TRADIҬII ROMẦNEṢTI

CRĂCIUNUL, SĂRBĂTOARE IMPORTANTĂ LA ROMÂNI

  Crăciunul nu este o perioadă, nici un sezon, ci o stare de spirit.

Adevăratul spirit al
Crăciunului înseamnă să preţuieşti pacea şi bunăvoinţa, să oferi, din plin,
compasiune (Calvin
Coolidge)
Cele mai așteptate sărbători sunt cele de iarnă, iar dintre acestea
sărbătoarea Crăciunului.
La orice vârstă sărbătoarea Crăciunului este percepută ca o sărbătoare a bucuriei
care face să
înflorească în sufletele noastre bunătatea, frumusețea, toleranța, credința,
speranța, tot ce are
omul mai nobil. Pe bună dreptate se spune că dacă spiritul Crăciunului ar ține tot
anul am putea
să trăim cu toții într-o lume mult mai bună.
Ca adulți simțim încă mirosul Crăciunului copilăriei noastre, mirosul de
scorțișoară, nucă
și vanilie, care cuprindea întreaga casă în toiul pregătirilor din ziua de Ajun.
Crăciunul este ziua în care s-a născut Iisus Hristos și este o sărbătoare
aparte. Atmosfera
de Crăciun ne aduce bucurie şi ne aminteşte cu precădere de anii copilăriei, de
emoţia aşteptării
împodobirii bradului, de clipa la care visăm să-l întâlnim pe Moş Crăciun. Dincolo
de faptul că
este una dintre cele mai importante sărbători creştine, Crăciunul e aşteptat cu
mare entuziasm de
toată lumea, indiferent de vârstă, uneori chiar şi de religie. Sigur te gândeşti cu
drag la cadourile
lui Moş Crăciun, la colinde, la mirosul de brad şi la vâscul din pragul uşii. Şi,
cu siguranţă,
experienţele personale au încărcat astfel de clipe magice cu semnificaţii proprii.
Dar mai mult
decât atât, tradiţiile legate de Crăciun aduc simboluri naturale vechi de sute de
ani. Bradul deţine
rolul principal în perioada Crăciunului. Împodobitul acestuia este cel mai îndrăgit
obicei de
sărbători, datorită simbolurilor care i se asociază: iubire (pentru că este
împodobit de întreaga
familie), bucurie şi fericire (pentru că sub el sunt puse cadourile), magie (se
spune că Moş
Crăciun nu vine în casele unde nu e brad), viaţă, trăinicie şi sănătate (pentru că
este mereu verde,
chiar şi când afară e zăpadă). Practic, bradul a devenit centrul sărbătorilor de
iarnă.
Şosete tricotate, crenguţe de brad şi de vâsc, globuleţe, fundiţe, ghirlande
colorate, oameni
de zăpadă, steluţe şi fulgi, toate te vor ajuta să intri în atmosfera de
sărbătoare.
Să nu uităm de îndrăgitele colinde care însoțesc aceste sărbători
minunate.Totul începe în
Ajunul Crăciunului, când, dis-de-dimineață, cetele de copii cântă bucuroși la geam,
așteptând cu
nerăbdare să primească de la gazdă nuci și colăcei.
Colindele sunt o parte importantă a spiritului Crăciunului. Grupuri de
copii, fete şi băieţi,
merg din casă în casă să colinde, toată ziua de Ajun. Se spune că e bine să
primeşti colindători,
pentru că urarea lor aduce noroc, iar dacă nu primeşti colindul vei fi urmărit de
ghinion. După ce
colindătorii termină de cântat, gazda îi invită în casă şi le oferă mere, nuci,
dulciuri şi colaci.
Nucul simbolizează belşugul şi longevitatea, iar merele semnifică bunăstare şi
bogăţie.
Începând cu prima zi de Crăciun şi până la Bobotează, copiii umblă cu
Steaua, ei
numindu-se colindători sau crai, pe cap având coroane de hârtie colorată. Tot acum
are loc şi
Vicleimul sau Irozii, când tinerii pun în scenă naşterea lui Hristos. Vicliemul"
sau "Irozii" este
datină prin care tinerii reprezintă la Crăciun naşterea lui lisus Hristos,
şiretenia lui Irod, care a
poruncit uciderea pruncilor, de a afla Pruncul şi adesea înfruntarea necredinţei,
personificate
printr-un copil sau printr-un cioban. Colinde precum “O ce veste minunată”, “Domn,
domn să-
nălțăm” sunt cunoscute de noi toți. Nu-i așa că și tu mergeai cu colindul când erai
mic? Eu am
atâtea amintiri frumoase din copilărie! In seara de 23 decembrie mă întalneam cu
toți prietenii de
pe la bunici si mergeam împreună la colindat. In fiecare an era o experiență unică!
Mi-ar place să
petrec la un moment dat perioada Crăciunului undeva la țară, unde știu că
tradițiile au rămas
mult mai vii decat în orașe.
Aprinderea lumânărilor în perioada Crăciunului este o tradiţie veche ce
reprezintă
naşterea lui Iisus şi reînnoirea vieţii, puritate, speranţă, găsirea drumului bun
în viaţă. Se crede că
Martin Luther, reformatorul protestant, a fost primul care a aprins lumânările din
bradul de
Crăciun. Venind acasă într-o seară de decembrie întunecată, în apropierea
Crăciunului, acesta a
fost uimit de frumuseţea luminilor care străluceau printre ramurile unui brăduţ din
faţa casei sale.
Luther a împodobit apoi bradul de Crăciun din casa sa cu lumânări.
Agăţarea coroniţelor de uşa casei este un obicei originar din Europa, unde,
de Crăciun,
porţile se decorau cu ramuri veşnic verzi, pentru a invita în casă spiritele
pădurii. Există crezul că
aceste spirite ar aduce sănătate şi noroc. Oamenii încă îşi mai împodobesc casele
cu coroniţe de
brad şi de laur, ca mod de a-şi întâmpina prietenii şi rudele. Forma circulară a
coroniţei
simbolizează natura veşnică a dragostei.
In ziua de Crăciun, revin colindele, de data aceasta copiii cântând
“Steaua”. Prin acest
colind, ei anunță venirea pe lume a pruncului Iisus Hristos. Crăciunul reprezintă
nașterea lui
Iisus Hristos și este un moment pe care îl sărbătorim cu bucurie în fiecare an.
Fiecare țară are tradițiile sale de Crăciun, însă eu m-am obișnuit cu
tradițiile din
România. Mi-ar plăcea să cunosc și alte tradiții și obiceiuri poate din țări
îndepărtate, însă
Crăciunul va fi întotdeauna pentru mine așa cum îl știu de când eram mică:
împodobind bradul,
cântând colinde, râzând, ascunzându-mă după pat și pândindu-l pe Moș Crăciun.
În fiecare an aștept cu nerăbdare această sărbătoare plină de emoții,
insuflându-i și
propriului copil același interes pentru magia Crăciunului.

Bibliografie:
http://www.traditii.ro/craciun.php?nr_articol=40
https://florynleahu.wordpress.com/2009/12/29/istoria-si-originile-craciunului-2/
http://www.parinti.com/modules.php?name=News&file=article&sid=266