1 Colegiul de Medicină Ungheni

2
3
4
5
6

7 Studiu individual
8 la igiena generală
9
10 Subiectul: ,,Igiena copiilor și adolescenților”
11
12
13
14
15
16
17 Realizat: Sarivan Gabriela, Gr AM-11
18 Coordonat: Bruma Natalia
19
20
21
22
23
24
25 Ungheni, 2017
 1 Noțiuni generale de igienă a copiilor și
2 adolescenților
3
4 Igiena copilului și a adolescentului (până
5nu de mult denumită mai îngust igiena școlară)
6studiază toate problemele legate de apărarea
7și întărirea sănătății copiilor și adolescenților,
8de la naștere până la varsta de 20 de ani.
9
10 Ştiinţa menită să cultive viaţa fragedă a
11copiilor se numeşte puericultură. Ea cuprinde
12totalitatea regulilor de creştere a copilului
13pentru dezvoltarea optimă a acestuia atât din
14punct de vedere fizic, cât şi psihic. Numai
15cunoscând şi asigurând condiţiile cele mai
16bune, și mediul cel mai potrivit pentru
17dezvoltare, întărim sănătatea copiilor.
18
19 O bună igienă coporală este absolut necesară în adolescență, deoarece în această
20perioadă tenul devine mai gras și apar coșurile.
21
22 Igiena copilului ca ştiinţă studiază
23 influenţa factorilor mediului exterior la
24 dezvoltarea şi starea sănătăţii copiilor
25 de vârstă fragedă, preşcolară și şcolară
26 mică.
27
28 Sănătatea deplină, creșterea și
29 dezvoltarea armonioasă a copilului nu
30 pot fi asigurate decât în strânsă
31 dependență cu mediul în care trăiește și
32 mai ales ca o consecință a respectării cu
33 strictețe a unor norme obligatorii de
34 igienă, atât individuală, cât și colectivă.
35

36 Igiena copiilor şi adolescenților folosește date furnizate de igiena comunală şi igiena

37alimentației. Ea se bazează pe cunoștințele din domeniul igienei muncii şi
38epidemiologiei în vederea aplicării lor în funcţie de particularitățile de vîrstă ale
39copiilor.
 1 Dezvoltarea fizică a copiilor și
2 adolescenților
3
4 Unul din indicii de bază al
5sănătăţii copiilor prezintă
6dezvoltarea lor fizică, prin care se
7înţeleg însuşirile morfologice şi
8funcţionale ale organismului, ce
9caracterizează procesele creşterii şi
10dezvoltării lui.
11
12 În dezvoltarea fizică a copiilor
13se cercetează nu numai însuşirile
14morfologice şi funcţionale ale
15organismului, dar şi nivelul
16dezvoltării biologice a copilului,
17formarea sistemei dentare, a
18motoricii, vorbirii, proceselor
19creşterii iar la adolescenţi – nivelul
20maturizării sexuale.
21
22 Dezvoltarea fizică a adolescenților este direct dependentă de factorii genetici și
23factorii de mediu, iar procesele biochimice încercate de organism în această perioadă îi
24predispun pe aceștia la irascibilitate și stări de spirit schimbătoare.
25
26 În această perioadă sensibilă din cele mai multe puncte de vedere, părinții își pot
27ajuta copiii prin asigurarea unei alimentații sănătoase, prin încurajarea activitpților fizice
28și prin încurajarea respectării de către tineri a orelor de odihnă necesare pentru evitarea
29consecințelor negative a oboselii asupra performanțelo.
30
31 Dezvoltarea fizică, fiind unul din indicii sănătăţii, poate să se schimbe sub influenţa
32diferitor boli. Îndeosebi schimbări deosebite în dezvoltarea fizică (gigantism, pitic,
33dezvoltarea neuniformă a unor părţi ale corpului) se observă în rezultatul dereglării
34activităţii unor glande de secreţie internă .
35
36 La copiii ce frecvent şi îndelungat bolesc, în deosebi cei ce suferă de boli cronice
37(rahit, tuberculoză, dizenterie, ghipotrofie) se observă încetinirea creşterii, scăderea
38greutăţii, slăbirea tonusului musculaturii, dereglării în ţinută, picior plat etc.
39
40
 1 Factorii care influețează creșterea
2 și dezvoltarea copiilor și adolescenților
3
4 Fenomenul fiziologic prin care copilul se deosebeşte de
5 adult este creşterea. Această noţiune cuprinde totalitatea
6 fenomenelor care duc la o dezvoltare armonioasă a
7 greutăţii şi înălţimii copilului. Prin creştere nu trebuie
8 însă să înţelegem mărirea greutăţii, lungimii şi
9 ţesuturilor în general, ci, paralel cu acest proces are loc şi
10 modificarea “calitativă” a structurii şi funcţiilor
11 organismului copilului.
