Bradul de Crăciun

Nilă Alexandra-Ioana
Grupa 14
Ce este „bradul de Crăciun”?
Pomul (sau Bradul) de Crăciun este de obicei un 
conifer decorat, natural sau artificial. Tradițional este
asociat cu celebrarea Crăciunului. Este adus în case și
decorat cu lumini de Crăciun (inițial erau lumânări, dar o
dată cu evoluția tehnologiei, se obișnuiește folosirea
becurilor led sau a diferitelor cabluri luminoase),
ornamente, ghirlande, bomboane și dulciuri în perioada
de dinainte de Crăciun. Tradiția spune că pomul de
Crăciun se împodobește în Ajun de Crăciun, pe 24
decembrie. Un înger sau o stea poate fi pusă în vârful
pomului, reprezentând îngerii sau steaua de la Betleem.
 Tradiția împodobirii bradului de Crăciun
 Tradiția împodobirii bradului de Crăciun este unul dintre cele mai așteptate obiceiuri ale sărbătorilor
de iarnă. Cu toate acestea, nu se poate spune cu exactitate care a fost momentul exact în care a apărut
această idee, unele voci susțin că ar fi apărut în Lithuania secolului XIV, altele că Marthin Luther a
fost cel care s-a minunat de imaginea bradului luminat de stele, fapt ce l-a făcut să înalțe în casa sa un
brad plin cu lumânări decorative..
 Se vorbește adesea despre brad cum că este reprezentantul esenței vieții și să datorită faptului că își
menține pe întreg parcursul anului culoarea, acesta a fost asociat cu pruncul Iisus, care esre veșnic
viu. Iar prezența sa în casele oamenilor este marcată prin împodobirea bradului, moment în care
întreaga familie așează pe crenguțele acestuia ornamente de preț.
 Despre obiceiul bradului de Crăciun nu se știe exact de unde a luat naștere. Se bănuiește că pomul de
Crăciun ar fi apărut pentru prima dată la popoarele germanice, iar cu timpul acest obicei a intrat și în
tradiția creștină.
 Din acest motiv, există o credință larg răspândită conform căreia Martin Luther, reformatorul
protestant din secolul XVI, a fost prima persoană care adăugat lumânări aprinse la un astfel de copac
împodobit. Mergând pe jos spre casă, într-o seară de iarnă, în timp ce compunea o predică, acesta a
fost uimit de strălucirea stelelor care clipeau printre ramurile veşnic-verzi. Astfel, pentru a recrea şi
reda imaginea surprinsă, către familia sa, Martin Luther a înălţat un brad, în camera principală, pe
ramurile căruia a pus lumânări aprinse, legate între ele.
Bradul de Crăciun în România
În România bradul de Crăciun a fost împodobit
pentru prima dată în palatul regelui Carol I de
Hohenzollern, în anul 1866, iar de atunci românii
au preluat această tradiție.
Atunci Bradul de Crăciun era împodobit cu fructe,
flori de hârtie sau biscuiți. În timp, s-a trecut la
ornarea acestuia cu fel si fel de minunății, printre
care: globulețele de sticlă, beteala, bomboanele de
ciocolată, instalațiile luminoase, etc
Pe lângă bradul de Crăciun, oamenii au început
să își aranjeze înntreaga casă în spiritul
sărbătorilor. Astfel că la ușile acestora au apărut și
coronițele de Crăciun. Acestea au o semnificație
pozitivă și simbolizează sănătate și noroc, iar
forma rotundă a acestora reprezintă veșnicia
dragostei care nu piere niciodată.
 Pomul de Crăciun în cântece și opere literare
Suferințele tănârului Werther, (Goethe, 1774)
O, brad frumos!, text: August Zarnack, 1820; 
Ernst Anschütz, 1824
Kriss Kringle’s Christmas Tree (1845)
Bradul, Hans Christian Andersen, 1844
Un pom de Crăciun și o nuntă, 
Feodor Dostoievski, 1848
Pomul Crăciunului, George Coșbuc
 Pomul în tradiția românească

