dăunează rinichilor.
 Cancer : așa cum se întâmplă în mielom, invazia glomerulilor de către celulele
canceroase perturbă funcționarea lor normală.
 Tulburări genetice : sindromul nefrotic congenital este o afecțiune genetică rară
în care proteina nefrină, componentă a barierei de filtrare glomerulară, este
modificată.
 Medicamente (de exemplu, săruri de aur, penicilină, captopril ): [19] sărurile de aur
pot provoca o pierdere mai mult sau mai puțin importantă de proteine în urină, ca
urmare a acumulării de metale. Penicilina este nefrotoxică la persoanele cu
insuficiență renală, iar captoprilul poate agrava proteinuria.
Pielonefrita acută
Cel mai adesea debutul pielonefritei este brusc cu febra 39-40° C însoțită de frisoane , transpirații
, cefalee, grețuri , vărsături și stare generală alterată. Pacienții prezintă dureri lombare, de obicei
bilaterale, cu caracter colicativ în cazul prezenței unui factor de tip obstructiv. Tabloului clinic îi
se mai asociază polakiuria , alguria, disuria .La persoanele diagnosticate cu diabet zaharat
durerea poate lipsi.
 Hiperplazia adenomatoasă nodulară benignă de prostată
Severitatea simptomelor la persoanele cu glanda prostata marita
variaza, insa exista tendinta ca simptomele sa se agraveze treptat in
timp. Semnele si simptomele HBP frecvente sunt:
 Nevoia frecventa si stringenta de a urina
 Cresterea frecventei urinarilor pe timpul noptii (nicturie)
 Dificultati/ezitare in a incepe urinarea
 Flux urinar slab sau flux urinar cu intreruperi sau intermitent
 Senzatie de golire incompleta
 Incapacitatea de a goli complet vezica
Semne si simptome mai putin frecvente pot fi:
 Infectii repetate de tract urinar
 Incapacitatea de a urina
 Prezenta de sange in urina

Dimensiunea prostatei nu determina in mod necesar severitatea

simptomelor. Unii barbati cu prostata relativ marita pot avea simptome
importante, in timp ce unii barbati cu prostata foarte marita pot avea
doar simptome urinare minore. La unii barbati, simptomele se
stabilizeaza in final si pot chiar sa se amelioreze in timp.
 Adenocarcinomul de prostată
De obicei nu exista simptome in stadiile incipiente. Programati o intalnire cu medicul
urolog daca aveti urmatoarele semne si simptome:
 Nevoia imperioasa de a urina;

 Dificultate la initierea si mentinerea urinarii;

 Prezenta sangelui in urina;

 Urinare frecventa, mai ales pe timpul noptii;

 Dificultati in golirea completa a vezicii urinare;

 Durere sau usturime la urinare;

 Senzatie de oboseala, ameteli sau paloare ce pot fi cauzate de anemie;

 Dificultatea realizarii sau mentinerii unei erectii;

Atunci cand cancerul prostatic este in stadii avansate pot aparea:
 Dureri osoase, adesea de coloana vertebrala, femur, pelvis sau coaste;

 Fracturi osoase;

 Slabiciune musculara;

 Incontinenta urinara;