12
13
14 După A.V. Malkov, „creşterea trebuie privită ca un proces evolutiv continuu, în care
15organismul trece, în mod progresiv de la schimbări lente cantitative, la transformări
16calitative, survenind în mod rapid”. Procesul de creştere este strâns legat de condiţiile în
17care se dezvoltă organismul: cunoscând aceste condiţii, se poate influenţa dezvoltarea
18armonioasă a copilului.
19
20 Factorii care influenţează creşterea sînt de natură externă şi internă.
21
22  Factorii externi (exogeni) sunt reprezentaţi de toate elementele care alcătuiesc
23mediul înconjurător, condiţiile de viaţă ale copilului, climatul geografic, locuinţa,
24alimentaţie, sistemul de educaţie. Dintre aceşti factori, alimentaţia are un rol
25considerabil. Ca să se dezvolte, copilul are nevoie de o alimentaţie bogată în toate
26elementele nutritive (alimente plastice – proteinele, alimente energetice – lipidele şi
27glucidele, apă, săruri minerale şi vitamin). Creşterea este influenţată însă, după cum am
28mai arătat, nu numai de alimentaţie, ci şi de toţi factorii ai mediului ambiant.
29
30  Factorii interni (endogeni) sînt reprezentanţi de glandele cu secreţie internă
31 (endocrine). În primele luni de viaţă, timusul constituie adevărata glandă a creşterii.
32Treptat, acţiunea timusului se reduce şi creşterea se face sub influenţa glandei tiroide şi a
33hipofizei. Hipofiza, care influenţează creşterea în lungime, în special a membrelor
34inferioare, îşi intensifică activitatea la începutul pubertăţii (favorizează dezvoltarea
35glandelor sexuale, care la rândul lor dau un impuls puternic creşterii la această vârstă).
36În afară de factorii fiziologici care influenţează în mod normal creşterea intervin uneori
37și o serie de factori patologici, care tulbură desfăşurarea acestui proces normal. Astfel,
38bolile acute şi cronice, diversele intoxicaţii, boli ale glandelor endocrine, diverse vicii
39de conformaţie a unor organe (anomalii congenitale sau câştigate) întârzie dezvoltarea
40organismului copilului.
 1 Etapele dezvoltării copiilor și
2 adolescenților
3
4 Fiziologii şi medicii demult au încercat să
5stabilească particularităţile dezvoltării
6organismului copilului la fiecare etapă a vieţii
7şi să determine perioadele de vârstă. La baza
8periodizării luau aşa semne ca tăierea dinţilor,
9osificarea unor părţi ale scheletului,
10particularităţile creşterii, dezvoltării psihice ş.a.
11
12 Cea mai răspândită clasificare care şi în present este primită de pediatrie, prezintă
13clasificarea lui Gundobin. La baza ei stau particularităţile biologice ale organismului în
14creştere al copilului. Se evidenţiază următoarele perioade:
15  perioada nou-născutului (2-3 săptămâni);
16  perioada sugarului (până la un an);
17  perioada dinţilor de lapte (de la un an până la 6-7 ani);
18  perioada copilăriei mari (de la 8 până la 11 ani);
19  perioada maturizării sexuale (12-17 ani).
20
21 La un simpozion internaţional special a fost propusă şi confirmată schema
22periodizării pe vârste, unde perioada maturizării a fost separată în câteva etape:
23  nou-născutul – de la 1 pînă la 10 zile;
24  vîrsta sugarului – de la 10 zile pînă la 1 an;
25  copilăria timpurie – de la 1 la 3 ani;
26  prima copilărie – de la 4 pînă la 7 ani;
27  a doua copilărie (băieţii – 8-12 ani; fetele – 8-11 ani);
28  vîrsta adolescentă (băieţii – 13-16 ani; fetele – 12-15 ani);
29  vîrsta tinereţii (tinerii – 17-21 ani; fetele – 16-20 ani).
30
31 Pentru educaţia copiilor este mai raţională o aşa periodizare, unde se iau în
32considerare particularităţile anatomo-fiziologice şi condiţiile vieţii, educaţiei şi
33instruirii:
34  Perioada dezvoltării intrauterine: faza dezvoltării embrionare (embrionul); faza
35 dezvoltării placentare (fătul).
36  Perioada de nou-născut (neonatală).
37  Perioada de sugar.
38  Perioada de copil mic (vârsta antepreşcolară).
39  Perioada de preşcolar (3-7 ani).
40  Perioada de şcolar.
 1 Caracterizarea etapelor dezvoltării
2 copiilor
3
4 Perioada de nou-născut. Această constituie perioada de
5adaptare la viaţa extrauterină, în care se petrec o serie de
6fenomene caracteristice, cum ar fi: icterul fiziologic, scădere
7fiziologică în greutate, criza genitală etc. Durata perioadei de
8nou-născut este considerată până la vârsta de 30 de zile (deci
9prima lună de viaţă).