În tradiția românească de la sate se regăsește acest

obicei al împodobirii bradului la nunți și la moartea
tinerilor, femei și bărbați. Obiceiul există din vremea
dacilor și semnifică o nuntă rituală între persoana
decedată și natura reprezentată prin brad. El a rămas în
tradiția unor comunități locale din regiunile Banat și
Oltenia. Bradul astfel împodobit se numește 
Pomul vieții, care se regăsește drept motiv natural în
arta populară.
Odată cu evoluția etnografică a poporului român,
bradul a căpătat din ce în ce mai multe înțelesuri,
precum cel de "arbore de judecată", "arbore de
pomană", "arbore fertilizator" sau "stâlp de arminden".
 Semnificația creștină a pomului de
Crăciun
 O simbolistică aparte par a avea globurile sau fructele (merele) folosite în decorarea
bradului, ele amintind de fructele pomului din Rai, prin mâncarea din care Adam și Eva
au pierdut legătura cu Dumnezeu, din pricina neascultării, ceea ce a făcut necesară
venirea pe pământ a Răscumpărătorului. Steaua călăuzitoare a magilor de la Răsărit este
probabil cel mai sigur element creștin asociat bradului, ea amintind de modul pedagogic
prin care au fost îndrumați spre cinstirea adevăratului Dumnezeu chiar și înțelepții din
lumea păgână idolatră.

Lumânările sau luminițele care sunt folosite la decorarea bradului trimit și ele la lumina
lină pe care prin cunoașterea și urmarea Mântuitorul Hristos omul redobândește viața
veșnică și veșmântul curat al harul, Astăzi, bradul de Crăciun a devenit din ce în ce mai
mult un obiect comercial, lipsit de conținut creștin, cu o simbolistică eminamente laică,
fiind adesea doar un element de decor al anotimpului zăpezilor. Ceea ce trebuie să ne
amintească, însă, el permanent este marea dragoste pe care ne-o poartă Mântuitorul (Moș
Crăciun, moșe=Mântuitor în lb. ebraică), Care Dumnezeu Fiind întocmai cu Dumnezeu
Tatăl a vrut să Se coboare la înțelegerea noastră și să ne ofere darurile Sale bogate
făcându-ne frați și moștenitori ai vieții veșnic fericite. El este cel mai mare dar făcut
oamenilor de Crăciun, izvorul vieții și al nemuririi, și sensul de a fi al vieții noastr
 Știați că...?
Primul brad de Crăciun iluminat electric datează din 1882,
la doar trei ani după inventarea becului incandescent de
către Thomas Edison. Copacul a fost descorat cu globuri
colorate și luminițe albe, albastre și roșii. Piața decorațiunilor
de Crăciun a cunoscut o dezvoltare impresionantă după
1890, când ornamentele de sticlă suflată  au fost introduse în
America, tot de către germani.
Plantele mereu verzi se află în centrul sărbătorilor cu ocazia
solstițiului de iarnă de mai bine de 3000 de ani. In jurul
anului 1300 î.Hr., palmierul era în centrul atenției , deoarece
se credea că palmierul dă un vlăstar nou în fiecare lună,
astfel că el a devenit un simbol al anului încheiat.
În Italia, romanii decorau brazii cu lumănâri aprinse în
onoarea lui Saturn, zeul agriculturii. Festivalul – denumit
Saturnalia – avea loc între 17 și 21 decembrie. În Europa
Nordică, druizii, preoții Celților antici, foloseau ștejarul
veșnic verde ca simbol al vieții eterne, în timp ce vikingii
credeau că plantele mereu verzi erau plantele speciale ale
zeului soarelui, Balder. 
 De asemenea...
 O placă octagonală din piața orașului Riga poartă inscripția ”Primul copac de Anul Nou din
Riga în 1510”. Pe baza surselor scrise din secolul al XVI-lea, orașul pretinde a fi avut primul
brad de Crăciun. Aceste surse oferă informații despre obiceiul de a se aduna în jurul unui copac,
în ajunului Crăciunului, când oamenii din ghildele de negustori aduceau în piață un copac
decorat. Obiceiul pare a fi provenit din Germania, unde brazii se vindeau în piețe. Oamenii au
început să vândă pentru prima oară brazi cu ocazia Crăciunului în Germania. Din cauza
numărului mare de copaci tăiați, în 1561 o ordonanță dată în Ammerschweier (Alsacia, pe atunci
parte a Imperiului German) stabilea că fiecare orășean avea dreptul la un singur copac, și că
acesta nu putea avea o înălțime mai mare de aprox. 1,2 metri.
Mulțumesc!!!