28.01.

2020

Tema 1: Sistemul bancar, verige de bază a sistemului de credit și a sistemului bancar

1.1. Esența și funcțiile băncii

1.2. Noțiunea, caracteristica și clasificarea sistemului bancar

1.1. Conform legii RM privind activitatea bancară din 06.10.2017, banca este tratată în felul
următor:

- Banca este persoana juridică a cărei activitate constă în atragerea depozitelor și în

acordarea de credite pe fond propriu.
- Activitatea principală a unei bănci constă în comerțul bancar, instrumentul de
gestionare a operațiunilor bancare sunt banii.

Banca cumpără bani suportând un cost sub forma dobânzii bonificate, după ce vinde
banii acumulați percepând dobânda, câștigurile regăsindu-se în diferența dintre dobânda
percepută și dobânda bonificată. În așa fel băncile comerciale îndeplinesc o funcție
macroeconomică asigurând redistribuirea capitalului bănesc, acest mecanism de distribuire și
redistribuire a capitalului pe sfere și ramuri permite dezvoltarea economică în dependență de
necesitățile obiective ale procedurii și contribuie la dezvoltarea și restructurarea economiei.

Prin activitatea de colectare a resurselor financiare concomitent cu plasarea lor pe

piață prin intermediul creditelor, băncile comerciale îndeplinesc rolul de intermediari între
deținătorii de capital și utilizatorii acestora, în exercitarea acestei funcții băncile acționează
individual pe cont propriu, deținătorii și debitorii neavând nici o legătură de drept între ei.

Rolul băncilor constă și în favorizarea tranzacțiilor comerciale în interiorul și

exteriorul unei țări, asigurând efectuarea plăților și schimbului valutar, de asemenea,
participând direct la finanțarea acestora, fie prin plasamentul și gestiunea economiilor
bănești.

Banca reprezintă actorul principal pe piața capitalului pentru că toate fluxurile

financiare trec prin conturile băncii.

Rolul complex pe care băncile îl joacă în economie atât din punct de vedere al
serviciilor pe spațiul economic și teritorial se concretizează în cele 3 funcții ale băncii:

1. Atragerea fondurilor sub formă de depozit

2. Plasarea fondurilor, investirea lor prin acordarea de credite/achiziția de titluri de
valori
 3. Efectuează încasări/plăți, furnizarea serviciilor bancare și financiare

Realizarea creșterii e facilitată prin îndeplinirea următoarelor condiții:

 Asigurarea și manifestarea încrederii clienților

 Evidența continuă și riguroasă a operațiunilor
 Asigurarea confidențialității și secretului bancar

Activitatea bancară vizează 2 priorități interdependente:

 Profitabilitatea;
 Lichiditatea.

Lichiditatea conferă băncii posibilitatea de a asigura orice moment efectiv plății

cerute de creditorii săi, băncile fiind preocupate de a avea o lichiditate permanentă cu costuri
minime. Scopul final al activității – obținerea profitului.

1.2. Sistemul bancar – ansamblul coerent al diferitor bănci și societăți financiare, care își
desfășoară activitatea în limita mecanismului monetar general. Sunt diferite modele al
sistemului bancar, dar se poate de evidențiat că structura sistemului bancar depinde de
factorii:

1. Specificul dezvoltării istorice și tradițiile naționale

2. Nivelul dezvoltării și creșterii naționale
3. Metode de reglare a politicii unitare și creditului monetar

Ansamblul băncilor poate fi de un nivel sau 2 nivele.

Varianția sistemului bancar de un nivel poate fi în cazul când în țară nu există Banca
Centrală sau când doar există Banca Centrală.

Primul caz a fost tipic etapelor timpurii de dezvoltare a afacerilor bancar, când băncile
aveau posibilitatea efectuării operațiunilor, inclusiv emisiunea semnelor bănești fără
coordonarea activității sale cu cineva (Franța, Marea Britanie timpurie).

Al doilea caz a fost tipic în perioada uniunii sovietice când, toate operațiunile bancare
le îndeplinea banca de stat a uniunii sovietice.

În prezent practic toate țările cu economie de piață, inclusiv, și în RM sunt create și

dezvoltate sisteme bancare cu 2 nivele:
 1 nivel – BNM,
2 nivel – Băncile Comerciale.

1 nivel este BNM care îndeplinește anumite funcții și împuternicirii deosebite

specifice numai acestei instituții, în primul rând la efectuarea, reglementarea și supraveghere
activităților băncii comerciale elaborând licențele băncilor comerciale, organizează derularea
decontărilor, elaborează și promovează politică monetară a statului.

Al 2-lea nivel este prezentat de băncile comerciale și alte instituții financiar creditare,
destinația principală a băncilor este efectuarea operațiunilor bancare și deservirea clienților.

Pentru îndeplinirea funcțiilor sale băncile au nevoie de un șir de servicii care sunt
asigurate de infrastructura bancară.

Infrastructura bancară – reprezintă totalitatea instrumentelor care asigură activitatea

continuă a băncilor și ajută acestea în desfășurarea activității sale aceste sunt:

1. Sistemul de asigurare a depozitelor care garantează siguranța depozitelor clienților în

limita normei stabilite de stat, această funcție stabilește fondul de garantare a
depozitelor în sistemul bancar al RM, care este o persoană juridică de drept public și la
formarea mijloacelor fondului sunt obligate să participe toate băncile autorizate de
BNM.
2. Sisteme de decontări independente care sprijină efectuarea decontărilor interbancare și
între alte instituții SWIFT și operațiunilor de plată cu ajutorul cardurilor VISA,
Mastercard.
3. Companiile de audit asigură controlul independent a activității băncii comerciale, BNM
și confirmă rapoartele financiare a acestora.
4. Instituțiile juridice și companiile de consultații ajută băncile în dezvoltarea afacerii lor,
reprezintă interesele băncilor în relațiile cu clienții și organele de autoritate.
5. Firmele furnizori a tehnologiilor informaționale elaborează și pun la dispoziția băncii
tehnologii bancare moderne preconizate pentru automatizarea operațiunilor și
proceselor bancare.
6. Instituțiile de învățământ efectuează instruirea și pregătirea specialiștilor pentru
domeniul financiar-bancare.

La dezvoltarea sistemului bancar influențează un șir de factori interdependenți: factori

externi și factori interni.
1. Factori externi – sunt macro-factorii sau de mediu, aceștia sunt factorii economici, sociali,
politici, legislative de forsmajor.

2. Factori interni – competențele managerilor de vârf a băncii: calificarea personalului

bancar, nivelul de concurență, strategiile elaborate.

Tema 2: Particularitățile funcționale și operaționale ale BNM

2.1. Obiective fundamentale și funcțiile BNM

2.2. Organizarea și administrarea BNM

2.1. BNM este o persoană juridică, publică și autonomă care îndeplinește niște funcții
specifice. Ea este responsabilă față de Parlamentul RM. Banca activează în temeiul legii RM
cu privire la BNM nr. 548 – XIII din 21 iulie 1995.

Obiectivul fundamental al BNM este asigurarea și menținerea prețurilor. Banca

promovează și menține un sistem financiar bazat pe principiile pieței și sprijină politica
economică generală a statului.

Viziunea BNM este o declarație care exprimă că BNM este o instituție proactivă,
performanța credibilă și ghidate de practici de bună performanță.

Valorile băncii naționale sunt:

- Credibilitate – constă în politici, reforme, comunicate și atitudine care inspiră

încredere și siguranță publicului și piețelor.
- Responsabilitate – presupune preocuparea continuă aferentă impactului economic,
social al lucrului efectuat și al deciziilor luate.
- Cooperare – constă în munca în echipă pentru realizarea obiectivelor comune ale
băncii.
- Fiabilitate – reflectă resurse umane proceduri interne și tehnologii informaționale care
mențin siguranța și diligența funcționării instituției.
- Profesionalism – include competența, integritate, siguranță, asumarea deciziilor și
perfecționare continuă.

De competența BNM, țin următoarele atribuții:

- Stabilește și implementează politica monetară și voluntară;

- Acționează ca bancher și agent fiscal al statului;
 - Întocmește analize economice și monetare și în baza lor adresează Guvernului
propuneri, aduce rezultatele analizelor la cunoștința publicului;
- Licențiază, supraveghează și reglementează activitatea băncilor comerciale;
- Acordă credite băncilor;
- Supraveghează sistemul de plăți în plăți în republică și facilitează funcționarea
eficientă a sistemului de plăți interbancare;
- Activează ca organ unic de emisiune a monedei naționale;
- Stabilește prin consultări cu Guvernul regimul cursului de schimb al monedei
naționale;
- Păstrează și gestionează rezervele voluntare ale statului;
- În numele RM își asumă obligații și execută tranzacțiile rezultate din participarea
republicii la acțiunile instituțiilor publice naționale în domeniul bancar, monetar și
creditar în conformitate cu acordurile internaționale;
- Întocmește balanța de plăți a statului;
- Efectuează reglementarea valutară pe teritoriul RM.

Atribuțiile numite sunt grupate în următoarele funții ale BNM:

1. Elaborarea și implementarea politicii monetare

2. Emisiunea monedei
3. Este banca băncilor
4. Este banca statului

1. Politica monetară poate fi definită ca ansamblul intervențiilor BNM care se

efectuează asupra lichidității economiei în scopul de a contribui prin utilizarea tehnicilor sau
instrumentelor monetare la realizarea obiectivelor economice.

După modalitatea de intervenție deosebim 2 categorii de instrumente utilizare în

implementarea economiei:

a) Instrumentele și tehnicile de intervenție indirectă

b) Instrumentele și tehnicile de intervenție directă

a) Instrumentele și tehnicile de intervenție indirectă

Sunt utilizate pentru controlul indirect asupra ofertei de monedă, limitând băncilor
accesul la lichiditatea Băncii Centrale. Ele se sprijină pe un triplu fundament și anume:

- dependența sistemului bancar față de BNM;

 - corelația existentă între volumul de credit și nivelul activității economice;
- caracterul elastic al cererii de credit față de nivelul dobânzii.

Dintre instrumentele ce aparțin acestui trup menționăm:

- ratele dobânzilor;
- facilitățile permanente;
- operațiuni pe piața monetară;
- rezervele obligatorii.

Ratele dobânzilor – rata de bază se aprobă în calitate de rată de referință pentru

principalele operațiuni de politică monetară pe termen scurt.

Valabile d.n. Depozite overnight Rata de bază Credite overnight

05.12.2017 3.50 6.50 9.50
20.10.2017 4.00 7.00 10.00

Facilitatea de depozit și facilitatea de creditare se înscriu într-un coridor simetric

de +- 3 puncte procentuale față de rata de bază.

Politica ratelor la instrumentele de reglementare monetară se reglementează și

promovează în funcție de conjunctura piețelor monetară și valutară, analiza situației
economice naționale, dinamica proceselor inflaționiste și așteptările prognozate ale
indicatorilor macroeconomici.

La promovarea politicii ratelor, BNM utilizează metoda coridorului în care cea mai
înaltă rată fiind stabilită pentru facilitatea de creditare iar cea mai joasă pentru facilitatea de
depozit. Rata de bază se aprobă în calitate de rata de referință pentru principalele operațiuni
de politică monetară pe termen scurt.

Facilitățile permanente – BNM pune la dispoziția băncilor 2 facilități permanente:

- facilitate de depozit overnight

- facilitate de credit overnght

Facilitățile de credit au drept scop stereotipizarea și furnizarea de lichiditate pe termen

scurt peste noapte cu scadența și micșorarea fluctuațiilor ratei dobânzii pe termen scurt de pe
piața interbancară prin coridorul stabilite de BNM la ratele dobânzilor aferente celor 2
facilități.
 Băncile pot accesa prin proprie inițiativă cele 2 facilități permanente oferite de BNM,
anume:

1) Facilitate de depozit – permite băncii plasarea la BNM a unui depozit overnight cu

scadență peste noapte cu o rată de dobândă predeterminată.

2) Facilitate de creditare – permite băncii obținerea de la BNM a unui credit overnight

pentru acoperirea descoperitului decont neachitate la sfârșitul zilei operaționale, chiar și în
scopul completării lichidităților în baza gajului valorii mobiliare cu o rată a dobânzii
prestabilită.

Operațiuni pe piața monetară/operațiuni pe open-market sau operațiuni pe piața liberă

sunt operațiunile executate pe piața financiară la inițiativa BNM având funcția de gestionare a
condițiilor lichidității de pe piața monetară și influențarea ratelor de dobândă pe termen scurt
pe piața monetară interbancară. Operațiunile pe piața monetară pot fi derulate prin licitații
anunțate de BNM anticipat sau prin negocieri directe. Potrivit reglementării în vigoare
principalele operațiuni pe piața monetară aflate la dispoziția BNM sunt:

- operațiuni REPO – sunt operațiuni reversibile destinate absorbției de lichidități în

cadrul cărora BNM cumpără sau vinde la bănci sau băncilor valori mobiliare de stat
cu angajamentul băncilor sau BNM de a răscumpăra valorile respective la o dată
ulterioară și la un preț stabilit la data tranzacției.
- operațiuni de emitere de certificate ale BNM – operațiuni destinate absorbției de
lichiditate în cadrul cărora banca națională vinde băncilor instrumente negociabile de
datorie ale BNM.
- atragerea de depozite – operațiuni destinate absorbției de lichiditate în cadrul cărora
BNM atrage depozite de la bănci la scadența prestabilită.
- vânzări/cumpărări de valori mobiliare de stat – sunt destinate absorbției sau injectării
de lichiditate în cadrul cărora banca națională vinde/cumpără valori mobiliare de stat
în condițiile excesului structural de lichiditate în sectorul bancar a RM. BNM pe
termen de 14 zile în scopul absorbției de lichiditate.

Totodată în vederea îmbunătățirii condițiilor de creditare de către bănci a economiei

naționale BNM anunță operațiuni destinate livrării de lichiditate.

Trăsăturile specifice operațiunilor pe piața liberă sunt:

 - nivelul dobânzii practicate variază în funcție de evoluția pieței și îndeosebi sunt
determinate de BNM, dorește să o impună;

- în desfășurarea operațiunilor BNM are un rol activ aceasta inițiază alimentarea pieței
monetare cu lichidități în special prin oferte proprii;

- operațiunile pe piață liberă au un dublu sens acestea permit BNM să acorde credite
dar și să împrumute pe această piață reducând, astfel, lichiditățile băncilor și prin
aceasta ale economiei naționale.

Politica de piață liberă are un caracter de reversibilitate – achiziționarea de efecte sau

titluri de care banca centrală duce la creșterea lichidității bancare pe când vânzarea de efecte
duce la reducerea lichidității. Ea are caracter preventiv și ține sub influența sa atât sectorul
bancar, cât și nebancar.

Sistemul rezervelor obligatorii constă din obligația băncilor comerciale să constituie

rezerve să consemneze în conturile sale deschise la BNM o sumă dimensionată prin cote
procentuale.

Formarea rezervelor formează o situație deosebită pe de o parte:

- instituirea unei rezerve minime;

- posibilitatea de acordare a creditelor se reduce în raport de limita superioară
posibilă cu scăderea corespunzătoare a beneficiilor rezultate din dobânzi;
- solicitările depunătorilor fie pentru efectuarea plăților în numerar, fie pentru a
efectua decontări fără numerar vor fi ... satisfăcute pe care însăși banca le are la
BNM, astfel, banca comercială va avea lichiditatea minimă asigurată.

Sistemul rezervei obligatorii îndeplinește funcția de a determina un denumit aport

dintre volumul depozitelor și volumul creditelor acordate în baza resurselor de creditare.
Modificarea cuantumului rezervei obligatorii are ca efect modificarea acestui aport.

Politica sistemelor rezervelor obligatorii se concretizează în 2 măsuri:

1. Atunci când crește coeficientul rezervelor obligatorii aceasta este o măsură deflaționistă
prin care se reduce ritmul de creștere a masei monetare;

2. Atunci când scade coeficientul rezervelor obligatorii aceasta este o măsură inflaționistă de
natură care duce la creșterea masei monetare.
 Numai BNM are dreptul să stabilească și să reducă ratele obligatorii pentru
menținerea rezervelor obligatorii.

Mecanismul formării menținerii rezervelor obligatorii este reglementat de

Regulamentul BNM cu privire la regimul rezervelor obligatorii din 15.04.2004, dar ratele pot
fi modificate reieșind din SE a țării și sunt reflectate în politica monetară a statului.

Instrumentele de intervenție directă reprezintă reglementările bancare, acestea sunt

forme de control direct asupra evoluției monetare, asupra lichidității prin stabilirea unor
normative care trebuie respectate de băncile comerciale și cu anumite măsuri dacă aceste
normative nu vor fi respectate.

În domeniul politicii valutare BNM reglementează și efectuează controlul valutar. În

acest domeniu, de competența BNM țin:

1. Emiterea de acte normative referitor la reglementarea operațiunilor valutare a

persoanelor fizice și juridice.
2. Eliberarea și retragerea licenței, supravegherea și reglementarea activității unităților
de schimb valutar.
3. Determinarea metodei de stabilire a cursului moldovenesc în raport cu alte valute.
4. Stabilirea de limite ale pozițiilor valutare pentru unitățile de schimb valutar ....

1. BNM menține rezervele internaționale ale statului care sunt prezentate prin următoarele
active: valută străină în formă de bancnote și monede sau conturi bancare ținute peste hotare
în monedă străină.

2. ....

3. alte creanțe achitate în valută străină emise sau generate de state străine

Criteriile de bază pentru selectarea activelor de rezervă sunt siguranța și lichiditatea lor.

Rezervele internaționale sunt menținute la un nivel care în viziunea BNM este adecvat pentru
realizarea politicii monetare a statului.

2. Emisiune a monedei naționale. BNM are drept exclusiv de a emite în circulație bancnote
și monede ca mijloc de plată pe teritoriul RM.

BNM stabilește valoarea nominală, designul, dimensiunea și alte caracteristici ale monedei
naționale, asigură furnizarea periodică de bancnote și monedă pentru acoperirea necesității de
monedă a economiei naționale. Aduce evidența monedei emise, retrage din circulație și
înlocuiește bancnotele și monedele uzate.

3. BNM este banca băncilor – BNM este unica bancă care efectuează licențiere,
supravegherea activității băncilor. În acest scop sunt emise acte normative necesare și ia
măsurile cuvenite pentru a-și exercita împuternicirile și atribuțiile sale prin acordarea de
licență băncilor și elaborarea standardelor de supraveghere a acestora, stabilirea măsurilor și
actelor normative menționate:

- Efectuează controale asupra tuturor băncilor;

- În cazul alocării condițiilor de activitate a activității impune măsuri de remediere
sau aprecierea sancțiunilor prevăzute de Legea privind activitatea băncilor.

Rolul deosebit al activității BNM constă în aceea că clienții de bază sunt în principal
băncile comerciale.

BNM în afară de supravegherea și reglementarea activității băncilor este creditorul lor

în ultima instanță. Asigurând rapiditatea și securitatea decontărilor și plăților în economie
stabilește reguli și actelor normative respective.

4. BNM este banca statului – acceptă depozite de la Trezorăria Statului și de alte organe ale
statului în baza unui demers ale Guvernului.