10
11 Perioada de sugar. Această perioadă, care durează de la o
12 lună până la un an, este caracteristică printr-o creştere foarte
13 activă. În nici o altă perioadă nu găsim un ritm al creşterii atât
14 de rapid ca în etapa de sugar. De asemenea, în această perioadă
15 dezvoltarea psihomotorie a sugarului este în progres permanent,
16 în special datorită dezvoltării continue a sistemului nervos.
17
18 Perioada de copil mic. După vârsta de un an, copilul
19încetează de a mai fi considerat sugar, merge singur, vorbeşte,
20devine activ. Creşterea în lungime şi greutate este mai puţin
21accentuată. Această perioadă cuprinde vârsta între 1 şi 3 ani. În
22această perioadă organizarea condiţiilor de mediu este foarte
23importantă. Supravegherea corectă a copilului mic, munca
24educativă bine condusă contribuie la însuşirea primelor deprinderi igienice şi a unor
25reguli elementare de educaţie.
26
27 Perioada de preşcolar. Este perioada care cuprinde vîrsta între
28 3 şi 7 ani, vârsta în care psihicul copilului are o dezvoltare intensă,
29 datorită dezvoltării din ce în ce mai complexe a sistemului nervos
30 central. Însuşirea cunoştinţelor despre lumea înconjurătoare creşte
31 necontenit, în raport cu dezvoltarea atenţiei, spiritului de
32observaţie, memoriei. Copilul devine din ce în ce mai independent, prin dezvoltarea
33continuă a acestor funcţii.
34
35 Perioada de şcolar. Ritmul de creştere este mai lent la începutul
36acestei perioade (în comparaţie cu vârsta preşcolară), pentru că spre
37sfârşitul ei să se accelereze, odată cu apariţia pubertăţii. Treptat,
38înfăţişarea copilului şcolar se apropie de cea a adultului. Prin maturizarea
39sistemului nervos central, şcolarul are o activitate psihică din ce în ce mai
40complexă, care îi permite însuşirea unor cunoştinţe variate şi bogate.
 1 Factori care condiționează
2 dezvoltarea copiilor și adolescenților
3
4 Factorii care condiționează dezvoltarea sunt
5factorii ce participă direct la dezvoltarea
6omului. Acești factori sunt:
7
8  Factorii genetici sunt responsabili de
9 caracterele constituţionale, individuale ale
10 produsului de concepţie şi de dinamica
11 creşterii până la maturizare, după tipul
12 morfologic familial.. Transmiterea
13 caracterelor părinţilor asupra creşterii
14 staturale a copiilor apare evidentă numai
15 dacă se raportează la aceeaşi vârstă. Astfel copii se aseamănă cu părinţii în perioada
16 în care fenotipul este manifestat.
17
18  Factorii hormonali intervin atât în viața intrauterină, cât și postnatală. În viața
19 intrauterină un rol important îl au hormonii materni care traversează bariera
20 placentara; în această perioadă hormonii fetali îndeplinesc un rol minor. După
21 naștere cei mai importanți hormoni care intervin în aceste procese sunt:
22
23 Hipofiza intervine în creştere prin hormonul somatotrop (STH). Acesta ajută la
24creşterea în lungime a oaselor.
25
26 Tiroida intervine prin hormonul tiroxina şi triiodotironina .Hormonii stimulează
27sinteza proteinelor, cresc activitatea enzimelor respiratorii, şi măresc metabolismul
28bazal. Tiroida intervine în dezvoltarea creierului, în creşterea dinţilor şi în termogeneză.
29Tiroxina produce hipertrofia condrocitelor în cartilajul de creştere al osului şi
30mineralizarea scheletului. Hormonii tiroidieni au rolul de a potenţa acţiunea STH-ului.
31
32 Timusul influenţează creşterea din primele luni de viaţă având acţiune sinergică cu
33STH-ul. El participă la sistemele de apărare specific antiinfecţioasă .
34
35 Pancreasul endocrin influenţează creşterea prin insulină şi glucagon. Insulina este
36un hormon anabolizant, care favorizează pătrunderea aminoacizilor în celule, participă la
37sinteza de ARN şi hipertrofia celulelor.
38
39
40
 1 Cerințele igienico-sanitare a unităților
2 de învățământ a copiilor și adolescenților
3
4 În unităţile pentru ocrotirea, educarea şi
5instruirea copiilor şi tinerilor se vor respecta normele
6de igienă privind unităţile pentru ocrotirea,educarea
7şi instruirea copiilor şi tinerilor cu scopul de a
8verifica asigurarea condiţiilor de igienă necesare
9apărării, păstrării şi promovării stării de sănătate,
10dezvoltării fizice şi neuropsihice armonioase a
11acestora şi prevenirii apariţiei unor îmbolnăviri si de
12a lua masurile ce se impun.
