provocate de deportările sovietice din 1941 și de deportările germane și de Holocaust au fost

estimate la 90.000 de oameni pentru Estonia, 180.000 pentru Letonia și 250.000 pentru Lituania.
În perioada perestroikăi, a avut loc o reevaluare a istoriei sovietice, prin care a fost condamnat
protocolul secret dintre Germania și URSS, care a dus la invadarea și ocuparea statelor baltice.
Ultimatumul sovietic din 1939
Ultimatumurile adresate Estoniei, Latoniei și Lituaniei
Pe 24 septembrie 1939, în largul porturilor estone au apărut nave de război ale marinei
sovietice, iar bombardierele sovietice au făcut zboruri de intimidare deasupra teritoriului
eston. Aviația sovietică a violat pe rând spațiul aerian a tuturor celor trei state baltice prin zboruri de
recunoștere de pe 25 septembrie. Uniunea Sovietică a emis trei ultimatumuri adresate celor trei
guverne prin care pretindea înființarea unor baze militare pe teritoriile lor naționale.
Guvernul Estoniei a aceptat ultimatumul, semnând un acord pe 28 septembrie. Au urmat
Letonia pe 5 octombrie și Lituania pe 10 octombrie. Acordurile au permis Uniunii Sovietice să
înființeze baze militare în statele baltice pe toată durata războiului european  și să staționeze 25.000
de soldați în Estonia, 30.000 în Letonie și 20.000 în Lituania începând cu octombrie 1939.
La începutul anului 1939, Districtul Militar Leningrad alocase deja 17 divizii, aproximativ
10% din efectivele Armatei Roșii, în statele baltice. Mobilizarea a urmat la scurtă vreme după aceea.
Armata a 8-a a fost relocată în Pskov pe 14 septembrie 1939 iar la dispoziția Districtului Militar
Leningrad a fost pusă nou formata Armată a 7-a. Pregătirile de invazie erau aproape încheiate. Pe 26
septembrie, Districtul Miliar Leningrad a primit ordinul să „înceapă concentrarea de trupe la granița
estono-letonă și să încheie operațiunea până pe 29 septembrie”. Ordinul nota special că „în ceea ce
privește momentul atacului se va emite o directivă separată”. La începutul lunii octombrie, sovieticii
concentraseră în total de-a lungul granițelor estono-letone:
Teroarea sovietică
Procesul de epurare a elmentelor antisovietice au fost conduse de apropiați ai
lui Stalin, comuniștii locali și de ajutoare venite din Rusia, care au proclamat „guverne populare” în
statele ocupate.

În lunile următoare, guvernele prosovietice au organizat alegeri măsluite în timpul căruia

candidații necomuniști au înfrânți. Rezultatele alegerilor au fost măsluite în totalitate: rezultatetele
votului au fost știute de presa din Londra cu 24 de ore mai înainte de închiderea urnelor. În nou
alesele parlamente, comuniștii dețineau o majoritate confortabilă, iar în august, în ciuda declarațiilor
făcute mai înainte de alegeri conform cărora statelor baltice nu vor fi încorporate în URSS, deputații
baltici