Ca agent fiscal al statului BNM în termenele și condițiile stabilite de comun acord cu

Guvernul acționează în organizarea deservirii valorilor mobiliare dematerializate ale statului
în următoarele domenii:

- pe baza acordului încheiat cu Ministerul Finanțelor a plasării pe piața primară a

valorilor mobiliare de stat;
- efectuarea înregistrărilor în sistemul de înscrieri în conturi ale valorilor mobiliare
organizat de BNM;
- marketing-ul.

BNM nu acordă împrumuturi sau garanții sub orice forma statului și organului
acestuia. BNM acordă Guvernului consultații în probleme retorice.

Anume la elaborarea bugetului, Guvernul se consultă în probleme financiare cu BNM

precum și referitor la obiectivele sale în domeniul împrumuturilor externe și interne pentru
următorul an financiar la suma și condițiile la care aceste vor fi contractate.
Reieșind din funcțiile BNM sunt determinate operațiunile ei care sunt împărțite la:

1) Operațiuni pasive:

- emisia monedei;
- deschiderea conturilor inclusiv depunerile băncilor comerciale, străine al statului;
- formarea rezervelor.

2) operațiuni active:

- operațiuni cu creanțe emise de stat inclusiv și de BNM;

- operațiuni pe piața liberă cu valori mobiliare de stat;
- acordarea creditelor băncilor comerciale;
- operațiuni cu valută străină și alte operațiuni cu plasarea resurselor.

2.2.

Consiliul de Comitetul de
supraveghere executare

Guvernatorul

Prim-
viceguvernatorul Viceguvernatorul Viceguvernatorul Viceguvernatorul

Departamente Departamente Departamente Departamente

Organele de conducere:

- consiliul de supraveghere
- comitetul executiv

Ele sunt colegiale, activitatea acestora fiind reglementată de Legea cu privire la BNM și de
reglementare a acestora.

Consiliul de supraveghere are 7 membri după cum urmează:

- Președinte care e și guvernatorul BNM;

 - Vicepreședinte care este și prim-guvernator;
- Viceguvernator al BNM;
- 4 membri ce nu sunt salariați ai BNM.

Comitetul executiv este format din 5 membri:

- Președinte;
- Vice-președinte;
- 3 membri vice-guvernatori.

Guvernatorul este numit de Parlament la propunerea președintelui Parlamentului.

Viceguvernatorul și viceguvernatorii sunt numiți de parlament la propunerea guvernatorului

BNM.

Membrii comitetului executiv trebuie să fie cetățeni ai RM, să aibă o reputație

impecabilă, experiența de muncă cel puțin 10 ani în domeniul financiar.

Membrii comitetului sunt numiți pe un termen de 7 ani și mandatul acestora poate fi

reînnoit cu condiția că ei să fie eligibili pentru a fi realeși conform legislației.

Pe durata mandatului membrii nu au dreptul să facă parte din partide sau formațiuni
social-politice, să desfășoare activități cu caracter politic să participe la ele, să facă agitație
electorală.

La încadrarea în serviciu și ulterior în fiecare an, membrii comitetului sunt obligați să

depună declarații cu privire la venituri și proprietate.

Guvernatorul este responsabil de formarea inițiativelor în domeniul politicii monetare

și valutare pentru a fi prezentate comitetului executiv și de executare a acestora. El
organizează și conduce activitatea BNM, activează în numele acesteia, reprezintă interesele
băncilor în relații cu diferite instituții, atât în republică, cât și în afara ei. Emite ordine și
dispoziții obligatorii pentru salariații BNM, controlează efectuarea lor. Semnează direct sau
prin persoane împuternicite acordurile și alte acte încheiate de BNM.

Comitetul executiv stabilește modul de funcționare a BNM și în exercitarea

atribuțiilor sale analizează rapoarte privind Situația Financiară a statului.

În acest scop, vicepreședintele asigură prezentarea periodică a rapoartelor de către

departamente, direcții și sensuri cu privire la administrarea și executarea operațiunilor BNM,
realizarea și reglementarea politicii monetare, starea sistemului financiar inclusiv bancar,
situația pieței financiare și alte rapoarte la decizia comitetului.

Comitetul executiv are următoarele împuterniciri:

- stabilește politica monetară de stat, inclusiv limitele ratei dobânzii la instrumentele

politicii monetare;
- condițiile de acordare a creditelor;
- stabilește politica valutară de stat inclusiv condițiile de determinare a cursului oficial
moldovenesc față de valutele străine;
- acceptă actele normative de aplicare generală ale BNM;
- aprobă rapoartele și reglementările ce urmează a fi prezentate Parlamentului și
Guvernului;
- adoptă decizii cu privire la participarea BNM la organizațiile internaționale;
- stabilește modul de emisiune, retragere și lichidare a bancnotelor și monedelor;
- aprobă fiecare acordare de credit sau folosirea altor instrumente financiare în favoarea
unei bănci;
- decide asupra modului de eliberare a licențelor activităților, permisiunilor, aprobărilor
privind activității băncilor și unității de schimb valutar.
- examinarea rezultatelor controalelor efectuate la bănci și unității de schimb valutar,
adoptă hotărârile aferente acestora;
- hotărăște asupra emiterii creanțelor BNM, volumului și condițiile de emitere a lor
determinate care creanțe sunt acceptabile pentru investițiile BNM;
- aprobă statul, stabilește modul de funcționare, administrare și organizare a BNM;
- aprobă rapoarte anuale și situațiile financiare, înaintează propuneri vizând majorarea
capitalului BNM;
- aprobă decizii privind aderarea BNM la organizarea interna a finanțelor.

Ședințele comitetului executiv sunt conduse, de audit intern, constituind din specialiști
de înaltă calificare cu experiențe de muncă în domeniu contabilității finanțelor și tehnologiei
informatice.

Departamentul audit intern este subordonat și raportează consiliului de supraveghere

al BNM, iar administrează guvernatorului BNM.
 Activitatea de audit intern se bazează pe un cadru normativ și metodologic armonizat
cu standard profesionale aplicabile la nivel internațional.

Planificarea strategică anuală și individuală pe emisiune de audit de intern este bazată

pe evaluarea riscului de activitate, inclusiv riscurile de fraude și îndeplinirea misiunii de
audit.

Modalitatea de raportare include:

- raportare de audit;
- raportare operativă;
- raportare trimestrială/anuală;
- raportare de studii și chestionare;
- anchetele de serviciu.

La sfârșitul fiecărui an financiar, BNM întocmește situațiile financiare în conformitate

cu standardele acceptate în practica internațională.

Situațiile financiare anuale, conturile și registrele băncii sunt supuse auditului extern
anual efectuate de către agentul de audit extern independent cu renume și cu experiența
recunoscută în domeniul auditului BNM și a instituțiilor financiare internaționale selectată de
comitetul executiv pe baza de licitație.

Pentru efectuarea auditului extern la situațiilor financiare anuale, conturile și

registrele BNM pentru anii 2015-2019, câștigător al licitației este desemnat S.C. ,,Delaitte
Audit,, SRL.

În termen de 4 luni după încheierea anului financiar BNM prezintă Parlamentului un

raport care include informația instituției financiare confirmată de auditorul extern, activitatea
și operațiunile sale pentru anul financiar încheiat încheiat și situația economică a statului.

Periodic siguranța și credibilitatea băncii comerciale e evaluată de experții fondului

monetar internațional pentru a primi asigurarea în implementarea și operarea de către banca
centrală a unor sisteme este controlul contabil de raportare și audit referitoare la gestionarea
resurselor adecvate integrității operaținilor desfășurate ....

Tema 3: Principii de organizare

3.1. Organizarea și administrarea băncii

3.2. Licențierea și lichidarea
3.1. Organizarea și administrarea băncilor comerciale.

În Republica Moldova băncile desfășoară activitatea sa în baza legii privind activitatea

bancară, legii privind SA și regulamentul BNM. Conform legislației în vigoare, băncile în
Republica Moldova, pot fi organizate doar ca SA, dispun de independență juridică, operațiuni
financiare și administrative față de orice persoană, inclusiv față de BNM, Guvern și alte
autorități ale administrației publice.

În conformitate cu legislația funcționării băncilor,se deosebește prin următoarele:

1. Băncile sunt obligate să obțină licența de funcționare din partea BNM.

2. Își constituie fonduri specifice.

3. Trebuie să păstreze rezerve obligatorii la BNM.

4. Să respecte normele stricte de garantare a solvabilității.

5. Pot fi constituiți doar sub forma SA.

Conform legislației în vigoare, băncile în Republica Moldova, pot desfășura următoarele

activități:

1. Atragerea depozitelor și a fondurilor nerambursate.

2. Acordarea de credite.

3. Leasingul financiar.

4. Prestarea serviciilor de plată.

5. Emiterea și administrarea cecurilor de călătorie, cambiilor și altor instrumente de plată.

6. Emiterea de garanții și asumarea de angajamente.

7. Tranzacții în contul propriu sau în contul clienților.

8. Participarea la emisiuni de valori mobiliare și alte instrumente financiare și prestarea de

servicii legate de acestea emisiuni.

9. Consultanța acordată de persoanelor juridice cu privire la structura capitalului social,

strategia de afaceri comerciale, precum și consultanța referitoare la funcțiuni de persoane
fizice.

10. Intermediarii pe piețele interbancare, administrate de portofolii și consultanța legată de

acesta.
11. Servicii informaționale privind creditele, servicii de păstrare în casete de siguranță,
emiterea de monedă electronică și orice alte activități și servicii permise de BNM.

Toate operațiunile Băncilor Comerciale, pot fi structurate în 3 categorii:

1) Operațiuni pasive- operațiuni de formare a resurselor financiare și a capitalurilor.

2) Operațiuni active- operațiuni de plasare a resurselor atrase sub diferite

forme(credite,investiții).

3) Operațiuni de intermediere- operațiuni de servicii de decontări, operațiuni speculative cu

valori mobiliare sau cu valoare străină, operațiuni de casă.

Fiecare bancă trebuie să dispună de un cadru de administrare a activității, riguros conceput,

care să includă o structură organizatorică clară, cu linii de responsabilități bine definite,
transparente și coerente, procese eficace de identificare, administrare, monitorizare și
raportare a riscurilor la care este, sau ar putea fi expus un proces de evaluare a adecvării
capitalului la riscuri, un proces de evaluare a adecvării lichidității mecanismelor adecvate de
control intern,inclusiv proceduri administrative și contabile, politici și practivi de remunerare,
care să promoveze și să fie în concordanță cu administrarea sănătății și a riscurilor.

Adunarea Generală a Acționarilor- este reprezentată de toți acționarii băncii, care dețin
acțiuni cu drept de vot. Banca convocă AGA 1 an, iar adunările extraordinare sunt convocate
în caz de necesitate.

În competența AGA, intră:

1. Aprobarea statutului băncii, modificarea și operarea în statutul guvernărilor.

2. Aprobarea Codului Guvernării corporat, reglementări interne ale consiliului băncii,

împuternicirea lui și modalitățile alegerii acestui organ de conducere. Determinarea mărimii
capitalului statutar și a modificării lui, determină numărul tipului și valoarea nominală a
acțiunilor emise de bancă:

- Determină structura organizatorică a băncii

- Determină comitetele pe lângă consiliul băncii și comitetul de conducere

- Aprobarea regulamentului de activitate a acestora

- Determină direcțiile principale de activitate a băncii

- Determină lărgirea rețelei bancare

- Examinarea și aprobarea dării de seamă anuale a rezultatelor financiare ale băncii,
confirmată de către auditori externi, modalitatea distribuției profitului, mărimea dividendului,
examinarea și aprobarea strategiei de dezvoltare pe termen de 3-5 ani

- Aprobarea planului activității financiare pe anul viitor și alte împuterniciri, conform

legislației.

Consiliul băncii este organul de conducere, reprezentând interesele acționarilor în această

perioadă și este subordonat AGA. Membrii consiliului sunt aleși de adunarea AGA, într-un
număr important de membri, pe un termen de 4 ani și pot fi aleși pe un nou mandat.

Consiliul băncii îndeplinește rolul de supraveghere și monitorizare a procesului decizional

de conducere și este responsabil de activitatea băncii pe ansamblu și de soliditatea financiară
a acesteia. Membrii consiliului contribuie la o guvernanță corporativă a sănătății în cadrul
băncii, inclusiv pentru comportament personal și în realizarea atribuțiilor sale, trebuie să țină
cont de interesele legale ale băncii și ale deponenților și acționarilor acesteia. Consiliul
trebuie să asigure colaborarea eficientă a băncii, cu BNM.

Atributele Consiliului Băncii:

1) Este responsabil pe deplin în ceea ce privește Banca, aprobă și supraveghează

implimentarea obiectivelor strategice a strategiei privind administrarea riscurilor și a cadrului
de administrare a activității băncii, inclusiv a codului de guvernanță corporativă și dacă
standartele de perfecționare sunt menținute în conformitate cu interesele financiare pe termen
lung și cu respectarea cerinței de capital al acesteia.

2) Selectează, numește și revocă membrii Organului Executiv și stabilește atribuțiile acestora.

3) Exercită supravegherea efectivă și eficientă a Organului Executiv.

4) Raportează cel puțin 1 dată pe an AGA, cu privire la activitatea de supraveghere

desfășurată.

5) Analizează în mod critic, dezbate, discută într-o manieră constructivă propunerile,

explicațiile și informațiile furnizorilor de către membrii Organului Executiv, putând să se
opună deciziilor acestora.

6) Monitorizează și evaluează periodic, eficacitatea cadrului de administrație a activității și

adoptă măsurile adecvate pentru remedierea eventualelor deficiențe.
7) Aprobă situațiile financiare anuale și asigură integritatea sistemelor contabile și de
raportare financiară, inclusiv controalele financiare și operaționale și conformarea cu
legislația și standardele relevante.

8) Decide cu privire la stabilirea unor comitete specializate, funcționarea și atribuțiile cărora

sunt prevăzute de legislație în vigoare.

9) Adoptă și revizuiește cel puțin 1 an, principiile generale ale politicii de remunerare și este
responsabilă cu supravegherea implementării acestuia și îndeplinește orice alte atribuții
conform legislației.

Comitetul de conducere- Organul Executiv exercită funcția de conducere curentă a băncii,

sub supravegherea directă a consiliului și gestionarea eficientă și prudentă activității băncii,
inclusiv codul de guvernanță corporativă, aprobate de consiliul.

• Organul Executiv al băncii,are atribuțiile principale:

1. Implimentează obiectivele strategice, strategia privind administrarea riscurilor și cadrul de

administrare a activității băncii, inclusiv codul de guvernanță corporativă, aprobat de
consiliul băncii.

2. Asigură o structură organizatorică adecvată și transparentă pentru bancă, inclusiv separarea

responsabilității în cadrul acesteia.

3. Realizează monitorizarea adecvată a persoanelor din subordine.

4. Asigură repartizarea sarcinilor și responsabilităților ce revin personalului băncii și

stabilește o structură de gestionare care promovează, în cadrul băncii o activitate responsabilă
și transparentă.

5. Îndeplinește orice alte atribuții stabilite cu legislația.

Organul Executiv este obligat să informeze regulat Consiliul despre situațiile care pot
influența strategia sau cadrul de administrare a activității, despre performanța financiară a
băncii, încălcarea unor limite aferente riscurilor sau regulilor de conformare, deficiențele
sistemului de control intern. Organul Executiv este format din cel puțin 3 membri, persoane
fizice numiți de către Consiliul băncii, pe un termen stabilit de statutul băncii cu posibilitatea
de a fi realeși pentru un nou termen. Fiecare dintre membrii Organului de conducere trebuie
să dispună de o bună reputație, cunoștințe, aptitudini și experiențe adecvate materiei
extinderii și complexivitatea activității băncii.
 Banca trebuie să aibă un statut în care trebuie să specifice denumirea, adresa, obiectul
activității, tipul clasă, modul de emitere, statutul juridic al acționarilor, structura
organizatorică a băncii, modul de repartizare a profitului, modul și termenul de plată a
dividendelor și de acoperire a pierderilor. Statutul băncii poate fi modificat cu acordul BNM
dată în scris.

Banca se conduce de regulamente interne, aprobate de Consiliul său care în conformitate cu

statutul băncii, stabilesc modul de formare și competența Organului de administrare și
control, funcțiile din structura băncii, limitele competențelor administratorilor și
funcționarilor băncii și alte reguli de activitate a băncii. Copia autorizației de pe statut și de
pe regulamentele interne, lista persoanelor oficiale autorizate să acționeze în numele băncii,
documente care stabilesc limitele competenței acestora și specimentele semnăturilor lor,
banca trebuie să prezinte BNM pentru desfășurarea activității curente, băncile își deschid
sucursale.

*Sucursala- este subdiviziunea separată juridic, dependentă de bancă, care desfășoară toate
tipurile de activitate. Sucursala poate avea subdiviziunea structurii interne, situații în afara
sediului ei. Aceste oficii secundare, pot desfășura activitatea determinată de bancă, în
conformitate cu lista activității permise acesteia.

Orice informație referitor la persoane, la bunurile, la activitatea afacerii, la relațiile

personale sau de afaceri ale clienților băncii, la conturile clienților, la tranzacțiile încheiate de
clienți și alte informații despre clienți care i-a devenit cunoscută băncii, constituie secretul
bancar. Informația ce constituie secretul bancar, poate fi furnizată de bancă, numai în cazuri
și organizații care sunt prevăzute de legislație.

Banca nu poate ascunde, converti sau transfera bani sau balori, știind că acestea provin din
activități criminale, pentru mascarea originii lor ilegale și nici asistarea persoanelor angajate
în astfel de activități pentru evitarea consecințelor legale ale faptelor ei. Banca aplică măsuri
de identificare a clienților și a altor persoane cu care intră în relațiile de afaceri, reportează
autorității competente despre activitatea sau tranzacțiile suspecte și alte informații supuse
raportării în conformitate cu Lgea cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și
finanțării terorismului și cu actele normative emise, în vederea executării acestei legi.

3.2. Pentru eliberarea licenței de a desfășura activitățile, se depune la BNM o cerere scrisă la
care se anexează documentele și informațiile aferente băncii solicitante cu privire la
documentele de constituire ale băncii. Capitalul inițial al viitoarei bănci, conducerea băncii,
identitatea acționarilor, argumentarea necesității deschiderii băncii, programul de activitatea
pentru următorii 3 ani și orice alte informații și documente prevăzute de legislație.

BNM acordă aprobarea prealabilă de constituire a băncii sau respinge cererea în

termen de 5 luni de la data primirii cererii de licențiere. În termen de 15 zile lucrătoare de la
primirea cererii de licențiere, BNM comunică băncii solicitante, dacă este cazul lista
documentelor și informațiilor care trebuie să fie prezentate suplimentar.

Înregistrarea de stat a băncii se efectuează de către agenția servicii publice, numai

după prezentarea hotărârii cu privire la acordarea aprobării prealabile de constituire a băncii
respective eliberate de către BNM. BNM decide cu privire la acordarea licenței băncii în
termen de cel mult 2 luni de la data primirii informațiilor și documentelor. Banca este în drept
să desfășoare activitățile prevăzute în licență de la data eliberării acesteia. Dar în oricare
dintre etapele procesului de licențiere, BNM comunică în scris solicitantului hotărârea sa
indicând și motivele care au stat la baza respingerii cererii de licențiere. BNM respinge o
cerere de licențiere, dacă:

1. Documentația prezentată nu este întocmită în conformitate cu dispozițiile legale în

vigoare sau este incompletă;
2. Banca nu dispune de fonduri proprii separate sau capitalul inițial nu dispune cerințelor
stabilite de BNM;
3. Din evaluarea programului de activitate prezentat rezultă că banca nu poate asigura
realizarea obiectivelor propuse în condițiile respectării cerințelor stabilite;
4. BNM nu este satisfăcută de calitatea membrilor organelor de conducere al băncii întrucât
reputația sau experiența profesională a acestora nu corespunde cerințelor băncii
naționale;
5. BNM nu este satisfăcută de calitatea acționarilor, întrucât aceștia nu corespund cerințelor
prevăzute de legislație;
6. Nu sunt respectate alte condiții de legea privind activitatea băncilor.

