Curiozități

despre brad

Legian Nicoleta
Școala Gimnazială „Lucian Grigorescu”, Medgidia
 Tradiția împodobirii bradului își are originea în
Germania, începând cu sec al XVI -lea. În Germania, în
1605, un brad a fost ornat pentru a destinde atmosfera
“înghețată” din preajma Crăciunului. 
  Primul care a pus lumânări într-un brad a fost Martin
Luther, protestant revoluționar al sec. al XVI lea. Se spune
ca odată, pe drumul de întoarcere spre casa acestuia
trecea printr-o pădure de brazi. Era noapte, era senin și
stelele străluceau. Era ca și cum stelele ar fi stat atârnate
de crengile brazilor. Imaginea l-a impresionat atât de mult
pe Martin Luther, încât acesta a vrut să o reproducă acasă
spre a le-o arata și copiilor sai. El a pus în locul stelelor
lumânări aprinse
 În primele secole în care
moda pomului de Crăciun s-a
răspândit în Europa și
America, darurile se puneau
direct în brad.
Părinții pregăteau de obicei
prăjiturele, jucării și acadele
pentru cei mici, le agățau de
ramuri și copiii se întreceau
care să le ia primii. Cu timpul,
darurile au devenit mai mari și
mai grele, astfel că au ajuns
să fie ascunse sub crengi.
 În secolele al XVI-lea și
al XVII-lea, familiile mai
sărace din sudul Germaniei
obișnuiau să agațe câte un
brad micuț de tavan, în care
atârnau colaci și prăjiturele.
Bradul era agățat cu vârful
în jos, iar copiii nu ajungeau
la bunătățile din el decât cu
permisiunea părinților. În
alte regiuni, era obiceiul să
se facă o piramidă din
crenguțe de brad în vârful
căreia se punea o lumânare.
 În Grecia, nu există obiceiul împodobirii bradului, asta
pentru că aici nu există brazi, ei fiind înlocuiţi cu crenguţe
de măslin.
 Un brad pentru a putea fi folosit ca pom de Crăciun are
nevoie de 7-10 ani ca sa crească.
 Cunoscutele
coronițe din crengi de
brad simbolizează
continuitatea,
sănatătea, bucuria și
viata lungă.
 În America Latină, se împodobeşte cactusul. Spaniolii şi
portughezii au introdus pomul de Crăciun în această zonă,
dar cum acolo nu cresc conifere, sud-americanii decorează
cactuşi, pini sau brazi din plastic.
 In țara noastră bradul a fost prezent la cele mai importante trei
evenimente din viața omului:
Nașterea. Existând obiceiul de a se planta un brad la nașterea unui copil.
Căsătoria. La sate nunta avea loc duminica. Sâmbătă seara băieții se
strângeau la casa ginerelui, petreceau și împodobeau bradul. Printre podoabe
se afla si un ștergar cusut de mireasa. A doua zi, la petrecere, se făcea "hora
miresii". Hora era condusă de ginere, imediat lângă el se afla "fratele de
ginere", care ținea bradul. După ce se parcurgea un cerc, cele două familii își
dau reciproc daruri, pe care trebuiau să le arate la toata lumea. In brad se afla
si un covrig mare, dulce, în care era pus și ardei iute. Ginerele rupea din covrig,
dacă nimerea o bucata ardeiată înseamna că nu va avea o viață ușoară cu
viitoarea soție. Daca nimerea o bucată dulce, va avea o căsnicie fericită. După
terminarea petrecerii bradul se punea în vârful casei și rămânea acolo până se
usca. Era și un semn că în casa respectivă locuiește o familie tânără. Obiceiul
se păstrează și astăzi în unele zone ale țării.
Moartea. La moartea unei persoane se "gătește" pomul cu colaci, acest pom
în unele zone este un brad, care simbolizează prin frunzișul său mereu verde,
viața de dincolo de moarte, ideea de continuitate, de veșnicie.
 Bradul este un pom al vieții datorită faptului că el
rămâne verde tot timpul, simbolizându-l, astfel, pe Hristos,
veșnic viu.