Viața omului e ca floarea câmpului – să avem grijă de

suflet!
doxologia.ro/cuvant-de-folos/viata-omului-e-ca-floarea-campului-sa-avem-grija-de-suflet

28 aprilie
2015

Dezbrăcaţi-vă de omul cel vechi şi de toate faptele lui şi întru cel nou
îmbrăcaţi-vă. O, nemăsurată bunătate a lui Dumnezeu, care pe toţi îi
cheamă, căci El voieşte ca toţi să se mântuiască. Slavă iubirii lui de
oameni!

Deci, încetează creştine, cu lucrurile cele păgâneşti şi elineşti, ca nu

prin călcarea Legii să necinsteşti pe Dumnezeu, ca să nu-ţi
îngrămădeşti asupră-ţi urgie, în ziua urgiei şi a dreptei judecăţi a lui
Dumnezeu, când va judeca Dumnezeu cele ascunse ale oamenilor,
după bunăvestirea Sa. Când şi îngerii, cu cutremur; vor sta înainte.
Unde nu numai pentru fapte, ci şi pentru gând şi cuvânt deşert vom fi
osândiţi. Să gândim fraţilor, că omul este ca iarba, zilele lui – ca
floarea câmpului, aşa vor înflori. O clipă devreme şi toate vor înceta.
Pentru ce în deşert te tulburi, o, omule? O noapte şi se va veşteji
1/2
carnea ta şi picioarele tale vor înceta să meargă, ochii tăi se vor topi şi
limba ta se va linişti şi glasul tău va lipsi şi suspinul tău se va înmulţi şi
lacrimile tale vor curge şi nimeni nu va putea să-ţi ajute. Şi toţi
lăsându-te, se va duce fiecare întru ale sale, şi nimeni nu va sta lângă
tine. Iar îngerul cel nemilostiv, departe stând, va aştepta porunca
Stăpânului, ca, răpind ticălosul tău suflet, să-l ducă în locul cel gătit lui,
ca să secere ceea ce a semănat, unde lucrează şi prisosesc plângerea
şi tânguirea şi suspinul, necazul şi strâmtorarea, scrâşnirea dinţilor şi
durerea.

Acolo se vor topi ochii beţivilor. Acolo vor plânge şi cu dinţii vor
scrâşni desfrânaţii şi preadesfrânaţii, furii, vrăjitorii,
otrăvitorii, fermecătorii, descântătorii, toţi cei care pe calea cea largă
au umblat. Și, vai lor, că acolo nu-i loc de desfătare pentru ei, după
cum zice Domnul: „Vai, celor ce râdeţi acum, că veţi plânge”. Arătat
este că acolo nu este cu putinţă, fraţilor, că uneori creştin să fii, alteori
păgân să se facă cineva. Că venind Domnul, a surpat toate cele ale
diavolului și din mâinile lui izbăvindu-ne pe noi, zice: „Eu sunt păstorul
cel bun, veniţi după Mine. Eu sunt Calea şi Adevărul, veniţi către Mine
toţi. Eu sunt Viaţa, Eu sunt lumina lumii, veniţi toţi către Mine.
Lepădaţi-vă de satana, aruncaţi de la voi învăţăturile lui, dezbrăcaţi-vă
de omul cel vechi şi de toate faptele lui şi întru cel nou îmbrăcaţi-vă.
Cele vechi au trecut, iată, toate s-au făcut noi. Veniţi către Mine toţi.
Legea lui Moise s-a dat, Darul şi Adevărul prin Mine, Iisus Hristos s-a
făcut. Câţi după Legea veche vă îndreptaţi, aţi căzut din dar. Veniţi
către Mine toţi, că pe cel ce vine la Mine nu îl voi scoate afară”.

O, nemăsurată bunătate a lui Dumnezeu, care pe toţi îi cheamă, căci El

voieşte ca toţi să se mântuiască. Slavă iubirii lui de oameni! Să nu ne
mai îndreptăm numai după Lege. Că Hristos ne-a răscumpărat pe noi
din blestemul Legii. Lui se cuvine slavă în veci. Amin. (Sfântul Efrem
Sirul)

(Proloagele, volumul I, Editura Bunavestire, pp. 502-503)

2/2