Licența se eliberează pe un termen nedeterminat și nu poate fi transferat unei altei

persoane. Pentru fiecare sucursală care își va desfășura activitatea pe baza licenței, băncii i se
eliberează copii autorizate de pe aceasta. Taxa pentru eliberarea licenței se stabilește la
valoarea de 50.000 lei, iar taxa pentru eliberarea copie autorizate de pe licență se stabilește la
valoarea de 500.000 lei.
 Sumele taxelor se varsă la bugetul de stat și sunt nerambursabile, în cazul în care
banca sau sucursala băncii nu își începe activitatea.

BNM ține registru băncilor și sucursalelor lor, inclusiv și, sucursalelor din alte state,
în care se înscrie seria, numărul, și data acordării licenței, denumirea, adresele sediului
acestora. Informația privind reperfectarea licenței, elaborarea copiilor și duplicatelor de pe
aceasta. BNM publică pe pagina oficială și actualizează în mod regulat o listă cu denumirile
tuturor băncilor care au primit licență inclusiv ale sucursalelor băncilor din alte state.

Băncile si sucursalele băncilor din alte state ale căror licență au fost retrase, sunt
radiate din registrul prin inserarea unei note speciale care include data și numărul deciziei
privind retragerea licenței.

Retragerea licenței poate fi in următoarele situații:

1. Banca nu și-a început activitatea pentru care a fost autorizata in termen de 1 an de la

data acordării licenței, renunță în mod expres la aceasta, sau a încetat sa mai
desfășoare activitatea de mai mult de 6 luni.
2. Licența a fost obținută pe baza unor informații false si banca nu mai îndeplinește
condițiile care au stat la baza acordării licenței.
3. Alte cazuri numite de legislație.

Hotărârea BNM de retragere a licenței va cuprinde motivele si despre retragerea

licenței se comunica in scris băncii respective, Fondului de garantare a depozitelor in sistemul
bancar, Serviciului Fiscal de stat. Hotărârea se publica in cel mult 7 zile de la aprobare in
Monitorul Oficial al RM. Hotărârea intra in vigoare la data si ora exacta a adoptării hotărârii
si din acest moment banca este obligata sa nu sa se angajeze în activități permise băncilor.
BNM supraveghează procesul de lichidare a băncii până la încheierea acestuia și radierea
băncii din Registrul de stat al persoanelor juridice.

BNM deține o competență de supraveghere și de sancționare și în lege privind

activitatea băncilor sunt stipulate modalități și măsuri de supraveghere, faptele sancționabile,
sancțiunile și măsurile sancționatoare aplicate.

Tema 4: Formarea resurselor băncii comerciale

 4.1. Resursele proprii ale băncii comerciale, funcțiile și structura lor
4.2. Resursele atrase ale băncilor, tipuri și trăsături specifice

4.1. Capitalul propriu a unei banci indeplineste 3 functii esentiale:

a) Functia de protectie - reprezinta protectia deponentilor si al creditorilor bancii in cazz de

falimentare a bancii din acest cont sunt achitate toate obligatiunile fata de deponenti si
creditori, se mentine solvabilitatea pe parcursul activitatii bancii indiferent de aparitia unor
cheltuieli neprevazute, aceasta este functia de baza a capitalului statutar.

b) Functia operativa - rezida in asigurarea bancii cu mijloace financiare care constituie baza
activitatii bancare, chiar daca resursel...in cadrul acestei functii al capitalului propriu al bancii
se asigura o baza adecvata de crestere a operatiunilor active de mentinere a caracterului
operatiunilor bancare in conformitate cu sarcinile bancii.

c) Functia de reglementare a CP - se raporteaza la interesul populatiei si al altor clienti

pentru o functionare cu succes a bancii la legile si normele in vigoare care permit BNM de a
efectua controlul asupra bancilor comerciale. Aceste reguli presupun :

- -mentinerea CP minimal, care permite bancii de a obtine autorizatia pentru activiattea

bancara
- sa existe o limita privind valoarea creditelor acordate unui debitor
- sa existe o suficienta a capitalului raportat la activele ponderate la risc

Din punct de vedere teoretic capitalul bancar are urmatoarele atributii:

1. Asigura protectia deponentilor in cazul insolvabilitatii si falimentarii bancii

2. Acopera pierderile neprevazute, mentinand increderea mediului economico-financiar
in banca
3. Finanteaza achizitionarea de imobilizari materiale necesare desfasurarii activitatii
bancare
4. Plafoneaza prin norme impuse expansiunea activelor

Rolul esential al capitalului bancar rezida in a asigura publicul si autoritatile asupra

stabilitatii bancii. In general Capitalul Propriu este constituit din:

- Capital social – se constituie din valoarea aporturilor primite in contul achitarii actiunilor si
va fi egal cu suma valorii nominale a actiunilor plasate, toate actiunile ofera drepturi si
obligatii actionarilor in functie de tipul actiunilor detinute. Detinatorii de actiuni ordinare au
dreptul de a participa la Adunarea Generala a actionarilor si sa voteze in scopul aprobarii
diferitor hotarari. In baza Hotaririi AGA capitalul social poate fi majorat sau micsorat.
Capitalul poate fi marit :

- prin marirea valorii nominale a actiunilor plasate

- plasarea de actiuni a emisiunii suplimentare

La majorarea valorii nominale a actiunilor cota detinatorilor acestora v ramane

neschimbata. Surse ale maririi CS pot fi: Capitalul propriu in limita partii ce depaseste CS al
ei sau aporturile primite de la achizitorii de actiuni

Micsorarea capitalului se efectueaza in baza micsorarii valorii actiunilor sau

rascumpararii de catre banca a actiunilor de la actiunari in vederea lichidarii. Hotarirea de
modificare a CS va contine ...

- Surplus de capital - este format din diferenta ditre pretul de piata al actiunilor si pretul
nominal al acestora

- Profit nedistribuit - profitul acumulat pe parcursul perioadei de gestiune dupa impozitare

formarea fondurilor necesare si plata dividendelor. La sfarsitul anului de gestiune repartizarea
profitului se va aproba prin Hotararea AGA si profitul poate fi distribuit in scopul largirii
retelei bancare ca investitii in noi tehnologii bancare pentru extinderea operatiunilor si
serviciilor, pentru motivarea personalului. Suma nedistribuita merge la marirea capitalul
bancar.

- Capital de rezerva in forma de diferite fonduri-include urmatoarele fonduri:

- fondul de rezerva care trebuie sa constituie nu mai putin de 15 % din valoarea CS

al bancii fiind format prin defalcarile anuale din profitul net pana la atingerea
marimii in statutul bancii. Volumul defalcarilor se stabileste in AGA si trebuie sa
constituie nu mai putin de 5% din PN al bancii. Fondul de rezerva este folosit
numai in cazul insuficientei de profit si se repartizeaza pentru acoperirea
pierderilor bancii.
- Fondul de risc care include rezerva generala pentru riscul de desfasurarea a
operatiunilor active si anume rezerve pentru absorbirea pierderilor la active si
angajamente conditionale
- fondul de reevaluare a MF
- fondul de stimulare economico-financiara
 Regulamentul cu privire la fondurile proprii ale bancii si cerintele de capital nr. 109
din 24 mai 2018 impune bancilor sa dispuna de rezerve de capital suficiente pentru a acoperi
pierderile neasteptate si pentru a-si mentine solvabilitatea in perioade de criza. Ca principiu
primar cuantumul de capital necesar depinde de riscul asociat activelor detinute de o anumita
banca. In regulamentul privind cerintele de capital aceasta se numeste cerinta de fonduri
proprii si este exprimata ca procent din activele ponderate in functie de risc.

Conceputul de active ponderate in functie de risc -activelor mai sigure li se atribuie o

alocare de capital mai scazuta in timp ce activele cu grad de risc mai ridicat primesc o
pondere mai mare in functie de risc.Cu cit activele au un grad de risc mai ridicat cu atit banca
trebuie sa pastreze mai mult capital in rezerva.

Capitalului i se atribuie anumite niveluri in functie de calitate si risc. Capitalul este

constituit din 2 nivele:

I. Capital de nivel 1 - este capitalul necesar pentru asigurarea continuitatii activitatii,

acest acpital permite unei banci sa-si continuie activitatile si sa-si mentinta
solvabilitatea. Tipul de capital de nivel 1 este considerat de cea mai inalta calitate este
reprezentat de asa numitele fonduri proprii de nivel 1 de baza.
II. Capital de nivel 2 - este capitalul necesar in cazul necontinuitatii activitatii. Acest tip
de capital permite unei banci sa ramburseze sumele datorate deponentilor si celor
datorate creditorilor preferentiali in caz de insolventa bancara.

Cuantumul total al capitalului pe care bancile trebuie sa il detina, trebuie sa fie egal cu
cel putin 8 % din Activele ponderate in functie de risc. Bancile conform Regulamentului sus
mentionat trebuie sa indeplineasca in orice moment urmatoarele cerinte de fonduri proprii:

1. O rata a fondurilor proprii de nivel 1 de baza trebuie sa constituie 5,5 %

2. O rata a fondurilor proprii de nivel 1 trebuie sa constituie 7,5 %

3. O rata a fondurilor proprii totale trebuie sa constituie 10 %

Analiza capitalului se face pe baza Bilantului Contabil a bancii, in primul rand trebuie
analizat dinamica CP cit si dinamica fiecarui element al acestuia. Dinamica structurala
presupune evaluarea fiecarui element in total. Dividentul este un indicator care reflecta
profitabilitatea bancii.

Rentabilitatea Financiara ROE = Profit /Capital propriu (10-20 %) acest indicator

reflecta rezultatele managementului bancar si exprima gradul de angajare a profitului.
 Din momentul ce resursele atrase prin depozite sunt folosite ca resurse principale
pentru acordarea creditelor, băncile urmăresc respectarea următoarelor principii:

 Termenul
 Lichiditatea
 Minimizarea riscului nerambursării
 Profitabilitatea

Băncile nu fixează restricții depunătorilor la numărul de conturi de depozite și nu

limitează sumele depuse în ele. La deschiderea conturilor de depozit, solicitantul scrie o
cerere adresată băncii, în care menționează tipul contului de depozit dorit, data deschiderii și
suma depusă, după aprobarea cererii se semnează contractul de depozit, care conține toate
condițiile deschiderii, gestionării și încheierii contului de depozit. Contractul mai include
drepturile și obligațiunile băncii și ale depunătorului, modalitatea de calcul și achitare a
dobânzii.

Dobânda simplă la depozit se calculează prin:

S x T x Rd
D=
365 x 100

Dobânda la depozit se calculează începând cu ziua următoare zilei depunerii

depozitului până în ziua expirării termenului indicat în contract, inclusiv reieșind din soldul
zilnic al depozitului și numărului efectiv de zile ale anului. Prima și ultima zi a termenului
depozitului se consideră o zi de calcul a dobânzii. Retragerea depozitului este posibilă din
data următoare expirării termenului.

Băncile propun clienților și dobânzi capitalizate la depozite cu scopul atragerii

resurselor bănești disponibile.

(S+ D 1) x T x Rd
Dt =
365 x 100

Depozitele bancare constituie baza de calcul al rezervelor obligatorii deținute în

conturi deschise la BNM. Modalitatea de constituire a rezervelor obligatorii este reflectată în
Regulamentul cu privire la modul de constituire a rezervelor obligatorii.

Depozitele persoanelor fizice în RM sunt garantate prin legea privind garantarea

depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar 26.12.2003. Conform legii, fondul este
constituit ca persoană juridică de drept public. La formarea mijloacelor fondului sunt obligate
să participe toate băncile autorizate de BNM. Fondul garantează depozitele în monedă
națională și valută străină deținute de rezidenți și nerezidenți, persoane fizice în băncile RM.

În cazul în care depozitele unei bănci autorizate devin nedisponibile, fondul

garantează plata acestuia fiecărui deponent indiferent de numărul și mărimea lor sau de valuta
în care s-au constituit, plafonul de garantare fiind de 50 000 lei. Depozitele în valută străină
sunt garantate prin plata echivalentului lor în lei moldovenești la cursul oficial de la data
constatării indisponibilităților.

......

Pentru menținerea lichidității și completării resurselor financiare banca are

posibilitatea să se adreseze la creditele interbancare. Creditele interbancare sunt de 2 tipuri:

1. Centralizate – în cazul când BNM acordă credite băncilor comerciale;

2. Descentralizate – în cazul în care creditele sunt acordate de către o bancă unei altei
bănci.

Creditele interbancare centralizate oferite de BNM băncilor sunt următoarele:

 Facilități permanente de creditare acordate băncilor – sunt acordare băncilor de către

BNM în scopul menținerii lichidității și asigurării plăților în termen. Facilitățile
permanente de creditare sunt facilități intraday și overnight.

Creditul intraday este un credit sub formă de trageri în descoperiri de cont pe conturile
de decontare ale băncilor acordate de BNM pe parcursul zilei operaționale pentru asigurarea
efectuării plăților curente în termen garantat cu valori mobiliare de stat gajate la BNM.
Acordarea creditului intraday pe parcursul zilei operaționale se efectuează în cazul lipsei sau
insuficienței mijloacelor bănești în contul de decontare deschis băncii participante în sistemul
de plăți interbancare (SATE).

Creditul intraday se acordă pe parcursul zile operaționale a SATE cu scadența în

aceeași zi și se acordă în scopul efectuării plăților în baza documentelor de plată peste sumele
disponibile în cont. Pe parcursul zilei operaționale banca poate beneficia de mai multe credite
intraday în limita politicii monetare stabilite de BNM și a gajului disponibil. Pentru acest
credit nu se percep dobânzi, comisioane sau alte plăți. Pe parcursul zilei operaționale curente
din contul înregistrărilor mijloacelor bănești în contul. De decontare a băncii în SATE,
primordial se achită creditul intraday, adică se acoperă descoperitul de cont. Acest credit nu
poate fi acordat pentru achitarea creditului overnight.
 Creditul overnight este o formă de credit acordată de BNM peste noapte băncii pentru
acoperirea descoperitului de cont neachitat la sfârșitul zile operaționale, precum și în scopul
menținerii rezervelor obligatorii garantate cu valorile mobiliare de stat gajate la BNM.

Acordarea creditului overnight este determinată de următoarele necesități: în primul

rând, neachitarea creditului intraday până la sfârșitul zilei operaționale a SATE și în al doilea
rând insuficiența mijloacelor bănești în contul deschis la BNM pentru menținerea rezervelor
obligatorii. Acest credit se acordă băncii în baza cererii în ziua operațională curentă, dobânda
acestui credit se calculează pentru termen de o ziși termenul de rambursare a creditului nu
poate fi prelungit. În cazul acordării creditului overnight în ziua operațională, anterioară
zilelelor de odihnă sau de sărbătoare, băncile efectuează plata dobânzii pentru termenul de
facto la rata dobânzii creditului overnight. Rata dobânzii creditelor overnight se stabilește de
consiliul de administrație al BNM și se aplică cu data intrării în vigoare. Rata dobânzii se
comunică de către BNM băncilor pe măsura modificării și este în vigoare până la următoarea
modificare. Creditele overnight și dobânzile urmează a fi achitate în SATE până la ora 12 a
zilei operaționale următoare zilei acordării creditului.

Băncile pot beneficia de credite intraday și overnight în condițiile stabilite de BNM, și

în acest context banca națională poate stabili limitele la aceste credite pentru fiecare bancă.
Pentru a putea beneficia de astfel de credite, băncile trebuie să mențină un volum suficient de
valori mobiliare în contul deschis la BNM.

Volumul valorilor mobiliare la valoarea nominală cu termenul de la 5 până la 35 zile,

și cu termenul de la 36 la 91 zile până la scadență ce vor prezenta garanția creditelor
respective, trebuie să depășească cu 5% și respectiv 10% suma creditului.

 Sub forma acordorilor REPO-sunt operatiuni pe piata deschisa si includ cumparari de

valori mobiliare de stat, vanzari de valori mobiliare de stat si acorduri de
rascumparare de valori mobiliare de stat efectuate din initiativa BNM cu bancile.
 Valorile mobiliare de stat sunt:
- Bonurile de trezorarie sunt valorile mobiliare de stat emise cu scont si
rascumptarate la valoarea lor nominala la scadenta avand termenul de circulatie
pana la un an
- Obligatiuni de stat sunt valori mobiliare de stat emise cu scont la valoarea
nominala sau cu prima pe termen de un an si mai mare pentru care emitentul
plateste periodic dobanzi potrivit ratei fixe sau flotante in conformitate cu
 conditiile emiterii si care sunt rascumparate la scadenta la valoarea lor nominala .
Pot fi vandute la un pret mai mic cu scont sau mai mare cu prima decat valoarea
nominala.

Emitentul bonului de trezorerile si obligatiunilor de stat este Ministerul Finantelor.

BNM actioneaza ca agent fiscal al statului si este responsabila de organizarea si desfasurarea
in numele si la indicatia Ministerului Finantelor a licitatiilor de vanzare a valorilor mobiliare
de stat sau a acestor titluri pe piata primara. De efectuarea inregistrarilor valorilor mobiliare
de stat in sistemul de inscrieri in conturi , de plata a sumei principale si a scontului precum si
a dobanzii aferente acestor tipuri

 Certificatele BNM - instrumentele negociabile de datorie ale BNM ce reprezinta

obligatii ale BNM fata de detinatorii acestor instrumente. Sunt instrumente ale pietei
monetare si se emit in scopul realizarii politicii monetar-valutare ale BNM. Sunt
emise de BNM cu scont si rascumparate la scadenta la valoarea nominala avand
termen de circulatie pana la un an. Valoarea nominala a unei constituie 1000 lei.
BNM organizeaza si desfasoara activitatea de plasare si vanzare a valorilor mobiliare
de stat cu respectarea principiilor referitoare la transparenta pietei si a conditiilor de
acces la procedurile folosite in derulara operatiunilor cu aceste titluri, precum si la
protectia investitiilor si tratamentul nediscriminatoriu al participantilor. Participantii
la piata primara a valorilor mobiliare de stat sunt : dealerii primari, Bancile
participante.

Banca care a fost acceptata de BNM sa deruleze operatiuni cu valori mobiliare de stat
pe piata primara ca urmare a indeplinire criteriilor de selectare si care poate desfasura
operatiuni in numele si cont propriu sau in numele propriu si in contul clientilor sai este
dealerul.

