Nume student: Costiuc Ana-Maria

An: 1

Recenzie: Barocul spaniol

Ian Barras Hill Paintings of the western world: Baroque and Rococo, Galley Press, Amsterdam,
1980

Operele lui Diego Velasquez se înscriu în ceea ce numim realismul baroc. Stilul lui
Velasquez este o sinteză a multor elemente în ceea ce privește redarea personajelor, a încăperilor
și a drapajelor. Opera Infanta Margarita a Austriei este un portret adus principesei Margarita
într-un realism accentuat, atenția fiind mutată către redarea în cele mai mici detalii a
vestimentației personajului pentru a desemna poziția de care se bucură. Culorile vestimentației
sunt alese pentru a reda regalitatea și anume roșu, galben care conduce spre auriu fiind folosite
tușe impresioniste cu un accent ușor nervos.

O altă capodoperă a lui Diego Velaquez este Venus în oglindă. Această operă a fost
comandată de un aristocrat faimos si anume Gaspar Mendez de Haro al VII-lea marchiz de
Carpio și a fost un apropriat al regelui Philip IV. Opera prezintă un nud senzual al lui Venus cu
spatele la privitor și un înger Cupidon care îi oferă o oglindă zeiței. Pictura a fost realizată în
Roma unde a avut libertatea de a realiza acest nud însă identitatea modelului nu a fost descifrată.
Există discuții dacă a fost folosit un model pentru a fi inspirația pictorului sau dacă a fost
imaginația pentru a realiza nudul. În realizarea acestui nud au fost folosite surse de inspirație
precum Venus din Urbino - Tițian și Venus dormind – Giorgione pentru a reda nudul .

Poziția lui Venus cu spatele la privitor este aleasă cu precauție deoarece se evita
expunerea sânilor din motive religioase. Deși nudul este realizat în note renascentiste dezgolirea
sânilor era interzisă pentru reputația artiștilor dar și pentru a ocoli dezaprobările autorităților
bisericești. Motivul nedezvelirii sânilor a fost o tendință prezentă în picturile artiștilor din cadrul
Barocului evitând să se repete istoria în care picturile renascentiste au fost acoperite de haine
pentru a elimina patimile care s-ar fi ivit pentru omul obișnuit și erau opuse ideilor bisericii
despre castitate și moralitate.

Realismul carnației operei este accentuat prin tehnici renascentiste,drapajul draperiei și a

așternuturilor sunt redate convingător astfel încât vin sa completeze figura lui Venus în fața
oglinzii. Observăm că nu există elementele mitologice care să trimită la titlul lui Venus sau a
bijuteriilor, a trandafirilor sau a altor semne divine care să indice poziția lui Venus ca zeiță a
frumuseții. Dacă nu ar fi fost Cupidon, adică figura unui copil cu forme și aripi, nu ne-am fi dat
seama ca este vorba de Venus. Modelul lui Venus este o brunetă și nu o blondă precum ne-au
obișnuit celebrele picturi ale lui Botticeli și alte altor pictori renascentiști. Este redată o Venus
care se aproprie de idealul feminin baroc care prin poziția sa denotă senzualitate ascunsă
privitorului. Reflexia lui Venus este în oglindă este către ea dar ai impresia că ea se uită la
privitor. Venus se uită în oglindă la frumusețea ei și se contemplă într-o manieră feminină.
Detaliile din pictură sunt pentru a reda sentimentul de grandoare față de frumusețea divină
exprimată printr-un model realist.

1
 Trăsăturile barocului spaniol se regăsesc predominant în opera lui Velasquez și anume
realismul personajelor:ele fiind redate în cele mai mici detalii legate de carnație indiferent dacă
se folosește un model sau nu, accentele renascentiste precum redarea luminii într-o încăpere și
mai ales jocul de lumini si umbre care se regăsește folosit predominant în opera lui Caravaggio
numit chiaroscuro, luminarea personajelor care conduce la un sentiment de adevăr ascuns și
profund care se află în aparența lucrurilor.

Contrastul de lumină întuneric folosit este caracterizat prin raze de lumină tăiate diagonal
într-o încăpere întunecată pentru a crea efecte de mister e învăluie personajele. Vestimentația
personajelor are un loc important în crearea majesticului astfel încât textura este redată în cele
mai mici detalii prin urmare încât putem vorbi de un realism al hainelor în cadrul barocului.

Efectul de grandoare, de îndrăzneală de imaginar este redat cu ajutorul regulilor de bază

ale perspectivei stricte, prin intermediul desenului echilibrat și prin impresionantul uz al luminii
interioare determina expresivitatea picturii. Toate elementele ce provin din Renaștere sunt
utilizate pentru a reda o stare interioară, mișcările care ies timid din umbră precum un chip
acoperit de semiîntuneric denotă multă expresivitate și îl conduce pe om a misterul din spatele
aparențelor.

Influența barocului Italian în Spania și Portugalia este foarte diferită deoarece peninsula
Iberică a fost terenul fertil pentru stilul maur si stilul gothic față de peninsula Italică care a fost in
toată perioada secolul XVI locul de naștere a Manierismului si Barocului.

În Italia avem stilul lui Caravaggio și a fraților Caracci și a verișorului lor au influențat o
nouă generație de pictori precum Bartolemeo Manfredi (1580-1620), Orazio Gentileschi (c.
1562-1647), Artemisa Gentileschi (1593-1652), Domenichino (1581-1641)- reputația lui a
dominat foarte multe secole. În Franța stilul baroc a fost introdus de pictorul Simon Vouet ce a
preluat stilul de pictură de la artiști precum Lanfranco și Guido Reni. Poussin un alt pictor baroc
se distinge el domină practic prin munca sa monumentală și datorită lui se va face trecerea de la
Baroc la Clasicismul francez. Claude Lorraine un alt pictor care se distinge prin sinteza
accentelor flamande cu stilul italian.

In Spania se distinge El Greco care la începuturile carierei sale de pictor a pictat in stil
bizantin iar mai târziu vom regăsi elemente de arta bizantina in picturile sale de mai târziu prin
figurile alungite ce conduc către idealizare. El a ignorat chiaroscuro a lui Caravaggio si a avut
puțin interes pentru realismul Barocului, dar s-a evidențiat prin dinamism și acțiune. Velasuqez
Murrilo (1617-1682) a trecut la un stil acceptabil după ce a văzut lucrările lui Tițian, Rubens.
Stilul acestuia este de un sentimentalism excesiv chiar dăunător el realizând scene cu
circumstanțe dure și personaje ca fiind cerșetori copii. Cel mai important pictor baroc spaniol a
fost Juan Valdes Leal (1622-1690) datorită stilului adoptat numit chiaroscuro și prin tușe
impresioniste într-o manieră temperată aceste se vor regăsi și în operele lui Diego Velasquez. Alt
artist important este Herrera cel Bătrân (c. 1590-1654) urmat de Francesco Pacheco (1564-1654)
ambii dau dovadă de o spontaneitate impresionistică ultimul se va detașa de maniera tușelor
puternice și va realiza un material biografic pentru ilustrul său ginere care mai târziu va fi
considerată o carte de teorie a artei.