Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste,

Intrată prin oglindă în mântuit azur,

Tăind pe înecarea cirezilor agreste,
În grupurile apei, un joc secund, mai pur.

Nadir latent ! Poetul ridică însumarea

De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi,
Și cântec istovește: ascuns, cum numai marea,
Meduzele când plimbă pe sub clopotele verzi.