BNM poate fi atat cumparatorul initial al acestor titluri cat si vanzator initial. Prin
REPO de cumparare banca comerciala atrage resurse financiare in scopul mentinerii
lichiditatilor. Operatiunile pe piata deschisa se efectuiaza prin intermediul lichitatiilor
desfasurate la BNM in baza hotararii Comitetului Monetar ale BNM sau la decizia prim-
viceguvernatorului. BNM poate desfasura licitatii la rata variabila pentru toate tipurile de
operatiuni de piata deschisa sau in cazut tranzactiilor REPO de cumparare si la rata fixa.
BNM anunta elementele tehnice ale licitatiei cel tarziu in ziua licitatiei printr-o comunicare.
In acest comunicat BNM specifica volumul valorilor mobiliare propuse spre vanzare sau
cumparare, rata REPO in cazul licitatiei REPO la cumparare la rata fixa.
In cazul licitatiilor REPO la rata variabila comunicatul poate fi de 3 tipuri, specificand dupa
caz urmatoarele:

1. Volumul maxim al tranzactiilor REPO

2. Rata REPO min sau max, Volumul maxim al tranzactiei REPO
3. Rata REPO min sau max

Creditale bancare descentralizate sunt creditele acordate de la o banca altei banci si

sunt foarte scumpe si bancile apeleaza la ele in caz de criza. Sunt stabilete de banci in mod
independent una din conditii fiind evaluarea bancii debitoare ca subiect al operatiunii de
credit. Criteriile importante pentru desfasurarea creditului sunt:

- reputatia bancii
- locul bancii pe piata financiara
- situatia financiara
- sortimentul de produse si servicii acordate

Creditele interbancare sunt acordate in baza contractelor incheiate intre banci in care
sunt prevazute toate conditiile acordarii creditului. Pe piata creditelor bancare sunt utilizate
ratele de referinta CHIBOR si CHIBID.

CHIBOR-rata de referinta calculata in baza cotatiilor orientative sau ferme pentru

plasarea in lei moldovenesti la alte banci.

CHIBID-rata de referinta calculata in baza cotatiilor orientative sau ferme ale bancilor
contribuitorii pt atragerea MB in lei moldovenesti de la alte banci.

Modul de determinare si publicare al acestor rate este reflectat in Regulamentul

privind rata de referinta CHIBOR si CHIBID din 30 mai 2013. Ma sunt si alte resurse
nondepozitare sunt exprimate in diferite tipuri de valori emise de catre banca in scopul
atragerii resurselorsi pot fi: obligatiuni, certificate de depozit, cambii bancare.

TEMA 5. ORGANIZAREA OPERAŢIUNILOR DE PLĂŢI ÎN CADRUL BĂNCII

COMERCIALE 

5.1. Conturi bancare, noţiune, tipuri şi modalitatea de functionare

5.2. Efectuarea plăţilor prin virament
 5.3. Organizarea sistemului automatizat de plăţi interbancare în Republica
Moldova
5.4. Organizarea plăţilor în numerar în cadrul băncii comerciale
5.5. Sistemele şi instrumentele de plăţi electronice - concept şi caracteristici

5.1. Clientii bancii pentru toate operatiunile se afirma si actioneaza ca titularii de cont. Contul
bancar ca expresie a raporturilor dintre banca si clienti se defineste prin mai multe ipostaze si
anume:

a) este un document contabil

b) este o conventie
c) este un istrument al comertului de banca

- ca document contabil, contul contabil este un document analitic al creantelor si datoriilor

reciproce, o reflectare a operatiunilor reflectate, pentru efectuarea operatiunilor ambele parti
trebuie sa accepte un regim operational reciproc avantajos , astfel contul este preponderent o
conventie asupra modului de acoperire si stingere a creantelor si datoriilor dintre cele 2 parti
corespondente. Semnificatia contului ca instrument al comertului de banca este mai amplu.
Soldul contului titularului reprezinta o expresie a relatiilor de credit intre banca si titular
astfel soldul creditor pentru pozitia initiala arata calitatea de creditor al titularului fata de
banca. Operatiunile care se succed fata de creditor in banca duc la continua miscare a soldului
pe fiecare sold nou este o pozitie provizorie pana la alta operatiune. Fiecare miscare in cont
constata cu o operatiune si marcheaza un rezultat stabilind o noua pozitie intre banca si
titular. Partile pot conveni daca operatiunile se desfasoara in limita disponibilului din cont sau
daca sunt permise soldurile debitoare situatia in care titularul beneficiaza de credite acordate
de banca. Contul bancar este in mod specific istrumuent de plată în condițiile în care
creanțele sunt plătite prin înscrieriile în cont, și anume:

1. Debitarea contului titularului- efectuarea de plati in favoarea celor de care era

indatorat;
2. Creditarea contului titularului- incasarea creantelor de la datornicii sai.

Contul titularului poate reprezenta un instrument de garantare pentru banca prin soldul
sau in cazul acordarii imprumuturilor titularului de cont. Bancile pot deschide urmatoarele
tipuri de conturi:

- cont curent - este deschis de banca pentru titularul de cont care serveste la inregistrarea
cronologica a operatiunilor care intervin in cadrul tranzactiilor efectuate de catre
 titularul de cont care serveste la inregistrarea cronologica a operatiunilor care intervin
in cadrul tranzactiilor titularului de cont.
- cont de depozit- cont pt titularul de cont destinat pt evidenta operatiunilor de depuneri
si plasarea MB temporar libere la termen si la vedere
- cont de credit- cont deschis pt inregistrarea operatiunilor legate de evidenta si
rambursarea creditelor acordate persoanelor fizice si juridice cont LORO cont deschis
de banca la alta banca si cont NOSTRO alta banca la banca noastra are deschis cont.
- cont provizoriu- cont deschis de banca pe o durata de timp destinat acumularii MB
pentru formare capitalului social sau pentru acumularea MB obtinute in procesul
plasamentului valorilor mobiliare. Pt efectuarea operatiunilor de incasari si plati de
depunere a MB si pentru efectuarea altor operatiuni bancare orice persoana poate
deschide unu sau mai multe conturi in lei moldovenesti sau valuta la diferite banci.

Documentele necesare pentru deschiderea contului persoanei juridice, se prezintă la

bancă de către una din persoanele cu drept de semnătură care va fi indicată în fișa cu
specimene de semnături și amprenta ștampilei. Documentele necesare pentru deschiderea
contului persoanei fizice se prezintă individual sau de către persoana împuternicită. La
primirea documentelor pentru deschiderea conturilor clienților, persoana responsabilă a
băncii este obligată:

1. Să verifice termenul de valabilitate a documentelor prezentate;

2. Să compare datele din copiile documentelor prezentate, prevăzute la deschiderea
conturilor în vederea corespunderii acestora cu originalul și să aplice pe fiecare copie
mențiunea: copia corespunde originalului, data, numele, prenumele și semnătura sa;
3. Să identifice persoana care prezintă documentele cu persoana din fotografia de pe
actul de identitatea;
4. Să identifice persoana împuternicită care aplică specimenul de semnătură în fișa cu
specimene de semnături și amprenta ștampilei.
5. Să restituie originalele documentelor pe care persoana le-a prezentat;
6. Să prezinte conducătorului băncii sau altei persoane abilitate cu acest drept setul de
documente necesar pentru deschiderea contului spre examinare și luarea deciziei.

În baza avizului favorabil de pe cererea de deschidere a contului, persoana

responsabilă a băncii deschide contul, și după caz, perfectează contractul sau alte documente
prevăzute în leegislație convenite între părți.
 Banca informează organele fiscale teritoriale unde titularul de cont se află la evidență
despre deschiderea contului. Datele despre conturile deschise se înscriu de către persoana
responsabilă a băncii în registrul conturilor analitice deschise la bancă, care cuprinde:
denumirea titularului de cont, denumirea contului, numărul contului, data deschiderii,
modificării sau închiderii contului, codul fiscal, data eliberării certificatului de luare la
evidență a contului, și alte date la decizia băncii. Pentru a deschide un cont curent, persoanele
juridice rezidente prezintă băncii următoarele documente:

- Cererea de deschidere a contului semnată de către conducătorul și contabilul-șef al

titularului;
- Copia certificatului de înregitrare de stat a entității;
- Certificat de înregistrare fiscală, extrasul din registrul comercial de stat ce confirmă
persoana împuternicită să administreze entitatea
- Fișa cu specimene de semnături, și amprenta ștampilei autentificată notarial.

Pentru a deschide un cont curent a persoanei fizice, banca cere următoarele documente:

- Cererea de deschidere a contului;

- Buletin de identitate;
- Și alte acte la cererea băncii.

Conturile LORO se deschid în lei moldovenești băncilor coemrciale licențiate la banca

națională a moldovei, băncilor străine la băncile liențiate. Conturile LORO în valută străină
se deschid băncilor de la bănci sau băncilor străine.

Specimenele de semnături la latitudinea titularui de cont se aplică pe fișa cu specimene de

semnături și amprenta ștampilei, de către ... sau se prezintă notificația notarială. Fișa trebuie
să conțină următoarele elemente:

- Denumirea completă a titularului de cont,

- Codul fiscal al titularului,
- Numărul de telefon și fax
- Adresa electronică;
- Numele și prenumele persoanelor care sunt desemnate să gestioneze conturile și să
aplice semnăturile și ștampila pe documentele de plată și de casă. Specimentele de
semnături ale acestei persoane, termenul de acțiune a dreptului provizoriu, a
persoanelor împuternicite de aplica semnătura, specimenul amprentei ștampilei
 titularului de cont care va fi aplicația pe documentele de plată și de casă, data, luna,
anul, ștampila titularului de cont și semnăturile persoanelor împuternicite în
conformitate cu legislația vigoare. La intocmirea fisei parametrii se stabilesc de banca
de sinestator.

Modficarea conturilor se efectueaza daca are loc:

- modificarea denumirii sau datelor persoanale formei organizatorico-juridice a

titularului.
- modificarile rezultate din modificarea planului de conturi al evidentei contabile din
bancile din RM.
- modificarea codului numeric al valutei in care a fost deschis contul.
- alte cazuri.

Conducerea bancii este in drept sa adopte desinestator decizia privind modificarea contului in
cazul modificarii planului de conturi al evidentei contabile. Despre aceste modificari banca
este obligata sa informeze titularul de cont in termeni de 30 zile pina la efectuarea acestora.

Conturile deschise nu pot fi inchise din motivul lipsei de operatiuni, in scopul evitarii
cazuilor de lezare a intereselor titularilor de cont si daca acestea nu contravin prevederilor
contractului conturile la care timp indelungat cel putin 2 ani nu sau efectuat operatiuni la
decizia conducerii bancii pot fi inchise conventional. Soldurile din aceste conturi se
conslideaza la un cont centralizat separat cu perfectarea registrului conturilor bancare inchise
conventional , care include: denumirea titularului de cont, numarul si denumirea contului,
soldul in cont, data initiala a deschiderii contului, data inchiderii conventionale si alte date la
decizia bancii. In registrul conturilor analitice deschise la banca se efectueaza inscrierea
respectiva.

Conturile pot fi inchise in baza:

- cererii tutlarului de cont

- hotaririi proprietarilor persoanelor juridice
- in baza hotaririlor institutiilor de judecata dupa achitarea creditului si restituirea
depozitului
- alte cazuri.

La incheierea contului curent sau de depozit mijloacele banesti se transfera sau se restituie
titularului de cont, persoanelor imputernicite sau altor persoane cu acest drept conform legii.
Nu pot fi inchise conturile la care conform legislatiei ii sunt suspendate operatiunile sau
sechestrate mijloacele banesti. La inchiderea contului dosarul juridic privind acest cont se
pastreaza in arhiva bancii cu respectarea regulilor de organizare a lucrărilor de arhiva.

5.2.  EFECTUAREA PLĂŢILOR PRIN VIRAMENT

Plăţile fără numerar se concretizează, din punct de vedere  al tehnicii şi evidenţei bancare, în
virări de sume dintr-un cont în altul ca urmare a livrărilor de mărfuri, executărilor de lucrări,
prestărilor de servicii sau a stingerii altor drepturi de creanţă.  În cadrul acestor transferuri de
sume întervine pe de o parte plătitorul, iar pe de altă parte beneficiarul - cel care încasează
creanţa. 

Încasarile şi plăţile fără numerar în practica bancară operează sub denumirea de  operaţiuni
de virament  sau decontări.

Datorită faptului că efectuarea viramentelor este posibilă numai prin intermediul conturilor
deschise la bănci sub forma monedei scripturale, organizarea operaţiunilor de încasări şi plăţi
prin intermediul banilor de cont este funcţia principală al băncilor comerciale.

În organizarea operaţiunilor de încasări şi plăţi fără numerar în mod direct este implicată
Banca Naţională a Moldovei, căreia îi revine sarcina de a elabora cadrul normativ şi a facilita
operaţiunile de virament ale celorlalte bănci comerciale prin intermediul decontărilor.

Toate băncile au obligaţia de a se implica în organizarea operaţiunilor de încasări şi  plăţi

fără  numerar  şi în acest sens băncilor le revin următoarele atribuţii:

1. Să ofere clienţilor cele mai potrivite servicii ce vizează sfera  decontărilor, astfel încât  să
se realizeze  o accelerare a fluxurilor băneşti, şituaţie benefică atât pentru titularul  de cont,
cât şi pentru bancă. În condiţiile perceperii unor comisioane pentru efectuarea operaţiunilor
de decontare  băncile vor fi interesate să efectueze cât mai multe viramente.

2. Să fie receptive la solicitările titularilor de cont în legătură cu folosirea   modalităţilor şi

instrumentelor de plată în sensul de a facilita servicii bancare de calitate. Principala cerinţă a
clienţilor băncii este aceea ca transferul sumelor să se facă într-un timp cât mai scurt.

3. Să urmărească respectarea drepturilor şi obligaţiilor părţilor implicate în relaţiile de

decontare. Băncile au posibilitatea să supravegheze ca toate încasările  şi plăţile să fie
generate de procese economice reale.  De asemenea băncile au posibilitatea să respingă de la
plată acele documente de decontare care nu reflectă realitatea. Aceste aspecte vor fi urmărite
cu atenţie, în special în situaţia, în care plătitorul are angajat un credit la banca respectivă. În
felul acesta se poate preveni situaţii de întrare în incapacitate de plată şi manifestări de blocaj
fînanciar, deturnările de fonduri şi formarea de imobilizări, aspecte care, în prezent, se
manifestă la nivelul multor societăţi comerciale. Se impune ca sistemul bancar să acţioneze în
concordanţa cu cerinţele etapei actuale marcată de trecerea la economia de piaţă.

4. Să aibă în vedere îmbunătăţirea în permanenţă a tehnicilor şi instrumentelor privind

operaţiunile fără numerar. Astfel pe linia  perfecţionării decontărilor se impun cu prioritate
efectuarea plăţilor în limita disponibilităţilor evidenţiate în conturile bancare fie că aceste
disponibilităţi sunt generate de capitalurile proprii, fie că provin din împrumuturi sau alte
surse externe. Aceasta determină ca titularii de conturi  să se ocupe  în permanenţă de o bună 
gestionare a mijloacelor băneşti de care dispun.

                Pentru desfaşurarea în condiţii normale a operaţiunilor de decontări între agenţii 

economici în sensul accelerării  transferului de sume  între conturi se impune ca acestea să se
efectueze în cadrul unor termeni riguros stabilite.

Decontarea prin virament reprezintă un procedeu special  de plată care se înfăptueşte prin
transferul sumei dintr-un cont în altul, prin debitarea contului plătitor şi creditarea contului
beneficiar.

În cadrul operaţiunilor de decontare sunt implicate:

Emitent – persoana care emite un document de decontare.

Plătitor – persoana din contul careia se efectuează transferul mijloacelor băneşti.

Prestator de servicii de plată – banca licenţiată şi prestatorul de servicii de plată nebancar,

care au dreptul de a presta servicii de plată în conformitate cu articolele 4 şi 7 din Legea nr.
114 din 18 mai 2012 cu privire la serviciile de plată şi moneda electronică (în continuare
Lege).
Prestator de servicii de plată nebancar – societatea de plată, furnizorul de servicii poştale
în calitate de prestator de servicii de plată, societatea emitentă de monedă electronică în
calitate de prestator de servicii de plată.
Banca plătitoare – banca care în baza documentului de decontare efectuează transferul
mijloacelor băneşti.
Beneficiar – persoana în favoarea careia se transferă mijloacele băneşti.

Banca beneficiara – banca care fînalizează operaţiuni de decontare efectuînd operatiunile

relevante.

Decontarea prin virament în sistemul bancar Republicii Moldova se realizează pe baza

următoarelor documente:

- ordinul de plată – document de plată în baza căruia se efectuează transferul de

credit. Regulamentul cu privire la transferul de credit, nr.157 din 01.08. 2013;

- ordinul incaso - documentul de plată în baza căruia se efectuează perceperea în mod

incontestabil a mijloacelor băneşti din conturile ale contribuabilului sau
debitorului. Regulamentul privind suspendarea operaţiunilor, sechestrarea şi perceperea în
mod incontestabil a mijloacelor băneşti din conturile bancare, nr.375 din 15.12.2005.

Documentele de decontare se întocmesc pe formulare-tip, care trebuie să corespundă

normelor tehnice expuse în regulamente respective. Orice document de decontare în mod
obligatoriu trebuie să conţină:

- denumirea documentului de decontare,

- numărul documentului, data, luna şi anul emiterii,

- tipul documentului de decontare,

- denumirea, codul, adresa sediului băncii plătitoare şi băncii beneficiare,

- denumirea plătitorului şi numărul contului lui la bancă,

- denumirea beneficiarului şi numărul contului,

- codul fiscal plătitorului şi beneficiarului,

- destinaţia plăţii,

- suma plăţii inscrisă cu cifre şi litere,

- semnăturile şi amprenta ştampilei emitentului documentului de plată.

În documentele de decontare nu se admit corectări şi greşeli. Documentele de decontare ce

contravin normelor stabilite sunt considerate nevalabile şi nu se execută. Funcţionarul bancar
responsabil de executarea documentelor de decontare este obligat să verifice completarea
corectă a rechizitelor necesare.
Transferul de credit reprezintă o serie de operaţiuni care incepe prin emiterea de către
emitent a ordinului de plată şi executarea de către banca plătitoare a acestuia în scopul punerii
la dispoziţia beneficiarului a unei sume de mijloace bănesti şi se finalizează prin înregistrarea
de către banca beneficiară a sumei respective în contul beneficiarului. Transferul de credit
poate fi efectuat atât în lei moldoveneşti cât şi în valuta străină.

În funcţie de specificul utilizării, transferul de credit se claşifică în  transfer ordinar şi 
transfer bugetar.

Transferul ordinar este utilizat în scopul efectuării tuturor plăţilor, şi anume pentru achitarea
mărfurilor livrate sau serviciilor acordate şi care nu se referă la bugetul public naţional. 

Transferul bugetar este utilizat în scopul efectuării plăţilor care se referă numai la bugetul
public naţional pentru achitarea taxelor, impozitelor etc.

Atât transferul ordinar cât şi cel bugetar poate fi utilizat şi pentru plăţile cu caracter de
periodicitate, la date programate şi sume fixe - transfer programat, care se efectueaza de
către bancă în numele titularului de cont în anumite întervale de timp, conform prevederilor
contractuale.

 În funcţie de solicitarea clientului transferul de credit în lei moldoveneşti poate fi efectuat :

-  în regim de urgenţă  - transfer urgent,  sau 

-  în regim normal - transfer normal.