13
14 Pentru promovarea și menținerea stării de sănătate a copiilor și tinerilor, precum și a
15persoanelor adulte din instituțiile de copii și tineri, conducerile unităților au urmatoarele
16obligații:
17  Amplasarea unităților pentru ocrotirea, educarea și instruirea copiilor și tinerilor
18se va face cu respectarea normelor privind protecția sanitară fată de nocivitați - în zone
19ferite de surse de poluare a atmosferei și de zgomote, în afară arterelor de mare circulație
20- având orientarea ferestrelor sălilor de grupă sau de clasă și ale amfiteatrelor spre sud,
21sud-est, sud-vest, est sau vest, în funcție de zonele climatice. Între clădirea unității și
22accesul în curtea acesteia va fi prevăzut un spațiu verde cu lățimea de minimum 25 m,
23cu rol și în reducerea influenței zgomotului stradal;
24
25  În interiorul unitaților circulația copiilor și tinerilor va fi separată de cea pentru
26activitațile administrativ-gospodărești. Va fi asigurat circuitul separat al copiilor și
27tinerilor sănătoși față de cel al bolnavilor din izolator și infirmerie;
28
29  Numărul maxim de copii admiși la o grupă în unitățile de antepreșcolari și
30preșcolari sau într-o clasă pentru elevi se va stabili în funcție de normele specifice de
31cubaj și de particularitățile tipului de unitate și nu va depăși, în crese, 15 copii - la sugari
32si 20 copii - la celelalte vârste, 12-15 copii în casele de copii preșcolari, 20 preșolari în
33grădinițe, 25 de elevi în ciclul primar și 30 de elevi în ciclul gimnazial, învățământul
34liceal și professional;
35
36  În vestibulul grupurilor sanitare, în spațiile de recreație (interioare sau exterioare),
37ateliere școlare, laboratoare, săli de mese, săli de educatie fizică școlară se vor amenaja
38surse de apă potabilă cu jet ascendent si chiuvete lavoare pentru spălarea mâinilor;
39
 1  Dotarea cu mobilier va fi asigurată corespunzător vârstei și dezvoltării fizice a
2copiilor și tinerilor, având în vedere numărul acestora, caracterul activitații și destinația
3încăperilor. Tipurile de mobilier vor fi avizate obligatoriu de către Ministerul Sănătății;
4
5  Diferențele dintre temperatura încăperilor destinate activitații sau odihnei copiilor
6și cea a anexelor (coridoare, vestiare s.a.) nu vor depași 2▫C pentru unitățile de
7antepreșcolari și preșcolari 3▫C;
8
9  În dormitoare, săli de grupă și de clasă, săli de gimnasticș și laboratoare se vor
10asigura pardoseli din materiale izoterme (parchet, dușumea) sau izolații termice
11(linoleum). Pentru laboratoarele de chimie pavimentul va fi acoperit cu suprafețe care să
12permita spălarea periodică a acestuia. Se interzice folosirea motorinei la salubrizarea
13pardoselii;
14
15  Încăperile pentru depozitarea olițelor, băile și dușurile vor fi prevăzute cu grătare,
16iar în vestiarele din unitațile pentru antepreșcolari și preșcolari se va asigura dușumea
17din material lemnos sau pavimentul va fi acoperit cu linoleum.
18
19
20

21 Concluzii
22
23 Un corp curat este o dovadă a sănătăţii. Igiena personală este inseparabilă de modul
24sănătos de viaţă al copiilor şi adolescenţilor. Bazele sănătăţii fiecărui om sunt puse încă
25în copilărie, de aceea respectarea regulilor elementare de igienă personală va începe din
26fragedă vârstă. Eforturile părinţilor în formarea deprinderilor igienice nu sunt în zadar,
27ele devin stabile pentru toată viaţa şi asigură sănătatea copilului.
28
29 Înca de la naștere, omul duce un război invizibil necontenit împotriva germenilor și
30bacteriilor dăunătoare din aer și de pe diversele lucruri cu care corpul uman intră în
31contact. Un program de igienă personală bine pus în aplicare poate schimba rezultatul
32acestui război.
33
34
35
36
37
38
39
40
41
1 Bibliografie
2
3 1. Antropova M. Igiena şcolară. Chişinău, 1972.
4 2. Petrişina O., Popova G. Anatomia, fiziologia şi igiena copiilor de vîrstă şcolară mica, 1988.
5 3. http://tinread.usarb.md/ Bazele puericulturii
6