Transferul de credit se efectueaza în baza ordinului de plată  întocmit de către emitentul

acestuia. Responsabilitatea privind veridicitatea şi corectitudinea informaţiei indicate în
ordinul de plată îi revine emitentului.

Odată ce elementele obligatorii sus menţionate devin disponibile în format electronic,

operațiunile de plată trebuie să permită o procesare electronică complet automată în toate
etapele procesului și pe parcursul întregului lanț al plăților (procesare automată integrată),
permițînd derularea electronică integrală a procesului de plată, fără a mai fi necesară
reintroducerea datelor sau intervenția manuală.
Ordinul de plată pe suport hîrtie se prezintă la prestatorul plătitor în numărul de exemplare
necesar părţilor.
Ordinul de plată se întocmeşte în limba de stat. La întocmirea ordinului de plată, utilizat
pentru efectuarea transferului în valuta străină, elementele utilizate în sistemele de plăţi 
internaţionale se completează într-o limba straina, conform practicii internaţionale.

Banca plătitoare acceptă spre executare ordinul de plată dacă sunt respectate următoarele
condiţii:

a) plătitorul are deschis cont curent la banca plătitoare în conformitate cu prevederile actelor
normative în vigoare;

b) mijloacele băneşti din contul plătitorului sunt suficiente pentru efectuarea transferului;

c) asupra mijloacelor băneşti din contul plătitorului nu sunt aplicate restricţii privind
utilizarea acestora din partea organelor abilitate prin lege;

d) ordinul de plată este întocmit în conformitate cu legislaţia în vigoare;

e) la ordinul de plată sunt anexate documentele justificative (autorizații, notificații sau alte
documente), în cazul în care acest fapt este prevăzut de actele normative în vigoare.

Banca plătitoare trece la scăderi suma înscrisă în ordinul de plată acceptat spre executare în
ziua prezentării acestuia, şi îl transmite în aceeaşi zi:

a) prin întermediul sistemului automatizat de plăţi interbancare în adresa băncii beneficiare;

b) prin sistemul intern al băncii în adresa beneficiarului, în cazul în care plătitorul şi

beneficiarul se deservesc în aceeaşi bancă;

c) prin alt sistem utilizat de bancă în cazul transferului în valuta straîna.

Banca plătitoare elaborează graficul de primire a ordinelor de plată atît pe suport hîrtie, cît şi
prin intermediul sistemelor automatizate de deservire la distanţă sau alte sisteme electronice.
Banca plătitoare afişează graficul de primire a ordinelor de plată pe panou la oficiile sale şi pe
pagina oficială Web a sa şi este obligată să-l respecte, în relaţia cu clienţii.

Banca plătitoare asigură că, după momentul primirii ordinului de plată, suma operaţiunii de
plată este creditată în contul prestatorului beneficiar (băncii beneficiare) cel tîrziu pînă la
sfîrşitul următoarei zile lucrătoare.

În vederea desfăşurării corecte şi eficiente a proceselor de acceptare şi executare a ordinului

de plată aferent transferului de credit urgent, prestatorul plătitor elaborează proceduri interne
cu privire la etapele aferente acestor procese descrise în mod separat atît pentru ordinele de
plată recepţionate pe suport hîrtie, cît şi prin intermediul sistemelor automatizate de deservire
la distanţă sau alte sisteme electronice (primirea şi verificarea, autorizarea, trecerea la scăderi
şi transmiterea ordinului de plată), duratei fiecărei etape, precum şi a acţiunilor întreprinse de
persoanele implicate în etapele de prelucrare a ordinului de plată.

Banca beneficiară, după recepţionarea ordinului de plată de la banca plătitoare prin

intermediul sistemului automatizat de plăţi interbancare, efectuează în aceeaşi zi lucrătoare
controlul corectitudinii indicării contului bancar şi codului fiscal al beneficiarului.

Dacă contul bancar şi codul fiscal al beneficiarului din ordinul de plată sunt indicate corect,
transferul de credit se consideră finalizat şi banca beneficiară efectuează următoarele
operaţiuni:

a) înregistrează imediat mijloacele băneşti în contul bancar al beneficiarului;

b) tipăreşte două exemplare ale ordinului de plată, primul exemplar îl remite beneficiarului, 
al doilea exemplar îl include în dosar.

 În cazul în care transferul de credit nu este finalizat, banca beneficiară restituie băncii
plătitoare suma respectivă nu mai tîrziu de ziua lucrătoare următoare celei în care aceasta a
fost primită, întocmind un ordin de plată în care indică codul tranzacţiei respective şi se face
referinţă la ordinul de plată transmis eronat de către banca plătitoare.

Participanții sistemului automatizat de plăți interbancare vor genera și utiliza coduri IBAN
pentru conturile clienţilor acestora la efectuarea și recepţionarea transferurilor de credit.
Banca și alți participanți ai sistemului automatizat de plăți interbancare pot să genereze şi să
utilizeze coduri IBAN în nume şi pe cont propriu la efectuarea/recepţionarea transferurilor de
credit.
Codul IBAN (International Bank Account Number) reprezintă un șir de caractere care
identifică, în mod unic la nivel internațional, contul unui client deschis la o bancă prin
recunoașterea de către orice sistem bancar operant în rețeaua SWIFT, fără necesitatea
conversiei manuale a datelor. Codul IBAN a fost creat în scopul diminuării riscului
transferurilor eronate, timpului de procesare şi a cheltuielilor aferente de intermediere
transfrontalieră a plăților fără numerar.

Republica Moldova este una din cele 76 de țări care au implementat și utilizează codurile
IBAN (https://www.swift.com/resource/iban-registry-pdf).

Codurile IBAN, atribuite în Republica Moldova de către bănci, conturilor clienților lor,
reprezintă un şir din 24 de caractere alfanumerice care au următoarea semnificație:
primele 2 caractere (alfabetice) – reprezintă codul țării conform ISO 3166 („MD” pentru
Republica Moldova);

următoarele 2 caractere (numerice) – reprezintă codul de control (calculat conform

standardului internațional MOD 97- 10, ISO-7064);

următoarele 2 caractere (alfanumerice) – reprezintă identificatorul băncii și altor participanți

ai sistemului automatizat de plăți interbancare, atribuit de către Banca Naţională a Moldovei;

următoarele 18 caractere (alfanumerice) – reprezintă identificatorul clientului deservit de

bancă.

Perceperea în mod incontestabil a mijloacelor băneşti din conturile bancare ale 

contribuabilului sau debitorului se efectuează de către bancă în baza ordinului incaso emis
de către persoana abilitată prin lege cu acest drept, cu excepţia perceperii în mod
incontestabil a mijloacelor  băneşti din conturile bancare ale Trezoreriei de Stat.

Ordinul incaso se emite:

a) în două exemplare - în cazul în care emitentul ordinului incaso este în calitate de

beneficiar;

b) în trei exemplare - în cazul în care emitentul este împuternicit prin lege cu dreptul de a
emite ordin incaso în numele unei terţe persoane.

Primul exemplar al ordinului incaso se legalizează cu semnăturile persoanelor cu drept  de

semnătură şi amprenta ştampilei emitentului şi se prezintă nemijlocit de către emitent la
banca în care se deserveşte emitentul nu mai târziu de o zi lucrătoare după ziua emiterii.
Banca emitentului  aplică pe primul exemplar al ordinului incaso menţiunile necesare şi în
aceeaşi zi remite spre executare băncii plătitoare. Banca plătitoare acceptă spre executare
ordinul incaso, dacă sunt respectate următoarele condiţii:

a) ordinul incaso este emis de către persoana abilitată prin lege;

b) ordinul incaso este întocmit în conformitate cu prevederile legislative;

c) ordinul incaso este însoţit de originalul documentului executoriu (în cazul în care acesta a
fost întocmit în baza documentului executoriu);

d) informaţia din documentul executoriu corespunde cu înformaţia îndicată în ordinul incaso;

e) pe ordinul incaso sunt aplicate semnătura şi amprenta ştampilei băncii în care se deserveşte
emitentul;

f) mijloacele băneşti în cont sunt suficiente pentru executarea totală sau parţială a sumei
înscrise în ordinul incaso şi disponibile pentru a fi utilizate (asupra acestora nu este aplicată
procedura de suspendare sau sechestrare sau în urma aplicării acesteia a fost asigurată suma
necesară).

Pe ordinul incaso acceptat spre executare, banca plătitoare aplică menţiunile necesare şi trece
la scăderi suma totală sau parţială înscrisă în ordinul incaso în ziua primirii acestuia spre
executare. Primul exemplar al ordinului incaso se înclude în dosar băncii plătitoare. Al doilea
exemplar al ordinului incaso şi copia documentului executoriu se remit plătitorului anexat la
extrasul de cont bancar. Al treilea exemplar al ordinului incaso se remite băncii în care se
deserveşte emitentul împuternicit cu dreptul de a emite ordin incaso în numele unei terţe
persoane, pentru a fi prezentat emitentului.

5.3 ORGANIZAREA SISTEMULUI AUTOMATIZAT DE PLĂŢI INTERBANCARE ÎN

REPUBLICA MOLDOVA

           

Desfăşurarea plăţilor in economie înseamnă vehicularea instrumentelor de plăţi între bănci,

respectiv  a informaţiilor cuprinse în documentele care concretizează aceste instrumente 
referitoare la disponibilităţile din conturi, devenind posibil transferul sumelor dintr-un cont la
altul, desfăşurarea circulaţiei monedei scripturale.

Setul de înţelegeri privind descărcarea  obligaţiilor  asumate de agenţii economici ori de cîte
ori aceştia achiziţionează resurse reale şi financiare, formează sistemul de plăţi.

            Elementele constitutive  ale unui sistem de plăţi sunt:

1. instituţiile care furnizează servicii de plăţi;

2. formele de creanţe;

3. metodele şi mijloacele de transfer ale acestor creanţe, inclusiv controlul mesajelor de

instrucţiuni;
4. canalele de comunicaţie;

5. relaţiile contractuale.

            În funcţie de faptul dacă cei doi parteneri ai relaţiei de plată deţin sau nu conturi la
aceeaşi bancă transferul poate fi intrabancar, sau interbancar. În mod direct, în organizarea
decontărilor interbancare este implicată BNM, căreia îi revine sarcina de a elabora cadrul
normativ şi de a facilita operaţiunile de viramente ale celorlalte bănci comerciale prin
intermediul decontărilor interbancare. Prin aceste atribuţii BNM este un centru unic de
decontare la nivelul întregii ţări.

            Decontările interbancare pe teritoriul Republicii Moldova sunt efectuate  prin sistemul
automatizat de plăţi interbancare - SAPI.

            În sistemul automatizat de plăţi interbancare pot participa:

-          BNM,

-          băncile licenţiate în Republica Moldova,

-          centrul de casă şi decontări din or. Tiraspol,

-          Trezoreria de Stat din cadrul Ministerului Finanţelor,

-          Depozitarul Naţional de Valori Mobiliare a Moldovei,

-          Centrul de Guvernare Electronică.

            Pentru a participa în  SAPI fiecare bancă comercială trebuie să deschidă cont LORO
în BNM care reprezintă  contul de decontare şi să încheie contractul pentru participarea în
SAPI. SAPI este compus  din două sisteme.

1. 1.      Sistemul de decontare pe baza brută în timp real - DBTR. Acest sistem este
destinat prelucrării plăţilor urgente şi de mare valoare. Sistemul DBTR efectuează
procesarea documentelor de plată transmise de participanţi şi decontarea finală a
transferurilor de fonduri aferente acestora în regim de timp real, inclusiv decontarea
finală a  mijlocelor băneşti aferente tranzacţiilor bursiere. Transferurile sunt efectuate
pentru fiecare client sau tranzacţie. Mesajele sunt schimbate între fiecare pereche de
bănci, separat pentru încasări şi pentru plăţi.

Etapele procesării documentului de plată în Sistemul DBTR sunt următoarele:

-          iniţierea şi transmiterea de către participant a documentului în sistem;

-          validarea tehnică de către sistem a documentului;

-          acceptarea tehnică de către sistem a documentului cu informarea corespunzătoare a

participantului;

-          verificarea de către sistem a disponibilităţii mijloacelor băneşti în contul de decontare

şi după caz acceptarea documentului spre decontare sau plasarea documentului în coada de
aşteptere;

-          decontarea finală a documentului.

            În sistemul de decontare pe baza brută în timp real sunt procesate următoarele
documente de plată:

-          ordine de plată pentru transferurile urgente şi  de mare valoare, şi

-          ordine incaso privind efectuarea perceperii în mod incontestabil în conformitate cu

actele normative în vigoare.

Documentele de plată sunt transmise în sistem sub forma de  mesaj de plată prin intermediul 
reţelei interbancare transport de date.

            În cazul în care mijloacele disponibile  din contul de decontare al unui participant nu
sunt suficiente  pentru a deconta un document de plată, sistemul plasează acest document în
coada de aşteptare  în funcţie de prioritatea acordată de către participant.  Documentele de
plată din coada de aşteptare, care nu pot fi decontate până la momentul de finalizare a
procesării plăţilor în SAPI, vor fi anulate în mod automat cu informarea respectivă a
participanţilor.

            Un document de plată este decontat final pentru  participantul plătitor în momentul
debitării contului său şi pentru beneficiar în momentul creditării contului de decontare al
acestuia.

            2. Sistemul de compensare cu decontarea pe bază netă (CDN), este destinat

procesării plăţilor de mică valoare, se realizează prin procesarea pachetelor cu documentele
de plată transmise de participanţi şi calcularea poziţiilor nete multilaterale ale acestora, la un
timp stabilit pe parcursul zilei operaţionale. În acest sistem sunt procesate atât ordine de plată
privind transferurile de credit, cât şi privind debitarea directă.
            Sistemul operează conform principiului de compensare şi decontare pe bază netă,
efectuînd compensarea plăţilor transmise de participanţi  şi remiterea rezultatelor compensării
spre decontare în sistemul de decontare în timp real.

Participanţii în baza documentelor de plată recepţionate de la clienţi întocmesc pachete cu

documente de plată, care se transmit în sistemul CDN prin intermediul reţelei interbancare
sub forma de mesaje de plată.

Un pachet cu documente de plată poate conţine numai documente de plată destinate unui
singur participant beneficiar. Valoarea maximă a documentului de plată acceptat de sistemul
CDN este de 50 000 lei.

Pe parcursul zilei  operaţionale a SAPI sistemul CDN asigură posibilitatea efectuării a 2

sesiuni de compensare în conformitate cu programul zilei operaţionale a SAPI. Etapele de
procesare  a sesiunii de compensare sunt următoarele :

a)      transmiterea documentelor de plată;

b)      verificarea documentelor de plată;

c)      preclearing;

d)      clearing.

Pe parcursul etapei “Transmiterea documentelor de plată” participanţii transmit pachete cu

documente de plată pentru sesiunea de compensare respectivă şi pot vizualiza în regim de
timp real poziţiile nete preliminare şi rezerva mijloace pentru acoperirea poziţiilor nete
debitare. Participanţii în conformitate cu procedurile sale interne pot modifica priorităţile
atribuite pachetelor cu documente de plată sau revoca pachetele transmise pentru sesiunea de
compensare respectivă.

Pe parcursul etapei „Verificarea documentelor de plată” participanţii pot verifica şi anula

anumite ordine de plată, precum şi transmite pachete cu documente de plată aferente
transferului de credit şi pot vizualiza în regim de timp real poziţiile nete preliminare şi
rezerva mijloace pentru acoperirea poziţiilor nete debitare.

În cadrul etapei “ Preclearing” sistemul CDN informează participanţii cu privire la poziţiile

nete calculate pentru sesiunea de compensare respectivă şi rezervează mijloacele necesare în
conturile de decontare ale participanţilor  pentru acoperirea poziţiilor nete debitare.
În cadrul etapei “ Clearing” sistemul CDN calculează poziţiile nete finale ale sesiunii de
compensare respective în funcţie de nivelul de acoperire al poziţiilor nete debitare. Pachetele
cu documente de plată se includ în calculul poziţiilor nete finale conform prioritaţilor
acordate.

            Documentele de plată care nu a fost acceptate spre decontare în prima sesiune de
compensare se transmit în mod automat de către sistemul CDN pentru procesare în sesiunea a
două de compensare, dar neacceptate spre decontare şi în sesiunea a doua de compensare – se
transmit de către participant spre decontare în sistemul DBTR.

Decontarea finală a documentelor de plată are loc în momentul debitării contului de

decontare al participantului plătitor cu valoarea poziţiei nete debitare şi al creditării contului
de decontare al  participantului  beneficiar cu valoarea poziţiei nete creditare.

În scopul monitorizării activităţii în sistemul CDN participanţii dispun de posibilitatea

obţinerii următoarei informaţiei:

-          pachetele cu documente de plată acceptate, dar respinse de sistem,

-          poziţia netă,

-          valoarea fondurilor rezervate pentru acoperirea poziţiei nete debitare,

-          raportul privind rezultatele sesiunii de compensare.

În cadrul activităţii în SAPI participanţii pot fi expuşi la riscul de lichiditate şi la riscul

operaţional.

Riscul de lichiditate apare atunci cînd participantul nu dispune de mijloace băneşti suficiente

în contul său de  decontare pentru efectuarea plăţilor, inclusiv în cazul  decontării poziţiei
nete debitoare.  În vederea gestionării riscului de lichiditate în cadrul SAPI, Banca Naţională
a Moldovei efectuează următoarele:

            a) asigură participanţii cu  informaţia necesară ce ţine de activitatea acestora în SAPI;

            b) acordă credite “intraday / overnight ” băncilor licenţiate participante la SAPI, în

funcţie de obiectivele politicii monetare;

            c)  iniţiază mecanizmul automatizat de blocare în cazul blocării plăţilor la unul sau
mai mulţi participanţi la SAPI.

Pentru gestionarea riscului de lichiditate participantul la SAPI este obligat să efectueze:

            a) monitorizarea soldului şi rulajelor din contul său de decontare, precum şi a cozii de
aşteptare la contul de decontare;

            b) monitorizarea poziţiei nete calculate de către sistemul CDN;

            c) administrarea cozii de aşteptare la contul de decontare, în cazul cînd se depistează

că mijloacele băneşti din contul de decontare sunt insuficiente pentru efectuarea plăţilor.
Administrarea cozii de aşteptare se efectuează în vederea optimizării listei documentelor de
plată plasate în coada de aşteptare şi a eficientizării procesului de decontare. Participantul
care are în coada de aşteptare la contul său de decontare documentele de plată poate efectua
anularea unuia sau a mai multor documente de plată sau modifica priorităţile atribuite
acestora.

Riscul operaţional apare în cazul gestionării ineficiente a mijloacelor software şi hardware

aferente SAPI şi al erorilor generate de neglijenţa, neatenţia, calificarea insuficientă a
personalului responsabil de administrarea procedurilor legate de activitatea în SAPI.

În scopul gestionării riscului operaţional participanţii şi Banca Naţională a Moldovei urmează

să asigure implementarea tuturor măsurilor necesare pentru administrarea şi exploatarea
eficientă a mijloacelor software şi hardware aferente SAPI, precum şi pentru asigurarea
continuităţii activităţii în situaţii de incident. BNM administrează şi exploatează mijloacele
software şi  hardware ale SAPI, precum şi asigură continuitatea sistemului în conformitate cu
instrucţiunile şi procedurile de exploatare şi menţinere ale sistemului.

Supravegherea SAPI este organizată în  două niveluri. Primul nivel de supraveghere este
efectuat de către participanţi, iar cel de al doilea de către BNM. Participantul la SAPI asigură
supravegherea activităţii personalului responsabil de administrarea şi exploatarea mijloacelor 
software şi  hardware de interacţiune cu SAPI, precum şi personalului responsabil de
gestionarea riscului de lichiditate. În cadrul supravegherii SAPI BNM evaluează conformarea
SAPI cu standardele şi normele internaţionale în domeniul sistemelor de plăţi de importanţă
sistemică, supraveghează activitatea participanţilor în SAPI.

5.4. ORGANIZAREA PLĂŢILOR ÎN NUMERAR ÎN CADRUL BĂNCII COMERCIALE

Mijloacele băneşti ale economiei sunt supuse în permanenţă unor mişcări determinate de
complexitatea fenomenelor şi proceselor economice care generează operaţii de încasări şi
plăţi. Acestea au loc cu ajutorul numerarului şi al banilor de cont.
Deşi circulaţia numerarului ocupă o pondere relativ redusă, mai puţin de 15% din totalul
circulaţiei din cadrul economiei, operaţiunile cu numerar efectuate de către bănci prezintă
importanţă deoasebită, deoarece, prin respectarea strictă a disciplinei operaţiilor bancare cu
numerar, se creează premisele asigurării echilibrului bănesc. În realizarea unei circulaţii de
bani eficiente, un rol important îl au unităţile bancare operative, respectiv, compartimentele
tezaur şi casierie, prin intermediul cărora se efectuează încasările şi plăţile în numerar.

            Rolul băncilor în operaţionalizarea sistemelor de plăţi în numerar nu se rezumă la

derularea procedurilor de securizare impuse prin reglementările BNM, ci include coordonate
mult mai consistente vizînd organizarea activităţilor proprii de casierie, privite ca o formă de
manifestare a relaţiilor bancă – client.

            Principalele aspecte ce ţin de această determinare sunt:

1. organizarea adecvată a spaţiului dedicat casieriei:  securizare, reguli de acces,

dotare specifică;

2. menţinerea unei reserve de casă necesară pentru funcţionarea băncii;

3. efectuarea propriu-zisă a operaţiunilor de încasări şi plăţi potrivit procedurilor

bancare: verificarea instrumentelor de plată, verificarea clienţilor, înregistrarea
operaţiunilor etc.;

4. încheierea zilnică a operaţiunilor care include calculul rulajelor, regularizarea

soldului în funcţie de necesităţile rezervei  de casă etc.

Activitatea de casierie este cea mai veche activitate bancară şi este prezentă în majoritatea
băncilor. Ea reprezintă o componentă esenţială a circuitului numerarului şi transferul acestuia
de la un client la altul fiind realizat prin intermediul casieriei bancare. Totodată, în bancă
numerarul se depozitează, se elimină bancnotele uzate şi se înlocuiesc cu altele noi, se
verifică autenticitatea acestora şi se repun în circulaţie, contribuind astfel  la creşterea
încrederei populaţiei, a agenţilor economici şi a altor posesori de resurse fînanciare faţă de
securitatea monetară.

Practica a consacrat  două modele de abordări operaţionale în deservirea  clienţilor:

1. 1.        Ghişeul unifuncţional cu departajarea activităţilor derulate de către lucrătorii

operativi şi casieri. Ghişeul unifuncţional presupune că toate operaţiunile, indiferent
de valoarea acestora, să se efectueze prin ghişeele de casierie, iar operaţiunile de cont
legate de acelaşi instrument prin ghişeele operative de contabilitate. În acest concept
 clientul trebuie să se prezinte la două  ghişee pentru un singur serviciu,  ceea ce
înseamnă un timp mai îndelungat de deservire  în bancă, aşteptarea la două ghişee şi o
poşibilă aglomerare în spaţiul bancar. Acest tip de ghişeul este răspîndit în sistemul
bancar Republicii Moldova.

2. 2.        Ghişeul multifuncţional   în care casierii au un rol universal. Aceasta permite
ca toate operaţiunile de cont şi cele de casierie să se efectueze la un singur ghişeu.
Avantajele, atât pentru clienţi cât şi pentru bancă, vizează creşterea operativităţii
întrucât timpul de deservire în bancă se reduce şi creşte posibilitatea deservirii unui
număr mai mare de clienţi. Dezavantajul constă în faptul că o serie de operaţiuni cu
valori mai mari, cum ar fi plăţile pentru salarii, ridicările de numerar de către alte
bănci, colectarea numerarului de la agenţi economici presupun existenţa unei casierii
suplimentare.

Decizia privind opţiunea pentru unul sau altul dintre modelele menţionate este la latitudinea
managementului băncii şi depinde de nivelul circulaţiei numerarului, de dezvoltarea
instrumentelor de plată utilizate şi altor  factori.

Incluzând o gamă largă de operaţiuni activitatea de casierie permite o structurare a entităţilor

de profil în funcţie de mai multe criterii:

1. În funcţie de relaţia cu clienţii:

-          casierii  operative – ghişeele care vin în contact direct cu clienţii şi care efectuează
toată gama de operaţiuni bancare de casierie;

-          casierii de circulaţie – totalitatea operaţiunilor de încasări şi plăţi efectuate prin casele
operative, altfel spus, casa centrală a băncii, fără activitate operativă, în care se centralizează
întreaga activitate de casierie şi se stabilesc soldurile zilnice de numerar care se depun în
tezaur.

1. În funcţie de caracterul activităţii:

-          casierii universale: toate încasări şi plăţi ;

-          casierii specializate: încasări în lei, plăţi în lei, schimb valutar etc.;

1. După programul de activitate:

-          casierii cu program de zi;

-          casierii cu program prelungit;

-          casierii serale.

1. După locul de funcţionare:

-          casierii pentru încasări în lei în afara sediului băncii;

-          casierii pentru încasări şi plăţi în sediul băncii;

-          casierii de schimb valutar în afara  sediului băncii.

1. După gama de activităţi desfăşurate:

-          casierii pentru valori monetare;

-          casierii speciale ( de exemplu: pentru metale preţioase);

-          casierii pentru valori depuse pentru păstrare.

            Conform Regulamentului cu privire la operaţiunile cu numerar în băncile din

Republica Moldova din 27 iulie 2006,  desfăşurarea operaţiunilor cu numerar implică
necesitatea disponibilităţii compartimentului casierie, care include:

1. tezaur – încapere special amenajată destinată păstrării numerarului şi a altor valori

gestionată de bancă;

2. casa de circulaţie – încapere destinată efectuării operaţiunilor de retragere sau

depunere a numerarului şi a altor valori din sau în tezaur;

3. casa operaţională - încapere destinată efectuării operaţiunilor de încasări sau plăţi în

relaţia cu clienţii băncii;

4. birou pentru verificarea numerarului – încapere adicientă casei operaţionale,

destinată verificării numerarului de către clienţii băncii;

5. birou pentru procesarea numerarului – încapere destinată trierii, verificării şi

ambalării numerarului gestionat de bancă.

Stabilirea amplasării, proiectarea, construcţia şi organizarea compartimentelor casieriei se

efectuează având în vedere necesitatea:

-          asigurării integrităţii numerarului şi a altor valori gestionate de bancă, a încaperilor şi

spaţiilor pentru păstrarea acestora;

-          asigurării securităţii fizice a salariaţiilor şi a clienţilor băncii;

-          creării condiţiilor necesare pentru efectuarea operaţiunilor cu numerar, precum şi
pentru deservirea sigură şi comodă a clienţilor băncii.

            Cel mai cunoscut personaj dintr-o entitate bancară este casierul, care vehiculează
zilnic sume semnificative sub formă de încasări şi plăţi şi care reprezintă banca în relaţiile cu
clienţii. El îşi desfăşoară activitatea în boxa de casierie care se închide în timpul programului
de lucru cu cheie sau, mai modern, este o placuţă de acces cu cod. Fiecare casier dispune de o
serie de instrumente de lucru, precum caseta personală (o cutie de oţel cu încuietoare în care
se păstrează sumele de bani), ştampila personală, registrul de casă.

            Casierul este o expresie tipică a bancherului şi, în aceeaşi timp, o expresie a imaginii
băncii, motiv pentru care  trebuie să facă faţă unei serii de cerinţe, cum ar fi: competenţă,
responsabilitate civică şi profeşională, capacitate de organizare autonomă, deprinderi de
marketing, cunoaşterea şi înţelegerea normelor legale şi specifice în materie. Portretul său
comportamental trebuie să încludă: amabilitate, serviabilitate, spirit de cooperare, eleganţă,
politeţe,  atitudinea neutrală în raport cu diferitele categorii de clienţi. El trebuie să fie în stare
să gestioneze relaţii speciale cu o serie de categorii de clienţi speciali, anume: persoane cu
handicap, vârstnici, analfabeţi, străini, persoane dificile: nerăbdători, intimidatori, frauduloşi
etc.

            Principalii participanţi în organizarea activităţii de casierie şi în relaţiile cu clienţii

sunt directorul sau, după caz, directorul adjunct, contabil-şef  şi casierul-şef. Organizarea
casieriei este atributul conducătorului unităţii bancare.

            În zona casieriei accesul este interzis oricărei persone din bancă şi, cu atât mai mult,
celor din afara băncii. Accesul este permis numai directorului, sau, după caz,   directorului-
adjunct şi deţânătorilor de chei, precum şi organelor de control ale băncii, delegate în acest
scop.

            Pentru a se evita anumite suspeciuni, la începerea programului de lucru, întreg

personalul casieriei,  înclusiv  şeful de serviciu, predau valori băneşti personale unei persoane
special desemnate, care consemnează într-un registru sumele declarate şi consemnate fiind
restituite persoanelor care le-au depus la plecarea din bancă.

            Organizarea locului de muncă presupune un ansamblu de măsuri complexe, vizând:

-          delimitarea netă a spaţiului de lucru;

-          securizarea accesului;

-          existenţa unor chei duble securizate în seif;

-          utilizarea unor instrumente de lucru specifice.

            Asigurarea logistică  a activităţii de casierie presupune existenţa unei infrastructuri

formată din boxe de casierie, spaţii pentru numărătorii de bani, spaţii pentru numărat banii de
către clienţii, tezaur, echipamente de numărat banii, de sortat şi verificarea autenticităţii,
sisteme  de supraveghere şi alarmă, mijloace de transportat bani, precum şi un personal bine
pregătit profesional şi de o corectitudine ireproşabilă.

            Activitatea de casierie este complexă şi se desfăşoară după reguli stricte care asigură
operaţiunile cu clientela, circulaţia, procesarea, depozitarea şi transportul numerarului în
condiţii de deplină securitate. Fluxul operaţional începe cu tezaurul şi se dirijează de către 
casă, unde are loc activitatea de încasări şi plăţi, verificare şi procesare a banilor, apoi se
îndreaptă către sectorul de transport valori pentru expedierea excedentului sau primirea
deficitului şi se incheie tot cu tezaur.          

            În cadrul casieriei operative principalele categorii de operaţiuni vizează încasările în

lei şi în valută, plăţile în lei şi în valută efectuate direct din cont sau pe baza instrumentelor de
plată, schimbul valutar, la care se adaugă închiderea zilnică a operaţiunilor.

Încasările de numerar includ:

-          depuneri în conturile  entităţilor sau persoanelor fizice, deschise la bancă;

-          încasări în numerar generate de activitatea băncii;

-          retrageri de numerar de la filialele aceleiaşi  bănci sau de la oricare altă bancă;

-          retrageri de numerar de la BNM.

Pentru efectuarea acestor operaţiuni  banca utilizează Ordin de încasare a numerarului. 

                Eliberările de numerar includ:

-          retrageri de numerar de către clienţii băncii;

-          plăţi generate de activitatea băncii;

-          eliberări de numerar între casieriile filialelor aceleiaşi  bănci sau către orice altă bancă
sau filialele acestea;

-          depuneri de numerar la BNM.

Pentru efectuarea acestor operaţiuni  banca utilizează Ordin de eliberare a numerarului. 

            Retragerea numerarului de către entităţi, cu excepţia cazurilor în care sunt utilizate
cardurile de afaceri,  se efectuează în baza unei delegaţii, forma şi procedurile de utilizare a
căreia se elaborează de sine stătător de către bancă şi v-a conţine în mod obligatoriu
următoarele elemente:

1. denumirea băncii;

2. codul băncii;

3. codul fiscal al băncii;

4. denumirea entităţii;

5. codul fiscal al entităţii;

6. numărul contului entităţii;

7. data retragerii numerarului;

8. numele persoanei responsabile de retragerea numerarului;

9. suma în cifre şi litere;

10.  semnăturile persoanelor responsabile pentru emiterea delegaţiei;

11.  ştampila entităţii;

12.  numărul, data, luna, anul emiterei documentului.

            Documentele utilizate pentru reflectarea operaţiunilor cu numerar se întomesc de către

funcţionarul responsabil al băncii şi se exercită în ziua operaţională în care au fost emise.
Documentele  trebuie să fie  întocmite în limba de stat.

            Închiderea operaţiunilor de casierie se realizează la sfârşitul fiecărei zile operaţionale, 

casierii operativi  întocmind situaţia centralizatoare a încasărilor şi plăţilor, care se comapară
cu jurnalul de casă de la contabilitate. Diferenţa dintre încasări şi plăţi reprezintă soldul de
închidere  al zilei de lucru, care trebuie să corespundă cu monetarul. Situaţiile de încasări şi
plăţi se semnează, ştampilează şi împreună cu documentele însoţitoare se predau casierului-
şef, iar numerarul se predă contabilului verificator. Atât casierii operativi cât şi controlorul-
verificator consemnează în registre  separate sumele predate şi primite pentru  numărare.

            În cursul zilei controlorul-verificator primeşte banii de la casierii operativi şi, după
numărarea şi verificarea acestora, se fac pacheţele de 100 de bancnote legate cu banderole-
tip, pe care se aplică ştampila numărătorului de bani. Pacheţele se ambalează în pachete de
câte 10  pacheţele cu aceiaşi cupiură. Banii astfel pregătiţi se predau la tezaur în gestiunea
casierului-şef. La sfârşitul zilei atât casierii operativi cât şi controlorul-verificator predau
casierului-şef situaţiile cu încasările şi plăţile, împreună cu cele privind banii primiţi şi
predaţi la tezaur şi soldul rămas, astfel că acesta are situaţia de ansamblu atât a casieriei cât şi
a tezaurului.

5.5. SISTEMELE ŞI INSTRUMENTELE DE PLĂŢI ELECTRONICE - CONCEPT ŞI

CARACTERISTICI

Plăţile electronice reprezintă organizarea relaţiilor de plăţi sub formă electronică, pe baza

unui set de reguli şi proceduri stabilite. Aceste plăţi electronice se bazează pe o serie de
mijloace electronice, cum ar fi: calculatoare, conexiuni internet şi telefonice, servere, ATM-
uri, POS-uri etc. Transferurile electronice de fonduri sau plăţile electronice se caracterizează
prin următoarele trăsături:

o presupun codificarea/decodificarea operaţiunilor de plăţi în cadrul derulării lor;

o circulă prin intermediul unor mesaje electronice prin liniile de telecomunicaţii între
părţile implicate;

o presupun existenţa unor sisteme de asigurare a integrităţii şi securităţii tranzacţiilor

prin utilizarea unor chei publice şi private;

o rapiditate - operaţiunile sunt realizate aproape în timp real, spre deosebire de

sistemele clasice pe suport de hîrtie, care puteau dura cîteva zile;

o reducerea riscului de neplată din partea plătitorului - acesta nu poate epuiza

disponibilităţile din cont între timp, pînă la efectuarea transferului;

o eliminarea erorilor umane care pot apărea în timpul procesului de derulare a

transferurilor.

Plăţile electronice pot fi clasificate după mai multe criterii.

1. Din punctul de vedere al momentului în care se face efectiv plata de către

cumpărător:                        

o plata înainte (pay before) - cînd contul din care se va face plata trebuie să conţină
banii necesari înaintea efectuării cumpărăturii (carduri preplătite);

o plata după (pay later) - cînd contul din care se va face plata poate să nu conţină
banii necesari cumpărăturii în momentul efectuării acesteia (carduri de credit);
 o plata acum (pay now) - cînd banii sunt blocaţi în contul din care se plăteşte chiar în
momentul efectuării cumpărăturii (carduri de debit);

o plata la recepţie (pay on approval) - cînd banii sunt extraşi din contul din care se
plăteşte abia în momentul recepţionării mărfii cumpărate anterior cu orice fel de card
(marfa poate ajunge la destinatar la cîteva zile după comandarea ei).

2. După tipul tehnologiei :

o plăţi prin carduri (ATM, POS, on-line);

o plăţi prin aplicaţii modem (home banking);

o plăţi prin internet;

o plăţi prin telefonia mobilă;

o plăţi prin call center.

3. După caracterul transfrontalier:

o sisteme de plăţi electronice naţionale;

o sisteme de plăţi electronice internaţionale.

4. După dimensiunea fondurilor vehiculate:

o sisteme de plăţi specifice transferurilor de fonduri de mare valoare;

o sisteme de plăţi specifice transferurilor de fonduri de mică valoare.

Exemple de sisteme electronice de plăţi

Fedwire.  Fedwire este un sistem de transfer electronic de fonduri de tip RTGS (Real Time
Gross Settlemente), destinat în special transferurilor de fonduri mari (peste 50000 USD), care
aparţine şi este operat de banca centrală a SUA prin cele 12 Bănci Federale de Rezerve.
Sistemul transferă fondurile în timp real, printr-o reţea proprie securizată de telecomunicaţie
(FEDNET).

SWIFT. SWIFT - Society  for Worldwide Interbank Financial Telecommunication – este o

reţea de comunicare interbancară internaţională pe suport electronic. Acesta este conceput
într-o manieră modulară şi cuprinde trei niveluri de funcţionare: 1. banca cu terminalul
propriu, 2. cumulatorul  naţional cu rol de nod de concentrare a informaţiilor (la nivel
naţional) şi 3. centrul de comutare reprezentat de un releu în sistem SWIFT care asigură
cuplarea la reţea a ţărilor care sunt arondate. Există, la acest moment, 3 astfel de centre de
comutare:

-  în SUA, avînd arondate ţări din America de Nord, America de Sud şi Extremul Orient;

- în Belgia (Bruxelles), avînd arondate ţări europene ca Franţa, Italia, Belgia, Spania,
Danemarca precum şi Israel;

- în Olanda (Zoeterwonde) unde există două comutatoare, unul pentru Germania, Austria,
Elveţia, Ungaria şi altul pentru Marea Britanie, Ţările Scandinave, Olanda,  Grecia,
Portugalia ş.a.

            Pentru realizarea de transferuri SWIFT,  cumpărătorul (debitorul plăţii) realizează

operaţiile uzuale oricărei plăţi către beneficiar. Totodată, banca lansează mesaje codificate în
reţeaua interbancară solicitînd asemenea oricărui alt procedeu executarea viramentului către
banca beneficiarului.

            Prin intermediul SWIFT se realizează o gamă largă de operaţiuni bancare ca de

exemplu: transferuri de depozite bancare dispuse de clienţii băncilor, transferuri de depozite
bancare dispuse de clienţii băcilor, transferurib de depozite rezuultate în urma tranzacţiilor
interbancare, acordări de credite, confirmări de cumpărări sau vînzări de titluri, deschideri de
acreditive documentare, extrase de cont,etc.

            Avantajele utilizării reţelei SWIFT sunt: siguranţa, rapiditatea, costul redus şi
fiabilitatea. Astfel, la nivelul anului 2008 erau afiliate peste 8300 de bănci, instituţii de
intermediere financiare, clienţi corporativi, din 208 ţări.

TARGET. TARGET (Transeuropean Automated Real Time Gross-Settlement Express

Transfer), înfiinţată în 1995 de către Institutul Monetar European, devenit ulterior Banca
Centrală Europeană, şi funcţionabilă începînd cu ianuarie 1999, are ca scop asigurarea
efectuării plăţilor între băncile centrale europene, pe bază  brută şi în timp real, indiferent de
sistemul folosit în fiecare ţară, şi minimizarea riscului de neplată.

             Participarea la TARGET este reglementată prin Directiva de Coordonare Bancară

2002/12/EU a Parlamentului European şi Consiliului European  din 20 martie 2000.

Structura TARGET este de tip descentralizat şi cuprinde:

o sisteme naţionale de decontare brută în timp real din ţările membre;

o mecanismul de supraveghere al Băncii Centrale Europene;

 o reţeaua de interconectare între băncile centrale.

 Procedeul procesează numai tranzacţiile în euro. Participanţii direcţi la sistem sunt băncile şi
instituţiile de credit interne. Criteriile de admitere a participanţilor direcţi vizează: capacitatea
financiară a instituţiei; numărul minim de tranzacţii; infrastructura tehnică necesară potrivit
nivelului standart şi aprobarea băncii centrale.

            Western Union. Western Union creează în 1870 prima modalitate de transfer  rapid 
al fondurilor pe distanţe mari, introduce primul telegraf la New  York şi utilizează pentru
prima dată telexul în anii ’50. În 1990, Western Union creează o filială pentru servicii
financiare - Western Union Financial Service, care are un departament pentru transferuri
rapide de bani în orice ţară. În prezent compania deţine peste 320.000 de agenţii aflate în
peste 150 de ţări, efectuînd transferuri de mică valoare. Principalele instituţii bancare din
Romania care oferă servicii Western Union sunt: BancPost, Banca Romanească, Banca
Transilvania, Raiffeisen Bank.

Money Gram. MoneyGram Internatuional Ltd. este o companie formată din MoneyGram

Payment System Inc. şi Thomas Cook Group Ltd., firme specializate în transferuri rapide de
fonduri şi diverse servicii financiare. Reţeaua MoneyGram cuprinde peste 157.000 de locaţii
active din peste 180 de ţări. Principalii paretenri MoneyGram din Romania sunt: BCR,
Unicredit Ion Ţiriac, Alpha Bank, ProCreditBank etc.

             Transferurile sunt de mică valoare şi se fac numai în USD sau Euro, orice sumă de
bani transferată fiind schimbată în Euro sau USD la cursul folosit e companie în ziua
respectivă, de regulă cel pentru cecurile de călătorie.

Cardul  bancar - clasificarea şi modul de funcţionare.

            Cardul este un instrument de plată electronică, respectiv un suport  securizat şi

individualizat, care permite deţinătorului său să folosească disponibilităţile băneşti proprii
dintr-un cont deschis  pe numele său la emitentul cardului. Cardul  reprezintă  un instrument
de plată fără numerar, cu ajutorul căruia se pot realiza plăţi în reţeaua comercială sau se pot
obţine lichiditaţi de la bancă.

Cardul de plată este confectionat din plastic, avînd dimensiuni standardizate internaţional. Pe
partea din faţă se află denumirea şi simbolul cărţii şi elemente de identificare şi personalizare.
Pe verso, cartea prezintă un loc pentru semnătura titularului.
În Republica Moldova în derularea operaţiunilor cu carduri sunt implicate:

Agent  de  decontare - banca din Republica Moldova, ce asigură finalitatea decontărilor
aferente operaţiunilor în monedă naţională efectuate cu cardurile de plată pe teritoriul
Republicii Moldova în cadrul sistemului de plăţi cu carduri de plată, conform cerinţelor
stabilite de organizatorul sistemului.

Prestatorul emitent - un prestator de servicii de plată care, în baza unui contract cu

organizatorul sistemului de plăţi cu carduri de plată, emite carduri de plată, deserveşte
deţinătorii de carduri de plată emise de el şi efectuează autorizarea operaţiunilor cu carduri de
plată.

Prestatorul acceptant - un prestator de servicii de plată care, în baza unui contract cu

organizatorul sistemului de plăţi cu carduri de plată, oferă comerciantului servicii de
acceptare la plată a cardurilor de plată în conformitate cu contractul de deservire a
comerciantului şi/sau eliberează mijloace băneşti în numerar deţinătorilor de carduri de plată.

Comerciant - o persoană juridică, un întreprinzător individual sau o persoană care practică alt
tip de activitate, care acceptă carduri de plată în calitate de instrument de plată fără numerar
pentru mărfurile comercializate, serviciile prestate, lucrările executate, în baza contractului
încheiat cu prestatorul acceptant

Organizatorul sistemului de plăţi  cu  carduri de plată - o persoană juridică care stabileşte

condiţiile de participare în sistemul de plăţi cu carduri de plată, elaborează standarde şi norme
aplicate în sistem, precum şi asigură îndeplinirea obligaţiilor financiare ale prestatorilor de
servicii de plată participanţi la sistem.

I. În funcţie de soluţia tehnologică există:

1. carduri cu bandă magnetică, prin care se realizează  procesul de citire şi de

transmitere prin linie telefonică a datelor. Cardurile cu bandă magnetică prezintă pe
partea din spate o bandă înregistrată magnetic cu elemente de identificare ce permite
accesul posesorului la meniul de operaţiuni bancare;

2. carduri cu microprocesor, dotate cu memorie (circuite integrate) incorporate, care

cuprinde patru zone de structurare  a informaţiei, respectiv: informaţii neconfidenţiale
(elemente de identificare  a emitentului, numarul de cont al titularului, termenul de
valabilitate etc.); informaţii confidenţiale (disponibilul în cont); informaţii
inaccesibile (PIN, alte chei de codificare); informaţii unice privind tranzacţiile.
 Cardul  de plată cu microprocesor reprezintă o formă mai evoluată ce permite
folosirea lui într-o gamă mai mare de operaţiuni.

 II. În raport cu funcţiile îndeplinite specifice deosebim:

-          cardul de credit - îi permite utilizatorului să facă plăţi sau să obţină numerar din
disponibilul din cont şi în lipsa acestuia în baza unei linii de credit plafonate, deschisă de
bancă. Creditul astfel acordat de bancă poate fi utilizat de posesorul cărţii în schimbul plăţii
unei dobînzi. Sunt cazuri în care, pe o perioada scurtă, banca nu percepe dobîndă;

-          cardul de debit – se deosebeşte de cartea de credit prin faptul că plăţile sau retragerile
de numerar se pot realize numai dacă există disponibil în contul curent al titularului;

-          card pentru retragere de numerar - foloseşte numai la obţinerea de numerar şi

depunerea de numerar, folosind un automat bancar. Nu permite utilizarea sa pentru plată;

-          card de garantare a cecurilor - permite în plus faţă de un card de credit şi validarea
sumei înscrisă în cecuri de titulari;

-          card multifuncţional sau derivat - este unul dintre cardurile prezentate mai sus, dar
care prezintă şi alte facilităţi în utilizare (card de călătorie, card privat, card de telefon etc.).

1. În funcţie de caracteristicile de identificare se pot distinge următoarele tipuri de

carduri:

-          a) card  personalizat – card de plată care este ataşat la un cont de plăţi şi pe care este
tipărită/embosată informaţia despre deţinător;

-          b) card  preplătit – card de plată care nu este personalizat şi care poate fi procurat, fără
depunerea cererii de emitere a acestuia. Acest card se emite numai în lei moldoveneşti cu un
nominal anumit şi nu poate fi suplinit. Nominalul maxim al cardului preplătit nu poate depăşi
suma de 2500 lei;

-          c) card personificat – card de plată care este ataşat la un cont de plăţi şi pe care nu
este tipărită/embosată informaţia despre client. Acest card se emite numai în lei moldoveneşti
prin completarea cererii de emitere a cardului, cu furnizarea datelor şi documentelor necesare
pentru identificarea deţinătorului în evidenţa internă a prestatorului de servicii de plată.
Cardul personificat poate fi emis şi după epuizarea mijloacelor băneşti utilizate aferente
cardului preplătit (limita căruia a fost stabilită la emiterea acestuia) cu furnizarea datelor şi
documentelor necesare pentru identificarea deţinătorului în evidenţa internă a băncii.
Cardurile de plată personalizate și personificate emise de către prestatorul de servicii de plată
se clasifică în funcţie de scopul utilizării acestora în carduri personale şi carduri de afaceri
(business):

-          cardul de plată personal este ataşat la contul de plăţi deschis pe numele unei

persoane fizice care nu practică activitate de întreprinzător sau alt tip de activitate.

-          cardul de plată de afaceri (business) este ataşat la contul de plăţi deschis pe numele

unei persoane juridice, reprezentanţei înfiinţate în Republica Moldova a persoanei juridice
nerezidente, persoanei fizice care practică activitatea de întreprinzător sau alt tip de activitate.

            Emiterea cardurilor este o operaţiune complexă care include încheierea convenţiei de
card, confecţionarea cardului, deschiderea contului de card, transmiterea informaţiilor la
centrul de autorizare şi la instituţiile internaţionale şi eliberarea cardului.

            Convenţia de card este un contract scris între bancă şi  viitorul posesor de card, în care
se prevăd: tipul de card şi modul de folosire a acestuia, contul care se deschide, sumele
minime de menţinut în cont, tipurile de tranzacţii care se efectueză (achiziţionare de bunuri şi
servicii, retragere de numerar, transfer de fonduri între conturi, constituire de de depozite,
rambursări de credite, plata de dobînzi, comisioane etc.), sumele limită pentru fiecare
operaţiune, tipurile de taxe(pentru emitere, exploatare), comisioane, dobînzi (acordate la
disponibilităţi şi percepute la credite), penalităţi precum şi drepturile şi obligaţiile părţilor,
perioada de contestare a unei operaţiuni şi procedurile aferente, autoritatea abilitată să
soluţioneze litigiile.

            Confecţionarea cardurilor este în sarcina băncii emitente, care dispune de cărţi de
plastic produse de firme specializate şi autorizate în acest scop. Pe carduri, banca imprimă cu
echipamente speciale, numele şi prenumele beneficiarului, numărul cardului, data expirării,
precum şi datele de identificare. La primirea cardului, titularul este obligat să semneze pe
verso în spaţiul special desemnat.

Cardul de plată se emite în conformitate cu normele sistemului de plăţi cu carduri de plată şi

trebuie să conţină elemente de siguranţă care să protejeze corpul material al acestuia, trăsături
de personalizare încorporate pe suprafaţa sa (în cazul cardurilor personalizate), componente
inserate în corpul material al acestuia, inclusiv banda magnetică sau microprocesorul (circuit
integrat specializat) etc.

Prestatorul de servicii de plată ţine evidenţa tuturor cardurilor emise de el

în Registrul cardurilor personalizate și personificate
emise şi Registrul cardurilor  preplătite în conformitate cu prevederile actelor normative în
vigoare. Registrul cardurilor personalizate și personificate emise trebuie să cuprindă
următoarele date despre fiecare card emis de prestatorul de servicii de plată:

1) pentru cardurile personalizate/personificate:

a) numărul cardului;

b) numărul contului de plăţi;

c) datele despre titularul contului de plăţi (numele, prenumele, patronimicul sau denumirea
titularului; rezident/nerezident etc.);

d) datele despre deţinătorul cardului (numele, prenumele, patronimicul; rezident/nerezident

etc.);

e) unde, cînd şi cui a fost eliberat cardul;

f) statutul actual al cardului (activ, blocat, retras, furat, pierdut, reţinut, restituit etc.);

 g) de cine şi în ce bază a fost modificat statutul cardului.

         2) pentru cardurile preplătite:

 a) numărul cardului;

 b) statutul actual al cardului (activ, blocat etc.).

Prin intermediul cardurilor de plată personalizate/personificate pot fi efectuate următoarele

operaţiuni:

a) plata mărfurilor achiziţionate de la comercianţi, serviciilor prestate, lucrărilor efectuate sau

a obligaţiilor faţă de buget (impozite, taxe, alte plăţi obligatorii);

b) retragerea de numerar de la bancomate, de la ghişeele prestatorilor de servicii de plată, în

limitele prevăzute de actele normative în vigoare;

c) transferuri naţionale şi internaţionale de mijloace băneşti;

d) alte operaţiuni financiare în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare.

 Prin intermediul cardurilor de plată preplătite pot fi efectuate următoarele operaţiuni:

a) plata mărfurilor achiziţionate de la comercianţi, în limita disponibilului cardului;

b) achitarea serviciilor prestate, în limita disponibilului cardului;

c) eliberarea numerarului de la ghişeele prestatorului de servicii de plată, numai în cazul în
care valoarea disponibilă a cardului nu a fost pe deplin utilizată şi nu depăşeşte 10 lei;

d) alte operaţiuni financiare în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare.

Operaţiunile valutare care se realizează prin intermediul cardurilor emise de prestatorul de

servicii de plată urmează a fi efectuate în conformitate cu prevederile legislaţiei valutare şi
autorizaţiilor/notificaţiilor/certificatelor corespunzătoare – în cazul în care în conformitate cu
legislaţia valutară operaţiunea valutară respectivă este supusă autorizării sau  notificării din
partea BNM.

Decontările operaţiunilor cu carduri bancare se realizează apelînd la sistemul electronic de

transfer al fondurilor. În ansamblu, acest sistem se bazează pe următoarele elemente.

Distribuitorul automat de numerar (Cash-Dispenser) este un dispozitiv electromecanic cu

ajutorul căruia un posesor de card bancar poate obţine numerar. De obicei, un astfel de aparat
este încastrat într-un perete, lăsînd accesibilă numai o singură suprafaţă. Aceasta cuprinde un
ecran pentru instrucţiuni şi opţiuni în utilizare, o tastatură, o fantă pentru introducerea
cardului bancar şi o nişă pentru eliberarea numerarului. Operaţiunile executate la acest aparat
au următoarea succesiune:

  1. se introduce cardul bancar în fanta prevăzută special;

  2. pe ecran, se solicită introducerea, cu ajutorul tastaturii, a numărului personal de

identificare, PIN. Dacă acesta este introdus greşit, mai există posibilitatea a două noi
încercări, după care aparatul reţine cardul bancar. Aceasta se poate recupera numai de la
banca emitentă. Dacă PIN este corect, cardul bancar este recunoscut şi  utilizatorul are acces
la contul său;

   3. cu ajutorul tastaturii, se cere o anumită sumă în limita unui plafon maxim;

 4. distribuitorul eliberează numerarul solicitat, împreună cu un extras ce consemnează

tranzacţia.

Automatul bancar -  numit şi trezorierul automat sau ATM (Automated Teller Machine)
este un dispozitiv asemanător distribuitorului automat, dar care permite, în afara obţinerii de
numerar, executarea altor operaţiuni. Operaţiunile în acest caz se vor diversifica faţă de
distribuitorul automat prin faptul că acestea trebuie alese dintr-un meniu ce oferă, în general,
următoarele opţiuni:

-          plata facturilor către fumizori;

-          analiza fluxului de numerar;

-          depuneri de numerar;

-          remiterea cecurilor spre încasare;

-          decizii financiare şi de management;

-          alte situaţii privind contul.

Transferul electronic al fondurilor la punctele de vînzare priveşte posibilitatea de a utiliza

cardul bancar pentru plata mărfurilor achiziţionate la comercianţi. În funcţie de dispozitivele
aflate la comerciant sunt utilizate trei variante:

a) terminalele la punctele de vînzare cu circuit deschis (on-line) - sunt prezente în special la

casele marilor magazine. Clientul poate sa-şi plăteasca mărfurile, în timpul programului de
lucru al magazinului;

b) terminalele la punctele de vînzare cu circuit închis (off-line) — sunt utilizate atunci cînd
nu există o legatură directă cu bancă. Operaţiunile sunt înregistrate separat în trei cărţi: a
utilizatorului (user card), a vînzătorului (job card sau merchant card) şi a băncii
(device card). A treia carte stocheaza informaţii necesare băncii pentru a realiza decontările
dintre comerciant şi clienţii săi;

c) operaţiuni cu certificator — este utilizat de comercianţii mai mici care nu dispun de

resursele necesare achiziţionării terminalelor de mai sus. În acest caz, ei utilizează un
dispozitiv numit certificator. Acesta are dimensiunile unui minicalculator şi permite
identificarea cărţilor bancare şi valabilitatea PIN-ului introdus. Pe baza unui cod de
certificare ce cuprinde valoarea tranzacţiei, se realizează plata mărfurilor achiziţionate.

Plăţile electronice reprezintă organizarea relaţiilor de plăţi sub formă electronică, pe baza

unui set de reguli şi proceduri stabilite. Aceste plăţi electronice se bazează pe o serie de
mijloace electronice, cum ar fi: calculatoare, conexiuni internet şi telefonice, servere, ATM-
uri, POS-uri etc. Transferurile electronice de fonduri sau plăţile electronice se caracterizează
prin următoarele trăsături:

o presupun codificarea/decodificarea operaţiunilor de plăţi în cadrul derulării lor;

o circulă prin intermediul unor mesaje electronice prin liniile de telecomunicaţii între
părţile implicate;
 o presupun existenţa unor sisteme de asigurare a integrităţii şi securităţii tranzacţiilor
prin utilizarea unor chei publice şi private;

o rapiditate - operaţiunile sunt realizate aproape în timp real, spre deosebire de

sistemele clasice pe suport de hîrtie, care puteau dura cîteva zile;

o reducerea riscului de neplată din partea plătitorului - acesta nu poate epuiza

disponibilităţile din cont între timp, pînă la efectuarea transferului;

o eliminarea erorilor umane care pot apărea în timpul procesului de derulare a

transferurilor.

Plăţile electronice pot fi clasificate după mai multe criterii.

1. Din punctul de vedere al momentului în care se face efectiv plata de către

cumpărător:                        

o plata înainte (pay before) - cînd contul din care se va face plata trebuie să conţină
banii necesari înaintea efectuării cumpărăturii (carduri preplătite);

o plata după (pay later) - cînd contul din care se va face plata poate să nu conţină
banii necesari cumpărăturii în momentul efectuării acesteia (carduri de credit);

o plata acum (pay now) - cînd banii sunt blocaţi în contul din care se plăteşte chiar în
momentul efectuării cumpărăturii (carduri de debit);

o plata la recepţie (pay on approval) - cînd banii sunt extraşi din contul din care se
plăteşte abia în momentul recepţionării mărfii cumpărate anterior cu orice fel de card
(marfa poate ajunge la destinatar la cîteva zile după comandarea ei).

2. După tipul tehnologiei :

o plăţi prin carduri (ATM, POS, on-line);

o plăţi prin aplicaţii modem (home banking);

o plăţi prin internet;

o plăţi prin telefonia mobilă;

o plăţi prin call center.

3. După caracterul transfrontalier:

o sisteme de plăţi electronice naţionale;

 o sisteme de plăţi electronice internaţionale.

4. După dimensiunea fondurilor vehiculate:

o sisteme de plăţi specifice transferurilor de fonduri de mare valoare;

o sisteme de plăţi specifice transferurilor de fonduri de mică valoare.

Exemple de sisteme electronice de plăţi

Fedwire.  Fedwire este un sistem de transfer electronic de fonduri de tip RTGS (Real Time
Gross Settlemente), destinat în special transferurilor de fonduri mari (peste 50000 USD), care
aparţine şi este operat de banca centrală a SUA prin cele 12 Bănci Federale de Rezerve.
Sistemul transferă fondurile în timp real, printr-o reţea proprie securizată de telecomunicaţie
(FEDNET).

SWIFT. SWIFT - Society  for Worldwide Interbank Financial Telecommunication – este o

reţea de comunicare interbancară internaţională pe suport electronic. Acesta este conceput
într-o manieră modulară şi cuprinde trei niveluri de funcţionare: 1. banca cu terminalul
propriu, 2. cumulatorul  naţional cu rol de nod de concentrare a informaţiilor (la nivel
naţional) şi 3. centrul de comutare reprezentat de un releu în sistem SWIFT care asigură
cuplarea la reţea a ţărilor care sunt arondate. Există, la acest moment, 3 astfel de centre de
comutare:

-  în SUA, avînd arondate ţări din America de Nord, America de Sud şi Extremul Orient;

- în Belgia (Bruxelles), avînd arondate ţări europene ca Franţa, Italia, Belgia, Spania,
Danemarca precum şi Israel;

- în Olanda (Zoeterwonde) unde există două comutatoare, unul pentru Germania, Austria,
Elveţia, Ungaria şi altul pentru Marea Britanie, Ţările Scandinave, Olanda,  Grecia,
Portugalia ş.a.

            Pentru realizarea de transferuri SWIFT,  cumpărătorul (debitorul plăţii) realizează

operaţiile uzuale oricărei plăţi către beneficiar. Totodată, banca lansează mesaje codificate în
reţeaua interbancară solicitînd asemenea oricărui alt procedeu executarea viramentului către
banca beneficiarului.

            Prin intermediul SWIFT se realizează o gamă largă de operaţiuni bancare ca de

exemplu: transferuri de depozite bancare dispuse de clienţii băncilor, transferuri de depozite
bancare dispuse de clienţii băcilor, transferurib de depozite rezuultate în urma tranzacţiilor
interbancare, acordări de credite, confirmări de cumpărări sau vînzări de titluri, deschideri de
acreditive documentare, extrase de cont,etc.

            Avantajele utilizării reţelei SWIFT sunt: siguranţa, rapiditatea, costul redus şi
fiabilitatea. Astfel, la nivelul anului 2008 erau afiliate peste 8300 de bănci, instituţii de
intermediere financiare, clienţi corporativi, din 208 ţări.

TARGET. TARGET (Transeuropean Automated Real Time Gross-Settlement Express

Transfer), înfiinţată în 1995 de către Institutul Monetar European, devenit ulterior Banca
Centrală Europeană, şi funcţionabilă începînd cu ianuarie 1999, are ca scop asigurarea
efectuării plăţilor între băncile centrale europene, pe bază  brută şi în timp real, indiferent de
sistemul folosit în fiecare ţară, şi minimizarea riscului de neplată.

             Participarea la TARGET este reglementată prin Directiva de Coordonare Bancară

2002/12/EU a Parlamentului European şi Consiliului European  din 20 martie 2000.

Structura TARGET este de tip descentralizat şi cuprinde:

o sisteme naţionale de decontare brută în timp real din ţările membre;

o mecanismul de supraveghere al Băncii Centrale Europene;

o reţeaua de interconectare între băncile centrale.

 Procedeul procesează numai tranzacţiile în euro. Participanţii direcţi la sistem sunt băncile şi
instituţiile de credit interne. Criteriile de admitere a participanţilor direcţi vizează: capacitatea
financiară a instituţiei; numărul minim de tranzacţii; infrastructura tehnică necesară potrivit
nivelului standart şi aprobarea băncii centrale.

            Western Union. Western Union creează în 1870 prima modalitate de transfer  rapid 
al fondurilor pe distanţe mari, introduce primul telegraf la New  York şi utilizează pentru
prima dată telexul în anii ’50. În 1990, Western Union creează o filială pentru servicii
financiare - Western Union Financial Service, care are un departament pentru transferuri
rapide de bani în orice ţară. În prezent compania deţine peste 320.000 de agenţii aflate în
peste 150 de ţări, efectuînd transferuri de mică valoare. Principalele instituţii bancare din
Romania care oferă servicii Western Union sunt: BancPost, Banca Romanească, Banca
Transilvania, Raiffeisen Bank.

Money Gram. MoneyGram Internatuional Ltd. este o companie formată din MoneyGram

Payment System Inc. şi Thomas Cook Group Ltd., firme specializate în transferuri rapide de
fonduri şi diverse servicii financiare. Reţeaua MoneyGram cuprinde peste 157.000 de locaţii
active din peste 180 de ţări. Principalii paretenri MoneyGram din Romania sunt: BCR,
Unicredit Ion Ţiriac, Alpha Bank, ProCreditBank etc.

             Transferurile sunt de mică valoare şi se fac numai în USD sau Euro, orice sumă de
bani transferată fiind schimbată în Euro sau USD la cursul folosit e companie în ziua
respectivă, de regulă cel pentru cecurile de călătorie.

Cardul  bancar - clasificarea şi modul de funcţionare.

            Cardul este un instrument de plată electronică, respectiv un suport  securizat şi

individualizat, care permite deţinătorului său să folosească disponibilităţile băneşti proprii
dintr-un cont deschis  pe numele său la emitentul cardului. Cardul  reprezintă  un instrument
de plată fără numerar, cu ajutorul căruia se pot realiza plăţi în reţeaua comercială sau se pot
obţine lichiditaţi de la bancă.

Cardul de plată este confectionat din plastic, avînd dimensiuni standardizate internaţional. Pe
partea din faţă se află denumirea şi simbolul cărţii şi elemente de identificare şi personalizare.
Pe verso, cartea prezintă un loc pentru semnătura titularului.

În Republica Moldova în derularea operaţiunilor cu carduri sunt implicate:

Agent  de  decontare - banca din Republica Moldova, ce asigură finalitatea decontărilor
aferente operaţiunilor în monedă naţională efectuate cu cardurile de plată pe teritoriul
Republicii Moldova în cadrul sistemului de plăţi cu carduri de plată, conform cerinţelor
stabilite de organizatorul sistemului.

Prestatorul emitent - un prestator de servicii de plată care, în baza unui contract cu

organizatorul sistemului de plăţi cu carduri de plată, emite carduri de plată, deserveşte
deţinătorii de carduri de plată emise de el şi efectuează autorizarea operaţiunilor cu carduri de
plată.

Prestatorul acceptant - un prestator de servicii de plată care, în baza unui contract cu

organizatorul sistemului de plăţi cu carduri de plată, oferă comerciantului servicii de
acceptare la plată a cardurilor de plată în conformitate cu contractul de deservire a
comerciantului şi/sau eliberează mijloace băneşti în numerar deţinătorilor de carduri de plată.

Comerciant - o persoană juridică, un întreprinzător individual sau o persoană care practică alt
tip de activitate, care acceptă carduri de plată în calitate de instrument de plată fără numerar
pentru mărfurile comercializate, serviciile prestate, lucrările executate, în baza contractului
încheiat cu prestatorul acceptant

Organizatorul sistemului de plăţi  cu  carduri de plată - o persoană juridică care stabileşte

condiţiile de participare în sistemul de plăţi cu carduri de plată, elaborează standarde şi norme
aplicate în sistem, precum şi asigură îndeplinirea obligaţiilor financiare ale prestatorilor de
servicii de plată participanţi la sistem.

I. În funcţie de soluţia tehnologică există:

1. carduri cu bandă magnetică, prin care se realizează  procesul de citire şi de

transmitere prin linie telefonică a datelor. Cardurile cu bandă magnetică prezintă pe
partea din spate o bandă înregistrată magnetic cu elemente de identificare ce permite
accesul posesorului la meniul de operaţiuni bancare;

2. carduri cu microprocesor, dotate cu memorie (circuite integrate) incorporate, care

cuprinde patru zone de structurare  a informaţiei, respectiv: informaţii neconfidenţiale
(elemente de identificare  a emitentului, numarul de cont al titularului, termenul de
valabilitate etc.); informaţii confidenţiale (disponibilul în cont); informaţii
inaccesibile (PIN, alte chei de codificare); informaţii unice privind tranzacţiile.
Cardul  de plată cu microprocesor reprezintă o formă mai evoluată ce permite
folosirea lui într-o gamă mai mare de operaţiuni.

 II. În raport cu funcţiile îndeplinite specifice deosebim:

-          cardul de credit - îi permite utilizatorului să facă plăţi sau să obţină numerar din
disponibilul din cont şi în lipsa acestuia în baza unei linii de credit plafonate, deschisă de
bancă. Creditul astfel acordat de bancă poate fi utilizat de posesorul cărţii în schimbul plăţii
unei dobînzi. Sunt cazuri în care, pe o perioada scurtă, banca nu percepe dobîndă;

-          cardul de debit – se deosebeşte de cartea de credit prin faptul că plăţile sau retragerile
de numerar se pot realize numai dacă există disponibil în contul curent al titularului;

-          card pentru retragere de numerar - foloseşte numai la obţinerea de numerar şi

depunerea de numerar, folosind un automat bancar. Nu permite utilizarea sa pentru plată;

-          card de garantare a cecurilor - permite în plus faţă de un card de credit şi validarea
sumei înscrisă în cecuri de titulari;

-          card multifuncţional sau derivat - este unul dintre cardurile prezentate mai sus, dar
care prezintă şi alte facilităţi în utilizare (card de călătorie, card privat, card de telefon etc.).
 1. În funcţie de caracteristicile de identificare se pot distinge următoarele tipuri de
carduri:

-          a) card  personalizat – card de plată care este ataşat la un cont de plăţi şi pe care este
tipărită/embosată informaţia despre deţinător;

-          b) card  preplătit – card de plată care nu este personalizat şi care poate fi procurat, fără
depunerea cererii de emitere a acestuia. Acest card se emite numai în lei moldoveneşti cu un
nominal anumit şi nu poate fi suplinit. Nominalul maxim al cardului preplătit nu poate depăşi
suma de 2500 lei;

-          c) card personificat – card de plată care este ataşat la un cont de plăţi şi pe care nu
este tipărită/embosată informaţia despre client. Acest card se emite numai în lei moldoveneşti
prin completarea cererii de emitere a cardului, cu furnizarea datelor şi documentelor necesare
pentru identificarea deţinătorului în evidenţa internă a prestatorului de servicii de plată.
Cardul personificat poate fi emis şi după epuizarea mijloacelor băneşti utilizate aferente
cardului preplătit (limita căruia a fost stabilită la emiterea acestuia) cu furnizarea datelor şi
documentelor necesare pentru identificarea deţinătorului în evidenţa internă a băncii.

Cardurile de plată personalizate și personificate emise de către prestatorul de servicii de plată

se clasifică în funcţie de scopul utilizării acestora în carduri personale şi carduri de afaceri
(business):

-          cardul de plată personal este ataşat la contul de plăţi deschis pe numele unei

persoane fizice care nu practică activitate de întreprinzător sau alt tip de activitate.

-          cardul de plată de afaceri (business) este ataşat la contul de plăţi deschis pe numele

unei persoane juridice, reprezentanţei înfiinţate în Republica Moldova a persoanei juridice
nerezidente, persoanei fizice care practică activitatea de întreprinzător sau alt tip de activitate.

            Emiterea cardurilor este o operaţiune complexă care include încheierea convenţiei de
card, confecţionarea cardului, deschiderea contului de card, transmiterea informaţiilor la
centrul de autorizare şi la instituţiile internaţionale şi eliberarea cardului.

            Convenţia de card este un contract scris între bancă şi  viitorul posesor de card, în care
se prevăd: tipul de card şi modul de folosire a acestuia, contul care se deschide, sumele
minime de menţinut în cont, tipurile de tranzacţii care se efectueză (achiziţionare de bunuri şi
servicii, retragere de numerar, transfer de fonduri între conturi, constituire de de depozite,
rambursări de credite, plata de dobînzi, comisioane etc.), sumele limită pentru fiecare
operaţiune, tipurile de taxe(pentru emitere, exploatare), comisioane, dobînzi (acordate la
disponibilităţi şi percepute la credite), penalităţi precum şi drepturile şi obligaţiile părţilor,
perioada de contestare a unei operaţiuni şi procedurile aferente, autoritatea abilitată să
soluţioneze litigiile.

            Confecţionarea cardurilor este în sarcina băncii emitente, care dispune de cărţi de
plastic produse de firme specializate şi autorizate în acest scop. Pe carduri, banca imprimă cu
echipamente speciale, numele şi prenumele beneficiarului, numărul cardului, data expirării,
precum şi datele de identificare. La primirea cardului, titularul este obligat să semneze pe
verso în spaţiul special desemnat.

Cardul de plată se emite în conformitate cu normele sistemului de plăţi cu carduri de plată şi

trebuie să conţină elemente de siguranţă care să protejeze corpul material al acestuia, trăsături
de personalizare încorporate pe suprafaţa sa (în cazul cardurilor personalizate), componente
inserate în corpul material al acestuia, inclusiv banda magnetică sau microprocesorul (circuit
integrat specializat) etc.

Prestatorul de servicii de plată ţine evidenţa tuturor cardurilor emise de el

în Registrul cardurilor personalizate și personificate
emise şi Registrul cardurilor  preplătite în conformitate cu prevederile actelor normative în
vigoare. Registrul cardurilor personalizate și personificate emise trebuie să cuprindă
următoarele date despre fiecare card emis de prestatorul de servicii de plată:

1) pentru cardurile personalizate/personificate:

a) numărul cardului;

b) numărul contului de plăţi;

c) datele despre titularul contului de plăţi (numele, prenumele, patronimicul sau denumirea
titularului; rezident/nerezident etc.);

d) datele despre deţinătorul cardului (numele, prenumele, patronimicul; rezident/nerezident

etc.);

e) unde, cînd şi cui a fost eliberat cardul;

f) statutul actual al cardului (activ, blocat, retras, furat, pierdut, reţinut, restituit etc.);

 g) de cine şi în ce bază a fost modificat statutul cardului.

         2) pentru cardurile preplătite:

 a) numărul cardului;

 b) statutul actual al cardului (activ, blocat etc.).

Prin intermediul cardurilor de plată personalizate/personificate pot fi efectuate următoarele

operaţiuni:

a) plata mărfurilor achiziţionate de la comercianţi, serviciilor prestate, lucrărilor efectuate sau

a obligaţiilor faţă de buget (impozite, taxe, alte plăţi obligatorii);

b) retragerea de numerar de la bancomate, de la ghişeele prestatorilor de servicii de plată, în

limitele prevăzute de actele normative în vigoare;

c) transferuri naţionale şi internaţionale de mijloace băneşti;

d) alte operaţiuni financiare în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare.

 Prin intermediul cardurilor de plată preplătite pot fi efectuate următoarele operaţiuni:

a) plata mărfurilor achiziţionate de la comercianţi, în limita disponibilului cardului;

b) achitarea serviciilor prestate, în limita disponibilului cardului;

c) eliberarea numerarului de la ghişeele prestatorului de servicii de plată, numai în cazul în

care valoarea disponibilă a cardului nu a fost pe deplin utilizată şi nu depăşeşte 10 lei;

d) alte operaţiuni financiare în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare.

Operaţiunile valutare care se realizează prin intermediul cardurilor emise de prestatorul de

servicii de plată urmează a fi efectuate în conformitate cu prevederile legislaţiei valutare şi
autorizaţiilor/notificaţiilor/certificatelor corespunzătoare – în cazul în care în conformitate cu
legislaţia valutară operaţiunea valutară respectivă este supusă autorizării sau  notificării din
partea BNM.

Decontările operaţiunilor cu carduri bancare se realizează apelînd la sistemul electronic de

transfer al fondurilor. În ansamblu, acest sistem se bazează pe următoarele elemente.

Distribuitorul automat de numerar (Cash-Dispenser) este un dispozitiv electromecanic cu

ajutorul căruia un posesor de card bancar poate obţine numerar. De obicei, un astfel de aparat
este încastrat într-un perete, lăsînd accesibilă numai o singură suprafaţă. Aceasta cuprinde un
ecran pentru instrucţiuni şi opţiuni în utilizare, o tastatură, o fantă pentru introducerea
cardului bancar şi o nişă pentru eliberarea numerarului. Operaţiunile executate la acest aparat
au următoarea succesiune:
  1. se introduce cardul bancar în fanta prevăzută special;

  2. pe ecran, se solicită introducerea, cu ajutorul tastaturii, a numărului personal de

identificare, PIN. Dacă acesta este introdus greşit, mai există posibilitatea a două noi
încercări, după care aparatul reţine cardul bancar. Aceasta se poate recupera numai de la
banca emitentă. Dacă PIN este corect, cardul bancar este recunoscut şi  utilizatorul are acces
la contul său;

   3. cu ajutorul tastaturii, se cere o anumită sumă în limita unui plafon maxim;

 4. distribuitorul eliberează numerarul solicitat, împreună cu un extras ce consemnează

tranzacţia.

Automatul bancar -  numit şi trezorierul automat sau ATM (Automated Teller Machine)
este un dispozitiv asemanător distribuitorului automat, dar care permite, în afara obţinerii de
numerar, executarea altor operaţiuni. Operaţiunile în acest caz se vor diversifica faţă de
distribuitorul automat prin faptul că acestea trebuie alese dintr-un meniu ce oferă, în general,
următoarele opţiuni:

-          plata facturilor către fumizori;

-          analiza fluxului de numerar;

-          depuneri de numerar;

-          remiterea cecurilor spre încasare;

-          decizii financiare şi de management;

-          alte situaţii privind contul.

Transferul electronic al fondurilor la punctele de vînzare priveşte posibilitatea de a utiliza

cardul bancar pentru plata mărfurilor achiziţionate la comercianţi. În funcţie de dispozitivele
aflate la comerciant sunt utilizate trei variante:

a) terminalele la punctele de vînzare cu circuit deschis (on-line) - sunt prezente în special la

casele marilor magazine. Clientul poate sa-şi plăteasca mărfurile, în timpul programului de
lucru al magazinului;

b) terminalele la punctele de vînzare cu circuit închis (off-line) — sunt utilizate atunci cînd
nu există o legatură directă cu bancă. Operaţiunile sunt înregistrate separat în trei cărţi: a
utilizatorului (user card), a vînzătorului (job card sau merchant card) şi a băncii
(device card). A treia carte stocheaza informaţii necesare băncii pentru a realiza decontările
dintre comerciant şi clienţii săi;

c) operaţiuni cu certificator — este utilizat de comercianţii mai mici care nu dispun de

resursele necesare achiziţionării terminalelor de mai sus. În acest caz, ei utilizează un
dispozitiv numit certificator. Acesta are dimensiunile unui minicalculator şi permite
identificarea cărţilor bancare şi valabilitatea PIN-ului introdus. Pe baza unui cod de
certificare ce cuprinde valoarea tranzacţiei, se realizează plata mărfurilor achiziţionate